un copil care ii este frica sa mearga cu trenul

de te-as stii nu te-as lasa
sa te culci pe pleoapa mea.....
Indiferent ce credeti despre acest subiect eu trebuie să va spun din ceea ce am citit şi ce am simtit: frica exista. Numai cei fără de minte pot spune ca ea nu exista. Ea exista şi de fapt ne coordoneaza intreaga existenta. Dar una este să fi constient de existenta ei şi cu totul altceva să o ignori. Pentru ca daca sti ca un lucru exista incerci să afli totul despre acel lucru, cauti să vezi cum functioneaza, şi când ai disecat totul poti lua şi masurile necesare. Când ignori un lucru aceasta atitudine înseamnă ori inconstienta, ori nesabuinta. Şi daca am spus ca frica exista acest lucru trebuie să ne faca să cautam motivele şi cauzele pentru care ea exista.
Copilului mic îi este frică să meargă dar sprijinit şi ajutat va invata să meargă. Şi va fi mandru de reusita lui. Atunci când unui copil de cinci ani I se arata marea are de cele mei multe ori o retinere, o teama. Poate ca îl inspaimanta imesitatea şi vastitatea acelei cantitati de apa, dar odata intrat în valuri, se va simti foarte bine dupa o ora. Va inota la fel de bine ca şi în cada lui sau în bazinul de lângă casa. Omul este controlat de teama, temeri şi frică. Orice actiune este trecuta prin filtrul logicii şi mai intai actioneaza spiritul de conservare, dupa care acea actiune poate fi desfasurata. Deci creierul functioneaza ca un inalt demnitar care coordoneaza lucrarile şi deciziile unui guvern. Îşi asuma responsabilitati.
Ca să vorbim despre frică trebuie să amintesc aici textul unei reclame: Pe drumul vietii exista doua feluri de oameni: soferi şi pasageri. Mi se pare un exemplu concludent pentru tema noastra. De ce? Pentru ca fiecarui om îi este teama. Dar daca nu suporti să-ţi cunosti cauzele acestor temeri vei ramane un simplu pasager. Daca insa ai curajul să privesti teama în faţa vei reusi să o depasesti, vei reusi să iei taurul de coarne, vei sti ca totul se poate supune vointei tale şi atunci vei avea puterea de a-ti conduce viata dupa cum doresti.
Actiunea vindeca frică!

sa stii ca cercurile mari din sticla galbuie din care sunt facute candelabrele mai exista inca si au exact acelasi sunet. de cate ori mergeam la olimp intram in hotelul amfiteatru de dragul de a auzi clinchetul cercurilor galbui.
marea ma face sa-mi aduc aminte de zilele copilariei cand mergeam zilnic la plaja si mancam biscuiti bulgaresti (cum n-am mai mancat demult), de sora mea care nu iesea din apa o zi intreaga, de plansetul meu de mic copil caruia ii era frica de valurile enorme care se spargeau in fata mea si imi dadeau senzatia ca o sa ma prinda si nu o sa mai scap din stransoarea lor.

Desi deviem de la subiect am sa-ti raspund la cele scrise.

Ai inceput cu un paragraph care pur si simplu m-a lasat cu gura cascata. Mi se pare foarte interesant ca cineva care nu m-a intilnit niciodata sa ma viseze. Dar ceea ce m-a uimit si mai mult a fost simbolismul visului, dar nu cred ca esti chiar pe calea cea buna atunci cind ma asemuiesti cu o persoana care este nervoasa si razboinica. Aici chiar nu ai nimerit.

Cu riscul de a-mi neglija anonimitatea as vrea totusi sa-ti complectez simbolismul visului prin ati dezvalui ceva despre numele meu adevarat. Nume care mi-a fost dat de insusi Dumnezeu.

Cind mama mea era insarcinata cu mine in luna a treia a avut un vis. In visul acesta ea se afla in apartamentul unde ne-am mutat la aproape doi ani dupa ce eu m-am nascut. Statea pe un fotoliu si dintr-o data s-a deschis usa si a intrat o persoana imbracata in haine albe stralucitoare. Acesta persoana i-a spus intr-o voce blinda si calda: Cind vei avea o fetita, sa-i pui numele "Magdalena". A repetat acelasi lucru de trei ori si apoi a disparut. Gindeste-te ca mama mea nici nu putea sa stie daca eu eram sa fiu fata sau baiat, si totodata insasi faptul ca a ramas insarcinata a fost un miracol. Doctorii, pe baza consultatiilor facute, au zis ca foarte rar se intimpla ca o femeie in cazul ei sa ramina insarcinata. Apoi faptul ca in vis se afla intr-un alt oras si intr-o locuita unde apoi am crescut, dovedeste din nou ca visul a fost profetic. Insemnatatea numelui este "tower of stregth", "tower of God", "tower of fortune", "fortress". Deci femeia cu piatra sint eu, stau in vint si ploaie la marginea drumului cu o putere care poate sa fringa pietre. Nu sint nervoasa, nu sint razboinica, din contra inima mea plinge si sufletul meu se zbate pentru cei din jurul meu. Stau pe pozitia mea si prin cuvintele mele doresc sa intaresc adevarul. Unii se uita la mine ca o sursa de protectie "a fortress", altii se uita la mine ca o turn care trebuie darimat.

Nu am nimic cu tine, nici cu Paianjen. Nu m-am luat de nici unul, ci din contra am raspuns comentariilor voastre. Daca din inertia si din zelul meu de a-mi apara cauza am proiectat nervi sau altceva de sensul acesta nu a fost intentia mea, dar lucrul acesta binenteles poate fi citit si interpretat de fiecare in felul lui, depinde din ce ceata faci parte.

Tot in acelasi timp imi interzici sa vorbesc despre comunisti, cica am fost prea mica ca sa stiu ce a insemnat a trai sub comunisti. De unde stii tu lucrul acesta? Numai pentru ca tu ai suferit stiu eu cita vreme si ai fost batut te face unicul calificat sa vorbesti?! Vrei sa-ti spun EU ce viata am trait? Vrei sa-ti spun eu cum au suferit parintii mei, sau intreaga familie a mea de la bunici, unchi, matusi, verisori, rude, prieteni? Si suferinta asta nu a fost una temporara, a fost pe tot parcursul vietii! Tu crezi ca un copil nu stie si nu vede si nu poate distinge persecutia si bataile de joc? Tu crezi ca un copil se simte bine atunci cind nu-si vede tatal pentru un an pentru ca comunistii l-au luat si l-au bagat la inchisoare, nu pentru o crima, ci pentru disidenta si pentru credinta in Dumnzeu! Da acuma sint nervoasa, pentru ca imi aduc aminte de vremurile acelea cind eram copil si traiam cu frica sa-mi deschid gura sau sa pronunt numele lui Dumnezeu. Eram cea mai buna din clasa la invatatura si totusi comunistii de profesori imi dadeau note mai mici decit meritam, ce sa-ti spun de fratele meu care in fiecare zi era scos in fata clasei si facut de rusine chiar daca el nu facea nimic si era cuminte. Vrei sa continui, vrei sa mai stii ce a insemnat pentru un copil viata sub comunisti?!

Multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca am scapat de regimul acela, multumesc pentru ca America mi-a oferit totul si acuma traiesc o viata din belsug fara frica, fara durere. Multumesc pentru ca pot sa ajut pe cei care-s nevoiasi si saraci, fie aici in America, fie in Romania, fie oriunde in lume. Multumesc pentru ca pot sa-mi urmez credinta fara sa fiu persecutata. Si totodata multumesc pentru ca cineva ca GWB se lupta sa-mi asigure viitorul si modul acesta de trai.

Nu te fortez si nu am fortat pe nimeni sa ma urmeze. Daca cineva are urechi sa auda ce spun, aude, daca nu atunci treaba lui. Sintem liberi, slava Domnului, sa face ce vrem. Asa cum tu esti liberi sa-ti povestesti viata sau ceea ce tu crezi, asa sint si eu. Nu te condamn, nu te judec, tot ce fac este sa-mi exprim ideile si credinta mea. Daca te simti judecat sau condamnat atunci asta e treaba ta si ramine intre tine si Dumnezeu.

Ca vrei sa-mi mai scrii e bine, ca nu vrei si asa e bine. All I hope is that the seed I have planted in you will bring forth only good fruits. Yeah, we are all of one spirit, we all come from God, whether or not we choose to go back to Him it's our choice, hopefully on our way to Him we won't get lost or entangled in the web of this world.

cred in blesteme si in "facaturi"! Se spune ca daca nu crezi nu se lipeshte de tine nimic. Dar nu este asa. Sa va ma spun o istorie despre Maritza.
Am o colega mai mare ca mine, are vreo 56 de ani. Are 2 copii frumosi si deshtepti, o fata si un baiat, el de 25 ea de 28 de ani. Acum 3-4 ani, vorbind amandoua verzi si uscate, vine vorba de copiii ei si de faptul ca nici baiatul nici fata nu au prieteni. Mai ales fata, zicea ea, nu a avut nici un prieten pana la varsta aceea (25 de ani). Auzisem si noi de legarea cununiilor dar tocmai copiii ei, de cine si de ce? Cine sa-i dusmaneasca asa rau?
Ii era frica sa mearga singura la Maritza ca sa nu-i zica ceva sa i se faca rau. Hai sa merg cu ea. Cum a vazut-o maritza i-a spus ce o doare. Si i-a spus ca are problema aceea de la 18 ani. S-a gandit colega-mea, era tare demult, cu 7 ani inainte... nici nu fusese fata pe acasa, mai mult pe la bucuresti. Cum se gandea ea asa ii zice maritza: vezi ca nu fata avea 18 ani, baiatul avea. Deci in urma cu 4 ani...I-a zis maritza ca i se trage de la un pamant din cauza caruia s-a dushmanit cu o ruda, aia i-a facut legaturi pe copii sa nu aibe soarta (la o vrajitoare, evident). I-a facut ea numai de ea stiute si i-a dezlegat copiii, acum baiatul s-a insurat, fata e pe cale.

"The fact also remains, according to many witnesses, that the rioters torch only "white" cars, meaning white owned cars, and spare "Islamic" or "black" ones. One way to discriminate between them is to look for ethnic signs like a sticker with Koranic verses or a picture of the Kaaba in Mekka or a stylized map of Africa."

Acest domn manaca borsh cu polonicul. Probabil ca arabii pe care i-am vazut la televizor plangand dupa masinile arse or fi uitat sa-si lipeasca stickerul... Sau araboaica care se plangea ca copilul nu mai are unde sa mearga la gradinita fiindc a fost incendiata, o fi uitat s-o lipeasca pe tricicleta micului arab stickerul asta magic.

bordel, faut arreter de bouffer de la merde...

