comentarii

umilit de iubit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
critica - de (anonim) la: 10/03/2005 08:38:01
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Dintr-o f mare dragoste pt ei .Cel mai adesea femeile va critica pt ca va iubesc nebuneste ,pt ca nu pot trai fara voi desi le jigniti le umiliti ,le iubiti nebuneste la randul vostru .O femeie care e multumita de barbati ,cu siguranta nu e femeie .E ceva lipsit de interes ,e ceva care se pierde in decor care nu traieste pt ei .Pt ca pana la urma cu toata cruzimea care se penduleaza ,ca sa nu zic se freaca clipa de clipa intre noi si ei ,va iubim nebuneste clipa de clipa si criticandu-va de fapt incercam doar sa ne convingem ca nu e asa .Ti-ai dat deja seama ca nu am reusit ,pt ca va criticam in continuare .
Gandeste -te cata energie consumam in acest scop
Cu siguranta ca am reusi sa scriem si noi Critica ......,daca ne-am redirectiona .Si sa de-a Domnul sa fim si noi criticate ,caci crede -ma asta ne-ar face fericite .
#38882 (raspuns la: #38442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa umila mea parere, fem - de I3r_dna la: 07/07/2006 14:46:36
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Dupa umila mea parere, femeile traiesc mai mult decat barbatii pentru ca pur si simplu sunt mai puternice decat noi. "Sexul slab"...nimic nu poate fi neadevarat. Desi, aparent, noi avem toate atu-urile, femeile par sa aiba ceva in plus, ceva insesizabil(sa fie oare acel al saselea simt?). Nu pretind ca stiu ce e acel lucru. Dar stiu ca exista. Il simt, cu totii il simtim sau l-am simtit la un moment dat. Dealtfel unele lucruri nu trebuie descoperite niciodata. Din punctul meu de vedere nu pot decat sa ma bucur ca femeile traiesc mai mult decat barbatii.
Trebuie sa va marturisesc ca am o iubita pe care pur si simplu o ador. Insa mai presus de orice o iubesc! Intre noi fie vorba toate lucrurile pe care le-am expus aici, mi-au fost insuflate de ea, indirect, prin toti porii personalitatii si fiintei sale. Se spune ca o femeie isi lasa amprenta asupra barbatului pe care il iubeste. Cat e de adevarat!
Intre noi fie vorba...este minunata, eu nu sunt decat umbra ei, i-as aduce si luna de pe cer, numai ca nu mi-a cerut-o...inca. De la ea am inteles ce inseamna cu adevarat sa fii puternic, am inteles ce inseamna sa iubesti, ce inseamna sa traiesti. Inveti atat de multe cand traiesti cu o femeie. Si dupa cum spuneam, nu pot decat sa ma bucur, ca ea va trai mai mult, caci nu as suporta sa o vad vreodata plecand de langa mine, sa vad cum toata frumusetea, puterea, gingasia, durerea, tristetea si iubirea se scurge din viata mea.
Mi-a spus odata un prieten ca pun femeile pe un piedestal prea inalt. Ca le supraestimez. Am inteles atunci ca o femeie nu poate sta decat pe un piedestal pe varful unui munte, pe care noi, barbatii trebuie sa il escaladam, pentru a reusi sa atingem cu varfurile degetelor acel piedestal. Poate ca acel prieten avea dreptate, sau poate ca nu. Eu atat am inteles pana acum:femeia reprezinta toata gloria si decadenta din viata unui barbat. Trebuie sa le accepte pe amandoua in egala masura. Dar, vai, am divagat prea mult de la subiect. Ca sa concluzionez, oarecum, aceasta pseudodisertatie, eu consider ca femeile ar trebui sa traiasca mai mult decat barbatii, o merita cu varf si indesat. Caci pana la urma "munca femeii nu se termina niciodata"...

