comentarii

un colt din natura primavara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Constiinta ego-ului face disc - de mya la: 04/01/2005 06:26:00
(la: religia este extremista)
Constiinta ego-ului face discriminari si creaza granite de exclusivism in oameni. Exemplu: omul normal, obisnuit, este legat mai intai de familia lui, apoi de vecini, apoi de persoanele din aceeasi clasa sociala cu el, de membrii aceleasi religii (cu el), apoi de rasa si in final de natiunea proprie. Dupa asta...constiinta lui se opreste brusc fiindca ego-ul ii este prizonier intre bariere concentrice, inghesuit intr-un colt pe lumea lui insulara, taiat de universalitatea lui Dumnezeu/mama natura atotcuprinzatoare.

In India existenta castelor a dat nastere la multe nedreptati, in USA si alte tari (Germania) bigotismul bazat pe culoarea pielii si origine au creat injustitii dure, ura si conflicte rasiale. Peste tot in lume, credinta orbeasca in superioritatea unei religii fata de alta a perpetuat neintelegeri, frici si ostilitati. Misionarii crestini i-au numit pe hindusi pagani...asa cum preotii brahmani nu le-au permis vesticilor accesul in templele hinduse...toate astea din aceeasi dragostea pentru Dumnezeu (de fapt Unicul).

Asa ca atata timp cat orice forma de aroganta si intoleranta o sa ramana, aparitia neintelegerilor si disputelor o sa continue.

Dumnezeu/mama natura incearca sa aduca unitate in univers. Cei care sunt in contact direct cu binecuvantarea cosmica (sau cum sa-i zic...) asa cum sunt sfintii (Isus, Budha si altii) au dragoste si intelegere pentru intreaga umanitate, fara standarde preferentiale. Pentru toti la fel.
#32648 (raspuns la: #32631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si sculptezi numai dinti/colt - de mya la: 12/02/2005 00:08:30
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
Si sculptezi numai dinti/colti si le zici " Dintosul" sau "Colti de pasare" sau "Dinti de omida"...ca tre' sa ai opere cu titluri interesante ca sa se vanda la cascatorii de gura, stii...Arta taticu', nu jucarie, ce "stie" ei...privitorii?!

