comentarii

ultima zi de scoala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ultima zi? - de Cri Cri la: 20/04/2006 07:10:09
(la: Ultima zi din viatza....)
Pentru mine fiecare zi e ultima zi... Incerc sa nu-mi las datorii neplatite (a nu se citi razbunare sau asa ceva!). Incerc sa las pe toata lumea sa stie exact ce simt si cer iertare chiar cand nu mi se pare ca eu am gresit... pentru neintelegeri, pentru necomunicare, pentru... Si iert, chiar daca mai doare inca; imi apas si imi inghesui in mine "glanda cu venin" si sper in fiecare clipa ca s-a atrofiat de tot si nu voi mai simti niciodata amar.
Nu maine... cred ca pot muri acum. Ar fi un moment bun. Sunt si prea singura, si prea lipsita de sentimente si dorinte... si nu mai astept nimic.
ultima zi...? - de aiyana la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Ultima zi din viatza....)
M-am intrebat de multe ori cum ar fi daca as muri maine. Si ciudat, nu m-am intrebat intr-un moment de depresie sau de negativism, din contra intr-un moment de liniste, impacare poate chiar fericire de o anumita intensitate. De fapt, daca ma gandesc bine nici macar nu m-am intrebat ci mi-am spus ca as putea muri in acel moment fara sa am regrete. Cred ca singuratatea, greutatile, apasarile, nu fac decat sa ne provoace sa traim. Depasirea lor este cea care ne face sa radem, sa ne simtim stapani peste noi sau peste lumea noastra, sa ne credem macar, fericiti.
Si totusi, ce as face azi daca as muri maine...? Iertare as cere probabil la toti cei pe care i-am cunoscut, mai mult sau mai putin. Macar o data tot am gresit fiecaruia, imbratisari...cat de multe, iar de iertat n-as avea pe cine sa iert pt ca i-am iertat deja pe toti. Supararea nu tine la mine, iert, dar nu uit.
Ce imi imaginez eu mai des decat ultima zi din viata mea, este ultima zi din viata altor persoane, pe care am trait-o, pe care nu o mai pot schimba dar pe care as vrea sa o traiesc altfel. Si ma amagesc singura...poate poate intr-o buna zi nu voi mai stii cum am trait-o cu adevarat si singurul adevar va fi al meu. Nu spun ca e corect dar nici ca va fi asa...cine stie cum si ce va fi...?


.......
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''
Gaudeamus - ultima zi - de Andrei Birsan la: 27/11/2006 19:21:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Gaudeamus - ultima zi, ultima clipa
http://www.fotohobby.ro/g.htm
#160017 (raspuns la: #159934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultima zi la mare pe anul acesta - de zaraza sc la: 27/03/2014 11:53:20
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ultima-zi-la-mare-pe-anul-acesta

"Dimineata ne trezim tarziu si profit de internet pentru a urca inca un calup de poze pe Picassa, dupa care din strangem totul in coburi si ne urnim de data acesta in fomatie de 3 pe drumul catre Hopa. Astazi pedalez primii 40 de kilometrii impreuna cu Jan si Irina pana in Suermene unde ii asteapta urmatoarea gazda, iar dupa despartire sper sa prind acceleratul de vant de la ora 12:00.

In ultimele zile pedalate pe malul marii am avut in general parte de vant bun si in dupa-amiaza aceasta se anunta un mic uragan benefic ce vine din pacate la pachet si cu destul de multa ploaie. Asta e, tinand cont ca vreau sa se termine odata kilometrii plictisitori de pe malul marii prefer sa ma ud astazi si sa incerc sa gasesc un hotel ieftin pe langa Hopa.
[...]
A doua zi vine momentul sa ma despart de mare, cum altfel decat cu o urcare de 1000 de metri diferenta de nivel ce incepe fix de pe malul marii, din Hopa. Partea buna e ca am scapat de traficul principal si desi mai sunt masini ce trec din cand in cand, nu se compara cu traficul ultimelor 2 zile petrecute pe malul marii. Si intr-un fel prefer muntii cu tot cu urcari si coborari si mai putini kilometri pe zi plictiselii de pe drumurile drepte. Aici ai mere, o urmatoare serpentina, un loc bun pentru poza, o scurta coborare care sa-ti puna zambetul pe buze si poate cel mai important, ai tot timpul o priveliste care se schimba. Muchii, drumul, varfuri, rauri toate sunt elemente ce se combina in nenumarate moduri.