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

e noapte si nimeni nu mai poate iesi din cafenea. problema e ca nu se stie cine intra...
stau la masa si tremur de frica...si altii tremura, ii "vad".
e marti si inaintea noastra e noaptea de halloween.
pe neasteptate s-au stins toate luminile si admin aprinde o lumanare intr-un dovleac gol.
umbrele cafegiilor se ivesc pe pereti, hidoase.
creaturile de la "vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI" isi vor face de cap.
latu a incremenit cu ceasca de cafea in mana stanga. mana dreapta e pe sub masa, nu ma bag pe mana omului...
picky a lasat dracului barca filozofala si se lupta cu nodul din gat.
alex andra zice-n gand "lost without music in a world of noises"...Kant, Hegel si Heidegger stau in geanta ei.
Cri Cri ma-ntreaba unde-i Bygot. ma fac ca ploua deoarece am canadiana noua.
constat ca mi se face pielea de gaina si parca simt cum imi creste o creasta pe teasta.
in noaptea de halloween e posibil orice; chiar si o gaina imbracata c-o canadiana noua (si cu sergentul zece)...
la toate mesele (conferintele) se petrece ceva ciudat.
o vreau pe Anette langa mine. eu si Anette am face o combinatie de milioane...plus barca lui picky.
picky ar fi potrivit in rolul lui Styx dar, nu vrea.
latu si-a scos mana dreapta la vedere si surade angelic. deocamdata nu e pe faza si crede ca totu-i regizat.
anisia sta intr-un colt si priveste jazz-ul...pe mine ma seaca la ficati dar deocamdata nu zic nimic.
se aude un zgomot...varcolacii rontaie luna ca pe-un chips.
toapele si marlanii din lumea reala vor sa intre in cafenea.
adminul le spune cu am-abilitate ca usa e incuiata si ca, oricum avem si noi falitii nostri.
pasagerul se aseaza langa mine si-mi marturiseste ca-l mustra constiinta pentru "Mister Cafenea" de anul trecut.
m-apuca plansul si el imi promite c-o sa ma voteze. il rog sa se jure.
n-o face din principiu si-l conjur sa faca o exceptie.
nu vrea si nu vrea...las' ca vede el!
andre29 imi sopteste: "compose yourself intruder!"
pe fruntea mea apare scris cu font book antiqua nr.10: "one's last resting place".
m-alatur lui Cri Cri si-l invoc pe Bygot.
picky ne spune ca viii cu viii si bygotii cu bygotii...
cine a impuscat coiotzii?
un vers cu "chilotzii" n-am...este totusi Halloween.
din vestiarul conferintei cu "Mister" iese Dracula.
cafegiii au ramas paralizati cu cestile-n mana.
Dracula miroase a coliva si-a "Acqua di Parma"...
Domnul Smith face pipi in buzunarul meu...(v-ati prins, imi fac publicitate mascata!)
o vad si pe zaraza la alta masa; nu mai are solutie de facut baloane dar ii este frica sa mearga la toaleta sa fure putin sapun lichid. guma de mestecat am sutit-o eu pentru c-am vazut cand a lipit-o sub scaun...
cassandra intra-n vorba cu Dracula si ii explica nu-stiu-ce in legatura cu Teoria lui Darwin.
bampiru' tace si ranjeste cu emoticonul ala dintzos.
munteanu rodica ii cere datele ca sa-l inscrie la institutul de mistocarie.
A Carmen ridica doua degete, ca la scoala...bampirul ii permite sa vorbeasca ridicand din spranceana.
Carmen il intreaba daca se masturbeaza.
cafegiii asteapta raspunsul precum rezultatele la pronosport.
"da" zice bampirul..."dar tu?"
altcineva il intreaba daca a facut sex oral...
bampirul se enerveaza: "bai! ce-i aici? conferinta de presa???"
picky era cat pe-aci sa se taie intr-un ciob de oglinda...
Bitterdream si-a luat inima-n dinti si i-a strigat "iesi afara, porcule!"
"hip-hip-ura!" am strigat toti baietii ca apucatii, aruncand-o pe Bitterdream in sus.
adminul ne pofteste la locurile noastre si ne linistim.
Guinevere vrea si ea aruncata-n sus dar noi ne pastram "muculii" pentru "Mister Cafenea".
ii cer lui rembrandt, adresa lui Cris!!!...ce cotoii mei!?
pictorul imi da un pumn in spate si-mi zice: "taci bai! pastreaza un moment de reculegere pentru muza ta moarta, ca-i Halloween."
ma uit intr-o oglinda "pickyana"...il vad pe Frankestein...acum inteleg de ce priveste anisia jazz-ul fara sa zica nimic.
donq se decide sa cumpere o moara de vant si budigaii cu "muculi"...cu muculi o data, cu muculi de doua ori, adjudecat.
om trolleaza pe la mese si eu il invidiez. il rog: daca stie ceva de vreun eventual concurs "miss cafenea 2006" sa ma contacteze pe mp. am niste intrebari la-ndemana.
Honey ma-ntreaba la miezul noptii daca vreau spaghete cu sos d-ala verde...nu, nu vreau...n-am chef sa miros o saptamana a busuioc.
zice ca a fost o intrebare retorica si aduce spaghete pentru toata lumea.
Bygot intra in cafenea...n-a apucat sa mearga in concediu pentru c-a ramas inchis la toaleta!!! cand vorbeste face spume si zaraza n-are cum sa faca baloane de sapun...a baut Bygot tot sapunul, semana cu berea de curaçao.
Honey ii pune si lui 6 fire de spaghete, sa nu se-ngrase ca nu mai incape in amvon.
Bygot o roaga pe Cri Cri sa-i dea forfecuta ei de unghii ca sa-si taie spaghetele marunt-marunt.
Cri Cri n-are forfecuta la ea si admin ii ofera un topor lui Bygot.
Bygot vrea drujba sau nimic.
n-are nimeni drujba si ne-apucam sa cantam psalmii lui David.
dracii si vrajitoarele din cafenea vor sa iasa dar latu le da la mir.
admin arunca fiole lacrimogene si cafeneaua se transforma in telenovela online.
ma duc la Radu Herjeu si-l intreb cum de nu-i e frica?
imi zice ca daca vrea el, e vineri si e Craciunul...
weekend-urile se comprima si imi vine asa un gand ca si iubirile din viata noastra le putem conserva intr-un fel de "arhiva" ZIP.
scriu ca lovit de streche si descarc de pe net, voi stiti?
am obosit tastand...m-as opri dar n-am frana.
sa-mi puna careva o piedica...
s-aude?
ptrrrrruuu-hooo!

il vaut mieux?
______________________________________
"The sun is shining. But the ice is slippery."

you are mssing the point.

and you are missing an « i ».

« ati putea sa raspundeti sincer la intrebare, asa cum Intruder a facut-o... v-am invitat la un dialog,»

Mie nu mi-ai adresat nici o intrebare, deci n-am la ce sa raspund.
Am comentat textul, nu comentariile pe care tu le primesti si la care raspunzi.
Ah, intrebarea de la rezumat…. Poi de cand sunt rezumatele interogative?

« chiar daca mijlocul folosit nu se ridica la valoare de text literar.»

Asta nu-s io in masura sa-ti spun si in plus nici eu nu l-am considerat ca atare.

« pentru o cafenea populata de oameni ironici si cinici, macar atat lucru ma asteptam... sa cititi printre randuri. »

auzi, ce-ar fi sa ma/ne scutesti de frustrarile astea ale cafegiului «de treaba »?! Ironia si cinismul sunt rezervate non (sau pseudo)-valorilor si sunt tolerate prin politica sitului. Daca nu te simti vizat, nu vad de ce te-ar deranja.
Daca te revolta pune mana si scrie la adminarie.

«nu inteleg de unde "asteptarea" asta pe cafenea ca totul publicat trebuie sa se ridice la nivel de "premiul nobel pt literatura". »

nici io.

« uneori si "prostul gust" trebuie reprezentat. nu ma tem sa o fac, pentru ca nu am pretentii de mare scriitor. cel putin nu in limba romana.:):):) »

Zau ca nu pot sa rad de asemenea brave declaratii.

« daca cititi insa explicatia textului din celelalte comentarii ale mele, este vorba despre ceva cat se poate de serios. »

Si de ce ar trebui sa citesc celelalte comentarii, ca sa inteleg ce vrei sa zici? Si de ce rezumatul nu rezuma textul? Textul e o poveste despre o X. Rezumatul e semiconfesiune a lui Y. Cine vorbeste de fapt si ce vrea? Tre’ sa deduc, nu? sa dau cu banul? Io prefer sa inteleg din prima. Hm?

« daca vreti sa raspundeti bine, daca nu...mi-ar parerea rau. »

Eu si cu mai cine (sa raspundem)?

