comentarii

umfla


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Da Belle, imi place ca pe caf - de Cassandra la: 16/08/2006 17:51:24
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Da Belle, imi place ca pe cafenea lumea are simtul umorului hipertrofiat si toate merg bine si asta imi umfla entuziasmul incredibil! :)

Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.

#139584 (raspuns la: #139581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru amatorii de miracole - de Cassandra la: 28/08/2006 17:20:18
(la: Intrebari pentru atei)
Iata un nou caz de 'miracole', autorul este din Kiev de data asta. Ieri am vazut un documentar de la BBC despre asa zisele vindecari miraculoase ale unui 'don doctor' - Alexander Smikodub, fundatorul clinicii EMCell (are si o pagina web aratoasa prin care atrage clienti, daca vreti cautati-o singuri). La aceasta clinica merg oameni disperati pentru care deocamdata stiinta nu are solutii, si pentru 'modesta' suma de 15000$ li se injecteaza in burta sau direct in vene miraculoasa substanta care poate fi de trei culori. Ce contine substanta injectata de Smikodub? Ei bine, nu se stie cu certitudine (poate fi compot de fructe) dar el sustine ca sint celule 'stem' pluripotentiale pe care le extrage din "fetzi" avortati intre 4 si 8 sapt. de la conceptie.
Persone cu probleme grave de sanatate sint nevoite sa stringa cu mare efort suma de bani pentru un tratament care pina acum nu s-a dovedit superior efectului placebo - adica usoare imbunatatiri trecatoare. Citiva dintre cei tratati, intre timp au murit. Cu toate acestea, disperatii continua sa viziteze clinica.
De cite ori i s-a solicitat sa raspunda la o serie de intrebari legate de activitatea sa, Smikodub nu a putut sa explice:

-in ce fel extrage celulele stem
-in ce fel detecteaza VIH (SIDA) si virus de hepatita in 'extractul' sau miraculos
-cum stabileste daca celulele injectate ajung la 'tinta' lor si produc efectul urmarit samd

Cu alte cuvinte, nici nu stie ce face.
In prezent exista echipe de cercetatori in toata lumea care studiaza posibilitatea utilizarii celulelor stem (care trebuie extrase din embrioni foarte 'tineri') si care sustin ca inca este nevoie de studii pentru ca tehnicile sa fie implementate in practica. In plus, dr Smikodub sustine ca trateaza o mare gama de boli, de la diabet, cancer pina la afectiuni ale sistemului imunitar. Fiecare terapie in parte ar avea nevoie de o tehnica bine pusa la punct care sa aiba in spate ani si ani de cercetare. Nu e nevoie sa mai adaug (sper) ca acest individ este un impostor de prima categorie care isi umfla buzunarele pe seama credulitatii si disperarii oamenilor. Asa ca ...atentie cu miracolele!

http://www.stemcelltherapies.org/Embryonic_Stem_Cells.htm


Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.