Gata, terminam cu asta ca se oftica lumea aici ca distrugem subiectul cu Saddam, "eroul neamului".
#36078 (raspuns la: #36075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...melancolie.... - de Stefan Viziru la: 28/02/2005 01:19:08
(la: Ganduri incurcate)
Niciodata nu va mai fi cum a fost...
Citesc randurile tale si gandurile zboara departe...Ce frumos era la liceu...ce inocenti eram...aveam in noi o puritate cristalina chiar si in momentul cand...in coltul vestit al liceului...tigara ne era deranjata de vre-un profesor (d-nul Chirea ...dumnezeu sa-l ierte...sau d-nul Mitra)...
Urasc acum orasul prafuit de provincie...nu mai poate fi ce a fost...eram fericit...indragostit...si nu imi trebuia mult pentru asta...
Ciudata e viata...nici nu stiu ce sa scriu...nici nu stiu daca pot...gandurile aluneca aiurea...si simt miresme...prin fata imi trec imagini...aud glasuri...ce frumos era cand eram copii.
Mai ai timp sa te bucuri si de Bucuresti...sa te bucuri de Cismigiu primavara si toamna...terasele ascunse de lume si bere rece in sesiunea de vara...sa te ratacesti pe stadutele vechi ale bucurestiului...teatru...opera...prieteni si viata de camin...
Toate sunt efemere...si la un moment dat te trezesti un robot al sistemului impotriva caruia lupti...Realitate cruda....
Nota la purtare - de Dinu Lazar la: 11/03/2005 23:23:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Poate inainte de a da cu parerea despre muzica simfonica ar trebui sa vedem cite ceva despre muzica, inainte de a aprecia un balet ar trebui sa vedem cum devine cazu` cu dansul, si inainte de a vorbi despre fotografie ar trebui sa incercam sa intelegem cumva cite ceva din ceea ce inseamna fotografie; cel mai usor e sa ne dam cu parerea cind suntem habarnamisti.
Din exemplele date, ceea ce e de tot risul e ca domnul Cristoiu este fotografiat pe film, si anume pe planfilm 13x18, si ca nu exista acolo nici o prelucrare a fotografiei; imaginea de pe sit insa este mult comprimata si jpg-ul isi arata coltii, adica artefactele de la comprimare; dar orice necunoscator altfel realizeaza dupa contrast si stralucire ca e o imagine pe film, nu digitala, si ca nu e nimic - dar absolut nimic - prelucrat acolo.
Este negarivul scanat normal si atita tot.
La linkul prezentat dupa exemplul cu Cristoiu ( aaa... imagine din pacate aparuta pe niste coperti si intr-o recenzie in Washington Post), sunt imaginile mele comerciale; daca ele pot trezi sentimente legate de kitsch, bazar, vara si litoral, atunci aveti absoluta dreptate, asa este, categoric este adevarat ca fotografiile de la Photoraid-ul de la dordeduca.ro sunt atunci inacest caz foarte bine facute tehnic, cu umbre care dau volum si conotatii narative de exceptie imaginilor, si au o compozitie indelung studiata, fata de care grafica japoneza pare o insailare de copii retardati; lumina din imaginile de la Photoraid este indelung studiata, pentru a sublinia atmosfera culturii si istoriei locurilor, si niciodata, dar niciodata, nu s-a reusit inca asa de bine sa se surprinda in imagini atit de maiestuos facute o chintesenta uluitoare de echilibru si armonie care sa recompuna in planul fotografiei o imagine aproape tridimensionala; ramin in memorie acele portrete atit de delicat iluminate - tot de lumina directa a razelor de soare, ceea ce este o adevarata performanta profesionala.
Privind cu atentie acele imagini, ne dam seama ca ele sunt un adevarat ambasador al creatiei romanesti fotografice, si ca in plan subliminal, asistam la o remanenta a factorului formal, evidentiindu-se procesul prin care elementele figurative se transforma in emotii - astfel straduinta de a izola elementul fugitiv al purei reactii estetice de compozitia in care este inclusa, transpare in aceasta pendulare polemica ce ne aduce aminte de pregnanta expresivitatii creative, de transdecentalismul activ kantian.
Cu siguranta privitorii acestor opere de arta expuse la Londra sau Nurnberg au putut sa recunoasca un filon genial care transpare din aceste lucrari, au resimtit acel glas launtric care calauzeste traiectoria existentiala a oamenilor deosebiti; exista acolo o vocatie unica pentru realizarea unor opere care sa stea sub semnul perfectiunii, concurind chiar natura, daca asa ceva este - si iata ca este - posibil.
Fara indoiala, privind acele fotografii, nu numai ca ni se inoculeaza un intens dor de duca, dar realizam si ca exista si posibile variatii ale autonomismului artistic croceean, care sustin dupa cum stie toata lumea ideea unitatii esteticului cu eticul.
In tot cazul, pentru a incheia, as spune ca atunci cind m-am uitat prima oara la minunatele imagini culturale si istorice realizate cu atita suflet si patos, aveam o gripa ingrozitoare, si pe deasupra ma durea capul si imi ratacisem si ochelarii; acum cind ma uit inca o data la acele fotografii, realizez cit m-am inselat, de abia acum observind ivirea in cimpul perceptiv al unor configurari cu tendinta de a constitui modele de tranzitivitate inlantuita, aflate intr-o relatie izomorfa; adica, pentru a fi mai explicit, observam aici raportarea sincrona a elementelor care sunt spatializate ( de la forme plane, complicate si conventionale, la forme solide, simple siregulate) si diferentierea structurala fata de un fond (die Gestalt/ der Grund sau die Gestalt>Ar mai fi multe de zis despre aceste fotografii de la Photoraid, ar trebui abordata problema ontogenezei operei de arta, si chiar ar trebui facuta o comparatie cu viziunea esteticianului Etienne Gilson, care spunea ca autonomia operei de arta este nascuta din nevoia de a sacrifica in tablou tot ce nu contribuie la muzica sa - dar acestea sunt totusi notiuni mult prea elementare, care ar plictisi peste masura pe domnul Mihai Brezeanu, deranjeat probabil dejea de aceste prea elementare impresii stirnite de a doua vizioneare a imaginilor in cauza.
Oricum, ca sa revenim la cele lumesti si la un ton mai vesel, remarca referitoare la cum se spune, deranjaza sau deranjeaza, ori chiar deranjiaza, imi aduce aminte de bancul cu criticul de arta moldovean care arata mindru in muzeu grupului de iubitori de arta:
- "Si acesta, este un tablou de Chicasso"
La care un cunoscator spune:
- "Domnu` critic, se zice Picasso"
Replica am uitat-o dar tin minte ca era grozava.

Oricum, nu puneti la inima; orice creatie, de jos sau de sus, facuta cu sau fara meserie, va gasi admiratori si denigratori, foarte multi si foarte energici;cum ar fi berea fara spuma si sapunul fara clabuci?

Totul e sa se vorbeasca despre ceva, nu sa faci ceva si sa ramina necunoscut; chiar in acest moment pe situl meu sunt 34 de vizitatori on linecare se uita sa vada cum devine cazul cu "vara, litoral, bazar, vanzatori de tablouri kitsch", ceea ce fata de o medie de 3-4 e ceva. Acelasi lucru le urez si photoraidishtilor.
#39193 (raspuns la: #39043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fefe - de giocondel la: 12/03/2005 07:17:38
(la: Barfa)
In primul rand, cred ca ar fi inspirat sa imi cer scuze anticipat, probabil si acum voi scrie un mesaj lung lung. Eu nu ma pricep in ale scrisului, sunt mai degraba un bunicel orator.

FEFE: “ Ceea ce tu ne spui este idealizarea omului, care din pacate nu exista. Omul e om, si nu-l vei putea niciodata face "divin", nici tu, nici eu, nimeni, decit numai Dumnezeu.”

Draga Fefe, in raspuns, as dori sa incerc sa pun in perspectiva faptul ca omului de acum 600 de ani, I s-a fi parut idel si imposibil ca omul viitorului sa faca descoperirile ce au fost facute in ultimii 150 de ani. Mintea omului renascentist era incetosata indeajuns sa respinga argumente stiintifice, sa nu ii acorde lui da vinci sansa de a-si pune in practica teoriile si descoperirile.pt ca pareau utopice, idealiste, imposibile.