Ok, dincolo de cele de mai sus cand eram copil cea mai mare frica era sa nu-mi pierd cheile iar, ca era vai de fundul meu.
Si apropos de frici de munci silnice pe viata terna, ma indoiesc foarte tare ca vreun copil ii defineste «cea mai mare frica » pe aceea de a esua profesional, marital, social, cultural asa cum spui tu. Copii sunt…. hai sa fiu plata, copii. Copiilor timpurilor noastre le era frica de monstri, sa nu ia 4 la lucrare, sa nu-si piarda clasorul, ierbarul etc… li se frangea la prima de filatoare, majoritatea probabil ar fi crezut ca are sigur vreo legatura cu filatelia.

A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau, in timp ce auzul si vazul i se imputinau. Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi, la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.
Batranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse: "Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca."
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet, zacea un copil, doborat de boala, si mai nenorocit si mai suferind decat ea.
Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si, in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa-l ingrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duiosie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape sapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut. Intr-o dimineata, copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand, usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme. Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.


Doamne, cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
cand mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
cand mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta-mi gandurile catre altii.

Mi s-a facut dor sa fiu iarasi mica si pisaloaga, sa il spun pe frate-meu ca fumeaza la coltu' blocului (nu din rautate ci fiindca imi spusese mama ca asa trebuie!) si sa dorm cu oita-Mita, nas in nas de plush. Nu stiu daca si lui frate-meu i s-ar face tot atata dor de scatoalcele care urmau!

Ai creat o atmsofera in care am respirat un pic, ani in urma, sper ca nu prea multi dupa numaratoarea mea. :o)
Si mi-am adus aminte de un tatic al carui copil a spus odata cu voce tare in tren:" Daca nu ma lasi pe hol, te spun lu' mama ca faci pipi in chiuveta!". :oD

La mai multe povestiri din Intrudeville!
___________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)

daca iti e usor frica de paianjeni e ok, pentru ca musca si unii sunt veninosi, e o "frica obisnuita".
daca urli si faci crize de isterie cand vezi un paianjen, nu e ok, si asta e o "frica neobisnuita".

dar asta nu schimba "gradul" de frica în sine ci pe cel de manifestare al ei. frica e acceasi, doar urletul difera.

nu poti zice "mi-e putin frica sa ma calce trenul", iar altul sa urle disperat si sa avem 2 frici diferite, una mai "obisnuita", cealalta "ne". frica e aceeasi, nu? ca te calca.

îs lojic au ba?

Romania trece printr-o criza a invatamantului si implicit a educatiei.Profesorii si educatorii intr-o proportie foarte mare ar trebui sa mearga la scoala sa invete.Lumea este in miscare.Au avut loc schimbari majore in societate.Generatiile de dascali care au primit o educatie sanatoasa atat in familie cat si la scoala sunt la pensie.Avem acum rezultatul comunismului ateu.Coruptia se invata de la gradinita.Regilia nu este primita si nici nu se stie a se folosi ca baza a educatiei copilului.Un dascal care nu traieste cu frica in dumnezeu nu poate respecta si nici nu incearca sa respecte poruncile Mantuitorului.Pentru cei care se ocupa de educatia copiilor cuvintele din CORINTENI Cap.13,(1,7)ar trebui sa fie lege.Vom putea obliga pe cineva sa mearga la biserica?Nu!Biserica ortodox crestina este o biserica libera!Nu ne ramane decat sa ne rugam si sa ajungem sa-l cunoastem pe Dumnezeu.Cum ar fi ca toti cei care au copii sa mearga la biserica?Oare dascalii nu au la randul lor copii?Utopii?NU!Exista si dascali buni!Sa ne rugam sa-i gasim!Daca vor fi gasiti si se va vorbi despre ei atunci vom obliga pe ceilalti sa se ridice sau sa renunte.Prin vointa noastra cu ajutorul lui Dumnezeu lucrurile bune se pot implini.Incercarile sa le primim cu slava pentru FIUL IUBIT si pentru MAICA NOASTRA CEA BUNA,FECIOARA MARIA si sa realizam ca putina noastra credinta le-a atras spre noi."Lasati copii sa vina la mine" spunea Mantuitorul.

As vrea sa va ofer si o alta perspectiva asupra subiectului. Locuiesc in Timisoara si calatoresc destul de mult prin Europa cu treburi de genul "protectia naturii, schimburi interculturale, ecologie, turism, proiecte bi-nationale etc." La prima mea iesire din tara, in Belgia (1998), am avut un soc emotional extrem de puternic si am plins ca un copil mic: descoperisem o lume normala (umana), diversa si colorata. Descoperisem ca nu stiu sa-mi formez o opinie, sa emit o judecata proprie fata de o idee sau un lucru, independent de ceea ce credeau ceilalti. Descoperisem ca mi-era frica de mine si de ceilalti, sa ma cunosc si sa-mi ofer libertatea de a nu-mi fi frica. Descoperisem toleranta si intelegerea, sansa si considerarea, respectul si importanta. Am strigat dupa ajutor si ajutorul mi s-a oferit. Am cerut sa invat sa ma schimb si am fost invatat sa ma schimb. Am dorit sa fac ceva si am fost sprijinit sa fac ceea ce vreau. Am dorit sa fiu ascultat si am fost ascultat. Am propus si propunerea mea a fost luata in considerare. La TVR1 a rulat nu demult un serial ecranizat dupa "Adio Europa" a lui I. D. Sarbu. In ultimul episod, Tutila Unu, seful Securitatii din judet spune: "Ne-a luat 30 de ani ca sa formam oameni de tip nou, cu frica-n suflet, si ne va mai lua inca pe atit ca sa-i facem pe toti asa!" Comunismul este frica, post-comunismul sau tranzitia este tot frica! De cite ori ma intorc din Europa, ma deprim tot mai mult. Intrarea in Romania cu trenul pe la Curtici este cea mai deprimanta priveliste pe care poate sa o aiba vreo tara: garnituri de vagoane ruginite si vandalizate, ruine, mizerie peste tot, si asta fara ca sa luam in peisaj oamenii de care dai, cu stilul lor inconfundabil oriunde in Europa! O imagine de tara in razboi, parca recent bombardata. Si deodata corpul iti intra in alerta, nu te mai simti protejat, devi anxios, parca nu-i locul tau, parca nu de aici vii si parca ai vrea sa-ti faci cit mai urgent treburile si pleci din nou. Dar sti ca treburile aici se fac altfel, relatiile umane sint bazate pe alte principii. De un timp am renuntat la calatorii pentru ca nu-mi mai faceau bine. Deveneam depresiv si ma tinea si o luna. Acum am un tel: sa nu mai plec si sa ma intorc, ci sa plec definitiv ca sa nu ma mai intorc. Avertisment: daca iubiti libertatea, Romania nu face bine nimanui!