Întîi un calduros salut la - de CyberCSX la: 23/09/2006 12:21:34
(la: Despre prostituate)
Întîi un calduros salut la toata lumea!
În ceea ce priveste prostitutia gasesc ca este un subiect destul de interesant si controvers. Asta nu numai în RO dar si în restul lumii. Unele o fac din placere altele din necseitate iar unele combina placutul cu utilul. Important este CUM o faci. Marea problema este ca unele nu gîndesc si ajung rau decazînd în sectorul alcohol si droguri, moment cînd sînt definitiv pierdute umplîndu-se de boli din cele mai grave. Altele care au cap se apuca de pornografie unde cîstiga în timp record bani frumosi. Îmi permit aici s-o dau de exemplu pe DOLLY BUSTER o cehoaica venita în Germania la 16 ani care s-a lipit de un barbat cu 20 de ani mai mare ca ea dupa care s-a apucat de pornografie. Momentan are o vila în localitatea WESEL si vreo 5 Ferrari în garaj.
În general prostitutzia este cea mai vechie meserie din istoria omenirii si nu ar exista daca "nevestele noastre" si-ar face datoria sexuala asa cum trebuie satisfacîndu-si sotul sau prietenul asa cum trebuie. E normal ca un barbat daca nevasta / prietena nu-i da ce-i trebuie, merge sa-si ia în alta parte. Daca o femeie la o vîrsta medie de 35 de ani se culca cu sotul ei doar de 2 ori pe luna si asta numai asa sa fie fara nici un fel de tragere de inima cu o exasperata lehamite, tie ca barbat îti piere chieful. Nu mai vorbesc, daca ma uit la unele, cît nu sînt maritate sînt sexy, curate, se aranjeaza, sînt atragatoare etc. În momentul cînd au verigheta în deget încep sa se simta sigure, se neglijeaza, char daca nu fac copii se umfla si le creste curu de atîta FAST FOOD gen McDonalds / Burger King, sexapelul se duce pe apa sîmbetii. Nu mai vorbesc de cazul cînd are copii. Neglijenta corporala a femeii, zecile de scuze pe care l-e gaseste cînd este la o adica sînt enorme.
Îmi aduc aminte de vorba unui cunoscut din Timisoara care l-a vîrsta mea de atunci (17 ani) mi-a spus: - omule, femeia (nevasta) perfecta trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
- Sa fie dama de societate prezentabila cînd iesi cu ea
- Sa fie mama iubitoare de copii
- Sa fie gospodina
- Noapta cînd este cu barbatul în pat sa fie CURVA

Ei bine, cunoscutul meu avea perfecta dreptate iar femeia care are acese calitati nu trebuie sa-i fie frica ca barbatul o înseala si merge la prostituate sau ca-si cauta vreo amanta. Partea proasta însa este ca cel putzin 80% din femeile maritate si nu numai nu ai aceste calitati, trasaturi de caracter mai ales la capitolul SEX unde intervine MORALA, educate din strabuni de moda vechie care nu mai are loc în viatza noastra moderna. Povesteste-I sau cerei lui una crescuta si educate cu o morala de ev mediu sa practice sex oral sau anal, ca te trimite la dracu si baga divortul. O femeie moderna accepta aceste practice care de fapt sînt 90% din motivele fixe DE CE apeleaza un barbat la prostituate.
Eu am într-e timp 44 de ani, am fost casatorit de 2 ori si fiecare casnicie s-a dus din astfel de cause. La casnicia nr. 2 am avut parte de o românca din Resita cu care a mers totul perfect pîna a avut verigheta în deget. Ulterior a început bîlciul. În momentul cînd vroiam ceva de la ea, trebuia sa ma cert cu ea 3 ore pîna-si desfacea picioarele moment în care î-mi si spunea:

Sa sti draga ca eu NU SÎNT FUTACIOASA. Mien u-mi place sexul!
Pai stai frate, daca tu ai probleme sa-tzi satisfaci barbatul atunci pt. ce dracu te-ai maritat? Te-ai maritat numai pt. ca sa ajungi în Germania, sotul sa-ti bage cartea de credit în fund si atît? Cînd era vorba sa iesim undeva vesnic n-avea timp, cauta fel de fel de scuze gospodaresti. În 7 ani de casnicie (1997 – 2003) nu am fost cu ea la nici un spectacol, la nici un film, la nici o discoteca, la nici un revelion, în nici un concediu. Vesnic nu avea timp sau chief. Asa ceva este imposibil de acceptat. Am prezentat pe scurt toate astea ca sa-si dea unii seama DE CE se destrama unele familii, de ce un barbat ajunge la prostituate si-si ia cîmpii iar femeilie care citesc pe aici sa se gîndeasca bine cînd îsi pun întrebarea DE CE o înseala barbatul.