In principiu ar trebui sa urc de la 0 la 2000 de metri pana la nivelul la care se gaseste podisul din partea estica a Turciei, nu inainte de a trece de un pas de 2600 de metri. Dar pana acolo e cale lunga si trebuie sa trec prima data de Arvin cu cele 2 baraje ce au fost sapate in inima muntelui. Prima noapte ma prinde fix pe malul primului baraj, cu varfuri acoperite de zapada in jur si cu un peisaj care imi aminteste de Elvetia, doar cu moschei in loc de biserici in fiecare satuc.

Muntii astia arata extrem de spectaculos, si de-abia astept sa mai castig in inaltime sa vad cum arata de sus."

Multe poze faine... am ales cu greu pe aceasta. ;) Pentru peisaje panoramice sau detalii din natura accesati linkul de mai sus. :)
Pedaland catre Ararat si ultima zi a trepiedului - de zaraza sc la: 03/04/2014 12:08:13
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/pedaland-catre-ararat-si-ultima-zi-trepiedului

"Din Digor incepe si vantul din fata cu care m-am luptat cu o zi inainte, astfel incat kilometrii se scurg intr-un ritm anemic pe alternanta deal – vale ce urmeaza de aici incolo. In schimb Araratul se vede absolut genial in departare si devine parca din ce in ce mai mare pe masura ce trec kilometrii, pana cand intr-o curba asezata extrem de fotogenic deasupra unui canion ma opresc sa fac o poza cu trepiedul.

Doar ca trepiedul ia-l de unde nu-i, si dupa scurtul moment de soc si de realizare ca probabil a cazut de pe bicicleta din cauza drumului bombardat incep sa-mi fac calcule in minte unde poate sa fie. In momentul in care mergi pe bicicleta cel mai greu lucru e sa te intorci, mai ales atunci cand ai de urcat. Macar vantul bate din spate la intoarcere si uitandu-ma peste poze imi dau seama care a fost ultimul loc in care l-am avut.
[...]
Si toate astea imi treceau prin minde in vreme ce orice piatra mai neagra imi dadea impresia ca e trepiedul cazut, dar pana la urma, ajuns pana la locul ultimei poze nu a fost sa fie si pornesc pentru a treia oara pe aceasi bucata de drum. 30 de kilometri adaugati in plus, sperantele de a ajunge in Igdir complet scufundate si moralul cam la pamant din cauza problemei nou aparute. Si e pacat pentru ca lumina apusului e absolut superba, Araratul arata genial in departare si momentul in care soarele se duce dupa linia orizontului se potriveste cu momentul in care trec peste albia larga a unuia dintre putine rauri din zona, ce curge printr-o vale ce arata mult prea tare.

Macar seara e salvata de gasirea unui hotel cu internet in Tuzlunga, si de un dus cald dupa aproape 5 zile de pedalat."

Ultima zi in Turcia - inconjurand Araratul - de zaraza sc la: 03/04/2014 12:24:52
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ultima-zi-turcia-inconjurand-araratul

"Dupa un somn bun a mai crescut moralul dupa ziua de ieri, cand am reusit sa pierd trepiedul si cum astazi e din nou o zi cu soare, si cum primii 40 de kilometri pana in Igdir sunt in coborare, totul e din nou roz, iar Araratul capata proportii masive pe masura ce ma apropii pe el.

Arata cu atat mai interesant cu cat spre nord, la poalele lui, e o imensa campie plata situata pe undeva pe la 1000 de metri iar varful se ridica inca 4000 de metri direct deasupra ei. Iar jos in campie e deja primavara, eu pedalez in tricou si toti pomii fructiferi sunt infloriti si verdele crud a inceput sa-si faca aparatia si pe aici. Iar in fundal, tot timpul e masivul Ararat.
[...]
In Dogubayazid in schimb am marea suprindere sa gasesc un magazin care are si trepiede in timp ce ma plimb pe aleea principala pentru a gasi un mic restaurand in care sa cheltuiesc restul de lire pe care il mai am. Si astfel ca dau fuga pana la gazda, iau aparatul, vad daca trepiedul poate sa-l tina si asa rezolv temporar si problema cu un alt trepied mai mic, mai fragil, mai usor dar si mai ieftin. O sa vad in Teheran daca gasesc ceva mai ok.

Maine ar trebui sa fac trecerea in Iran."

#651578 (raspuns la: #651577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Satul Kang si o ultima zi petrecuta la Mashhad - de zaraza sc la: 12/05/2014 12:42:30
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/satul-kang-si-o-ultima-zi-petrecuta-mashhad

"[...] Revenind acum la ultima zi petrecuta in Mashhad in asteptarea datei de intrare in Turkmenistan, am zis ca doua zile petrecute fara bicicleta sunt prea mult si e timpul sa fac ceva miscare, astfel incat, la recomandarea gazdei hostelului la care am stat m-am indreptat catre un mic satuc aflat la 35 de kilometri de Mashhad.