La fel cum poate unuia ce a trait in vreo perioada intunecata , in vreun trib sangeros ce ingropa nou nasacutii- fete, I s-ar fi parut utopic , ideal, sa ii spui ca intr-o zi, cat de curand, oamenii vor ajunge la concluzia ca femeile sunt fiinte umane, cu drepturi egale .

cand poetesa iraniana Tahirih si-a aruncat valul, acum 150 de ani si a spus: "ma puteti ucide dar emanciparea femeii nu o puteti opri!" si a fost martirizata, corpu-i fiind aruncat intr-o fantana parasita, multi au crezut ca nu e zdravana la cap, ca idealul despre care vorbeste ea va ramane intotdeauna un ideal....cu exceptia acelor oameni ai vremii ce detineau viziune patrunzatoare si care au inteles , admirat si raspandit povestea ei.

Ceea ce catalogati dumneavoastra ca fiind "Ideal"- adica imposibil de atins- este de fapt directia inspre care se indreapta umanitatea, si chiar daca descoperirile stiintifice au doua taisuri ( vezi puterea de distrugere conferita de tehnologia moderna), cert este ca omului I se dezvolta capacitatile si calitatile pe zi ce trece. Omul depaseste bariere nu demult negandite , chiar si pe plan spiritual. Din ce in ce mai mult omenirea incepe sa inteleaga ca aceasta planeta nu ar trebui privita in bucatele, ca suntem cu totii locuitorii aceleasi immense tari, prejudecatile de rasa, religie, statut social desi prezente si accentuate in diferite culturi, incep incet sa dispara sau sa se atenueze si curand omenirea va intelege ca daca unitatea rasei umane nu va fi atinsa, ne vom autodistruge. Asta implica eliminarea prejudecatilor de natura rasiala, religioasa,stautut social , etc.., implica eliminarea imensei prapastii dintre cei bogati si saraci, cultivarea principiului de egalitate in drepturi intre femei si barbati, acces universal la educatie, atingerea unei armonii intre religie si stiinta, etc etc…ceea ce in ultima instanta va conduce la Pace generala :):) alta utopie, veti zice poate...:):)
Omul viitorului, un viitor nu foarte indepartat, va apartine unei noi rase umane, o rasa ce va ajuge la echilibru interior, isi va dezvolta capacitatile spirituale, se va trezi si va cunoaste adevaruri inca scunse privirii umane.o rasa ce nu va mai cunoaste diviziunea si va fi unita.

Adevarat, Dumnezeu ne-a facut divini. Cand ne-a creat. In acelasi timp noi insine avem alegerea si puterea de a mentine un echilibru al dualitatii noastre, de a ne concentra pe ceea ce este luminos, a descoperi in noroiul imaginatiilor noastre false si iluzorii atribute spirituale, a le dezvolta si a le manifesta in viata de zi cu zi.

Refuz sa cred ca oamenii nu se pot trezi din somnambulism, ca ei vor refuza intr-una sa se cunoasca asa cum sunt, frumosi, divini, nobili, bogati si sa inceapa transformarea acestei planete (al carui echilibru este zdruncinat) prin Exemplul Personal.

Daca eu aleg sa imi rafinez caracterul si imi educ spiritul sa manifeste in ganduri si actiuni aspecte pozitive si energii benefice, daca eu aleg sa fac bine si refuz sa barfesc un alt om, si refuz sa fac compromisuri la slujba, si refuz sa fur, si refuz sa denigrez si sa calomniez pe cei din jur, daca eu aleg sa trec peste propriile mele dorinte egoiste si ma pun in slujba umanitatii cu abnegatie, daca imi tratez vecinul mai bine decat m-as trata pe mine insami, daca imi ridic munca la rang de rugaciune, daca aleg sa manifest in viata mea pace cu toata daruirea…desi se spune ca nu se face primavara cu o floare, am curajul sa contrazic si sustin cu Convingere ferma si nestramutata ca: BA da , se face! pentru ca fiecare primavara are o prima floare a ei..totul are un inceput.

Si daca si dumneavoastra veti face acelasi lucru este imposibil ca macar un om sa nu fie atins si incins de “idealismul” acesta si sa nu faca si el acelasi lucru…unu plus unu plus unu…nici nu banuiti cat de puternic este efectul unei actiuni pure, bine motivate…

Omul este ca o lampa prafuita. Desi, inerent, poseda capacitatea de a oferi lumina in jurul sau, este acoperit cu praful ego ului , vanitatii, negativismului..cunoasteti lista. Tot ce trebuie s a facem, este sa stergem si sa indepartam acest val pentru ca Divinul exista in noi si straluceste chiar daca nu este scos, in mare parte, la suprafata inca.

noapte buna, numai bine!

multumesc de elucidare, nu observasem smecheria cu pseudonimul nairda:)

"O DWELLERS OF MY PARADISE!
With the hands of loving-kindness I have planted in the holy garden of paradise the young tree of your love and friendship, and have watered it with the goodly showers of My tender grace; now that the hour of its fruiting is come, strive that it may be protected, and be not consumed with the flame of desire and passion."
-The Persian Hidden Words-