Am ajuns la un punct ca pur si simplu mi-e lehamite de astea care stau numai toata ziua la cratita sa l-e creasca curu, care nu fac decît sa consume, care comenteza cît îi ziua de lunga, care nu l-e convine nimic, sînt vesnic nemultzumite, asteapta ca un barbat sa l-e finanteze (sa l-e tina în spate) iar cînd este vorba de SEX se comporta ca niste fete mari proaste sau se dau drept ICOANE din secolul 17. Daca ar fi sa ma mai însor înca o data, prefer sa iau o nevasta CURVA, din aia care face filme porno, pe lînga mine o mai face cu 100 decît o TZATZA din asta casnica. Una din asta prostituata cel putzin sties a stea pe picioarele ei, are un character tare si cînd e vorba de sex o fac cu ea cum am chief fara nici un fel de apostolism moral.

Am trait 28 de ani în România. Sînt de 16 ani în Germania si am ajuns la concluzia ca nu este nici o diferenta între femeile din RO si cele din DE indifferent daca sînt prostituate sau nu.
#147066, de om - de Baloo_ la: 23/09/2006 21:02:37
(la: actionati ecologic la nivelul vostru?)
PROTEST !
Nu am ce sa mai "comentez" la raspunsul tau :)) Brici ;)

daaaaaaar,
imi permit, ma bazez ca esti OM, sa trollez un pic. Ma vei ierta sper ;)

Nu de mult, dupa o zi calda, seara, am inchis umbrela pe terasa si am fost surprins ca a batut o adiere, ce era oprita pana atunci de umbrela.
Asta m-a dus la o idee derivata din legea de conservare a energiei. Si anume, energia luata intr-o parte lipseste intr-alta. Concret : e vorba despre centralele eoliene si solare. Te va umfla rasul ;), dar ma gandeam ce se intampla daca se practica intr-o asemea masura sa poata fi acoperit necesarul mondial. Unde lipseste energia "prinsa" de rotoare, de celulele solare? Natura are un curs din care face parte si vantul si soarele. Soarele ne poate da el saracul mai multa energie decat ne trebuie, dar razele solare nu sunt asa destepte sa ocoleasca instalatiile solare si sa ajunga peste tot. Poate aiurez, poate este minimal efectul secundar, eu m-am jucat un pic ;)

Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#147303 (raspuns la: #147066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu în aceeaşi oală - de Simeon Dascalul la: 29/09/2006 13:10:32
(la: Licheaua si musca)
ci pe acelaşi stat de plată au ajuns exclusiv prin forţe proprii

„a publica un articol înseamnă că nu eşti în solda …”, a avea o emisiune la postul lui înseamnă nu implică nici o colaborare …; o fi având un halou imunitar ca în reclama cu iaurtul Danone astfel încât să stea lângă SOV fără pericol de contaminare a reputaţiei? La toate argumentele astea nu pot decât să repet ce ziceam nu ştiu câte mesaje mai jos – s-ar fi dus să-şi publice articolul la Vadim Tudor?

Nu că ar fi unicat. Bunele relaţii ale lui SOV cu „inteligenţii” nici măcar nu-s de dată recentă. Cadorisea gras chiar înainte de scandalul fondului. Dar dincolo de motivaţia materială cred că îngăduinţa elitelor noastre pentru penalul lor mecena vine şi dintr-un narcisism de castă - „escroci sunt peste tot, dar măcar ăsta ne apreciază, ne respectă, ne promovează; ce contează că a uşurat de bani nişte tâmpiţi?”.

Şi dacă acceptăm consecvenţa ca fiind un accesoriu perimat atunci e absolut ok ca dimineaţa să-i crănţăi pe trădătorii ascunşi ai studenţilor arabi şi seara să bei o ţuică cu Vântu. Sau chiar cu Pleşiţă, dacă nu-i musai să fii consecvent.