Iar ziua de azi e un exemplu foarte bun a randurilor de mai sus, si incepe cu partea negativa, respectiv cu traficul infernal de vineri. Vineri e zi libera in Iran, astfel incat tot orasul pare sa se buluceasca cu catel cu purcel spre dealurile din nordul orasului. Pe de alta parte e relativ normal sa profite de o zi cu vreme buna, caci intr-o luna va deveni mult prea cald pentru astfel de activitati in mijlocul zilei.

Dar totusi sunt atat de multe masini, incat ti se taie orice chef de pedalat, cel putin pana cand intru pe drumul principal care urca catre micul satuc. Pe aici e mai bine, chiar daca momentele de linisite sunt la fel ca in tot Iran-ul extrem de rare. Drumul urca pe firul unei vai pe care sunt amenajate o multime de locuri de picnic, una din indeletnicirile preferate ale iranienilor.

Si fix cand incepeam sa fiu din nou revoltat pe trafic caci drumul pe firul vaii se ingustase destul de mult, apare din spate un grup de biciclisti din Mashhad, destul de nebuni de fel, cu care povestesc vrute si nevrute intr-o engleza de balta pana cand ajungem in Kang. Aici oamenii ma cheama la ceai si facem schimb de experiente aratand poze pe telefoane mobile. Imi place ca pozele vorbesc de la sine si am o parte din pozele alese din ultimele luni pe telefonul mobil si mi se pare ca spun destul de bine povestea calatoriei.

Dupa despartirea de grupul de ciclisti mai hoinaresc putin pe stradutele din jurul satului, prin livezi inflorite incercand sa gasesc un drumeag care sa ma scoata un pic mai sus, dar aparent acesta e cam greu de gasit. Satul in sine arata extrem de interesant, ridicat pe coasta unui deal abrupt casele par sa fie ridicate literalmente una peste alta.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Ultima zi in Tadjikistan si inca doua pasuri de 4300 de metri - de zaraza sc la: 20/06/2014 21:25:55
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ultima-zi-tadjikistan-si-inca-2-pasuri-de-4300-de-metri

"[...]Dupa granita urmeaza 20 de kilometri pana la granita din partea Kyrgyza, 20 de kilometri ce sunt oficial in Kyrgystan si ce ar trebui sa fie in coborare. In curand ajungem in pas si aici dau si de una din statuile cu caprele de munte din Tadjikistan. Cea mai mare statuie am ratat-o atunci cand am luat-o pe Wakhan, dar de data statuia cu caproiul nu mai scapa si chiar daca lumina nu e cea mai potrivita e un bun prilej de poze.

Peisajul se schimb radical imediat cum trecem pasul si in loc de nisip si pietris dam de noroi si de iarba amestecata cu zapada. Totul e mult mai verde pe partea asta a muntelui iar in departare se vede Varful Lenin, primul varful de peste 7000 de metri pe care il intalnesc pe traseul de bicicleta. In schimb e prea tarziu ca sa trecem si granita kyrgyza astfel incat ne alegem un loc de cort si petrecem o noapte ca imigranti ilegali in Kyrgystan si speram ca maine sa nu fie nicio problema la vama.

Locul de cort a fost in schimb unul din cele mai faine din ultima vreme cu varful Lenin ridicandu-se 3500 de metri deasupra noastra in fundal."

Image and video hosting by TinyPic
Eu stiu pe cineva care isi fa - de florin u la: 20/12/2005 01:05:12
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Eu stiu pe cineva care isi facea sarbatorile cu pisicile ei. Era singura... in ultima zi de scoala dinaintea vacantei de paste m-am dus sa-i spun sarbatori fericite... saraca, era asa bucuroasa, nu cred ca se gaseau prea multi sa se gandeasca si la ea... dupa aia nu m-am mai dus, se facuse moda, poate, in clasa sa te duci cu un buchetel de ceva si la asistenta si la vanzatoarea de la magazinul liceului. asa ca nu m-am mai dus, sa dus totul. trist... un mare bine faci cuiva uitat de lume caruia ii spui " sarbatori fericite", mai multe nu-i trebuie.
#96063 (raspuns la: #96015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yippppppyyyyyyy!!!!!! - de fefe la: 04/06/2008 07:16:23
(la: Trancaneala 11)
Am aparut si eu pe ecran, ca sa nu ziceti ca v-am uitat de tot. Ma apropiu cu pasi repezi de ultima zi de scoala din primul an de profesie. Sint mindra pina in maduva osului de rezultatele copiilor. Am facut niste "art monsters" din toti studentii cu care am avut de-a face. Tot districtul e impresionat de rezultatele copiilor mei. Se pare ca au avut profesoara buna. :))

Voi ce noutati aveti? Nu-mi place deloc sistemul asta nou la cafenea. Pe vremuri era mai usor de gasit ce vroiai sa gasesti. Nici nu stiu cum naiba am reusit sa ajung aici. Noroc ca l-am bagat pe TA11 la bookmarkuri pina n-am uitat ca iara ar fi trebuit sa va caut ca orbul Braila.

