comentarii

un copil bun isi asculta mereu parintii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Wisdom's path - de Little Eagle la: 14/05/2004 15:33:40
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
O povestire spusa de Uncle Frank Davis(pawnee nation),a trecut in lumea spiritelor la 86 ani cu 7 ani in urma.Pe numele adevarat de indian-american,
Fancy Warrior.
La un gathering cu 8 ani in urma,in upstate NY al multor triburi de indieni si targ am auzit aceasta povestire ce a spus-o tuturor,cred ca eram vreo 200 cel putin.Am inregistrat-o pe casetofon,acum scriu voua si ascult acea voce aparte plina de intelepciune:

"Mama mea a fost o mama buna.Am gindit mereu despre ea ca este cea mai inteleapta persoana in lume.Deci,intr-o zi cind eram copil,poate 6-7 ani am intrebat-o cum as putea si eu la rindul meu sa fiu la fel de intelept ca ea.
A inceput sa rada si mi-a spus ca-s prea mic pt. a pune astfel de intrebare.
Dar a zis ca daca tot am intrebat-o,imi va raspunde.
Si a zis asa:'Viata e ca o poteca in padure pe care mergi singur.Daca e sa te odihnesti,te vei odihni pe poteca si nu linga ea.Daca reusesti sa treci peste noapte si vine o noua zi in viata ta,te scoli si pornesti din nou pe drumul potecii.
In lungul potecii invatam multe si gasim la ficare pas bucatele de hirtie,pe fiecare e scrisa o noua experienta.Trebuie sa adunam aceste hirtiute si sa le punem in buzunar.Apoi intr-o buna zi vom avea destule hirtiute sa citim si sa gindim ce spun fiecare.Toate la un loc vor face o fraza care ne va spune ce avem de facut si invatat.Poate unele fraze nu au deloc sens,poate altele au realul sens ce cautam de la drumul nostru.
Citeste bine si gindeste cu inima doar.Apoi pune hirtiutele inapoi in buzunar si continua-ti drumul pe poteca pt. ca vor fi multe alte hirtiute de cules.mai tirziu le citim din nou si poate invatam mai multe lucruri si capatam mai multa intelepciune.
Cu cit citim mai mult,invatam mai mult rostul vietii.Putem deveni intelepti ori cel putin,mai intelepti decit suntem.
Dar daca nu adunam deloc hirtiutele si nu le citim niciodata,ne vom rataci pe
poteca si ne vom pierde in padure si acolo nu putem fi singuri cu noi si Creatorul,pt. ca Marele Spirit ne scrie aceste biletele prin care na da instructiuni cum sa fim in viata.Dar sa tii mereu minte copile,chiar daca aduni toate biletelele inca vei mai avea multe de invatat.Nimeni nu ajunge sa cunoasca toate raspunsurile si poteca e tare lunga."

Uncle Frank continua cu parerea lui acum:

"Am incercat toata viata sa adun aceste biletele,asa cum mama mi-a spus.
Dar am scapat din vedere citeva.Dupa aceea unele lucruri nu aveau nici un sens.Inca incerc si acum sa-mi dau seama oare ce era scris pe cele scapate din vedere.
....Noaptea trecuta am vazut pe sotia mea(nota lui Ozzy:murise cu 2 ani inaintea acelui moment de povestire si aici el plinge!)in vis. M-a chemat pe nume.Statea de partea cealalta a unui drum.Mi-a spus ca vrea sa fie impreuna cu mine dar nu poate trece drumul spre mine.Mi-a spus ca eu sunt cel care trebuie sa treaca drumul ca sa fim impreuna.A intins mina spre mine si mereu ma cheama(aici Uncle Frank plinge din nou).Imi e tare dor de ea si ii simt lipsa mereu in mine.Cred ca a sosit timpul sa trec peste drum la ea."

Love&peace,
Ozzy







































#15409 (raspuns la: #903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin, - de Hypatia la: 11/11/2004 11:38:33
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
am citit aseara intr-o carte exact raspunsurile la intrebarile tale, intr-o analiza a unui parinte atonit, Parintele Paisie, daca ai auzit de el, in analiza pe care o facea evolutiei familiei in vremea noastra. Va veti intreba ce legatura are familia ci cu intrebarile lui destin. Pai este o stransa legatura: fiecare dintre noi, indiferent de varsta, suntem pruncii lui Dumnezeu si ne purtam ca si cei mici la varsta intrebarilor sau ca adolescentii rebeli. Doar ca nu toti copiii sunt la fel. Unii inteleg la un nivel superior ceea ce le propunem, iar altii sunt "ba din contra" mai mereu. De cele mai multe ori, cei care sunt "ba din contra", sunt cei mai isteti, dar nu foarte isteti, sunt cei ce aud mereu ca sut "branza buna in burduf de caine" si care, in loc sa-si construiasca persoana lor, se distrug incetul cu incetul... ei nu asculta pe parinti, mai apoi nici pe profesori, isi iau lumea in cap, uneori chiar la propriu, dorind sa verifice toate acumularile generatiilor anterioare pe propriile lor piei. Asa sunt cei care au nevoie sa se indoiasca pentru a crede,au nevoie de dovezi pentru a putea fi manipulati etc.
Vreau sa zic ca omul de astazi aplica defectuos principiul lui Descartes: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum"., caci in loc sa se indoieasca de sinele sau, se indoiesc de Creator. In loc sa se cerceteze pe sine- ar gasi raiul sau iadul in sufletele lor- cerceteaza lumea aceasta, scotand-o din contextul ei, al facerii ei de catre Dumnezeu.
Hristos spune: Cercetati Scripturile, caci ele vorbesc despre Mine", "Cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide", dar omul pornit impotriva lui Dumnezeu, fara a citi Scriptura, pune pe seama ei dictonul "Crede si nu cerceta". Iata iadul, cumplita rautate. Cum poti afirma asa ceva? Simplu, din rautate,de dragul de a improsca ceea ce ti se pare advers si atunci apare conflictul intre religie si stiinta. daca cei ce cerceteaza ar pleca de la abordari cooperante, de tipul 'hai sa vedem ce este comun', atunci nu ar mai fi decat complementaritate...