Am incercat sa-mi dau seama daca la discutia asta a participat si partea feminina...si am ajuns la concluzia ca doar barbatii .."bataiosi" au umplut 2 pagini cu mesaje. Si de aceea ..m-am gindit sa compensez cumva.:- )

Ce a fost placut la cititul mesajelor..a fost faptul ca au fost scrise de minti ..destepte. Faptul ca a existat contrazicere nu m-a mirat deloc..ca doar ..verbul "a contrazice" ne caracterizeaza pe noi romanii...Si nu e rau deloc, doar sa nu ajungem a ne lua de par..
Dogmatic si Papadie..serios acum, relatia voastra incepuse sa mearga din ce in ce mai bine..si in final tot suparati ati ramas...Acum, fara gluma, amindoi aveati dreptate...de ce sa il acuzam pe Papadie de lipsa tolerantei??? El nu a spus ca nu ii tolereaza pe homosexuali..a spus ca nu i-ar accepta in viata lui..si e de inteles. Are un copil, si e firesc sa spuna asta..La fel ca el gindesc si eu..in anumite momente..Am si eu copii si cind vine vorba de gay people si in minte am copiii mei si am ideea ca la un moment dat ar putea avea unul din ei nesansa de a fi alaturi de astfel de oameni care sa le sugereze o anumita .."incercare", atunci am aceleasi ginduri ca si Papadie. Da ce e atit de rau in a spune nu ii plac, ca nu ii vreau linga copiii mei, ca nu vreau sa le spun copiilor mei ca e ceva normal...Ii tolerez..dar asta nu inseamna ca ii iubesc ca ii consider normali..desiiiiii... in urma cu ceva ani am lucrat in domeniul filmului in Canada. Am fost la interviu, doua..interviuri..."nice people"..am zis eu dupa interviu..Am fost angajata..Am inceput lucrul, am inceput sa cunosc oameni..si am inceput sa incerc sa-mi dau seama cu cine lucrez..Treceam prin stari ciudate...si anume in citeva zile am aflat ca regizorul era gay, seful meu direct era gay...production managera era gay...ce sa mai zic...intrasem bine...Eram proaspat sosita din Romania, cu anumite idei in cap, cu o fetita mica mititica acasa...Desi ma consider un om destupat la minte, citit..ma rog..in primele zile ma trezeam ca nu vreau sa ating anumite lucruri cu care ei umblau, nu doream sa fac conversatie, ii priveam cu interes...mare interes...purtari poate anormale ar spune unii, sau purtari ale unui ignorant ar spune altii...Mergeam acasa si imi cautam alt job de zor..Au trecut lunile, si am invatat sa ii privesc normal...da..am invatat sa privesc normal..Cu regizorul am schimbat retete culinare, si am stat la povesti, eu punind o multime de intrebari..printre care si..cum a realizat ca nu este atras de femei...Desigur nu am sa contrazic teoriile lui Dogmatic pentru ca se pare ca stie ce spune, si fara a fi citit ceea ce spune Dogmatic intotdeauna am gindit ca e ceva gresit cu ei..medical..Insa conteaza si mediul din care vin, si viata care au dus-o si influenta celor de linga ei. Mi-am dat seama din povestile colegilor mei de serviciu. Toti au avut pe cineva cu aproape 20 de ani mai mare care a fost linga ei si care a ajutat in luarea deciziei. Minunata mea colega gay chiar mi-a tinut o "prelegere" despre cit de minunat este sa ai o relatie cu o femeie.."sint mai blinde, mai intelegatoare..mai..mai" Sincer, daca pe ei ii ascultam cu oarece interes..ei bine la discutia cu ea nu am stiut cum sa fug mai repede..Ma simteam ciudat si incercam sa ii spun ca o inteleg dar uite ce ..noroc pe mine ca am dat peste un barbat absolut blind si nu a trebuit sa caut o femeie..hmmmmm :-) funny nu?...dar daca aveam 16 ani si un anume stres legat de barbati, poate ca m-as fi gasit tentata sa caut blindetea unei femei...dar ma rog trebuia sa am lipsa si oarece ...ce spuneai tu Dogmatic ca se produce..o schimbare...ma rog..chestii medicale, tu stii mai bine"... Deci tine totusi de a fi "normal " si "anormal", nu?
Am lucrat aproape un an in acel mediu, a fost ok si incepuse sa-mi placa. Oscilam..La work ii priveam, lucram impreuna si ..habar nu am de ce dar cuvintul "anormal" nu imi venea deloc in minte. Iesita pe usa companiei nu puteam decit sa spun"ANORMAL, ANORMAL....DOAMNE TE ROG SA-MI FERESTI COPIII"
Canadienii le spun copiilor de 6, 7, 8 ani ca e normal. Vecina mea imi spunea intr-o zi cum i-a explicat ea fetitei ei de 9 ani ca e normal daca mai tirziu va dori sa aiba o iubita in locul unui iubit. Ca exista si astfel de familii si este absolut normal. Vecina mea e avocat ..si oare de ce ma asteptam la alta explicatie de la ea?
Dogmatic, poate imi spui tu..e bine ca eu sa ii spun fetitei mele care are 11 ani ca e ok?
In Vancouver, anual se face parada gay-lor. In toti anii am stat departe de locul respectiv, dar anul asta am nimerit pur si simplu in mijlocul paradei. Am uitat total si am ajuns cu masina chiar in mijlocul paradei...Dogmatic, draga prietene...imi vine sa spun acelasi lucru pe care Papadie l-a spus cu atita foc..."ca i-as fi impuscat"...ma rog..e dur..e foarte dur..nu..dar sincer m-as fi dat jos din masina sa pocnesc pe citiva din ei..uffff ce am simtit atunci..Copiii nostri au inceput sa puna intrebari...Prieteni nostri gay erau cumpliti..mergeau tinindu-se de mina si se opreau in fata masinilor sa se sarute cu foc, erau imbracati ..aiurea...imi venea pur si simplu sa-mi leg copiii la ochi..dar am fost calma..si nu am repetat decit ca ceea ce vad e un lucru anormal...DA, ANORMAL...Imi propusesem sa le povestesc cindva cu alte cuvinte...ceva care probabil ar fi placut celor ca tine Dogmatic (si eu ma includ in acea categorie, dar inainte de a fi avut copii..SERIOS, EU AS FI GINDIT TOTAL CA SI TINE INAINTE DE A AVEA COPII) Dar atunci pe loc, in masina fiind, le-am deschis geamurile copiilor si le-am spus sa se uite, le-am spus ca e gresit, si le-am mai spus ca este exact ca si povestea cu drogurile, ceva neeacceptabil, ceva foarte gresit(probabil ca nu e la fel...dar oricum..parada aia mi-a pus o ceata totala pe brain)..
Stii Papadie, simt si acum in momentul asta ura ce am avut-o in dupa-amiaza aia..i-am urit pe toti chiar si pe cei care au fost draguti cu mine si m-au ajutat in primul meu job...so, am uitat total desi am spus ca nu am sa uit niciodata cit de buni au fost cu mine si totusi in momentul ala nu am vazut altceva decit copiii mei si frica de ce va urma in viata, si gindul.."cum sa ii feresc"..ehhhh
Ce naiba am vrut sa spun totusi in mesajul asta lung...aaaa, pai cred ca am vrut sa spun:
1. mesajele voastre au fost absolut superbe tocmai pentru ca erau puncte de vedere diferite
2. parerea fiecaruia depinde de ..momentul la care se afla in viata. Nu ai copii, esti doar tu si sotul/sotia...atunci nu te impiedica sa spui ca nu ai nimic impotriva loc, ca esti prieten, ca te vizitezi, ca ..ii consideri oameni normali. Esti la acel moment al vietii in care ai copii ..ei bine atunci te schimbi total si incepi sa gindesti un pic altfel, incepi sa spui..."hei...e ok, dar sa stea departe de mine..treaba lor, alegerea lor atita timp cit nu ma afecteaza pe mine...cit despre vizite...pai ce sa discut cu ei...ca mie mi-ar place sa am in vizita cupluri ca si mine"..si ma rog..nu doar astea sunt "mpmentele" in viata...sunt o multime altele..deci raspunsul fiecaruia depinde de unde e cu cine e ...in ce pozitie e..:-)
3. cafeneaua e aici si e superba..sintem aici la o cafea..nu? ne spunem parerile, citim parerile altora, avem de invatat sau nu..pentru ca stim deja tot...mai aflam cum e bine sa investesti sau cum nu...despre America, Franta..ce mai e pe acasa...adica mai stam la o cafea in timpul lucrului. (eu ...ca de exemplu :-)..ca acasa nu mai avem vreme...dar ne amintim de discutii de la cafenea...so...Daniel Racovitan..multumiri pentru "inventie".