Horica, cum stai cu casuta? Zilele astea mi-am adus aminte de tine si ma gindeam oare ce-ai mai facut de-atunci. Ce-ti fac copiii? Daca am timp, in vacanta ma apuc sa fac niste studii de cai, poate chiar si un tablou mare pentru taticu, ca de nici nu mai stiu cita vreme mi-a cerut sa-i fac un tablou mare.

Cam astea sint noutatile. Tre sa ma uit sa vad acuma ce-ati mai trancanit in lipsa mea. Ptiiiii ca mult am mai lipsit. Din pacate asta e viata, se pare ca iara lipsesc doua saptamini ca nah, mai trebuie si omul sa mearga in vacanta in Insulele Caribiene. Iara ma duc acolo. Ce sa-i faci, cineva tre sa se sacrifice sa le faca oamenilor business. :))))))))
pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































Cercetarea la fata locului - de (anonim) la: 28/05/2004 00:31:35
(la: Explozia la Mihailesti: adevarata fata a autoritatilor romanesti)
Strimate d-le Mario
Am citit cu placuta surprindere comentariile dvs. pertinente la "evenimentele"amintite. E adevarat ca nu se mai acorda importanta Criminalisticii. Pe de alta parte, cum altfel cind lumea de azi e lumea Comercialului si a Civilului? Facultatile de Drept rasar ca ciupercile dupa ploaie... si sunt la fel de gaunoase (unele). Facem juristi pe banda, iar la scolile de tot felul pentru pregatirea magistratilor se uita sa se mai includa printre materii si adevarata Criminalistica. Si apoi, ce si cit poti preda unui student din anul IV la Drept in ultimul semestru de scoala cind materia Criminalisticii chiar daca il intereseaza nu o inteleg complet nici cei care se cred mari penalisti. Sa nu mai vorbim aici de magistratii care "impart dreptatea" prin instante si care nu au uneori nici rudimente de cunostinte despre cum se apreciaza o proba. Desi legea zice ca "magistratul decide dupa luminile sale" unora le sunt de mult duse bateriile.
Avem un exemplu al Germaniei ,care a scos din curricula scolilor de drept acum vreo 20 de ani Criminalistica, iar acum se face un lobby intens pentru reintroducerea ei.. Considerata o "treaba a politiei" ( probabil de la gresita intelgere a termenului de "Politie stiintifica") munca de criminalist e lasata pe seama unor oameni care uneori sunt coplesiti de probleme. Se uita ca ea este o munca de echipa si una de uzura si durata. Imaginea Criminalistului solitar si cu pipa deductiilor geniale mereu in gura e doar o pastisa falsa de " Guru " semi-senil si infumurat. Dar sa revenim la ale noastre, am vazut si eu acei sefi in costum la locul faptei...!!!!.. Dar unde sunt hainele de protectie la locul de cercetare?..Nu neaparat o salopeta muncitoreasca.. dar parca daca tot luam modele de ce nu am lua si pe cele favorabile?.. Vezi hainele FBI, ATF etc. si sa nu uitam ca ne laudam cu oamenii nostri.. Or fi ei buni.. dar nu exista o grija pentru remodelarea metodologiilor, nu intereseaza parca pe nimenei realizarea unorstrategii unitare de lucru si cooperare in catastrofe-fie ele naturale, fie dezastre, explozii, samd...Sa nu uitam ca alt lucru daunator este pompierismul romanesc... acum va da navala Procurorul general sa faca el ancheta.. a saptea zi dupa scripturi... Este un specialist in Criminalistica.. A propos, de ce nu isi scrie si titlul de Dr. alaturi de nume?..Sper ca nu ii e rusine.. Ca d-na Stanoiu il recomanda ca stie karate si engleza, iar altii il stiu ca e doctor in Criminalistica.
#15959 (raspuns la: #15902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare zi e un dar de la Dumnezeu, - de (anonim) la: 12/02/2005 04:46:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Draga mea, viata nu e alceva decat ceea ce vrei tu sa fie. Nu te impiedica de micile dezamagiri care ti se ivesc in cale, exploteaza fiecare posiblilitate, inconjoarate de oameni pozitivi care te inspira, odihnestete, exerseaza, citeste, reflecteaza. Bucurate de fiecare zi, ca si cum ar fi ultima zi din viata ta. Viata e scurta -pretuieste fiecare secunda a ei!
#36097 (raspuns la: #32803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirile - de anisia la: 25/05/2005 23:36:13
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
nu le-am bagat niciodata in seama. nu stiu daca pe motiv ca au insemnat sfarsitul unui capitol, sau pur si simplu pentru ca am fost prea sleita de puteri ca sa mai am timp si de ele. acuma ca citii textul tau, imi dau seama ca am trecut printr-o serie de despartiri. cele de la gradinita, scoala, liceu, facultate nu au fost triste. pentru ca isi aveau firescul lor. eram pregatita pentru ele. iar ultima zi impreuna cu cei ce reprezinta etapele respectiva a fost intotdeauna placuta.
despartiri triste am trait cateva in viata. cand mi-am pierdut oameni dragi din familie si nu numai. nu e relevant sa povestesc momentele in sine. pentru ca nu i-ar aduce inapoi. consider insa important sa traiesc in asa maniera incat, de acolo de unde s-au dus, sa ma poata privi cu mandrie si liniste. sa le fie drag de omul ce incerc sa fiu.
dor? normal ca mi-e dor. in fiecare clipa a existentei mele. dar dorul este o parte din dragoste. degetul mic al ei, poate. si cata vreme exista dorul, continua sa existe si dragostea. si amintirile. si apropierea sufleteasca. am sa fiu pustie cand ori daca am sa incetez sa-mi mai fie dor...
cico..mesaj no 2 - de Ivy la: 21/06/2005 21:18:57
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Cico,