"Dumnezeu nu are un egal, omul ii opune rival nimicul, neantul, necunoscutul, inertul, întunericul necunostintei de Dumnezeu"
zici tu. Pai da, fiindca omul nu poate fi obiectuiv, nu poate fi neutru, o data ce s-a razvratit impotriva Creatorului, prin stramosii sai si repetand la nesfarsit aceasta experienta, el are de ales: un drum greu, prin hatisuri, dar care il duc la Lumina, acolo unde este nemurirea lui, sau o cale simpla, a urmarii proprii vointe, care il va duce la moarte vesnica. Dumnezeu ne asteapta, dar ne respecta libertatea proprie. Pe nimeni nu forteaza sa vina la Lumina. E treaba omului sa isi doreasca asta si s-o caute cu ardoare...
Hypatia
#28399 (raspuns la: #28380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rac - de Shtevia la: 08/05/2006 13:19:57
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Interesant ce spui…cuplul trebuie sa reziste…si pentru cine trebuie, ma rog?...a, copilul are nevoie de ambii parinti, e ok…dar are oare nevoie sa vada cum se cearta, bat parintii intre ei, sau cum nu-si vorbesc cu zilele. Ori, poate, sa vada ca mama plange mereu, iar tata mai mult nu e acasa, iar cand e, e baut si il ignora, ori mai rau de atat?…
Cine a spus oare ca trebuie sa fim nefericiti in viata? Cine a spus ca trebuie sa aratam copiilor un model de prefacatorie/nefericire chiar in locul unde ar trebui sa fim sinceri, deschisi, luminosi, fiindca e “acasa”?
Eu cred ca atunci cand ti-e bine tie, simt si cei din jur, iar daca te prefaci mereu, nu cred ca ti-e chiar bine si cei din jur simt si asta…ma refer, in general, fireste…

"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley
#121111 (raspuns la: #121096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E clar, fiecare isi spune par - de face to face la: 06/08/2006 10:42:34
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
E clar, fiecare isi spune parerea si nu avem dreptul sa obligam pe nimeni ce sa creada sau sa nu creada. Din acest punct de vedere intr-adevar biserica a facut o mare greseala de-a lungul secoleleor, greseala pe care acum o plateste din plin.
Nimic nu e nou sub soare, omul a fost de la bun inceput un razvratit, nu ia placut ascultarea. Neascultarea aduce dupa sine pedeapsa sau suportarea ulterioara a propriilor greseli. Cand stau sa analizez mai profound i-mi dau seama ca atunci cand eram copil si faceam o prostie parintii ma disciplinau cu nuiaua sau daca nu, trebuia sa support consecintele propriilor mele prostii (mi-am rupt mana si am suferit, mi-am spart capul si tot eu am suferit)
Cam asa suntem si noi oamenii in privinta credintei in Dumnezeu. Oamenii s-au impotrivit de la bun inceput lui Dumnezeu, nu le-a placut ascultarea (carui copil ii place ascultarea? Chiar daca el habar nu are de nimic). Omul a dorit sa devina dumnezeu, propriul lui stapan. Dupa cum spune sarpele in gradina Eden : daca ve-ti manca din mar veti deveni ca Dumnezeu. Mai bine zis daca veti incalca aceasta regula atunci inseamna ca ati iesit de sub ascultare si de acum inrati in neascultare, normal de atunci omul a devenit propriul lui stapan, nu a acceptat dumnezeirea, nu a acceptat ca exista o forta superioara care l-a creat din dragoste.
Multi zic: daca Dumnezeu este dragoste si ne iubeste, atunci de ce lasa el sa se intample tot felul de nenorociri oamenilor? Dar eu zic: daca toti oameni ar asculta de Dumnezeu si ar face voia Lui, ar fi oare atunci atatea nenorociri? NU!
De la bun inceput omul si-a atras asupra lui pedeapse si nenorociri prin neascultarea lui. Nu doresc sa tin prelegeri , doresc doar sa spun adevarul – chiar daca pentru multi acesta nu este adevar ci basme si inchipuiri.
Dupa cum Ioan zice in Apocalipsa 22:11 la fel zic si eu, e alegerea fiecaruia pana la urma. Dumnezeu nu obliga si nu a obligat pe nimeni – “Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!”

Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge. (C.S. Lewis)