cu stima pentru toti

Ivy

Aseara am stat pina tirziu de tot si-am urmarit un program despre viata lui Ronald Reagan. Fiindca Presedintele Reagan a fost omul care a luptat impotriva comunismului si a mentinut intotdeauna ideile de dreapta, am avut si am cel mai mare respect fata de el. Un lucru care l-a deosebit dintre toti ceilalti politicieni a fost ambitia sa numeasca raul "rau" fara frica de asi pierde pozitia. Nu s-a dat inapoi de la promisiunile facute fie ca au fost facute Sovieticilor ori poporului American. Am inteles ca daca toti am face la fel cum a facut el am putea trai intr-o lume mult mai diferita, o lume, binenteles, mai buna.

Fiind consevator nu inseamna ca nu-ti pasa de natura, sau drepturile omului, sau omul de rind, sau stiu eu ce alta platforma sustinuta de liberali. Pe mine nu ma intereseaza cine primeste creditul pentru o munca bine facuta atita timp cit munca este buna. De asemenea stiu foarte bine care este insemnatatea verbului "a fi" (Clinton a cerut sa i se dea definitia pentru ca pentru el verbul "a fi" avea asa de multe definitii). Nu pretind a cunoaste viitorul asa cum liberalii incearca sa ne abureasca ca-l cunosc, si nici nu-mi place sa rescriu istoria. Vreau sa traiesc prezentul cit mai bine posibil iar fericirea si buna mea stare nu-mi convine sa depinda de altii muncind pentru mine sau platindu-mi supravietuirea. Vreau sa muncesc iar banii care ii fac sa nu-i impart in jumatate cu un stat care nu stie ce sa faca cu ei, mai bine ii dau eu cu-i vreau eu sa-i dau. Sint responsabila pentru toate actiunile mele (liberalii incearca sa ne spuna ca daca cineva a omorit un om nu este vina lui ci a parintilor care nu i-a dat destula atentie cind a fost mic.) Si mai mult ca orice cred ca un copil trebuie crescut de o mama si un tata, nu un sat (Hillary spunea ca: It takes a village to raise a child). Cine crede altfel, a uitat ce a facut comunismul si care a fost rezultatul socialismului. Si pentru ca veni vorba vreau sa mai adaug, daca Korea de Nord uraste ideile Republicane inseamna ca Republicanii trebuie sa fie pe calea ce-a buna (la ora actuala Korea de Nord il sustin pe John Kerry, este singurul politician din America al carui cuvintari sint date la radio si publicate in ziare, cine vrea poate sa mearga sa citeasca

http://www.brutallyhonest.org/brutally_honest/2004/03/north_korea_war.html

http://www.cpusa.org/

http://www.cpusa.org/article/articleview/577/1/56/

numai va rog, daca sinteti slabi de inima sa luati masuri de prevenire-a unui flashback de pe vremea lui Ceausescu).

Aici http://dissectleft.blogspot.com/ am aflat mai multe idei interesante care merita sa fie vazute de unii care nu inteleg ideia consevatoare.

Mai stii cumva care sunt valorile din Romania? Si eu am fost crescuta in cultul valorilor , al istoriei, al eroilor romani, si ma gandesc cu placere la ceea ce am invatat in Romania. Din pacate astea nu prea tin de foame, nu prea tin de cald, nu tin de masina, nu tin de casa. Si s-au cam pierdut, scoala nu mai este scola, droguri sunt peste tot iar relatiile intre tineri sunt departe de ceea ce era acum 10 ani.
Si nu te supara dar America nu inseamna suburbiile Chicago-ului, nu inseamna Washington, nu inseamna Los Angeles sau San Diego, nu inseama New York. Incearca sa gasesti un alt loc in care sa traiesti si atunci ai sa intelegi ce este America si poate chiar sa intelegi de ce americanii din statele centrale l-au votat pe Bush. Am norocul sa traiesc intr-o localitate dintr-un stat din zona de miljoc si ma simt excelent, stiu ca imi pot creste copilul in liniste , ca pot sa-i ofer o viata buna, sa il pot invata fara teama valorile romanesti, stiu ca alorile pe care le-am adus aici sunt apreciate si mai stiu ca pot sa plec de acasa si sa-mi las usa deschisa fara teama. Imi pare rau ca ai descris o America rea, urata, hidoasa chiar. Ai uitat de restul atat de mult bun de aici. Mai bine incearca sa iesi de unde ai intrat!!!!!!!

Sincer! Locuiesc in SUA de 14 ani. Nu am gasit NICI O solutie practica care mi-ar putea facilita reintoarcerea in tara. Eu sint cap de familie, nu am alte surse de venit decit munca in profesia mea: sint medic specialist psihiatru, cu specializarea completata in SUA. Aceasta specializare NU ESTE recunoscuta in Romania a priori, ci trebuie sa treci iar de niste examene (ca nu mi-au ajuns toate examenele pe care le-am dat pina acum!). Nici dreptul de libera practica nu este usor de obtinut. Procesul de re-echivalare mi se pare chiar mult mai greu de trecut decit a fost inversul lui, la plecarea din Romania catre SUA. Cum as putea sa ma reintorc si sa reusesc sa ma intretin in Romania? Nu am pretentii de vila, nici de masina macar...va rog din tot sufletul sa ma credeti. Ma ingrozeste faptul ca in Romania, daca m-as duce sa ma interesez pentru un post, de exemplu, sau pentru a obtine o autorizatie de libera practica, sau de a face demersurile pentru recunoasterea macar in parte, sau prin examen, a specializarii mele (in virtutea legislatiei f. complicate curent in vigoare)...m-as putea izbi de ZIDURI poate mai mari decit cele pe care le-am cucerit prima oara, cind am venit aici in SUA acum 14 ani. Eu nu am bani nelimitati la dispozitie. Aici, in SUA, pe perioada specializarii, salariul abia imi ajungea de la o luna la alta; pe urma, desi am intrat "in piine", nu am putut sa pun mare lucru de o parte, deoarece am avut copilul la colegiu, si tot am continuat sa cheltuiesc in continuare sume greu de imaginat in Romania, pentru certificare, obtinerea si mentinerea licentelor de aici, etc. Mie mi s-ar parea reintoarcerea in Romania o adevarata aventura...la risc...pe care, la virsta mea nu stiu daca m-ar putea "tine curelele" sa o mai tentez...desi...tot ma mai gindesc uneori cum ar fi si cum as putea sa ma reintorc. Majoritatea colegilor mei sint spulberati prin toata lumea. Am rude, am familie in Romania...dar cum ar fi sa se trezeasca cu mine pe capul lor...si tot ei, saracii, sa trebuie sa ma ajute pe mine la un nou eventual inceput in Romania...sa ma ajute sa re-invat sa navighez un sistem atit de greoi si complicat ca ma apuca disperarea numai cind ma gindesc la "logistica" pe care ar trebui sa o indeplinesc. Mi-e groaza de o potentiala "invidie profesionala" pe care as putea sa o re-intilnesc la unii colegi la care ar trebui sa apelez in virtutea demersurilor care ar trebui luate pentru a putea practica din nou in Romania. Mi-e frica de "sistem"...si nu stiu cit si ce s-a mai schimbat, deoarece eu am plecat la putin timp dupa caderea "sistemului vechi" si nu am apucat sa practic prea mult in Romania, dupa terminarea facultatii. Abia se reinfiitase "rezidentiatul" pe vremea aceea, si eu eram dupa terminarea fostului stagiu la tara obligatoriu.

Acum un timp, pe un forum al studentilor medicinisti din Romania, am vazut un caz al unui doctor roman, care s-a reintors in tara dupa obtinerea specializarii in Medicina Interna in SUA...si el chiar reusise sa obtina dreptul de libera practica in Romania ca "generalist" (ca specializarea din SUA nu i-au recunoscut-o) si chiar a avut initiativa sa isi deschida un cabinet particular in Romania...dar dupa 1-2 ani A RENUNTAT, si acum vine inapoi in SUA sa-si ia o a doua specializare in Neurologie). Si STIE ca vine IAR sa o ia aproape de la capat aici, deoarece ca rezident (medic la specializare) in SUA, va munci si invata iar 4-5 ani grei 80-100 ore/saptamina pentru un salariu sub medie. Deci NU LA BANI si NU LA VIATA USOARA vine el inapoi.

Va rog din tot sufletul sa nu imi aruncati cu pietre in cap sau sa credeti ca ma pling doar pentru ca n-am altceva mai bun de facut, deoarece stiu ca sint multi imigranti care s-au zbatut si au avut de suferit poate MULT mai mult decit mine. Eu mi-am vazut de carte si de meserie, la fel ca si multi alti profesionisti din Romania, pe alte domenii...nu numai Medicina. Dar...ceea ce se petrece in sistemul actual al practicii Medicale in Romania...mi se pare chiar strigator la cer. Si stiu ca rezidentii din Romania abia asteapta sa plece si ei saracii...pentru ca a ajuns sa fie mai usor pentru un roman sa practice in alta tara decit acasa (cu toate examenele si pragurile care trebuie date, cu toate complicatiile legate de viza, etc.) Ma doare sufletul, va rog sa ma credeti, ca eu nu am CUM sa ma reintorc...pentru ca eu, acum, daca termina copilul colegiul si are o slujba si se va putea intretine, mie PERSONAL nu-mi trebuie mare lucru (gen acumulari materiale), dar inca sint in putere si as vrea sa pot sa muncesc si sa dau inapoi ceva din experienta mea Romaniei, daca s-ar putea. Nu am pretentii "academice"...doar sa practic profesia mea, sa vad bolnavi, sa incerc sa ajut cu ceva...dar nu imi permit sa o fac total voluntar si caritabil, ca NU am bani destui pentru asa ceva. Si nici nu am cap de "afaceri". Doar diplomele, juramintul lui Hipocrate si experienta clinica. Atita tot.

un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.

mi-a telefonat ieri pe celular, nu stiu cum s-o pun in garda, pare o fata buna, dar tare naiva si nu cunoaste ce-i aia yemenit aici, sub influenta familiei
tare mi-e frica sa nu-i ia copilul...
asa e cu dragostea cate o data .. iti pierzi capul...