Hai ca citii si ultimul mesaj scris de matale..si m-ai dat gata cu fraza cu “clabucii si cu Leana”

Ce sa-ti zic,…in mod normal ar trebui sa nu te bag in seama..sincer..faci parte din categoria romanilor care nu-mi plac…dar realizez acum, pe care nu ii ignor..din cauza faptului ca doar sunt romani ca si mine..si aici departe fiind de Romania nu pot uri pe nimeni…

Deci, nu incerc sa ma explic..nici sa-ti povestesc cum am facut eu facultatea si unde si cu ce note am terminat.. Iti spun doar ca..cei ce reusesc sa mai faca o facultate intr-o alta tzara nu sunt cei din categoria expusa de tine…Ti-am mai spus in mesajul anterior..sunt reguli..

Sotul meu a venit cu un master din Romania, recunoscut in totalitate aici, nu a facut o zi de scoala, si s-a angajat in primele 2 luni de la sosirea in Canada..post de inginer…apoi in decurs de citiva ani..Senior Inginer..si apoi CTO…well..2 persoane diferite..scolite in aceeasi perioada in Romania…dar..din pacate facultati diferite..una acceptata de sistemul Canadian..alta nu…Revin si iti spun..sunt REGULI..ne plac or bah…aste asunt..

Doctorii…doctor din Ro..si-a dat pina acum 4-5 examene si a ajuns sa voluntarieze in unul din marile spitale din oras..Singura, singurica a spus: “nu se compara anii de munca si examenele prin care treec doctorii aici cu cei 6 ani d emunca facuti de noi..si deci, e drept sa ne treaca prin toate examenele astea daca vrem sa profesam aici”..Lucrul ast al-a spus o doctora..

Deci cico…ai auzit de fraza:”life is not fair”?..cam asa este..dar din fericire avem posibilitatea sa alegem..si daca nu ne place si ni se pare ca nu e ..”fair”..atunci..drumul Romania…si gata..problema incheiata…

Si plsss hai nu ma mai jigni..ca eu nu te-am jignit cu nimic..deci..fa un effort..asta nu e o regula..sau poate…parca e o regula a cefenelei sa nu ne jignim intre noi..right???

So..poti tu cico sa o respecti?? O simpla reg
#55913 (raspuns la: #55858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scoala mea - de latu la: 15/12/2005 20:27:54
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Cand am mers eu la scoala generala - era pe vremurile "bune" - mama era gestionara la un magazin alimentar. Unii dintre profesorii mei - inclusiv directorul scolii - primeau zahar, ulei si faina de la noi, in timpuri de criza. Sunt sigur ca n-as fi ramas corijent la nici una din materiile predate de ei, dar ai mei erau incapatanati: Nu si nu, ca trebuie sa invat, si gata. Seara cand veneau de la lucru ma asculta ba unul ba celalalt (din pacate mai mult mama, care era mai exigenta).
Azi le sunt recunoscator.

Copiii mei au fost sub supraveghere din prima zi de scoala, dupa ce sotia mea si cu mine am decis ca ea sa ramana acasa.
Pentru ilaritatea generala: Daca la momentul acela sansele si venitul meu n-ar fi fost mai mari decat ale sotiei, as fi ramas eu acasa.