Revenind la ghinionista Mona, ea nu a beneficiat de articole milostive spre deosebire de alţi dezvăluiţi. Tonul general al presei a fost de la indignare la băşcălie. Liiceanu a ieşit în evidenţă doar prin vehemenţa în raport cu vina, de parcă în pârâtoarea străinilor s-ar fi reîncarnat simultan Stalin şi Ceaşcă. Nu ştiu nimic de scrierile lui politice de dinainte, dar capital de ură şi dispreţ mi se par cuvinte prea mari pentru spaţiul mioritic. Chiar la articolul în cauză mai adecvate îmi par „consternare” şi „distracţie”. Va fi primit mesaje mai dure, asortate cu articolul, dar nu văd în ele decât năuceala generată de bunul-simţ al individului mediu care identifică moralitatea mai degrabă în reţinerea unui politician de a-şi umfla veniturile în progresie geometrică, decât în a zice hâş poliţiei politice a vechiului regim.
Zaraza, - de mya la: 25/10/2006 19:34:59
(la: "El" cu e mare!)
iar astia cu revistele stie si profita

Pai "e" mai multi, nu doar unul ;).

Nu te supara, stiu ca nu a fost cu intentie ci din graba.

Adevarul e ca revistele astea sunt toate la fel, nu stiu de ce se mai vand. Cumperi una si se cheama ca le-ai luat pe toate. Continutul e stas: cum sa fii o femeie puternica (si ne dau exemple de sotii de nomenclaturisti...te umfla si rasul, zau asa); diete peste diete; retete culinare; eventual un exercitiu pentru popou; retete pentru masti si creme facute in casa; sfaturi practice (cum sa scoti petele de cafea sau fructe); chestii legate de viata sexuala; sfaturi pretioase de viata de la vreo vedeta autohtona, reclame cat cuprinde si altele.
#153366 (raspuns la: #153244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de rolia la: 10/11/2006 19:48:10
(la: Omul de succes.)
:))) cu cat sunt mai gaunosi cu atat succesul e mai mare .
:)) :) case cat mai mari si mai multe ,masina cat mai bengoasa , tipul /tipa de langa cat mai fitos/a ,cu cat mai multe figuri in freza . Unde mai pui ca degaja atata siguranta de sine incat impun prin simpla prezenta .:) Iar vocea ..., tunet ce mai .Daca ai nenorocul sa le iesi in cale te privesc de sus , ( :) :) ca sunt gomflabili se tot umfla si cresc si creesc ,...) , intrebandu-se cand ai de gand sa le ceri ceva ,un favor acolo ,o pomana , ca de , esti doar un cersetor .:(
Uau ,asta da succes !!! .E tipul de succes a zilelor noastre .

:)))) stii ,am sa ma fac fana lui Becali :) :) ,sau mai bine a lui Irinel Columbofilul (ups ), ori de ce nu a camatarilor ori a "primarelui care este " ,da ce zic io ,am de unde alege berechet , ma mai gandesc ,ca de din astia de succes nu ducem lipsa . :(

rolia
#156177 (raspuns la: #156125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 12/11/2006 10:01:47
(la: Omul de succes.)
Adrian Fuchs :

Un om de succes este acel om care-si atinge target-ul autopropus !

Gonflabil e ceva care se poate umfla. Dar Gomflabil ?
#156647 (raspuns la: #156634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, inteleg ce zici. Ai drept - de mya la: 14/11/2006 20:14:01
(la: SLAB vs PUTERNIC)
Da, inteleg ce zici. Ai dreptate.

Problema e ca cei pe care ii critici si de la care primesti criticile cu draga inima trebuie sa fie foarte, foarte apropiati. Oameni care te iubesc si pe care ii iubesti mult. Eu pot sa-mi permit asta cu foarte putine persoane (doar doua). Mai sunt si altii la care tin mult dar se supara daca ii critic, deh. Unii se supara rau de tot. Asa ca ii las in durerea lor, chiar daca le vreau doar binele. Ce pot sa fac?! Si nu e vorba de cautat defecte cu lupa ci de defecte evidente de personalitate, de caracter, lucruri neplacute care iti sar in ochi.

Depinde si de gradul de umilinta din ei si din tine. Unii se simt mai atacati cand sunt criticati (li se umfla ego-ul in ei dintr-odata), altii primesc asta cu inima deschisa. Asa ca depinde ;).

In orice caz, te inteleg cand zici ca o faci din dragoste. Asa si trebuie.

#157192 (raspuns la: #157107) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om si nu numai... - de irma la: 15/11/2006 19:18:18
(la: Pozele cafegiilor)
da!
sa fim directi: daca mi te mai adresezi pe tonul asta belicos o sa fie ultima replica pe care o s-o mai primesti de la mine. tu stii ca eu ma joc cu drag cu tine cand te porti civilizat. ai explicatii pe mp si te rog sa ducem discutia asta acolo.

despre site-ul de poze:

eu n-am dat parola nimanui.
cert e ca: oricine ar fi facut asta acum se umfla in pene de nu mai poate. ia te uita cum a reusit sa f** el/ea o adunatura de oameni dashtepti. si a facut-o in asa fel (dupa niste discutii contradictorii oarecum) incat sa para ca a facut-o altcineva.
nu ii mai dati satisfactie. ce-a fost a fost...


honey propun sa facem alt site... sa nu ne dam batutzi!

da' mai da-ti-l(o) in pizda masii!!!
nah! ca m-am racorit :))

_________________________________________________________
"I prefer credulity to skepticism and cynicism for there is more promise in almost anything than in nothing at all."
--Ralph Barton Perry
#157430 (raspuns la: #157375) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de cherie la: 03/12/2006 14:18:02
(la: Ce a fost mai intâi,)
cu toate ca... am uitat de motanul meu.
Motanul de numeste Rambo! Este un grasan de 5 ani care nu mai poate sari cum sarea in tinerete.(in tinerete a sarit pe laptopul meu, noroc ca era inchis si acum nu mai sta capacul deschis decat sprijinit)
De cateva zile este la regim (sa mai dea jos din burta)si miorlae mereu. De lene l-am hranit cu bobite whiskas si alea cand bea apa se umfla si a facut o burtica respectabila. Daca stie cineva cum sa fac sa i-o dau jos sa spuna. Motanul nu mananca mancare gatita, probabil nici eu nu stiu sa i-o gatesc, dar mananca pliculete cu hrana umeda si carnita cruda, maruntita ! Of! E o pacoste draguta (si e necastrat si neinsurat ).
#161234 (raspuns la: #161229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan are dreptate, in ciucala - de om la: 15/12/2006 19:02:50
(la: LOCUL UNDE SE COLECTEAZA PLECACIUNI SUB FORMA DE SUFRAGII)
maan are dreptate, in ciucalata cu voi! Lupta de baraj se va da la o data ce se va anunta incateva zile :))
Intrebarea de incalzire: cum se umfla pucul?


----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
#163554 (raspuns la: #163534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nisule... stii ce zic eu? In loc de coronita, sa umple baietii arena cu ciucalata s-o impartim toate. Iar de batut, sa se bata ei daca sunt barbati adevarati;))

om, draga, un somalez cu piciorul in ghips (crosa), cand nu se uita nimeni(Guine) iti spune ceva? Sau nu se umfla, se fura (cam ca portofelul in RATB) (om)? (vezi cine a prestat in The Ball Room?). N-ai o intrebare cat de cat originala? :P :)))

Baloo... n-am cuvinte. Dar ceva interferentza, mai gasim. Numai sa-mi spui daca-ti place mai dulce sau mai picanta ;)
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
#163567 (raspuns la: #163566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bun.Locu-i liber, pot sa ma d - de mazariche la: 16/12/2006 17:24:22
(la: Loc de dat cu capul:)))
Bun.Locu-i liber, pot sa ma desfasor. incep ordonat de sus in jos si de la stanga la dreapta.Poc! ca n-am nici un noroc pe luumeee! Poc! ca nu ma duce mintea, se umfla si coace si loc nu gaseste nici sa se prelinga nici sa tasneascaaa!Poc!ca-s orb si surd si mut si vad mainile intinse dupa ce-am trecut de eleee!Poc! ca traiesc de parca-s beat fara sa fi baut nimiiiic!Poc!ca n-am destule remuscari ca sa ma impiedice sa ma bucur de pacatele comiseee!Poc! Poc! Poc! Poc! Poc!si din motivele pe care nu mi le amintesc acum!...
al - de picky la: 16/12/2006 22:24:32
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
Adrian Fuchs :

Mi-a mai zis mie cineva de pe-aici ca-s tsunami:))
Si tu ai pus botu' ?
Pai stii tu ce-i acela tsunami ?
E o chestie care se tot umfla si e apatos si ... nici n-are buric !
Tsunami e o intoarcere catre sine cu adaos de marote si sufragiu mut. Cu buricul in vant !

#163801 (raspuns la: #162827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de alex andra la: 18/12/2006 18:17:11
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Ma umfla rasul:)))

Lost without music in a world of noises
#164115 (raspuns la: #164063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri draga, OK ! Este exact ce - de RSI la: 11/01/2007 23:21:32
(la: Decebalus - Erou sau strateg inconstient ?)
Cri draga, OK ! Este exact ce am spus , era o cultura superioara celei a triburilor germanice de ex., dar inca departe de cea greco-romana. Ce ma amuza pe mine este cand se "umfla" aceasta chestiune pana la ridicol. De obicei la comanda politica.
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#168023 (raspuns la: #168020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de zaraza la: 07/02/2007 15:17:21
(la: Comunicarea virtuala: pro si contra)
a_carmen : mi s-a părut ciudat să citesc că genul ăsta de comunicare ar dezvolta vreo intuiţie. să fim serioşi: atâta timp cât pot căuta pe google, pot să pun orice comentarii pe orice forum, pretinzând despre mine orice gogomănie vreau. pot să-mi fac o imagine super despre mine, iar singura calitate a mea să fie doar aceea că am răbdare şi tenacitate să folosesc motoarele de căutare...


yep. si ai incercat asta si s-a prins toata lumea. so, care-i marea ta realizare si pe cine ai pacalit? apropos, uite o intrebare pentru tine (poti s-o iei si ca sfat de viata): pe cine pacalim de fapt (generally speaking) ? iar in ce te priveste e pacat, cred ca a_carmen, scoasa la iveala de sub stratul de masti prafuite, ar fi chiar interesanta.

in rest, la subiect: eu sunt pro comunicare virtuala. evident, altfel n-as fi aici. pana la urma e vorba de schimbul de idei si de felul in care se reflecta fiecare idee in personalitati diferite. pe-asta rareori o obtii in real, fiindca de obicei acolo se discuta chestiuni mai palpabile, nu-s prea des conditii pentru filosofeli sterile. (si cat de sterile ar fi ele, uneori ne trebuie si filosofelile astea).

partea proasta a virtualului e ca desi iti da iluzia socializarii, te poate insingura si salbatici. poti ajunge sa comunici normal numai cu "prietenii" virtuali si sa pierzi orice contact cu realitatea palpabila din jurul tau. dar astea sunt cazuri extreme, nu se aplica la noi :).

despre cum putem minti si ne putem crea mari imagini pe net (ce zicea carmen mai jos), mi se falfaie. eu personal ma prind care umfla si care nu, asta in cazul ca ma intereseaza persoana din spatele nick-ului. daca nu ma intereseaza, sa fie sanatos, ii fac cadou si-o pompa virtuala. (si intrebarea cu care am cadorisit-o si pe carmencita).


zaraza
#173835 (raspuns la: #173826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...