#39217 (raspuns la: #39207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
weekend - de fefe la: 14/03/2005 22:35:37
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Nimic deosebit la mine weekendul asta. Am lucrat in gradina, am mers la cumparaturi, am mai si lenevit, am jucat Badminton si atit. Acuma e un Blue Monday cum s-ar zice. Am o multime de lucru, si chef egal cu zero. Cel putin este o zi superba, cald si soare, cer senin si natura in plina primavara.
zaraza 2 - de giocondel la: 30/03/2005 01:56:44
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
1.nu vin cu nici o teorie Yoga, nu practic ( nu ca m-as da mare cu asta) dar ma confundati cu altcineva….:)

2 zaraza: “ceea ce spui, ca e preferabil sa te abtii, mi se pare o negatie de sine. adica tu stii in interior cine esti de fapt, dar ti-e teama sa admiti”

gio: inca odata nu ma refer la negarea prorpiei finite, ba dimpotriva la completa acceptare a sinelui..odata cu acceptarea, sincera si neprefacuta, intervine si transformarea..insa daca acceptam anumite lucruri ce ne caracterizeaza, daca le constientizam, nu inseamna ca evolutia noastra inceteaza..natura spiritului uman este evolutiva, in nici un caz nu stagneaza..mai degraba regreseazaJ…daca cineva accepta astazi ca are tendinte de cleptomanie sau pedofilie sau ca uneori simte o nevoie acuta sa faca rau , asta nu inseamna ca odata cu acceptarea acestor trasaturi ale caracterului sau, omul respectiv, trebuie sa devina indulgent in ceea ce priveste defectele sale.. de la constientizare vine acceptarea..si abia pe urma schimbarea.
Faza cu homosexualii este ca ei nu se accepta cu adevarat, ci sunt intr-o contuinuua lupta cu ei insisi..adevarat este ca si societatea nu ajuta de loc, pentru ca a fi intolerant in loc sa acorzi sustinere si ajutor, creaza o senzatie de revolta ce se transforma in ultima instanta in: asta sunt, daca nu va convine nu va convine, eu ma simt bine asa…ori aici e buba..ca e mai usor sa give up, decat sa te transformi,caci transformarea DOARE al dracului de tare, este ca si taierea copacilor primavara..cu cat cureti mai bine caracterul cu atat fructele vor fi mai imbelsugate insa procesul in sine este dureros, neplacut, in aparenta nesatisfacator si inutil.

3 zaraza: “nu sunt de parere ca scopul principal al existentei sunt copii.”

Gio: nici eu. De altfel ,daca ati citi un pic mai atent ceea ce scriu, ati vedea ca am spus doar ca daca e sa te casatoresti, atunci e preferabil sa ai copii caci acesta este scopul pentru care aceasta institutie exista. Nu inseamna ca acesta este scopul existentei..cum de altfel nu toata lumea trebuie sa se casatoreasca musai caci nici casnicia nu este scopul existentei..scopul nostru pe acest pamant este sa ne cunoastem pe noi insine, deci pe Dumnezeu, sa ne acceptam, iubim si sa ne transformam continuu, sa reflectam cat mai multa lumina divina si sa ne ridicam la rangul pentru care am fost creati, s a strangem un bagaj cat mai bogat de calitati pe care le descoperim in noi insine si le hranim aici dar ce ne vor fi de folos in celellate lumi ale existentei..DA! muncind asiduu si luptand cu dualitatea ce ne caracterizeaza, deci si cu calitatile noastre negative.

4.Nu exista dovezi clare ale faptului ca da vinci a fost Homosexual, doar speculatii. Dar, ma rog , nu conteaza asa de mult…

5.inspiratia si munca…. Mozart cand compunea , in originalele sale rareori gaseai greseli. Aveti dreptate ca inspiratia fara munca este zero, dar iarasi faptul ca un artist munceste pentru a isi imbunatati Creatia, nu dovedeste absolut nimic despre caracterul lui. Decat ca poate are rabdare si vointa.EU nu vreau s a generalizez, caci in mediul in care m-am invartit, artistic, am intalnit multe feluri de oameni…divini…artisti ce intr-adevar se desprind de toti si toate, dar si in arta, ca in lume dealtfel, majoritatea este formata tot din oameni ce nu inteleg viata, ignoranti, cel putin la acest moment din evolutia lor spirituala, adica un fel de somnambuli.

6.zaraza:“ dar homosexualii au fost cei care au insemnat progesul in arta.”…

gio: asa..SI?

vreti ca acum sa fim cu totii homosexuali ca stiinta si artele sa progreseze?…din pacate adevaratii artisti, traiesc cu un picior in lumea fizica si cu celalalt in lumea inspiratiei, a spiritului ( unde nu exista diferentiere de sex, esenta sufletului este rupta de apartenenta la un sex sau altul)..de aceea uneori sunt confuzi si nu stiu ce sa faca cu informatia intriseca sufletului lor…ei penduleaza intre doua lumi…si uneori, deseori, aceasta pendulare se termina in disperare..studenta la arte fiind, cred ca nu e nevoie sa va reamintesc ca majoritatea marilor sufletelor creatoare au avut existente tulburate si de multe ori si-au curmat propriile vieti,pentru ca erau Confuzi! A fi artist, daca nu ai uneltele necesare , poate fi mai mult o povara decat o binecuvantare.