Numai noi stim cum am razbit cu un salar - care nu era de manager - dar acum copiii sunt mari si merg la facultate si liceu.
Noi nu ne-am cumparat casa si nici primul milion inca n-am reusit sa-l punem de-o parte.
Dar de cate ori discutam despre sacrificiul facut, suntem de acord ca ceea ce am pierdut din punct de vedere financiar, a fost cea mai buna investitie pe care am putut-o face, fiind o investitie in viitorul copiilor nostri.

Copiii cand erau mici, mergeau seara la 20:00 la culcare in afara de vacante, sarbatori si weekend. Nu le-a stricat si nici discutii n-au fost, decat cele care in fiecare familie sunt: "Nu pot sa mai stau 10 Minute, te roooog", etc...

La scolile unde au fost, profesorii au fost - si mai sunt - profesori. Unii mai buni, altii mai putin buni. Pe cativa i-as numi tarabagii, daca as vrea sa le fac complimente.
Au fost ani scolari cand am fost nevoiti sa mergem de doua si chiar de trei ori la scoala pentru a vorbi cu un profesor sau altul, pe unul l-am reclamat la director, mai "sus" n-a fost nevoie.

Desigur ar fi fost mai usor sa ne plangem peste tot de situatia catastrofala a invatamantului, sa dam vina pe televiziune sau sa ne plangem de scolile de stat unde parintii sunt lasati singuri, spre deosebire de scolile private unde orele se tin in numarul prevazut de programa, materia se parcurge cum trebuie si educatia este preluata de pedagogi inegal mai motivati.
Am considerat insa ca nu profesorii ne-au insarcinat cu cresterea copiilor, ci ca noi am facut-o, deci noua ne revine privilegiul de a-i educa dupa cum consideram noi. Contest si acum capacitatea vreunuia dintre profesori - sau altui om de pe pamant - de a-mi educa copiii. De a le largi educatia, da. De a le inlesni accesul spre cultura, da.
Dar bunul simt, comportamentul in societate, etc..., cu siguranta nu.

Libertatea de a critica este indisolubil legata de libertatea de discernamant asupra modului, subiectului si felului de critica. N-am considerat ca am castiga ceva polarizand, aratand cu degetul sau vazandu-ne paushal nedreptatiti, deci ne-am concentrat asupra copiilor nostri, incercand sa surmontam - macar in parte - deficientele sistemului scolar sau deficientele lor - ca nici ai nostri nu-s genii - chiar si atunci cand banii nu ne-au ajuns si pentru concedii.
Copiii nostri nu sunt premianti pe linie, dar ne-au stiut intotdeauna interesati de ceea ce fac ei la scoala, precum si de problemele pe care le au acolo.
Rezultatul este ca putem vorbi despre orice - unele lucruri doar intre femei dupa cum altele doar intre barbati - dar dialogul exista. Iar acesta nu necesita investitii suplimentare, aducand pe de alta parte motivatia si intelegerea necesara pentru scoala si rolul ei ca temelie a viitorului propriu.