Aaa...era sa uit. Despre femei se spune ca reprezinta "sexul slab" iar despre barbati ca reprezinta "sexul tare". Insa daca femeile reprezinta si "sexul frumos si destept", noua ce ne mai ramane, prin comparatie? :)))


Va rog sa treceti cu vederea posibilele erori de judecata si va rog sa nu priviti cu prea multa ostilitate gandurile mele, chiar daca prezinta contradictii flagrante cu propriile voastre convingeri...Caci pana la urma...sunt doar un biet indragostit care vrea sa aduca un mic omagiu celei fara de care viata sa nu ar fi avut nici un sens.

Va multumesc pentru timpul acordat!

*********************************
"Iubeste-ma si iti voi pune lumea la picioare!"
de ce n-or fi iubiti? - de JCC la: 28/10/2003 07:25:22
(la: De ce evreii au fost "persecutati" tot timpul???)
de ce n-or fi iubiti oare? ce-au facut?
ce faceau prin 1940 in Romania? dar inainte? dar pe urma?

ce spunea bunica? CINE SPUNE?
sa clarificam o data si asta si sa trecem la altii, adeca la alte subiecte.. :)
#2414 (raspuns la: #2235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paunescu... - de sanjuro la: 17/12/2003 04:11:16
(la: Cele mai frumoase poezii)
Condamnati

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe
sã merg în ea, tacut si umilit.

Ce sã mai cânt, când au venit piratii
si apele din matci ni le-au furat,
o lacrima fiintei mele dati-i
si-o s-auziti de omuI scufundat.

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,
sã mã zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele triste,
prapadul intinzindu-se il vad
si nu mai e nimic sã mai reziste
acestei sinucideri în prapad.

De n-as avea puterea diavoleasca
sã inteleg ca totul a cazut,
dar vin heralzii cinici sã-mi izbeasca
scrisorile prapadului de scut.

Prietenii mã ocolosc de frica,
probabil mã considera ciumat,
eu insumi scriu acum la lampa mica
sã nu mã vada cei care se bat.

Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?
N-au ghizii mei un minim interes
povesti cu dulci iluzii sã-mi insire
din starea condamnatului sã ies.

Se pregateste marele exemplu !
Acela, zic Casandrele, sint eu !
Ca un berbec am sã mã duc în templu.
Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu, cântaretul soarelui din nord,
de-aicea, dintr-o gaura de sarpe,
rostesc un acatist si-un dezacord.

Ce sã mai cânt ? Doar calea pin-la gide !
Ce sã mai cânt ? Pe voi, ca pe eroi ?
Imi vine si a plânge si a râde
ca nu exista cale inapoi.

Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara
si ca straini vi-s pruncii, cobitori,
invata ei ceva pe dinafara,
dar n-au pãrinti, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?
V-au luat piratii tot pe vasul lor
si iata, din aproape în aproape,
noi sintem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicola si tandra
involuntar un cântec fãrã rang
te cheama lângã mine, hai Casandra,
saruta-mi gitul gata pentru streang.

#6751 (raspuns la: #6740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubita mea imi spune/Ca eu nu - de ygrec la: 09/02/2004 03:34:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Iubita mea imi spune/Ca eu nu sunt al ei/...Imi spune si "de ce"/Si iti si spun-daca vrei...Fiindca eu sunt inca al tau
Ea are dreptate/ Eu nu pot sa o mint/ Cand asa aproape de tine ma simt...Si nici macar nu pot sa spun/ Ca-mi pare rau

Toti ma intreaba de tine/ Cu zambet senin/ Iar mie imi vine mereu sa lesin/ Dar ma abtin.

Iubita mea ma intreaba/ Cat va ma idura/ Pana sa te pun intr-un sertar, undeva/ Si sa-i fac putin loc si ei...

CE PACAT CA NIMIC NU IESE CUM VREI!
Dece Lia Roberts o sa devina eroina Romaniei? - de (anonim) la: 03/03/2004 18:09:59
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ma uimeste Lia Roberts cu exemplul ei de dragoste pentru tara sa. Plecata (prin casatorie) din Romania lui Ceausescu cu aproape trei decenii in urma, Lia nu a uitat nici o clipa de unde a plecat. Asta ma emotioneaza profund. Si eu am plecat de mult de-acasa, aproproape ca am uitat cand am plecat si n-am mai fost prin Romania din 1982. Dar aproape ca uitasem de ea.Pana astazi.
Stiu din experienta mea si a altora, ca multi uita de unde au plecat. Noi ne bucuram de viata si ne multumim sa trimitem la rudele ramase in tara cate o ilustrata, cate un pachet cu bunatati la Craciun, sau un cec din cand in cand, ca sa-si poata lua copii la un McDonald's si sa-i trateze cu Cheeseburger, French fries si un pahar de Coke. Asta nu este rau. Dar oare este destul? Nu ramane un "gol" in sufletul nostru? Ba da.
Lia Roberts putea foarte bine sa continue sa-si traiasca viata imbelsugata din America pe care i-a dat-o Dummezeu s-o traiasca. Nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat. Ar fi putut avea o viata minunata si linistita, la adapost de emotii, invidii, barfeli si critici si sa fie multumita cu ce are.
Dar nu! Ea s-a gandit la tara ei. S-a gandit ca poate oferi ceva inapoi tarii in care a vazut prima oara soarele, in care a copilarit si pe care a iubit-o cu toata sinceritatea si candoarea. Doamna Lia Robert din Nevada a preferat sa lase in urma totul si sa inceapa o lupta grea in care isi va pune insasi viata si averea la bataie pentru Romania. Asta mi se pare uimitor si eroic.
Pentruca, sincer vorbind, uitati-va la mine: om educat foate bine, in toata puterea, cu mintea agila si productiva, cu idei bune si curate, cu energie "cat cuprinde," nu m-am gandit niciodata sa candidez la presedentia fostei mele tari. Dece? Nu stiu. Mi-a fost frica? Posibil. Poate pentruca nu mai eram cetatean Roman. Odata ce m-am vazut bine stabilit in Lumea Noua, cu ceva bani la banca si batranetea asigurata, eu am pus la naftalina gandul tarii, iar nevoile ei le-am uitat pur si simplu. Si ca mine sunt multi. Unii din urmasii nostri de aici au uitat sa mai vorbeasca romaneste. Undeva in inima mea am fost trist pentru asta.
Dar am vazut ca exista si altfel de Romani. Uite, o Romanca din Nevada care n-a pus la frigider gandurile ei pentru Romania. Desi a ajuns la ranguri importante in politica Americii, ea a privit indararat catre Muntii Carpati si Marea Neagra si a vazut nevoia tarii.
A vazut imediat ca Romania dorea sa supravietuiasca de multe decenii dar nu a avut niciodata un lider adevarat, cu o viziune clara si cu un curaj de a face SCHMABREA. Aceasta schimbare cere o noua ORIENTARE POLITICA catre Apus, o noua ECONOMIE prospera bazata pe mii de investitori din Statele Unite, o noua BUSOLA MORALA bazata pe civilizatia Apuseana si pe zdrobirea coruptiei.
Multi au sfatuit-o pe doamna Roberts sa renunte. Multi i-au amintit ca Romanii sunt cinici si suspiciosi cand vine vorba de politica, si mai ales de politica facuta de femei. Multi i-au spus ca Romanii "nu au simt politic" si ca isi va pierde banii in zadar. Ea n-a vrut sa creada asa ceva si a inceput campania sa electorala cu un entuziasm molipsitor.
Ce Romanca formidabila! Ce caracter puternic! Ne-a facut pe noi, ceilalti sa ne simtim mici si fricosi si sa privim catre ea cu admiratie si optimism.
Cu cine va avea de luptat Lia Roberts?
Va avea de luptat cu o birocratie derivata din epoca "de aur" a lui Ceausescu. Va avea de luptat cu o coruptie printre cele mai mari din lume. Va avea de luptat cu mentalitatea invechita a politicienilor romanilor care au incurajat sloganul cu "nu vrem sa ne vindem tara."
Va avea sa conviga lumea Romaneasca ca sexismul mitologic al este total depasit, ca ea, Lia Roberts, o femeie, poate face ceiace zece barbati inaintea ei n-au putut face.
Ca o paranteza, am aflat ca in ziua cand si-a anuntat candidatura la presedentia Romaniei, a pus sa se decoreze peretele din spatele podiumului cu sapte steaguri tricolore. Sapte steaguri mari, nationale. Cine oare n-ar fi trebuit sa tresara cu emotie la acest gest al ei? Si totusi, am aflat cu stupoare ca s-au gasit si niste "critici" care au comparat gestul ei sincer patriotic cu epoca congreselor PCR ale lui Ceausescu. Ce incredibil! Lia va avea de luptat si cu stagnarea spiritului patriotic si cu paralizarea entuziasmului national al poporului Roman.
Lia Robert va fi un tip nou de Presedinte Roman, cum n-a mai vazut niciodata Romania si ea va avea un atribut nou si optimist: cred ca va fi primul Presedinte iubit cu adevarat de popor.
Nu stiu daca inima mea o sa reziste la emotiile din toamna viitoare. Nici cele mai tari jocuri de fotbal dintre Carmen si Unirea Tricolor nu mi-au produs mai multe palpitatii pe vremuri. Dar sper din toata inima ca doamna Lia Roberts, va fi aleasa tarii si eroina poporului. Romania merita asta, dupa secole de umilire.
Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!
judecata si intentia - de pr Iulian Nistea la: 09/03/2004 11:54:13
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

1. As incepe cu Judecata, pentru ca vad aci un punct nevralgic, in viziunea noastra crestina in general, care apoi se reflecta asupra multor altor probleme.

Mi se pare ca prea mult ne cantonam intr-o viziune "medievala" a judecatii, in care omul sta perplex in fata unui judecator perfect contabil.

Dar din Evanghelii si din Noul Testament transpare o alta viziune, cred eu:

  • Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune ca Tatal nu judeca, ci toata judecata a dat-o Fiului (Ioan 5, 22).
  • In alt loc (iertare, ca nu am gasit referinta), zice ca nu El ne judeca, ci constiinta noastra.

Cheia acestei dileme mi se pare a fi in cuvintele "Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele." (Ioan 3, 19).

Judecata este deci intalnirea constiintei noastre cu Lumina, care pune toate in evidenta: toate omul si le va vedea clar, deslusit, dar mai ales, fiind de fatza la toate ale sale, va lua o atitudine si aici este de fapt judecata !! -- unii se vor opune ("Nu, nu am facut asa!") sau isi vor cauta scuze ("Bine, dar cutare persoana sau cutare lucru m-a impins sa fac asta"), altii se vor smeri si se vor umili si vor zice: "Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului". Si acesti din urma sunt ceea ce numim "sfintii", la diferite masuri...

2. Ca sa vin la "buna-intentie" si la "buna-credinta" trebuie ca mai inainte sa reamintesc cuvantul: "daca omul are o singura patima, aceea umple locul la toate celelalte". Asta vrea sa spuna ca lucrurile merg impreuna, ca lupta, desi mai accentuata undeva, se da pe toate planurile.

Astfel, buna-intentie si buna-credinta nu sunt scuze daca omul se lasa obrit de bunavoie, daca omul nu e smerit sa asculte un sfat, daca omul sta in ignoranta cu placere...

"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune" devine astfel doar o butada, utila uneori, in contextul in care in spatele bunelor intentii se ascund lucruri ca cele enumerate mai sus.

Asadar lucrurile trebuie discernute in profunzimea lor. In acest sens, Sfantul Marcu Ascetul zice:

"33. Sunt fapte ce sunt implinite sub pretextul aparent ca sunt bune, dar scopul urmarit de cel ce le implineste nu este bun; sunt alte fapte care ne apar ca rele, dar scopul urmarit de cel ce le implineste este bun.

"34. Dar la unii nu numai lucrarile/faptele, ci si cuvintele/discursurile pe care le spun sunt de felul de mai sus. Unii, asadar, astfel isi incarca faptele din nestiinta si din neiscusinta, altii cu un scop viclean, iar altii dintr-o intentie evlavioasa.

"35. Cela ce sub masca/vesmântul laudei ascunde clevetirea/calomnia, nu este usor de descoperit celor mai simpli. Asemenea acestuia e si cel ce sub masca/vesmântul smereniei ascunde slava desarta.

"36. Cei care prin multe vorbe transforma minciuna in adevar, mai târziu, dupa plecarea lor, vor fi dati pe fatza de faptele lor.

"37. Se intampla uneori ca facem ceva ce pare bun la aratare, dar care raneste pe aproapele, dupa cum se intampla si ca, nefacand acel lucru bun la aratare, ne folosim sufleteste, pentru intentia/gandul buna."

(Sfantul Marcu Ascetul, Despre legea Duhovniceasca - in Filocalia româneasca, vol. 1 - dar traducerea de aci e adaptata de mine, ca nu am avut textul parintelui Staniloae la-ndemana)

Iata deci un exemplu de analiza a "bunei-intentii".

Toate cele bune.

pr_iulian

#11694 (raspuns la: #11646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tigrii tineri: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 06:03:50
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Hei, am gasit niste tigri tineri in
www.poezie.ro!
Si il cunosc si pe Eugen SUMAN: uite un poem de Eugen:

Alte lumi
poem de
Eugen SUMAN


afara huruie camioane oameni se închina umili
un carturar scrie istoria religiilor viitoare
în care
Blimunda si sfântul Sapte-Sori se plimba
fericiti prin Baator sau asa presupun eu fiindca
în asemenea conditii câta fericire poti duce
si totusi stirpea umana e produs de export
spre alte lumi mi-a soptit cineva ca vointa
e un nor negru n-am crezut întotdeauna am
vazut vointa ca un animal mic si sprinten
ca un soi de nevastuica azi aici mâine dincolo
inconstanta ca si lumea azi asa mâine altfel
ma întreb daca n-ar trebui sa dorm cumva
o sa-mi cumpar un camion si o sa-mi fac adepti
îmi voi închiria visele pe bani frumosi pe metale
oxidate mai poate spune cineva ceva televizorul
a-nceput sa se agite pe masuta sa cafeaua
da în foc pâna si cerul s-a întunecat o fi sarit
siguranta iubitele nu mai construiesc decât haos
daca le arat un vitel de aur ma vor urma oare
pe drumul meu lipsit de finalitate peretilor
le cresc unghii ciudate în special fiindca sunt
lipsite de degete ca sa nu mai vorbesc de
mâini brate capete ochi urechi suflete si oase
orasul a înviat tocmai când toti îl credeau
un hoit zdrobit la marginea drumului
justitie divina striga preotii înainte de a-si
pierde capetele chelnerii se tânguie
cu ce va servim domnule
afara urla Camioa. Neoameni se închina umili.
ai iubit..atat.. - de oanna18 la: 19/04/2004 12:17:45
(la: Noi si lacrimile)
ai iubit..atat..
#14133 (raspuns la: #14030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dovezi? - de Little Eagle la: 26/05/2004 18:22:59
(la: I'm back...)
Draga frate Florin si atat,

Un Brave Warrior este mereu umil si anonim si nu face parada din actele lui.
Azi am incalacat legea asta,NU ma dorit sa o fac,pt. ca imi aduce aminte de vremuri urate prin care am trecut in Romania,dar LMC nu ma considera un brave warrior.E dreptul ei si al tau,credeti ce vreti,sa vin cu poze...cind eram batut de securisti,si se pisau pe mine si imi minjeau fata cu cacatul vreunuia nu am.
Am un mare dosar insa care inca e la sediul securitatii in Ro.daca neaparat vrei sa ai dovezi cere-l tu pt. ca eu vreau sa inchei acel trecut si sa ma impac cu mine insumi.

In ceea ce priveste poze cu donatii,nu cred ca sunt necesare.Cand faci ceva,faci cu sufletul si nu o parada din actele tale de caritate.O faci anonim sau doar cei carora le dai banii(org.de binefaceri)stiu de tine.
Eu stiu cine sunt si multi frati si surori de aici,eu si sotia mea nu avem nevoie sa demonstram nimanui de ce facem cutare act de caritate.

Si daca neaparat vrei sa vii calare la mine ,vei fi mereu bine primit si iubit de mine si sotia mea.Nu e nevoie de scalpare.Ha!
Nu veni insa ca invadator,sa-mi iei pamantul,vino in pace si vei pleca in pace.

I love you brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)















#15890 (raspuns la: #15888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Mario - de Little Eagle la: 27/05/2004 09:07:56
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Dear Brother Mario,

Stiu ce vrei sa spui,te inteleg.Nu mai doresc sa privesc executia lu Nick Berg.
Nu vreau sa vad nici poze cu torturi,cum am mai scris,am "gustat"din plin din ele sub regimul comunist Ceausist si imi produc o durere psihologica,vreau sa uit trecutul.

Plang soarta oricui de orice parte a liniei,si de oriunde in lume.
Ar trebui sa traim cu totii ca fratii,sa nu fie nici un razboi in lume,de aceea spun mereu love&peace,si la fel scriu si cand scriu scrisori la senatori si lui Bush,la guvernatori.

Iti repet ca si in Romania am facut la fel,erau vremuri grele si urate dar nu mi-a fost teama sa spun ce aveam pe suflet.Unii la cafenea spun ca nu stiu ce-nseamna a fi un brave warrior,ei n-au fost insa torturati,umiliti sufleteste si jigniti,injositi fizic,imi spun ca vorbesc prea mult,dar asa sunt eu.
Ei poate nu au avut mereu in fata casei o masina si urmariti chiar daca ar fi mers sa cumpere o intermediara.
Poate nu au fost batuti cu bulanul si cu pumnii in ficat si rinichi si sa le curga sange din nas si gura in tuse de durere,dar ma pun la zid de multe ori.
E okay.Daca mi-am iertat tortionarii ,pot ierta pe oricine.

Eu asa am gandit si gandesc,suntem un cerc si fiecare are ceva de spus,trebuie ascultat si inteles si respectat si iubit ca frate sau sora.
Ca fiecare isi spune povestea vietii,este complet deschis cu toti,mi-am pus sufletul in fata tuturor in orice amanunte,chiar si cele intime,putini din voi ati facut asta in fata mea.Dar e okay,va inteleg si va respect si va iubesc.

Draga frate,sunt mereu cu tine,
Love&peace,
Ozzy















#15926 (raspuns la: #15900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu te-am iubit... - de (anonim) la: 06/06/2004 16:42:19
(la: Adrian)
si eu te-am iubit...
chiar daca numai pentru 5 minute.....cit am citit textul
nu o neg si cu siguranta o sa-mi amintesc de textul tau chiar si asa necizelat cum zicea alexbrie
mersi
"chiar daca nu l-a iubit isi hraneste orgoliul cu asta" - de Alice la: 13/06/2004 13:21:54
(la: Adrian)
femeia din textul tau e o ingamfata nefericita care se dispretuieste, care incearca sa-si ascunda frustrarile sub agresivitatea mesajului.
vrea cu orice pret sa fie iubita, e gata de orice compromis.
dupa ce-l face se autoflageleaza si loveste apoi in obiectul pasiunilor pe care nu le-a nutrit.
femeia aia nu stie ce-i dragostea - a auzit doar povestindu-se!

primul pas?
respectul de sine.

ps. ai scris 'isi hraneste orgoliul cu asta'! Cu ce 'asta'? Cu faptul ca nu l-a iubit sau cu acela ca n-a avut parte de destula iubire???
Doamne!
Dar ca sa fii iubit, trebuie sa-nveti sa oferi - neconditionat!
#16192 (raspuns la: #16171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. AlexM - de Little Eagle la: 07/08/2004 00:32:24
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Pe vremuri te numeai cumva ...Tombola???
Scuza-ma daca gresesc dar asa imi pare dupa felul cum inchei mereu textele("cu stima"),numai ca nu mai scrii Alex Morariu.
In fine,nu conteaza,ma doare undeva si nici acolo.

Nu gasesc insa un motiv prin care sa consider ca ai o ratiune anume de a te lega de Alice?Ce-ti pasa de viata ei intima?Daca e sa te intreb eu,atunci am, si ceva imi spune cum ca tu ai avut o gramada de nefericiri in dragoste si psihologic ai avut probleme cu femeile.
De unde ce zici cum ca iubirea de-o viata e doar in romane de 2 parale...asta demonstreaza ca nu stii sa iubesti si n-ai fost iubit.
Ce sens are sa te iei de Alice si sa-i spui de tragediile tale in dragostea si relatiile....tale,pt. ca indirect despre tine vorbesti.

Las-o pe Alice in pace si nu te lua de ea si nici de Bubulinica,vezi-ti de ale tale ,mai cumpara sa-ti improspatezi colectia de Penthouse,si fi atent sa nu lipesti paginile intre ele!Ascunde-le(desigur)sa nu le vada cumva sotia ta...pt. ca ai destule de ascuns.

Hey my friend,listen to me,e adevarat ca totul trece,dar te asigur ca iubirea exista la infinit si fara tine si parerile tale!
Te-ai gandit vreodata ca viata ta ar fi cam de 2 parale in definitiv si ca trece aiurea si n-o mirosi?Cantarul si portofelul tau e plin totusi...cu aer si cantareste mai mult ca unul plin de bani.

Se pare ca esti singur din moment ce spui ca iubirea nu tine o viata intreaga decat in povesti,vrei sa fii sarcastisc dar esti un om slab si umil in realitate .
de ce vrei sa pari ceea ce nu esti?

My friend, iti zic eu cate iubiri au trecut prin scula mea,cam in jur de 90,nu cred ca ai ajuns la asa performanta!
mai citeste-ma si vei descoperi destule la cafe non stop.
Nu, nu am iubit real ci am dorit sa ma f...t in prostie,deci nu-i vorba de sentimente aici in cazul meu,o inteleg azi pe Bombolina insa...daca gandesc la trecutul meu....am profitat de unele fete cu parinti mari in Ro., si chiar si in USA,am mintit mult si asa am fost atunci!

Dar iti pot spune ca exista iubire ce dureaza in eternitate,si vad asta in cazul meu si al sotiei mele!De 14 ani casatoriti si niciodata nu am gandit s-o insel,si nici ea pe mine.Trece viata ta my friend,iubirea exista pt. totdeauna.

Bobolica tu faci cum crezi si iti spune sufletul,ti-am trimis deja un raspuns.
Nu asculta de nimeni si nici de mine,asculta vocea interioara din tine,e unica
ce-ti va arata drumul.

Pt. AlexM,all my best wishes,
te critic ,te injur,dar te iubesc totusi,esti frate cu mine.
LOVE&PEACE,
The Ozzman commeth.



















































#19248 (raspuns la: #19090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma bucur pt voi ca va iubiti - de cameliaim la: 29/09/2004 12:43:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Ma bucur pt voi ca va iubiti asa mult tara adoptiva (America), da pe aici mai sunt si altii care au pierdut pe drum "sfanta engleza", asa ca daca vreti sa fiti imtelesi faceti efortul sa traduceti, ca sa inteleaga tot omu´.
Lieben Grüsse und noch einschönes Tag! (asa e ca oftica?)
#23660 (raspuns la: #23629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Munci onorabile - de Simeon Dascalul la: 15/10/2004 15:34:33
(la: Eugenia)
Inginerul X se distrează lopătând bălegarul, doctoriţa Y spală pe jos cu plăcere în timpul ei liber etc.. Păi dacă toată lumea ar fi alcătuită din respectaţi ca ăştia, n-am mai avea nici o problemă, decât că poate ar fi penurie de grajduri de rânit şi duşumele de spălat. Eu n-am întâlnit încă pe cineva iubitor de muncă gratuită şi încă "joasă". În caz că totuşi găsesc îl invit călduros la noi: să repare garnitura de la chiuvetă, să cureţe casa din cap până-n picioare, să sape grădina, după preferinţe desigur. În timpul ăsta eu m-aş duce la discotecă, taică-meu la birt, maică-mea s-ar uita la telenovele şi toată lumea ar fi fericită – doar face fiecare ce-i place, nu? Atâta numai că în viaţa reală n-am prea văzut amatori din ăştia.

"Poate ca nu, totusi. Oamenii se mai adapteaza la nevoie."

Desigur că oamenii se adaptează. Noi ca popor de exemplu ne-am adaptat la migraţiile barbare, la invaziile otomane, în ultima vreme la comunism şi astăzi la un venit mediu pe locuitor de 150 de euro. Asta înseamnă cumva că situaţiile de dinainte-s bune şi ar trebui perpetuate?

"In umila mea opinie orice munca necesara este si onorabila"

Călăii în Evul Mediu? Prostituatele?
#25171 (raspuns la: #25151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum alegem? - de Anca Tudor la: 11/11/2004 18:15:37
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Nu ştiu cum ne alegem perechea... Personal, nu cred că alegerea se face în urma unor analize. Cred că ne bazăm mai mult pe instinct, că "mirosim" dacă cineva ni se potriveşte sau nu. Asta, evident, la început. Atracţia e importantă, eu, cel puţin, n-am ieşit a doua oară cu un bărbat dacă m-a sărutat şi nu mi-a plăcut. Dar, dincolo de atracţie, care e suficientă pentu o aventură plăcută (sau chiar una superbă!), pentru căsnicie sau convieţuire e nevoie de încredere. E nevoie să-l fi văzut sau să te fi văzut bolnavă, nefardată, ieşind din duş, cu picioarele umflate de mers pe jos o zi întreagă, cu manicura stricată de spălatul vaselor... Vedeţi imaginea... E nevoie să ştii că te iubeşte şi îl iubeşti şi când sforăie şi când e prea obosit să facă dragoste cu tine azi, acum şi aici sau viceversa... Pentru asta e nevoie, în general, de timp, dar nu înseamnă că doi oameni care s-au cunoscut şi căsătorit după câteva luni (sau chiar săptămâni ori zile) nu pot fi fericiţi! Totul depinde de steaua fiecăruia, de noroc, de cât de buni judecători de caractere suntem. Criterii? Onestitatea, dăruirea de care este capabil, generozitatea (în toate, nu neapărat financiară), puterea de sacrificiu, iată câteva repere. Dar nu vă gândiţi la lucruri bătute în cuie, dragostea nu funcţionează aşa... Credeţi că actriţa Anca Sigartău, când s-a căsătorit cu soţul ei, arabul, ştia că o va bate şi o va umili şi-i va trebui mult să-şi revină? O poate cineva condamna fiindcă a iubit şi a crezut în dragostea ei? Cam asta ar fi ce voiam să spun. Ah, şi încă ceva: un francez deştept a spus că o căsnicie bună este un exerciţiu zilnic de voinţă! Concluziile le trageţi singuri .
Apropo de drepturi - de (anonim) la: 10/12/2004 15:33:12
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Pentru florin-d

"Fiecare are dreptul sa-si aleaga preferintele.Asa ca...daca are o mare pasiune pt. filmele porno e dreptul lui sa poata gasi si acest lucru pe internet! Nimeni nu te obliga sa cauti si tu! Ma insel cumva??????????"

La sigur te inseli, Florine! Producerea filmelor porno este ilegala, deci si vizionarea lor ar trebui sa fie considerata ilegala, pe langa faptul ca este recunoscuta de opinia publica ca fiind amorala. Intr-o tara civilizata, binrinteles. Exista mai multe motive pentru aceasta:
1. Producerea filmelor porno este insotita de exploatarea sexuala, ceea ce constituie o incalcare flagranta a drepturilor si demnitatii omului;
2. Insesi existenta filmelor porno este o insulta din cale afara de umilitoare la adresa femeilor (inclusiv pentru mama, sora, sotia sau iubita ta, Florine);
3. Promovarea filmelor porno constituie o propaganda a imoralitatii si contravine intereselor societatii si statului, deoarece persoanele imorale sunt susceptibile de incalcare a drepturilor si demnitatii altor membri ai societatii, de corupere a minorilor etc.
Oricare dintre aceste motive este suficient pentru a interzice difuyarea acestei productii pe Internet. Apropo, ce zici de copii si adolescentii, care sunt foarte curiosi din fire si care isi baga nasul pestetot? Cum ii vvei controla, sa nu capete aceasta pasiune?

Libertatea mea se termina acolo, unde incepe libertatea altor oameni
#31318 (raspuns la: #16946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...