Cei ce nu aud muzica ii cred nebuni pe dansatori.
Sa stimulam femelie - de angyal la: 14/07/2007 11:25:50 Modificat la: 14/07/2007 11:44:35
(la: Traian Basescu: "Sa stimulam femeile sa tina sarcina si sa avem copii")
Hai sa va prezint 3 variante cu aceste stimulari:)
1)Venit de fabrica,ea acasa cu copilul 2 ani.El lucreaza ,educatia ramane doar pentru mama ca el e capul familiei este plecat mereu.Ea la un moment dat se simte un robot nu are timp pentru ea ca nu isi permit un concediu.CHEF DE INCA UN COPIL NU MAI ARE.
2)Parinti cu venit minim,pensii sau somaj,dar copilul vine.2 ani vin banii timp in care mai lucreaza si unul si altul ca sa mai faca ceva in plus,copilul pe la parinti,cunostinte,incazul cel mai bun un frate sau sora mai mare,neglijat,dar el creste oricum fara sa stie ce inseamna atentie si dragoste de parinti,dar el se va autoeduca si se va descurca.
3)Parinti cu sursa de existenta sigura unde mama sigur se va satura repede sa stea cu copilul mereu ea isi vrea prietenele,vrea la plimbare la un bar,ca a fost obisnuita sa mearga, isi plinge libertatea pierduta Cand sotul nu este acasa are timp destul sa stea cu prietenele la o cafea povestind, lasand copilul sa se joace singur.El este responsabil si e nevoie sa lucreze mult are de intretinut familia.
Aici nu am vorbit de situatiile putine unde intr-adevar sotii se ajuta si se sprijina reciproc si ei sant cei care au nevoie de acest stimul...
tiganii,aurul si diamantele - de iancu-samson@orange.fr la: 15/01/2008 11:05:58
(la: tiganii,aurul si diamantele)
De mic copil am avut darul si puterea sa descopar imediat ceea ce gandeste cel care sa afla langa mine,sa anticipez chiar si miscarea pe care vrea s-o faca.Nici nu este nevoie sa ma uit direct la acea persoana,este destul de limpede faptul ca intre mine si persoana se produce un arc de cerc luminos,prin care primesc gandurile ei.Titu Lupulescu ,directorul casei de copii din Tg-Jiu,a fost primul care descoperi-se acest amanunt.Se spune ca nu este parinte acela care te naste!ci acela care te creste.La casa de copii ,am primit o educatie destul de frumoasa,niciodata n-am reprosat ceva educatorilor s-au profesorilor mei.Sincer ai iubeam pe toti din toata inima.Aveam totusi un sentiment de copil al nimanui,cautam mereu, putina afectiune pe care si-o doreste orice copil de 7 ani.Unii din colegii de clasa mai aveau ceva rude si rareori cand primeau pachete le desfaceau cu mare bucurie,apoi imparteau cate ceva si colegilor.Eu am primit o prajitura cu gem si nuca.N-am refuzat,am inchis ochii ,in momentul cand am muscat din prajitura,pe obraz curgeau cateva lacrimi razlete...am vazut-o pe bunica mea,de-si n-am cunoscut-o niciodata,mi-am imaginat ca ea facu-se acea prajitura si era trimisa chiar de ea.O vedeam cu parul lung si alb,cu ochii plini de bucurie,ca stau undeva ghemuit in bratele ei,ca ma mangaie si ma linisteste.La un concurs de sah,pe la varsta de 16 ani,am cunoscut-o pe Niculina.In timpul partidei,i-am propus sa fim prieteni.Intre mine si ea se petrecea ceva,ceva ce nu mai cunoscuse-m niciodata!!!)Peste cateva saptamani,am invitat-o la film.Rula filmul "Elena din Troia"Mainile noastre s-au intalnit timid,a lasat usor capul pe umarul meu,ne strangeam cu caldura mainile si mangaierile ne-au unit intr-un sarut.Mirosul si sarutul ei,mangaierile si afectiunea pe care o avea pentru mine,ma faceau sa uit cu desavarsire toate tristetile trecutului meu.Era delicata si efemera,asemeni unei melodii frumoase,asemeni unui trandafir alb cu mirosul parfumului etern.Stiu ca sora ta Adriana te-a certat ca-i intarziat ieri sera!stiu ca mama ta te-a intrebat de mine!stiu ca Genu fratele tau ,vrea sa ma cunoasca.Niculina s-a uitat destul de uimita la mine.Dar eu nu ti-am spus nimic despre familia mea!!!)De unde stii tu toate astea?Am zambit, si-am spus ca nici eu nu stiu cum de reusesc, sa aflu ce gandeste in fiecare moment cand este langa mine!!!Tu stii ca uneori cand sant in patul meu,te aud cand spui in gandul tau:te iubesc Sami...te doresc.Singur si fara nici-un sprijin Niculina venise catre mine ca o adiere a unui vant bun.Sant credincios,nimeni nu mi-a imprimat aceasta dorinta de-al iubii pe Dumnezeu!!!)Credinta in Dumnezeu si iubirea pentru Niculina a marcat o parte a caracterului meu.Iubirea nu moare niciodata Niculuna!sant departe ,foarte departe de tine,dar mereu aproape,mereu aproape,pentru ca tu esti prima iubire..Mi-ai dat spiritul tau.Treceam de nenumarate ori pe sub Poarta Sarutului,poarta de la intrarea din parcul Tg-Jiu.Sculptorul Constantin Brancusi a realizat o opera care ne unea chiar si sarutarile noastre.Ne sarutam atat de mult, incat buzele noastre faceau rani!!!)Treceam si admiram Masa Tacerii,Aleia Scaunelor , vedeam in fiecare zi Coloana Infinitului.
#275151 (raspuns la: #274684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(4) - de Areal la: 07/03/2008 05:35:14
(la: AMINTIRI DIN COPILARIE)
(4)
Viata era mai putin complicata, dar mai dura din punctul de vedere al supravietuiririi( ca de altfel si azi), toti ne cunosteam cu toti si stiam exact ce se gateste in fiecare zi a saptamanii, ca nu erau hote, stiam cand luau leafa sau isi cumparau ceva in casa, astazi asa ceva este de neconceput, atunci eram mai putin sofisticati si in saracia noastra nu aveam nimic de ascuns.
Perioda 1952-1956, primii ani de scoala! Ehe! Atunci s-au legat prietenii care dureaza si in ziua de azi, unii din colegii de atunci au si murit(Dumnezeu sa-ierte!). In clasa a patra am fost repartizat in banca cu Mirela( fata simigiului Borosh), atunci s-a facut mixtarea in scoli si am luat proportii intr-un an! De ce? Simplu! Ca sa copie temele( pe care nu aveam cum sa nu le fac acasa, fiind dubla supraveghere profesionala!), mi sa aduceau placinte, braga si un mar zilnic!
Si asa ajunsesem ca la 10 ani sa am 55 Kg, de-mi ziceau colegii ''shunci''!
Tot in acel an ARLUS_ul( Asociatia Romana de Legaturi cu Uniunea Sovietica) la indicatia NKVD( vedeti o carte de Pavel Corut, ca le publica), a introdus obligatoriu in scoala ca prima limba rusa si optional a doua, eu am ales franceza din clasa a cincea.Era obligatorie purtarea uniformelor, sepcilor, emblemelor cu numere, vai de ciorapii colegelor din bumbac, sportul se facea separat! La film ne duceam cu clasa, sau individual sambata de la 15-17, in rest eram panditi si sanctionati, dar aveam si parti bune si anume campionatul orasului pentru copii la Interstrazi!
Si inca una: le-am reprosat mereu parintilor mei ca eu sunt copilul lor, nu elevul lor!
#291182 (raspuns la: #290919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de tuxedo la: 21/05/2008 09:42:17
(la: Help II - EMO)
nu vad emo ca pe o durere a lumii, dupa cum nu cred ca woodstock-istii erau niste dezaxati drogati si atat, dupa cum nu cred ca daca asculti manson te duci sa mananci un ficat de porc crud imediat dupa.
faptul ca sunt, din pacate, adolescenti cu o structura psihica labila, ca sunt tristi in anumite momente de simt ca s-a sfarsit lumea, ca nu au o buna comunicare cu parintii sau prietenii,ei da, sunt lucruri nefericite. uneori se sfarsesc prost.
o pustoaica de 12 ani care se sinucide o face dintr-un simulacru de disperare,pentru ca e deprimata, pentru ca nu o baga ai ei in seama, etc etc. chestii care , absolut, ii par extrem de grave si ireparabile.
nu se sinucide in numele unei filosofii, sa sustina cu trup si suflet stindardul vreunui trend de gandire profunda.
era un copil trist.
daca asculta punk sau chopin sau maria tanase sau puccini nu are relevanta.
astea sunt prostii mediatice. ca sa nu mai spun de idiotenia ironiei la fazele de inmormantare "Ultima EMOtie" si alte rahaturi jenante.
dar... populatia e multa si proasta.
si le "place la oameni" pentru ca da "bine la rating". tatii responsabili vor distruge CD-uri si mamele se vor inspaimanta sa vada in sifonieru' odraslei tzoale negre. daca mai are si parul in ochi, e jale. odrasla e pusa sa se tunda.ca daca ramane asa, ajunge sigur la suicid, ce dumnezeu, ca au dat la stiri.
ce stupizenie.
#311636 (raspuns la: #311620) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 28/08/2013 20:54:04
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
Daca tu spui ca opinia mea cu privire la coronite si concursuri denota o atitudine hiperprotectiva, cre' ca tre' sa redefinim conceptul.


Anadaria, hai să ne uităm spre următorul cadru: un copilaş, să tot aibă 3 anişori, ţopăie prin cameră, azvârle-n pereţi cu tot ce-i cade-n mâini – jucării, pernuţe, bomboane, acu' se ghemuieşte, acu' sare peste obstacole doar de el ştiute, se învârte ca un titirez în juru' mesei, mai face un giumbuşluc, mai răstoarnă o maşinuţă ce-i stă în cale, se apleacă, se dă de-a dura pe saltele şi nostimu' spectacol ar putea continua nestânjenit, însă, într-o încercare de-a sări peste un taburet, se împiedică de-o cută a covorului şi-n căzătură se loveşte uşor cu umărul de colţu' mesei.

În şocu' izbiturii şi din pricina durerii, fireşte că începe să plângă şi întinde mânuţele către inimosul străjer care se află-n coif şi-n platoşă la datorie-n fiecare clipă, gata să înfrângă toţi balaurii-cu-şapte-capete existenţi în camera de joacă:
- Ce ai păţit, puiu' mamei? Te-ai lovit de masă? Las' c-o bate mămica pe masa cea rea. Na, na, na, masă obraznică, să nu-mi mai ataci puiul, că te fac surcele şi te dau pe foc!

Văzându-se răzbunat şi totodată încurajat de forţa mămicii care a pus la pământ duşmanu', îi dă şi el două picioare mesei şi-i cărăbăneşte-n tăblie pumni şi palme, strigând:
- Na, na, na, masă lea!


Cam toţi am văzut scena mai sus-zugrăvită ba prin târg la necunoscuţi, ba pe la cei mai apropiaţi nouă, "masa" fiind termenul-larg care înlocuieşte orice alt obiect de care s-ar putea lovi un copil la un moment dat: un scaun, colţu' bibliotecii, un gătej căzut în drum, o piatră, ba chiar... o materie, o olimpiadă, o notă rea şi-o coroniţă.

Să "batem" coroniţa doar pentru că elevul n-a putut s-o aibă pe creştet la finele anului, e un gest de ocrotire extremă. Să "dăm nana" competiţiei şcolare deoarece au fost alţii mai buni decât noi şi o materie ne-a pus beţe-n roate, e ditamai pavăza.

Dacă eu n-am primit coroniţă-n clasa a patra, n-a fost bai la numărătoare, tot atâţia lauri s-au dat – şi ştii de ce? – pentru că ALŢI COPII s-au bucurat în locu' meu, având florile-izbânzii pe cap. Nu putem să spunem "competiţia nu-i bună" din cauza unei înfrângeri întrucât i-am priva pe alţii de fericirea de-a fi învingători.



Se prea poate. Cum la fel, s-ar fi putut sa perceapa copilul si ca pentru parinte e mai bun, mai valoros decat a fost la un moment dat in scoala, si asta sa-i mai aline din necaz.


Dacă părintele consideră că-i face bine copilului apa rece şi-l lasă să se îmbete cu ea, eu ce pot spune?! Mie îmi pare o amăgire nepotrivită - şi aşa mi-a părut şi la 10 ani când mama s-a grăbit să-mi ofere ea premiul, de altfel, nemeritat -, dezvoltându-i-se o falsă imagine asupră-şi, iar un eventual refuz îndreptăţit al societăţii, în viitor o să-l frustreze: "Doar sunt cel mai bun, am primit mereu coroniţă în I-VIII!", că-s mulţi care se raportează şi la 80 de ani la premiu' din gimnaziu.



care-i afecteaza negativ atitudinea fata de invatare.

Dacă părinţii vor sta în fund tot împletind la coroniţe în loc să-i îndrume corect, vom avea o societate tot mai damblagită pe zi ce trece, asta ne e soarta.


#647552 (raspuns la: #647551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dacă a mers din prima, vă rog să lăsaţi doar un răspuns să trecă, mulţumesc - sunt identice - de parola.uitata la: 28/08/2013 21:03:13
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
Daca tu spui ca opinia mea cu privire la coronite si concursuri denota o atitudine hiperprotectiva, cre' ca tre' sa redefinim conceptul.


Anadaria, hai să ne uităm spre următorul cadru: un copilaş, să tot aibă 3 anişori, ţopăie prin cameră, azvârle-n pereţi cu tot ce-i cade-n mâini – jucării, pernuţe, bomboane, acu' se ghemuieşte, acu' sare peste obstacole doar de el ştiute, se învârte ca un titirez în juru' mesei, mai face un giumbuşluc, mai răstoarnă o maşinuţă ce-i stă în cale, se apleacă, se dă de-a dura pe saltele şi nostimu' spectacol ar putea continua nestânjenit, însă, într-o încercare de-a sări peste un taburet, se împiedică de-o cută a covorului şi-n căzătură se loveşte uşor cu umărul de colţu' mesei.

În şocu' izbiturii şi din pricina durerii, fireşte că începe să plângă şi întinde mânuţele către inimosul străjer care se află-n coif şi-n platoşă la datorie-n fiecare clipă, gata să înfrângă toţi balaurii-cu-şapte-capete existenţi în camera de joacă:
- Ce ai păţit, puiu' mamei? Te-ai lovit de masă? Las' c-o bate mămica pe masa cea rea. Na, na, na, masă obraznică, să nu-mi mai ataci puiul, că te fac surcele şi te dau pe foc!

Văzându-se răzbunat şi totodată încurajat de forţa mămicii care a pus la pământ duşmanu', îi dă şi el două picioare mesei şi-i cărăbăneşte-n tăblie pumni şi palme, strigând:
- Na, na, na, masă lea!


Cam toţi am văzut scena mai sus-zugrăvită ba prin târg la necunoscuţi, ba pe la cei mai apropiaţi nouă, "masa" fiind termenul-larg care înlocuieşte orice alt obiect de care s-ar putea lovi un copil la un moment dat: un scaun, colţu' bibliotecii, un gătej căzut în drum, o piatră, ba chiar... o materie, o olimpiadă, o notă rea şi-o coroniţă.

Să "batem" coroniţa doar pentru că elevul n-a putut s-o aibă pe creştet la finele anului, e un gest de ocrotire extremă. Să "dăm nana" competiţiei şcolare deoarece au fost alţii mai buni decât noi şi o materie ne-a pus beţe-n roate, e ditamai pavăza.

Dacă eu n-am primit coroniţă-n clasa a patra, n-a fost bai la numărătoare, tot atâţia lauri s-au dat – şi ştii de ce? – pentru că ALŢI COPII s-au bucurat în locu' meu, având florile-izbânzii pe cap. Nu putem să spunem "competiţia nu-i bună" din cauza unei înfrângeri întrucât i-am priva pe alţii de fericirea de-a fi învingători.



Se prea poate. Cum la fel, s-ar fi putut sa perceapa copilul si ca pentru parinte e mai bun, mai valoros decat a fost la un moment dat in scoala, si asta sa-i mai aline din necaz.


Dacă părintele consideră că-i face bine copilului apa rece şi-l lasă să se îmbete cu ea, eu ce pot spune?! Mie îmi pare o amăgire nepotrivită - şi aşa mi-a părut şi la 10 ani când mama s-a grăbit să-mi ofere ea premiul, de altfel, nemeritat -, dezvoltându-i-se o falsă imagine asupră-şi, iar un eventual refuz îndreptăţit al societăţii, în viitor o să-l frustreze: "Doar sunt cel mai bun, am primit mereu coroniţă în I-VIII!", că-s mulţi care se raportează şi la 80 de ani la premiu' din gimnaziu.



care-i afecteaza negativ atitudinea fata de invatare.

Dacă părinţii vor sta în fund tot împletind la coroniţe în loc să-i îndrume corect, vom avea o societate tot mai damblagită pe zi ce trece, asta ne e soarta.


#647553 (raspuns la: #647551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 16/04/2016 12:25:57
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Iohannis este primit in vizita la regina Elisabeta a II-a.

Impresionat de personalitatea reginei, o intreaba:
- Majestate, cum reusiti sa aveti un leadership de acest nivel?
- Simplu, ma inconjor de persoane inteligente.
- Si cum va dati seama daca sunt inteligente?
- In functie de raspunsul pe il dau intrebarilor mele. Sa va arat.
Regina puna mana pe telefon si-l suna pe David Cameron.
- Buna ziua, domnule prim-ministru.
- Buna ziua, majestate.
- Domnule Cameron, am o intrebare pentru duneavoastra. Parintii dumneavoastra au un copil, acesta nu este nici fratele dumneavoastra nici sora dumneavoastra. Cine este acesta?
- Foarte simplu, majestate, sunt eu
Se intoarce Iohannis la Bucuresti si-l cheama la el pe Mihalache.
- Mihalache, am o intrebare pentru tine.
- Sigur, domnule presedinte, va ascult.
- Mihalache, parintii tai au un copil care nu este nici fratele tau si nici sora ta, cine este acest copil?
Dupa cateva momente de pauza MiIhalache raspunde:
- Domnule presedinte, nu este o intrebare simpla, va rog sa-mi dati un pic de timp sa ma gandesc la ea.
Cheama Mihalache toti consilierii presedintelui la consultari, dar tot nu reusesc sa gaseasca raspunsul. Atunci, unul mai istet are ideea sa-l sune pe Plesu.
- Domnule Plesu, vrem sa va adresam o intrebare. Parintii dumneavoastra au un copil care nu este nici fratele si nici sora dumneavoastra. Cine este acest copil?
- Foarte simplu, acel copil sunt eu.
Alearga Mihalache intr-un suflet la Iohannis sa-i dea raspunsul.
- Domnule presedinte, am raspunsul. Acel copil este Plesu!
- Mihalache, esti un bou, nu este Plesu, este Cameron!
In mare masura sunt de acord - de (anonim) la: 20/09/2003 04:12:25
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
In mare masura sunt de acord cu parerea dumneavoastra legat de generatia de azi. Cu toate ca si eu fac parte din aceeasi generatie nu cred ca parintii nostri au fost ca noi, ca varsta da dar nu si ca obraznicie. se spune ca totul se modeleaza prin educatie si este adevarat. Nu spun ca parintii sunt de vina, dar vremurile actuale cand parintele vine obosit de la servici si nu isi gaseste timp pentru a vorbi cu copilul lui. Eu pot fi multumita pt ca nu a fost zi in care mama sa nu isi gaseasca timp sa vorbeasca cu mine si cu fratele meu. Comunicarea este poate factorul cel mai important. Nu poti spune unui copil, adolescent sau ce ar fi doar nu ai voie aia si cealalta. Nu va asculta sigur. Dar daca ii este explicat copilului de ce nu este bine acel lucru sansele de a asculta de parinte sunt mult mai mari. Oricum acest subiect este vast. Ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici. Eva 19ani.
backfire (sort of) - de fatman la: 27/04/2004 16:03:04
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
De faptul ca natia este usor de invrajbit sunt constient inca din 1990 cand copil fiind(13) am suportat rigorile "puterii populare" (pro fsn, dar cu frica lui dumnezeu, mama-mama...). Si de la a blama un copil pentru convingerile politice ale parintilor sai pana la un dark age versiunea sec XX nu e asa de mult, consider eu. (13-15 iunie, etc)
(Oricum, problema e mai complexa decat atat,o explicatie implica multe teorii conspirationiste, etc, care nu-si au locul aici, desi ar ajuta mult - chiar cu riscul de a leza anumite caractere mai gingase)

Perfect de acord in legatura cu practicarea cultului divin (in particular sau in public)

Catedrala fiind o problema INTERNA a bisericii rezulta ca e corect sa fie contruita pe o proprietate A BISERICII, nu intr-un parc public.
(desigur, putem discuta si despre legitimitatea proprietatii bisericii asupra unor terenuri - dar e riscant aici)
In plus, de unde provin banii necesari constructie? de la ministerul culturii cumva? uite, de exemplu eu nu sunt de acord sa platesc pentru o constructie care nu ma reprezinta sub nici o forma, ba mai mult este total in opozitie cu filozofia mea; dv ati fi de acord cu asta?)

In plus, nu cred ca impartasirea unui crez sau a lipsei unuia trebuie privita ca o problema demografica (suntem majoritari, minoritari, 50-50), cel putin nu din piosul punct de vedere al unui bun crestin, nu credeti? (sarcasm)
scuze pentru deraierea de la subiect, ca veni vorba

Si in concluzie, cred ca e mai important sa fii om azi decat sfant maine - think about it.
#14616 (raspuns la: #14599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
muzica grea - de Tudor-Cristian la: 14/11/2004 14:46:38
(la: Ce melodie iubiti acum?)
Nimic nu e intamplator. Faptul ca ascultam mereu si mereu unele melodii spune ceva despre muzica aceea. Eu ii zic "muzica grea".
Sunt acele melodii care nu mor niciodata, si oricand le-ai asculta, tot iti plac. Intervin mai multe : linia melodica deosebit de reusita, o interpretare de zile mari, vocea supervaloroasa, cu personalitate, soundul, calitatea inregistrarii, valoarea textului... toate astea alcatuiesc muzici grele ce nu mor, si n-au cum sa moara. Sunt sigur ca si nepotii mei vor asculta cu placere anumite melodii care vin de pe vremea parintilor mei ! Cateva exemple, din punctul meu de vedere : Metalica : Nothing alse metter ; Guns N`Roses : November Rain ; Beatles : Yesterday ; Eagles : Hotel California ; Alphaville : Forever Young ; Elvis Presley : Love me tender ; Compact : Fata din vis ; Iris : Cine ma striga-n noapte ; Phoenix : Andri Popa ;...
Exemplele ar putea continua.
Nu uitati sa va bucurati sufletul ! Auditie placuta.
Tudor-Cristian
Amenintari sau... consecinte ? - de (anonim) la: 30/12/2004 14:01:54
(la: religia este extremista)
Sigur ca religia ar trebui sa vina din interior, din inima, cu bucurie, cu viata. Dar pentru ca in interior e atat de putin, atunci Dumnezeu a facut primul pas: S-a apropiat de oameni, a trait printre noi si a murit pentru noi. Si pentru cei multi care se recunosc a fi incapabili de a fi asa cum El ne cere, este gata oricand sa aduca in inima lor dragostea, credinta si intelegerea lucrurilor de care au nevoie. Omului nu i se cere imposibilul, trebuie doar sa aleaga daca doreste sau nu aceste lucruri in inima sa, iar alegerea ii va fi respectata. De aceasta, Dumnezeu are dreptul sa pretinda asemenea lucruri de la noi, pentru ca ele depind pana la urma de alegerea noastra.

In privinta "amenintarilor" (ma refer la anumite pasaje din Biblie), acestea sunt mai degraba o avertizare asupra consecintelor alegerii omului, care deseori da dovada de iresponsabilitate. Avertizarile izvorasc din dragostea lui Dumnezeu pentru om si nu, cum cred unii, din ura pentru el.

Biblia contine si multe fagaduinte, promisiuni foarte frumoase, ar fi bine sa le citesti si pe ele. Ceea ce se pretinde de la oameni este o ascultare pozitiva, bazata pe dragoste, pe recunostinta, pe cunoasterea adevaratului caracter al lui Dumnezeu, pe increderea in El. Aceasta aduce siguranta si pace in suflet.

Dar omul nu trebuie sa uite niciodata care sunt consecintele neascultarii. Haide sa schitam o mica paralela. Ti se pare oare nefiresc ca un parinte sa-si avertizeze copilul atunci cand acesta isi pune in pericol viata? De exemplu: "Ai grija, nu baga sarma aia in priza, ca o sa mori!" Sigur, poate copilul nu cunoaste inca pericolul curentului electric si i se poate parea exagerata, chiar suparatoare, constrangerea pe care tatal i-o impune. Ar putea-o interpreta ca vreo toana a parintelui care vrea cu tot pretul sa-si impuna autoritatea in fata lui, sa-l impiedice sa fie liber si fericit. Dar avertizarea functioneaza ca un sistem de siguranta pentru situatia in care copilul nu mai este dispus sa asculte de parinti doar "din dragoste, incredere si respect". Ca si motivatia pozitiva, cea negativa (din cauza pericolului) are rolul de a-l scuti pe copil de consecintele, uneori fatale, ale unei alegeri gresite.

Dumnezeu nu poate tolera raul la infinit. Scopul final este ca omul sa-L cunoasca pe El si sa fie schimbat in bine de aceasta experienta, pentru tot restul vietii lui. De aceea, El nu pretuieste ascultarea "doar de frica", asa cum nu pretuieste straduintele oamenilor care se duc la biserica doar ca sa-I arate cat de credinciosi sunt. El vrea sa le spuna mai degraba: "De ce va chinuiti in zadar? Acceptati doar ceea ce Eu va ofer fara plata, si fiti responsabili pentru viata voastra." Schimbarea in bine din inima omului pe care Dumnezeu ne-o ofera va avea cu siguranta ca rezultat si frecventarea bisericilor, dar motivatia si starea de spirit va fi alta.

Cat despre dinozauri, este important de mentionat ca Biblia nu este un tratat de zoologie, scopul ei este altul: salvarea omului. Cu toate acestea, Biblia contine si descrieri ale unor animale care nu pot fi identificate cu nimic cunoscut astazi (vezi cartea lui Iov). O resursa foarte interesanta de informatii despre acest subiect, cat si despre relatia dintre Biblie si stiinta, este site-ul www.answersingenesis.org (site-ul are articole in engleza si partial in alte limbi, sper ca pe viitor si in limba romana).

Un articol despre Biblie si dinozauri:
www.answersingenesis.org/docs/2.asp

O colectie de articole despre dinozauri, descoperiri mai vechi si mai noi, Biblie si evolutionism:
www.answersingenesis.org/home/area/faq/dinosaurs.asp

O multitudine de subiecte, foarte diverse, vazute in relatie cu Biblia(cateva exemple: arheologie, istorie, astronomie, biologie, genetica, teoria informatiei, umanism, originea vietii, familie, probleme precum rasismul):
www.answersingenesis.org/home/area/qa.asp
Amenintari sau... consecinte? - de adriang la: 30/12/2004 16:08:17
(la: religia este extremista)
Sigur ca religia ar trebui sa vina din interior, din inima, cu bucurie, cu viata. Dar pentru ca in interior e atat de putin, atunci Dumnezeu a facut primul pas: S-a apropiat de oameni, a trait printre noi si a murit pentru noi. Si pentru cei multi care se recunosc a fi incapabili de a fi asa cum El ne cere, este gata oricand sa aduca in inima lor dragostea, credinta si intelegerea lucrurilor de care au nevoie. Omului nu i se cere imposibilul, trebuie doar sa aleaga daca doreste sau nu aceste lucruri in inima sa, iar alegerea ii va fi respectata. De aceasta, Dumnezeu are dreptul sa pretinda asemenea lucruri de la noi, pentru ca ele depind pana la urma de alegerea noastra.

In privinta asa-ziselor "amenintari", de care ai pomenit (ma refer la anumite pasaje din Biblie), acestea sunt mai degraba o avertizare asupra consecintelor alegerii omului, care deseori da dovada de iresponsabilitate. Avertizarile izvorasc din dragostea lui Dumnezeu pentru om si nu, cum cred unii, din ura pentru el.

Biblia contine si multe fagaduinte, promisiuni foarte frumoase, ar fi bine sa le citesti si pe ele. Ceea ce se pretinde de la oameni este o ascultare pozitiva, bazata pe dragoste, pe recunostinta, pe cunoasterea adevaratului caracter al lui Dumnezeu, pe increderea in El. Aceasta aduce siguranta si pace in suflet.

Dar omul nu trebuie sa uite niciodata care sunt consecintele neascultarii. Haide sa schitam o mica paralela. Ti se pare oare nefiresc ca un parinte sa-si avertizeze copilul atunci cand acesta isi pune in pericol viata? De exemplu: "Ai grija, nu baga sarma aia in priza, ca o sa mori!" Sigur, poate copilul nu cunoaste inca pericolul curentului electric si i se poate parea exagerata, chiar suparatoare, constrangerea pe care tatal i-o impune. Ar putea-o interpreta ca vreo toana a parintelui care vrea cu tot pretul sa-si impuna autoritatea in fata lui, sa-l impiedice sa fie liber si fericit. Dar avertizarea functioneaza ca un sistem de siguranta pentru situatia in care copilul nu mai este dispus sa asculte de parinti doar "din dragoste, incredere si respect". Ca si motivatia pozitiva, cea negativa (din cauza pericolului) are rolul de a-l scuti pe copil de consecintele, uneori fatale, ale unei alegeri gresite.

Dumnezeu nu poate tolera raul la infinit. Scopul final este ca omul sa-L cunoasca pe El si sa fie schimbat in bine de aceasta experienta, pentru tot restul vietii lui. De aceea, El nu pretuieste ascultarea "doar de frica", asa cum nu pretuieste straduintele oamenilor care se duc la biserica doar ca sa-I arate cat de credinciosi sunt. El vrea sa le spuna mai degraba: "De ce va chinuiti in zadar? Acceptati doar ceea ce Eu va ofer fara plata, si fiti responsabili pentru viata voastra." Schimbarea in bine din inima omului pe care Dumnezeu ne-o ofera va avea cu siguranta ca rezultat si frecventarea bisericilor, dar motivatia si starea de spirit va fi alta.

Cat despre dinozauri, este important de mentionat ca Biblia nu este un tratat de zoologie, scopul ei este altul: salvarea omului. Cu toate acestea, exista pasaje in Biblie care contin descrieri ale unor animale care nu pot fi identificate cu nimic cunoscut astazi (vezi cartea lui Iov). O resursa foarte interesanta de informatii despre acest subiect, cat si despre relatia dintre Biblie si stiinta, este site-ul www.answersingenesis.org (site-ul are articole in engleza si partial in alte limbi, sper ca pe viitor si in limba romana).

Un articol despre Biblie si dinozauri:
http://www.answersingenesis.org/docs/2.asp

O colectie de articole despre dinozauri, descoperiri mai vechi si mai noi, Biblie si evolutionism:
http://www.answersingenesis.org/home/area/faq/dinosaurs.asp

O multitudine de subiecte, foarte diverse, vazute in relatie cu Biblia(cateva exemple: arheologie, istorie, astronomie, biologie, genetica, teoria informatiei, umanism, originea vietii, familie, probleme precum rasismul):
http://www.answersingenesis.org/home/area/qa.asp
oameni buni... si restu', - de rembrandt la: 23/02/2005 03:01:08
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)

scuzati-ma ca ma re-bag, insa eu cel putin nu pot sa pricep ceva - de ce naiba lasati comentarii la textul asta... avand in vedere ca oricum vor fi interpretate gresit de... anumite persoane. Adica mie mi se pare ca e numai ura si incapatanare in nodul asta. Chiar si in comentariile super inofensive... e cineva care gaseste crize de invide, gelozie, rautate si invidie din nou. E de-a dreptul inadmisibil. Va certati si contrati intre voi ca niste copii mici. Cel putin, asta e parerea mea. Sunt - aproape - sigur ca Dumnezeu, cand ne-a creat, nu se astepta sa iesim asa cum am iesit. Si lasam de-o parte oamenii care se cred ... divini.

Am aici o "vorba" in particular pentru samadhi, scrisa de mesiu (nu-i nevoie sa ma corectati, am scris intentionat asa) Oscar Wilde :

"Oamenii fericiti sunt mereu buni, dar oamenii buni nu sunt mereu fericiti."

inca ceva, o intrebare (tot pentru samadhi) : esti cumva gemeni ca zodie? :) (daca nu, nu-i nevoie sa-mi spui)


________
keep it simple...
Bine, - de romina la: 30/04/2005 22:52:52
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
nu-ti raspund din citite si din auzite.
Clatitele,am invatat se le fac de la mama. :)))))
Mai adaug:
Fie piinea cit de rea, tot ti-o fura cineva.
Mama prostilor e mereu gravida...
Cine fura azi un ou, si se lasa prins...e bou!!!
Ce-i mult strica si ce-i putin nu-i d'ajuns !!!
Vai de parintii care nu asculta de copii! (ar fi proverbul:vai de copii care nu asculta de parinti.modificat e mai simpatic)
Nu e bine sa doresti moartea sefului tau ci sa-l faci sa si-o doreasca singur... (este rezultatul modificarii proverbului:nu e bine sa doresti moartea altuia.)
Doamne, mare e gradina ta, poarta deschisa si prostii sar gardul.
Parul destept paraseste capul prost.
De urata nu-i frumoasa, da'i desteapta, proasta dracu'.

#46536 (raspuns la: #46447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ivy - de gigi2005 la: 07/06/2005 23:06:15
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
Sunt constienta de pericol. Dar si mai constienta sunt de faptul ca prieteni de-ai mei au lasat la voia intamplarii acest aspect si copilul a ajuns cel mai destept intr-o clasa de prostovani. S-a pierdut in multime...

Ca o revenire la tema, consider ca si televizorul la fel ca si calculatorul, fac parte din cotidian. Privatziunea nu face decat sa arunce copilul cu ani in urma. Si nu numai copilul ci si pe noi, parintii.

Va dau un exemplu. Eu lucrez mult si acasa si la birou, numai pe calculator. De cele mai multe ori televizorul merge toata ziua fara sa ma uit, doar ascult stiri, emisiuni, mai ridic ochii, mai fac o pauza...

In camera copilului nu este televizor, nici in camera de zi, decat in birou si in dormitorul nostru. Cand invatza sta in camera lui si nu are tentatzie.
In birou stau eu sau tati si el nu prea vine cand lucram, iar in dormitorul nostru ne mai strangem seara totzi, ne tolanim in pat, mancam un dulce si ne uitam la Tv.

Ca o concluzie, daca se tine cont si de parerea mea, eu votez pentru TV, cu masura.
#53848 (raspuns la: #53828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
.... - de latu la: 19/12/2005 15:19:01
(la: "cred prea mult in oameni")
Copiii au o putere de discernamant pe care parintii in general sunt tentati a o ignora ("Ce stie el"), cu cele mai bune intentii desigur.

Reguli, granite si conventii sunt repere necesare dezvoltarii personalitatii unui copil, iar abdicarea de la ele dauneaza nu numai copilului ci si relatiei dintre parinte si copil. A trece cu vederea o obraznicie scotzand in evidenta "ce destept e", ia posibilitatea copilului de a recunoaste granita de unde incepe obraznicia, o granita de care se va izbi cu siguranta in afara familiei. Cel mai tarziu cand cineva dinafara familiei ii va face clar de ce nu se cuvine sa fie obraznic, se va intreba cum de mama si/sau tata nu i-au spus asta niciodata.

Sigur ca in comunicarea verbala si nonverbala cu copiii, iubirea pentru ei si mandria de a-i avea n-are voie sa ramana neexprimata. Dar la fel de putin au voie sa fie trecute sub tacere punctele de critica atunci cand este cazul.

Taifasuind cu copiii nostri - cea mai mare are 22 de ani cea mai mica 17 - ne crucim cateodata ce intamplari le-au ramas in minte, in cate puncte ne-au dat in sinea lor dreptate cu prilejul unor discutii mai aprinse la timpul respectiv, si de cate ori am gresit fata de ei, cand am incercat sa ne dam pedagogi cu experienta.

Nu exista prea multe retete in educatie, cred mai degraba ca pana la urma nici un parinte nu trage un bilant 100% pozitiv ("Daca te puneam mai mult la lucru cand ai fost mic, acum nu trebuia sa ma rog de tine sa faci ordine in camera"), dar de doua lucruri sunt foarte convins:
a) Binele facut de copil trebuie recompensat (bineinteles nu cu bani, exista si alte metode) iar raul trebuie tratat ca atare.
b) Inevitabila intrebare "De ce?" atunci cand ii spui copilului "Fa aia" n-are voie sa se soldeze cu raspunsul "Fiindca am zis eu". A argumenta o decizie este importanta incepand cu prima zi de viata a copilului, odata pentru obisnuinta parintelui de a-si gandi deciziile, al doilea pentru ca nu ne crestem sclavi si al treilea pentru ca de la o anumita varsta "Fiindca am zis eu" nu mai are sanse de trecere...
#95945 (raspuns la: #95777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...