A lovi orbeste in jur n-aduce - zic eu - prea mult, discursul peiorativ aduce la fel de putin iar incercarea de a da vina pe toti ceilalti aduce de obicei aprobarea majoritatii auditoriului, dar intr-o forma populista a carei adancime nu trece de spoiala pe care fiecare ne-o aratam reciproc...
Experienta mea imi zice, ca a conlucra cu dascalii si a semnala tarabagiilor ca nu-s pe tarlaua proprie aduce copilului meu infinit mai mult decat nemultumirea mea cu privire la situatii pentru care nu sunt responsabil, dar pe care la fel de putin le pot influenta in vreun fel...
salutare ... eu fac in aprili - de live_2day la: 07/01/2006 20:16:39
(la: Un adolescent)
salutare ... eu fac in aprilie 17 ani.
cand am citit prima data textul tau, si am vazut ca ti'a murit tatal ... mi'am spus: ce najpa! si eu credeam ca de mine e najpa...
ce pot sa'ti spun ? ca si eu eram (si inca sunt intr'o oarecare masura) ca tine! am idealuri, vreau sa ajung cineva, vreau sa fac ceva (3d moddeling) ... la mine insa problema este cu scoala. nu vreau sa'i dezamagesc pe ai mei, desi o fac cu brio. nu prea suport cifrele ... nu mai suport "educatia" asta ce se mi se ofera. eu simt ca nu am nevoie de ea, ca nu o pot folosi la nimic! si atunci cum sa stau toata ziua sa fac ce mi se cere in fiecare zi la scoala?
uneori ma simt super nasol...pentru ca si ai mei lucreaza de dimineata pana seara, ultima saptamana mama a dat la betoniera, pentru ca tata nu a avut la cine sa apeleze. si ei tot ce vor e ca eu sa invat! de aceea intru si eu intr'o stare depresiva. ii inteleg pe ei, dar simt ca ei nu ma inteleg pe mine, cand eu vreau cu totul altceva ... cand eu vad altfel viata.
Nu spun ca sunt un baiat nesimtit, sau ca sunt egoist etc. toata vara am lucrat brat la brat cu tata in constructii; e adevarat, am primit si recompense dupa ceva vreme...
dar se limiteaza defapt la viata noastra din perioada aceasta...
nu cred ca ash putea sa'ti dau vreun sfat, pot doar sa'ti spun ca te inteleg. nici eu nu am trecut inca detot de "problema" asta ...
eliade spunea ceva de genul: soarta unui om este soarta intregii omeniri. si aici are dreptate. fiecare a trecut prin aceleasi chestii, chiar daca toti suntem diferiti. uneori insa, adultii nu vor sa recunoasca ca si ei au fost candva la fel ca noi ... nu stiu, fiiindca nu sunt adult.
acum insa e vremea cand ne alegem drumul, cand alegem viata pe care o traim ...
familia mea este baptista; eu aleg sa'l aleg pe Isus ca partenerul meu de viata, nu din cauza parintilor, ci pentru ca am fost creati de Dumnezeu pentru Dumnezeu, scopul final; spre deosebire de lumea aceasta in care scopul final sunt: banii! ... in domeniul acesta, fiecare are alegerea proprie.
oricum, acum, tot ce imi doresc e sa TRAIESC. sa simt viata, sa ma bucur de fiecare clipa, chiar si acum cand scriu ... si cand ma gandesc la tine, si stiu cat iti este de greu.

in legatura cu cititul, mie mi'a placut destul de mult Coelho. in fiecare carte poti gasi ceva in legatura cu viata. mi'a placut si fiindca e catolic, si da si o perspectiva religioasa fiecarui roman. (inca nu am apucat sa citesc Zahir, dar in rest le'am citit aproape pe toate)

eu sincer m'am lasat de citit, de filosofii ... am realizat ca nu ma ajuta cu nimic. intelesul vietii si toate chestiile astea sunt ... nu stiu ce sunt, dar stiu ca nu ma intereseaza, eu stiu sensul vietii mele de dupa moarte, iar aici pe pamant, Domnul sa ma ajute sa ajung bun in ceva ca sa ma descurc mai bine decat ai mei, si sa pot oferi copiilor mei si mai multe.

iti doresc numai bine!
#98945 (raspuns la: #98934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draguta nostalgia :) - de Honey in the Sunshine la: 16/06/2006 16:55:31
(la: sunt oare prea nostalgica?)
Draguta nostalgia :)
Imi amintesc ca acum vreun an am citit ceva asemanator despre epoca ceausista si mi-au dat lacrimile recunoscand in randurile alea mai toate povestile lor. Si m-am gandit ca e uimitor ca o generatie poate avea atat de multe lucruri in comun. Atunci am pus-o pe seama "totalitarismului", dar citind asta imi dau seama ca e mereu asa.

Pentru cei din "cealalta" generatie:) :

"Iti mai aduci aminte?

- Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt.
- Dozele goale de Coca-Cola, pepsi, bere...etc, expuse pe dulap
- Roboteii din pachete de tigari straine goale
- O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.
- Pif vs. Rahan. Sau daca nu, benzile desenate din Cutezatorii.
- Practica in uzina vs. practica agricola.
- Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba.
- Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican...
- Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine... prilej de picnic UTC-ist).
- Catalogul Neckermann pe post de coffee table book, pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai jocuri de genul "alege-ti un singur lucru de pe fiecare pagina".
- Cenaclul Flacara.
- Drajeurile cu dextroza Olimp.
- Negustoresele poloneze de la "nudisti". Turistele est-germane (cica veneau si suedeze, dar nu le-a vazut nimeni).
- Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti.
- Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare!).
- Focul din ultima seara de tabara.
- Brigazile artistice si de "agitatie"(?!).
- Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina gigantica pe ambalaj.
- Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!!
- Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii risului.
- Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de economie politica.
- Cacao (sau ce-o fi fost...) indiana Maltova mincata direct din borcan, cu lingurita.
- Glucoza "din fabrica" - cu textura de sapun, dar care macar nu-ti spargea dintii.
- Pufarine.
- Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de la un "majorat".
- Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia.
- Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala Pelikan (pentru " premianti").
- Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul "lui" deasupra catedrei.
- Matricola si bentita.
- Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in compartimentele de tren, in camerele de hotel si in scara blocului.
- Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran unde ascultai cotele apelor Dunarii, "Moldova Veche (cu accent pe primul "o") baisse cent centrimetres..., corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles,
" Aici Radio (pauza scurta) Europa Libera".
- Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei Voiculescu.
- Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul rusesc Majak
- Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu talpa de sfoara.
- Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca, toate celelalte orori de la Fondul Plastic...).
- Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicursiera Turist.
- Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez.
- Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra.
- ABBA vs. Boney M.
- Circuitul casetelor video in natura.
- Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta.
- Raftul cu scule in portbagajul fiecarei Dacii.
- Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august.
- Bateria de la masina carata pina sus, in apartament, ca sa ai lumina pentru teme.
- Fondu' clasei.
- Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane ("atita-ti trebuie, sa-mi iei borcanele de muraturi!"), maculatura (ideal, cartele perforate de calculator, ca trageau greu la cintar).
- Careul din prima zi de an scolar.
- Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu.
- Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si mai aduce aminte despre ce era vorba in ele?...)
- Elevul de serviciu pe scoala.
- Elasticu' = sarit pina la pierderea cunostintei.
- Nectarul bulgaresc ("bea-l cu apa minerala, ca e prea gros, o sa ti se opreasca in git...").
- Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze.
- Nita & Nastasescu. Revista de fizica & chimie. Comentarii la romana.
- Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi).
- Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate peste tricou de alta culoare.
- Ceasurile Raketa.
- Aparatele foto Smena.
- Apa minerala Aurora, cu sedimente ("e buna, are fier, minerale...").
- Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica).
- Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata.
- Patinele cu rotile (patru, ca la masina).
- Pungile de un leu.
- Serialul "Liniile maritime Onedin".
- Cupa Campionilor Europeni.
- Dumitru Prunariu.
- "Povestiri istorice" vs. "Legendele Olimpului".
- Winnetou vs. Old Shatterhand.
- Caciulile rusesti din blana de iepure.
- Caciula de dama tip "burlan", jambierele multicolore, mania tricotatului."

de la www.rdf.ro
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
Magda Isanos - Ultima zi - de cosmacpan la: 24/06/2006 20:53:08
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)
Cind voi muri stiu ca va fi o zi
frumoasa, voi culege-n palme soare
si voi simti intiia sarbatoare,
gindind ca miine n-am a ma trezi
…………..
Si dintr-o data totul sub pleoape
cazind adinc spre linistea de-apoi,
ca-ntodeauna eu voi fi aproape,
si totusi prea departe, linga voi.

"De cealaltă parte a munţilor se afla o întreagă societate de paria. Iar atunci când într-un loc se adună mai mulţi excluşi, se petrece o osmoză mistică şi eşti înăuntru. Înăuntru, acolo unde este cald. Un lucru mic de tot, să te afli înăuntru, unde e cald, dar cât de mult contează. Este probabil cel mai important lucru din lumea asta."


lascare, ai fost ca turistul canadian:) - de Horia D la: 17/11/2006 02:52:18
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
Din jurnalul de calatorie al unui turist canadian (aka Lascarica)

VENETIA:
Am sosit in oras dupa o ploaie torentiala, cred.
Toate strazile sunt inundate. Nu se circula decat cu barca. Cu toate
acestea barcagii sunt foarte veseli si canta niste cantonete numite
barcarole. Hotelul este cam vechi si broasca de la usa camerei oracaie
ingrozitor.

LONDRA:
La Londra n-am vazut nimic din cauza cetii. In ultima zi, ceata s-a
ridicat pentru cateva secunde si am putut vedea un superb turn cu ceas.
Ceasul statea, dar eu n-am mai stat.

MADRID:
Orasul este frumos, are strazi largi, cu fantani ecvestre si statui
arteziene. Au si un palat mare,
dar cam neprimitor. In schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbareti,
ospitalieri si se numesc români.

PARIS:
Dupa cate imi aduc aminte de la scoala, Parisul este capitala Germaniei.
Cu toate acestea, strazile Parisului sunt pline de japonezi. Numarul
frumoaselor si renumitelor frantuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai
pot fi vazute decat sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru si care
reprezinta o italianca uratica ce zambeste tamp.

PRAGA:
La Praga am cunoscut o blonda delicioasa, care m-a servit cu o sunca de
neuitat...

BUCURESTI:
Ghidul pe care-l am la mine, aparut in Montreal, imi prezinta Bucurestiul
drept capitala Ungariei. Cred ca la mijloc este o greseala. In Gara de
Nord se vorbeste mult turceste, ceea ce ma face sa cred ca nu sunt in
Bucuresti, ci in Frankfurt pe Main.
#157712 (raspuns la: #157710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: