comentarii

umanitarism


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Nu acuz pe nimeni...Eminescule... deci cum? - de Eminescu la: 19/01/2005 13:10:54
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Draga Mario,

In primul rind nu stiu de ce ma saluti cu Shalom. Eu nu sint evreu, iar daca tu esti evreu tot nu face nici o diferenta. In orasul in care mi-am pertecut copilaria 50% din populatie erau evrei. Am avut colegi de scoala si foarte buni prieteni, multi au plecat in Israel cind eram adolescenti si prima fata de care m-am indragostit a fost evreica. Avea cei mai frumosi ochi negri si un par negru ca pana corbului si ondulat....
La plecarea ei aveam 17 ani si ca orice tineri la vremea aia visam ca vom fi toata viata impreuna... Tatal ei era ceasornicar si la plecare mi-a dat un ceas pe care il am si acum!
Cu multi dintre fostii prieteni inca mai tin legatura si sintem ca si in anii de liceu.
Am prieteni in America, fie emigrati fie americani pe care i-am intilnit si pe care ii stimez.
Eu nu am nimic impotriva nici unui popor. Imperiile se ridica si cad, guvernele si sistemele politice vin si trec. Unele mai repede altele dureaza mai mult. Dar popoarele ramin. Si generatiile viitoare sint cele care sufera de pe urma greselilor politice de azi.

Asta ca sa clarificam unde stam!

Nu regreta nimeni dupa Ceausescu si regimul lui. Incetati a mai vorbi de legionari si comunisti... astia sint plecati de mult si daca mai sint pe ici pe colo nici nu mai au curajul sa zica nimic. Au tot interesul sa se ascunda. Plus, nu uita ca nu au fost cei mai viteji, onesti si dedicati oameni incit sa incerce sa mai sustina un punct de vedere fara speranta.

Tu, Mya si RSI, va folositi de numele lor ca sa-i etichetati pe cei ce nu sint de aceeasi parere cu voi, pentru ca nu aveti argumente concrete sa va sustineti punctul de vedere. Si nu aveti argumente pentru ca este o cauza ce nu poate fi aparata. Realitatea evenimentelor este complet diferita de ceea ce sustineti voi.

TU CONSIDERI CA INVADAREA IRAKULUI A FOST JUSTIFICATA????

Prin ce?
-Unde sint armele de distrugere in masa.
-Pina la urma au recunoscut ca nu s-a gasit nici o dovada sa-l acuze pe Saddam de cooperare cu Bin Laden.
-Irakul nu a initiat nici un atac terorist impotriva Americii sau altei tari.

Atunci care a fost motivul invaziei????
Or sa faca si cu Saddam asa cum fac cu Milosevic, o sa-l tina inchis pina moare pentru ca nu vor avea motive sa-l condamne.

Cum justificati voi, ca oameni civilizati, torturarea si degradarea unama a prizonierlor??? Aia sint prizonieri de razboi. I-au capturat cind luptau
sa-si apere tara impotriva invadatorilor! Sint aparati de Conventia de la Geneva!
Hai sa lasam la o parte faptul ca sint arabi. Stiu ca voua nu va plac arabii... dar este vorba de legi internationale care trebuie sa se aplice fara discriminare.

Cite alte regimuri dictatoriale nu sint in lume?!... De ce nu-i ataca pe toti. Sa aduca libertate si la alte popoare. Sau ei ii iubesc in mod deosebit pe Irakieni?!...

Le-a fost mila de bietul popor irakian?!... Atunci de ce i-au infometat timp de 10 ani cu embargou economic? Asta este umanitarismul si generozitatea AMERICII?
Aemrica nu da nici un ban pe nimeni daca nu este in interesul ei direct. De unde va vin ideile astea cu "RAZBOAIE DE CARITATE? Si nu numai america, nici o tara nu pleaca la razboi fara un motiv al ei. Si in special motive economice!

Tot mentionezi de tineretul care trebuie educat?!... Cum vrei sa-l educi? cu minciuni? Asa cum ne mintit comunismul pe noi?
Vezi tu?... Eu am spus ce am gindit si pe vremea lui Ceausescu si nu
mi-a fost frica de consecinte. Multi dintre voi, care nici macar nu ati avut curajul sa deschideti gura si a-ti asteptat cu nerabdare sa fiti facuti membri de partid fie in universitate fie la locul de munca, ca sa puteti lua o functie mai buna... si acum strigati in gura mare "TRAIASCA AMERICA SI BAMBARDIERE EI".

Bai fratilor nu va imbatati cu apa rece. Pe MYA o inteleg ca traieste in America si se simte obligata sa sustina politica "tarii ei"...
Dar tu? Care traiesti in Romania? Inca mai astepti sa vina americanii sa investeasca? Ce au investit in ultimii 15 ani?
Care sint intradevar tarile care au investit? Hai sa ne bazam pe vrabia din mina! Sa ne bazam pe cei care au interese sa investeasca in Romania si sa ne ajute la ridicarea tarii.
A, sa nu uit! Tot ne-au trimis ceva. Au trimis-o pe reprezentatnta lor sa participe la presedentie... Ce pacat ca nu a cistigat! Atunci am fi fost fericiti si am fi avut de toate. "CITA LIPSA DE BUN SIMTZ!!!"
Dumnezeu sa ne-ajute.

Ion Roata.
#33780 (raspuns la: #33768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A Carmen - de alex andra la: 29/08/2006 05:33:08
(la: Votati unul din cei de mai jos.)
"Umanitarismul" bunului samaritean Becali este unul de paradă, de publicitate. Praf în ochii inocenţilor. Nu cred că te numeri printre ei :D
Cred că eşti doar un Gică contra feminin:))

Lost without music in a world of noises
#141943 (raspuns la: #141892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de zaraza la: 19/09/2006 11:09:33
(la: Tortura, da sau nu?)
daca tu crezi ca vestul (hai sa-i zicem coalitia, ai dreptate) actioneaza din ratiuni umanitare, think again. nu de bietii kurzi ii durea pe ei spatele, asa cum nu a durut pe nimeni spatele si nu doare nici acum ca s-au omorat ca idiotii un milion de oameni in rwanda. treaba lor, avem ceva cu ei?
daca nu era petrolul, umanitarismul american facea din orientul mijlociu o luuuunga, goala si radioactiva pista de aterizare. da' uite ca amaratii au noroc, inca vreo cateva zeci de ani. stiu si ei ca-i pe ultima suta de metri si se agita acuma. om vedea ce-o mai fi.

zaraza
#146266 (raspuns la: #146237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de zaraza la: 19/09/2006 13:00:10
(la: Tortura, da sau nu?)
pai despre ce vorbim aici? da o atomica in afganistan si te trezesti cu 100 de bombe la washington (ca tot vorbeam de amplificarea terorismului, da' cassandra nu vrea sa ma creada) ori ii termini pe toti odata, daca iti da mana, ori te dai umanitarist. momentan nu-i poti termina pe toti ca ai un mic interes la ei. de-asta zic, cand n-o mai exista acel punct de interes, tare-s curioasa cum se va manifesta umanitarismul nostru vestic.

zaraza
#146280 (raspuns la: #146270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 05/06/2007 17:14:16
(la: Au,)
Am auzit de unu' ce-o inventat un aparat. De taiat coada la pisici, din centimetru-n centimetru. Din umanitarism, sa nu le doara atat de tare.
#203129 (raspuns la: #203122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ne mai lamurim odata - de Doom la: 28/06/2007 12:12:55
(la: BIOETICA)
Bioetica este o stiinta si din ea s-a desprins cea ''umanitarista'' de la Hypocrat incoace si curentul nou ''utilitarist'', care consituie subiectul conferintei de fata.
De la dvs., s-au cerut puncte de vedere de accepatre sau negare, cu motivatiile respective, atat si nimic mai mult.
Cat despre amalgamul pe cere credeti ca l-am inserat este doar in imaginatia dvs., ce sa mai cred eu despre cum va certati pe Forum si nu inteleg mai nimic!
Cat depre coteriile de pe acest topic va rog respectuos sa le faceti pe conferintele dvs., unde daca intervin,nu-mi permit acest lucru!
#210925 (raspuns la: #210900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doom - de picky la: 28/06/2007 12:36:39
(la: BIOETICA)
Bioetica nu-i o stiinta propriu zisa. E o teoretizare a unei conduite nu o forma de cercetare.