7. zaraza:” inpiratia vine de la Domnul, nu ne-o asumam ca hulim, dar homosexualitatea e vina noastra, si luptam cu ea, ca altfel.... ca ce?”

tot ce este, este de la Dumnezeu si pentru tot ceea ce avem trebuie sa stim sa ne asuman responsabilitatea, sa intelegem corect natura calitatilor si defectelor noastre, sa ne transformam, sa evoluam…mi-e teama ca internetul este un instrument prea evaziv ca sa imi intelegeti exact atitudinea fata de acest subiect..nu este atat de radicala pe cat interpretati dumneavoastra…ca masurarea regresului spiritual…bineinteles ca numai Dumnezeu stie ce suflet merita ce, si numai El decide starea si sfarsitul fiecaruia dintre noi.Atata doar, ca omul nu a fost niciodata lasat fara calauzire. Asta e capcana: ca oamenii s e cred lasati in voie, fara indrumare. Divinitatea a trimis din totdeauna si va trimite intotdeauna Cuvantul Sau, prin profetii divini, ce sunt invatatori spirituali ai Omenirii.Si in mesajele transmise de El, ca directie sanatoasa spre care omul este preferabil sa se indrepte, au fost abordate atat aspectele sociale ale existentei umane cat si cele spirituale, in functie de starea in care se afla omenirea la momentul respectiv… adica exista retete clare pentru evolutia spirituala a omului si exemple de ce e preferabil sa faci si ce nu… Subiectul homosexualitatii a fost si el mentionat , ca si manifestare ce e mai bine sa fie evitata..la fel si barfa, consumul de substante intoxicante(alcool, droguri) adulterul, furtul…etc.
“Listele” cu ce sa faci si ce sa nu faci sunt insa improspatate cu fiecare Manifestare Divina, caci nevoile si nivelul de constiinta al umanitatii se schimba de-a lungul istoriei.In final, alegerea este tot a omului, deci si responsabilitatea pentru propria viata , evolutie sau involutie..restul…e tacere.

Numai bine,
gio



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#41178 (raspuns la: #40985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Astenie de primavara-ce bine! - de Mi7haela la: 01/04/2005 11:40:57
(la: Sa ridice mana sus cine e antiprimavara!)
Proiectele de vacanta sint intr-un fel chiar mai placute ca vacanta!
Si e placuta si starea asta de astenie de primavara. Numai de-am avea ragaz sa ne lasam in voia ei...:)
Primavara e cam naspa, CLAR! - de Velvet Widow la: 01/04/2005 15:10:29
(la: Sa ridice mana sus cine e antiprimavara!)
Mai apare soarele, mai vezi prietenii la fata (uneori astenia de primavara e chiar marfa!, n-a mai fost nevoie sa sun eu toata gasca sa-i scot din case, din contra,m-au invitat ei la bere!), mai vine si vacanta (da' trece si lasa un gust amar...). Da' adevaru' e ca ma streseaza ca toate anotimpurile, dar in special iarna si primavara au devenit atat de comerciale! Si esti luat de prost sau "magar" dak nu scoti banii sa iei o floare cuiva. Bine k-s fata, k se presupune k ar trebui sa fim menajate...nu?
primavara asta e ca inghetata - de Honey in the Sunshine la: 02/04/2005 21:51:39
(la: Sa ridice mana sus cine e antiprimavara!)
primavara asta e ca inghetata...ai tendinta sa mananci prea multa..si atunci te face sa vomiti :)
dar e buna inghetata..si plina de E-uri.

If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
natura - de popix la: 11/04/2005 22:55:01
(la: Clima si natura este complect dereglata)
domnilor,

credeti intr-adevar ca fiinta umana a "reusit" in ultima vreme sa aiba asa un impact major in ceea ce priveste schimbarea climei? un savant spunea nu cu mult timp in urma ca incidenta omului asupra climei pe Terra e ca o mica zgarietura pe un geam de 2m patrati.nu credeti ca traim o etapa si ca tot ce se intampla in jurul nostru e un ciclu al naturii de care omenirea din ziua de azi nu are memorie?
draga zaraza... - de Intruder la: 29/04/2005 01:12:19
(la: despre provocari)
"Guarda e passa..." (Dante)

Hai sa-ti spun o "poveste"...

A fost odata ca niciodata, un om...Privit de altii, parea un om simplu...nici foarte urat, dar nici superb...nici prost ca noaptea dar nici un geniu...pana aici, nimic nou sub soare...
Insa, din cand in cand, acelui om ii placea sa se-nchida intr-o camaruta si sa analizeze tot ce putea el sa cuprinda cu mintea lui...oameni de toate felurile...batrani, tineri, copii, femei, barbati, vanzatorul de ziare de la coltul strazii, oratorul din piata publica, soferul de taxi, gazetarul care a scris articolul de fond de la ziarul lui preferat, presedintele tarii, sotia lui, copiii lui, vecinul de deasupra, prietenul cu care merge la pescuit, etc.
Intr-o dimineata, a aparut in cartier, un copac cu frunze albastre...Lume multa, televiziune, ziaristi, interviuri, specialisti in botanica, gura-casca, fotografi, "greenpeace", s.a...Copacul, pana la urma a fost declarat monument al naturii, ingradit, noaptea era luminat cu reflectoare speciale...era o mandrie a cartierului si al orasului...
Cu timpul, a devenit ceva banal...masinile treceau pe langa el improscand gaze de esapament, pasari isi facusera cuiburi in ramurile lui, cainii vagabonzi reuseau sa treaca de ingraditura si sa-si marcheze teritoriul...devenise un copac "de cartier".
Acum, omul nostru era fericit ca putea sa analizeze copacul... dar, nu era multumit sa se gandeasca doar in camaruta...Adesea era vazut de oamenii din cartier cum privea copacul din toate partile...de la etajul 1, de la 10, de la 5 cm, de la 50 m, s-a suit in el, s-a culcat la radacina lui sa-l vada de jos, l-a pipait, i-a mirosit frunzele, tulpina...
Ciudatenia cartierului, nu mai era copacul, ci omul nostru...Nu mai gandea in tandem cu ceilalti, n-o mai lua pe strada, prefera s-o ia pe aratura, traversa doar pe rosu, visa cu ochii deschisi ziua in amiaza mare, juca fotbal cu copiii lui si cu prietenii acestora, spunea "buna ziua" la toti, o invita pe nevasta-sa la dans in centrul orasului...in fine...
Cert e, ca a fost declarat "provocator", legat in camasa de forta, si dus la un ospiciu specializat in "spalare de creiere"...
Omului i s-a dat drumul acasa, dupa un timp...Trecea nepasator pe langa copac, nu mai juca fotbal cu copiii, pe nevasta-sa nici gand
s-o mai scoata in oras, iar camaruta lui, a devenit depozit de vechituri...
De atunci, oamenii din cartier au devenit mai plictisiti, mai tristi si mult, mult mai blazati...

si am incalecat pe o ramura albastra,
povestea asta... e a dumneavoastra !!!

PS//...na, ca iar incep sa scriu in rime... opriti-ma!!!
Cartile, - de PROUDFRECKLED la: 01/06/2005 18:45:27 Modificat la: 07/10/2008 15:42:02
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Eu stiu de la inceput ca scriu pentru mine. Nu stiu citi vor citi, or ce importanta are pentru altcineva, dar pentru mine retrairea acestor momente de viata uitate intr-un colt de suflet are valoare terapeutica. Recomand oricarei gospodine blonde, prinsa intre doua feluri de mincare, o alergatura la piata si golitul pubele. Asta, ca sa nu aveti pretentii prea mari... nu-i asa?Ce poate fi mai fara pretentii in ale scrisului decit o gospodina blonda? A da da....o casnica blonda si buna gospodina!!! Acum, ca mi-am facut autoportretul, va spun ca prima carte, foarte importanta pentru evolutia mea ulterioara si implicit a fiului meu este «Cartea Junglei» Rudyard Kipling. Cartea a citit-o tatal meu si a indragit-o. De cite ori ma ducea el la culcare o reinventa pentru mine. Ani de zile Baghira, Ka, Baloo, mi-au populat visele si imaginatia. Ideea existind, tatal meu a extins actiunea pe toate continentele si m-a familiarizat cu o multime de animale. Ceea ce la rindul meu am transmis copilului. Amindoi suntem mari iubitori de animale cu respect pentru tot ce este natura. Crescind, am ajuns sa citesc si eu incepind cu Basmele frumos ilustrate ale lui Ispirescu, Cepelica, Pinochio si bine inteles multe traduceri din limba rusa ca asa era atunci. Si tot citind in stinga si-n dreapta, mi-au cazut in mina cartile fratelui meu cu sase ani mai mare, carti ce nu prea erau de nasul meu, dar va asigur... au avut o mare influenta asupra mea.:) Mai ales ca Dan, Dumnezeu sa-l ierte! nu prea era usa de biserica, citea doar ce era interzis. Carti de cinspe lei, Crimele Inchizitiei, Elevul Dima dintr-a saptea, Freud si altele pe care nu le amintesc aici. Erau ascunse bine sus pe dulap, unde era si locul meu preferat de citit cind nu era nimeni acasa. Si uite asa au trecut anii cu Dumas, Balzac, carti de anticipatie, despre Budism, tot ce–mi cadea in mina era bun de citit. Exact la momentul potrivit, daca stiti la ce ma refer, cind Zburatorul bintuie mintile infierbintate de fata mare, a inceput sa publice Petru Popescu. M-am indragostit lulea de el de la prima pagina. Asteptam publicarea unei carti noi cu sufletul la gura. In fiecare an cind mergeam la mare ma asteptam sa-l intilnesc, sa-l cunosc, sa-l cuceresc eventual pentru mine, sa fie al meu.:) Cred ca este definitia iubirii platonice ce traiam eu, fara doar si poate. In anul in care a parasit tara, m-am simtit si eu parasita... la un loc cu mine, cred ca foarte multi romani care l-au iubit. L-am urmarit multi ani cu gindul si ma intrebam, oare va mai putea scrie magic si pentru altii de alta cultura? Subiectele lui erau luate din noi si pentru noi, romanii martirizati de comunism. Raspunsul este...a mai scris dar nu magic. Ori poate magia a disparut doar pentru mine! Ma opresc aici, pentru ca, ce am citit apoi, am profunda convingere ca n-a mai avut de modelat nimic. Materia prima, ilogica si primitiva ce suntem in copilarie, devenita apoi fibra profunda, compusa din primele sentimente amintiri si crezuri,(Ron Kurtz)o data tesuta, restul devine doar adaus de cultura.
natura - de cico la: 20/07/2005 05:01:10
(la: Romania sub ape! Cine este de vina?)
Florida e bintuita de uragane, unul dupa altul. Midwest-ul de tornade. California de cutremure. Cei din Toronto sau Montreal au prins poate si una din periodicele "ice storm" (polei) pe timpul iernii, cind mii de case\blocuri ramin fara curent electric si caldura. Intr-una din aceste ierni (la aproape -30 de grade afara si vreo 5-10 grade inauntru, la lumina opaitului), ma gindeam nostalgic (sic!) la anii aceia de pe vremea lui ceasca, cind (la fel) stateam cu manusi in incinta biroului sau a scolii, si-apoi sforaiam noaptea acasa sub cearceafuri cu aburi la gura. Si ma incalzeau cei din Ro la telefon, cind imi spuneau ce cald e la ei in casa :)

ps Pe mama asta natura chiar n-a dat nimeni vina pina acum? ;)
irma, simeon, - de cico la: 20/07/2005 23:44:31
(la: Romania sub ape! Cine este de vina?)
Am dedus eu din ce-ati scris ca e si "ajutorul" unora la dezlantuirile astea ale naturii, iar cu situatia exacta din Ro e clar ca nu-s total la curent.

Ce vroiam sa spun e ca si-aici, in America, ai de-a face cu situatii deseori similare, oricit de diferit (mai bun, desigur) ar fi nivelul de trai si oricite masuri ar lua oamenii. Ca te instalezi pe coasta de est cu gindul ca "aici nu-s cutremure" si doar acu' vreun an au avut un cutremur (mic, e drept) parca pe undeva prin quebec. Ca-ti spui "pe-aici nu mai raminem fara caldura si electricitate iarna" si tot se poate intimpla sa pici pe-asemenea situatii (sa nu fiu gresit inteles insa : sint doar exceptii, ca-n rest confortul vietii cotidiene e totusi net superior). Ca, din prea multa dragoste pentru mama-natura, s-au inmultit ursii de la Stincosi spre Pacific, ca te trezesti cu ei in case sau in ghena de gunoi (de se sperie copiii cind pleaca sau vin de la scoala). Ca centrul (spre est) Canadei si SUA sint anual inundate primavara de revarsarile fluviilor.

E clar ca rar gasesti pe-aici poluarea si praful prins de frunze din copacii Bucurestiului. Si totusi, mai toate marile orase plutesc prin smog. Iar problema nu e doar lipsa de aliniere a SUA la acordul din Kyoto. Clima e clar in schimbare peste tot, ca-i vorba de El Nino, de gazele de esapament si stratul de ozon, de foliile din strafundurile coastei Californiei, ce se-asteapta de mult timp s-o ia razna... :(
#60639 (raspuns la: #60525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Natura e pe primul loc, pe ur - de mya la: 27/09/2005 21:25:37
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Natura e pe primul loc, pe urma cartile si pe urma desenul si pictura.

Cand am probleme incerc sa le rezolv cat mai relaxata. Nu merita nimic sa-mi pierd linistea sufleteasca. Zau ca nu merita. Da' nu pot mereu ...din pacate. Pe urma regret ca mi-am pierdut uzul ratiunii de pomana.
... la barul din colt. Acolo - de latu la: 15/10/2005 22:38:34
(la: Cand esti singur si nimeni nu te ajuta, ce faci?)
... la barul din colt. Acolo dau intotdeauna de oameni necunoscuti, de care ma despart catre dimineata in cele mai stranse relatii de prietenie. Cu limba grea si inima plina de intentii bune, ne promitem reciproc sa ne cautam, evitand in graba sa facem schimb de numere de telefon. Uneori consideram si numele intreg ca lipsit de importanta. Intr-o prietenie atat de stransa, ce mai conteaza nume sau numere?

Dar - daca nu sunt indiscret - ce prieteni sunt cei care te parasesc?
Si de ce esti disperata?

O oarecare insemnatate are intrebarea a doua, pentru ca exista o deosebire intre un motiv de disperare ca: "Nu putem determina pamantul sa se opreasca macar o clipa, atat cat mi-ar trebui pentru ma contopi cu raza de soare de pe obrazul palid al vazduhului...?" si un motiv de disperare ca: "Am copii, mi-am pierdut serviciul, am ramas cu doua chirii in urma - la a treia ma scoate proprietarul din locuinta - si de trei zile mi-e foame...".

Daca prima varianta constituie un motiv lesne de inteles pentru orice prieten cat de bun de a parasi pe lunaticul cu pricina, al doilea motiv nu este un motiv pentru un adevarat prieten de a da bir cu fugitii. Cine face asa, n-a meritat oricum atributul de prieten.

In coltul meu ,in lumea mea - de Tofan Ana Isabella la: 17/10/2005 10:24:48
(la: În colţul meu, în lumea mea)
cred ca am asa ceva ,un spatiu unde sa ma retrag si sa scap de rautatile celor din jur, unul spiritual care este scrisul,sau muzica sau natura
natura si mediul - de glissando la: 25/10/2005 20:34:28
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Salutare tuturor ! Sunt cam noua pe aici deci nu mi-o luati in nume de rau ca ma amestec si eu.

De fapt ma intereseaza foarte mult acest subiect. De acord cu Little Eagle in ce priveste animalele si ii admir foarte mult munca si tot ceea ce face acolo. Si eu sunt de aceasi parere ca nu ar trebui sa mincam deloc carne. Si eu iubesc animalele si lucrez intr-un domeniu in care am sansa de a face ceva pentru ele. Oamenii ar trebui sa fie constienti de natura in ansamblul ei si "nimeni nu are dreptul sa distruga daca nu-i in stare sa recladeasca ce a distrus" . Eu chiar lucrez ca inginer silvic intr-o arie protejata si va spun sincer ca am fost uimita sa descopar alaturi de biologi cite minuni ale naturii se pot afla intr-o nesemnificativa suprafata de teren.
Oamenii traind acum mai departe de natura au pierdut acea armonie a sufletului pe care ti-o da natura si a trai in corelatie si respect fata de ea. Si iata ca din aceasta situatie, natura ajunge a ne "pierde" pe noi poate. Multi stau orbi si surzi in marele templu al naturii si cred ca de aceea se intimpla sa constatam cite greseli mai putem inca face. Nu e vorba doar de incalzirea globala si furtunile magnetice care ne planeaza deasupra ca primejdii inevitabile la un moment dat, deci doar de consecintele globale ci e vorba in primul rind de faptele noastre si uneori de pasivitatea noastra. Noi oamenii, ne-am obisnuit asa intr-o anume stare de indiferenta fata de mediul inconjurator, gandind ca e ce mare scofala - gunoiul se descompune ! E, poluarea ! natura stie ce face ! Da, iata ca natura chiar stie ce face, insa in alt sens. Incet incet, se apara asa cum o face de mii de ani incercand sa se protejeze de "atacatori". Echilibrul naturii trebuie restabilit si solutia nu prea vreau sincer sa mi-o imaginez, e si cam tarziu poate de aceea gandesc asa de pesimist la viitorul indepartat. Iarasi ii dau dreptate lui little eagle cand spune ca trebuie sa facem ceva pentru a stopa aceasta situatie care nu poate duce decat la disparitia de noi specii de pe mapamond si la degradare continua a mediului nostru de viata si mai ales a generatiilor care vor veni dupa noi. Si care vor fi private de multe !
Poate ca v-am plictisit deja. Cred ca munca lui little eagle e fascinanta. Poate v-am parut un pic exagerata in pareri, imi cer scuze, am vrut doar sa imi spun opinia mea. Cred ca fiecare dintre noi poate face ceva oricit ar parea de mic si neinsemnat, pentru a contribui la degradarea mediului. Si cred ca oricine se poate implica in protejarea naturii, la orice nivel. Va salut pe toti cu simpatie si va doresc sa aveti curajul de a fi intelepti ! Cat mai avem sanse !
coltul meu, lumea mea...este - de Intruder la: 25/10/2005 13:42:45
(la: În colţul meu, în lumea mea)
coltul meu, lumea mea...este un colt de lume, unde nimeni n-are acces (cum spune rac) unde sunt doar eu cu mine si unde ma judec la adevarata mea valoare cum nimeni n-o poate face...
nu stiu daca imi trag ''puterea'' de a merge mai departe de-acolo, mai degraba imi iau puterea din lumea ca o jungla unde timpul e prea scurt, unde realitatea imediata te copleseste si unde trebuie sa actionez...

inca din copilarie am avut coltul si lumea mea...atunci, intra acolo doar sora-mea si numai cand ii dadeam eu voie...acolo eram pompier, unde salvam copii si pisici de la incendiu...:) acolo imi lingeam ranile, pentru ca orice copil, cat de fericit este, tot are rani sau i se pare ca le are...
fiecare om are lumea lui unde-si repara constiinta, unde plange fara lacrimi sau isi savureaza victoriile, fara retinere...este o lume unde nu-ti cere nimeni timpul tau, unde nu-ti cere nimeni bani, unde nu-ti cere nimeni iertare...este o lume ca un turn, unde usile sunt incuiate cu tine pe dinauntru si nimic nu te poate atinge...este un colt unde nu esti nedreptatit si nu nedreptatesti pe nimeni...dar unde nici dragoste nu e, nici emotii...
sunt si oameni care nu mai vor sau nu mai pot iesi de-acolo...ei sunt pacientii obisnuiti din spitalele psihiatrice...poate ca fiecare din noi avem un strop de nebunie, asa cum avem coltul nostru de lume...totul e sa nu uiti de lumea ''mare'', acolo este adevarata viata.

































Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...