Umanitarismul este tratarea cu omenie a aproapelui. Domeniul medicinei nu poseda exclusivitatea acestui apanaj.

Utilitarismul este o denumire, usor peiorativa, care incearca sa justifice si prin care se apeleaza anumite modalitati care disimuleaza adevarata lor intentie.

De la noi ai cerut puncte de vedere la o expunere bulibasita.

Lamureste-te mai intai ce inseamna "coterie", apoi aprofundam.

Acum:
1. Bioetica e necesara. Daca nu pentru altceva, atunci pentru indrumarea practicianului.
2. Umanitarismul este inculcat in fiinta umana. Teoretic. Practic doza este foarte diferita de la individ la individ. De ce? Expunerea exhaustiva in domeniu ar bloca serverul, prin cantitate.
3. Utilitarismul este dupa unii o barbarie, dupa altii o reparatie adusa cu sange rece naturii. Argumente sunt si pro si contra, pentru ambele categorii. In esenta toate aceste argumente sunt subiective si implica doar static.

Linisteste-te, nu-ti cer nici un sfanţ pentru ca am sistematizat ceea ce tu ai înghivecit.

Amestecarea acestor notiuni si domenii prin simpla lor tangenţă, nu pot constitui un complex de discutie! Dar pot fi motiv de ... clacă si atât. La fel poţi discuta despre automobil, murături şi vrăbii. Automobilul transportă murăturile şi fatidic, vrabia tocmai traversa şoseaua.
#210930 (raspuns la: #210925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de zaraza la: 30/06/2007 01:11:33 Modificat la: 30/06/2007 01:13:00
(la: BIOETICA)
oricum discutia e inutila. ingrijirile medicale costa bani, iar cine nu are bani, nu beneficiaza de ele. nu exista spitale ce acorda ingrijiri din spirit "umanitarist". spitalele sunt intreprinderi.

intreprinderile farmaceutice nu-si doresc 2 lucruri: sa le moara bolnavii sau sa se vindece.

Bioetica=Morală a ştiinţei în general şi a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe. (din fr. bioéthique, it. bioetica)
.


fraza asta e o tampenie in sine. "traficul" de ceva, e in esenta o actiune ilegala. n-ai cum sa interzici "traficul".

transplantul de organe e o chestie minunata, dar ca in orice chestie minunata, exista abuzuri. ghinion.

zaraza
#211448 (raspuns la: #211219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alex andra la: 19/02/2008 14:07:20 Modificat la: 19/02/2008 14:24:52
(la: Precedentul Kosovo )
Io una ma gandesc cu groaza si sila la toata tarasenia nationalista pe care o va isca rahatul asta !
Jocurile politice ale americanilor si ale Europei occidentale mi se par dictate iar si iar de ratiuni mercantile si nicidecum umanitariste. Ii doare in cot ce probleme starnesc cu "precedentul" lor ! I-as zice inconstienta, de n-as sti ca totul se calculeaza la nivelul asta si ca de fapt e vorba de cinism:( Mi-e bleah de la cap la coada:(
*** - de maan la: 18/09/2008 15:03:04
(la: Nimicuri)
exista cumva o contradictie fundamentala intre umanitate si morala?

ce-ntelegi prin 'umanitate'? 'totalitatea oamenilor de pe glob' sau 'umanitarismul'?

cum sa existe contradictii intre un ansamblu de principii (=morala) si oamenii de pe pamant?

contradictia e un raport intre doi termeni care definesc complet domeniul la care se refera, dar care se si exclud reciproc.
nu vaz cum s-ar putea stabili vreo contradictie in exemplu de fata.
nu mai sunt resurse pentru Dorohoi - de sami_paris74 la: 09/07/2010 15:23:33
(la: Agiatatia comunista 2 )
spunea aseara d-ul Basescu,dar exista o solutie foarte buna spun eu,solutia este "teledon"adica se poate ajuta romànul prin umanitarism ?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...