daca as fi eu in locul ei, nu mi-as face griji, ca as face alinierea si instructia cu tribul, mai ceva ca la armata..;))
dar asta mi-i caracterul meu, in plus eu mi-am ales intotdeauna barbati care ma puneau pe o tava si mai se si mandreau cu mine :))
sunt cateva straine pe aici, cu caracterul meu, maritate cu yemeniti, am cunoscut la centrul cultural in Sanaa si Aden,
ele lucreaza doctorite, si traiesc la occidental, la fel si barbatii lor, dar sunt suparati cu tribul lor, nu-s sub influenta,

ma duc sa vad,
dar daca-i vorba de ce mi-a spus ieri la tel, nu prea are mare valoare daca el o divorteaza, de trei ori ii spune in fata a 2 martori :je divortz, si pe urma dupa lege ii ia copilulu
ea ca sa divorteze trebuie sa mearga in tribunal, altfel nu poate, ca-i femeie

Mi-am printat toate cele 6 scrisori ale tale ca sa le pot citi mai bine si m-am gandit mult la cele spuse de tine. Bineinteles, ca orice om, am si eu obiectii.
Acum referitor la cee scrise in cea de fata vreau sa zic urmatoarele:
- tu folosesti termenul "asteptari". Eu le zic dorinte, planuri, sau viziune de viata daca vrei. Sau poate nu inteleg la ce te referi... Ma rog, am impresia ca asteptarile sunt ceva ce implica ceva extern, o forta exterioara sau alte persoane. Si undeva in text le spui "obiective", ceea ce mi se pare diferit. Obiectivele si le stabileste omul singur, sau ii sunt oarecum induse prin educatie, dar asteparile implica prezenta altor persoane. De exemplu - eu ce astepari am de la viata? Sa-mi mearga bine, sa intalnesc persoana potrivita sa ma marit, sa zicem... Astea nu tin de mine, de puterea mea, imi sunt exterioare. Ce obiective am...Aha... Sa imi cupar casa mea, sa fac doctorat, de exemplu... Pentru astea pot lupta, insa in ceea ce priveste asteptarile, nu stiu.
- apoi legat de "a merita". Eu nu am intalnit persoane care sa isi stabileasca obiectivele, sa-si faca planurile sau sa-si creioneze visele pentru ca ar considera ca le merita mai mici sau mai mari, mai marete, sau cum or fi. Ci gandim (poate doar eu?!) in functie de ce suntem capabili. Majoritatea dintre noi suntem fiinte "spirituale", credem in Dumnezeu, iar cei ce nu cred in Dumnezeu au si ei credinte de genul - cred in puterea naturii, sau sunt superstitiosi, sau cred in horoscop,... Mai e vorba si de educatie aici, insa cine gandeste in termeni de merit?! Avem cu totii o frica de ceva forte exterioare si asta ne face sa fim retinuti in ceea ce priveste meritele noastre. Majoritatea oamenilor isi stabilesc obiectivele cu privire la viata cunoscandu-si capacitatea (adica da, au o imagine de sine buna, si incredere in fortele proprii), si pe "daca ma ajuta Dumnezeu", adica gratia divina, si/sau altii pe noroc.
- zici "poti duce o viata linistita, traind in fiecare zi ca si cand ar fi un cadou, refuzand sa astepti ceva de la cea de maine...". Ei bine, asa ceva nu este osibil. Poti sa iti reglezi atitudinea fata de viata astfel incat sa nu te perturbe prea tare esecurile sau necazurile. Dar fie ca ai sau nu obiective marete acestea vin - esecurile si necazurile. Iti moare cineva drag, se imbolnaveste copilul, esti disponibilizat, etc. Asta nu are a face cu cat sunt de marete ociectivele sau cat sunt de realizabile visele si dorintele omului, pt ca fiecaruia necazurile lui i se par cele mai mari. Si viata linistita nu prea poti duce...

Cam asta am vrut sa zic. Poate nu am inteles bine e intelegi tu prin asteptari. Sau poate nu am eu personal asteptari, sau nu folosesc termenul raportat la mine. Nu stiu.

Astept scrisoarea nr. 7.

Take heed when you think you stand, lest you fall.

Religia, fiind o institutie "antica" este, in aproape orice varianta a ei, depasita. Cel putin din punctul meu de vedere, ea a fost "inventata" pentru a servi ca o explicatie "valabila" pentru fenomele, pe atunci ne-explicabile, cum ar fi potopurile sau perioadele lungi de seceta. Mie mi se pare foarte usor de crezut, ca frica oamenilor de rand fata de necunoscut si inexplicabil poate fi cu usurinta folosita impotriva lor, mai bine zis pentru ai controla.
Mie mi se pare destul de logica asocierea fenomenelor necunoscute cu o forta necunoscuta in randul persoanelor care nu au un spectru larg de gandire sau educatie. Asta este si explicatia, din punctul meu de vedere, pentru care bisericile din sate au mai multi enoriasi decat cele din orase. Nu mi se pare logica simpla argumentare ca oamenii din orase pur si simplu nu au la fel de mult timp la dispozitie, sau ca motivul pentru acest fenomen este o lipsa de educatie religioasa. Si chiar daca unii parinti din ziua de azi nu mai au la dispozitie destul timp pentru a discuta despre religie cu copii lor, nu cred ca exista copil care sa nu fi auzit fraza " Nu face ....., ca te pedepseste Doamne Doamne!".
Cred ca multi s-au indepartat de religie si pentru ca le-a fost impusa intr-un mediu prea sistematizat, cum ar fi orele de religie la care au fost obligati sa mearga la scoala sau chiar liceu, indiferent de ideile lor fata de acest subiect. Religia este prea stricta, chiar daca un pasaj oarecare din biblie poate fi interpretat in numeroase feluri. Religia nu este ceva ce trebuie memorat, ci este ceva in care ar trebuii sa te regasesti fara a fi fortat.
O alta parte s-a indepartat de religie din nevoia de rebelitate, sau pentru ca a fost vazuta intr-un mod negativ deoarece le interzicea ceva. Dupa Biblie nu avem voie sa: bem alcool, sa fumam, sa lucram duminica, sa mintim, sa consumam actul sexual inaitea casatorie, sa....!!! Intr-un fel indepartarea de religie a dus pana intr-un punct si la degradarea sociala pe care o putem observa cu usurinta, dar faptul ca mai mari conducatori ai religiilor refuza sa se adapteze oarecum la viata, mentalitatea si necesitatile contemporane, indeparteaza si mai mult oamenii de religie.
Imi este creu sa cred ca o persoana care a fost ararata ca exemplu negativ si condamnata de religie, asa cum s-a intamplat de altfel la Gay Parade, cand un preot oarecare i-a acuzat de conspiratie impotriva societatii, v-a mai calca cu incredere intr-o biserica care i-a tradat!
In orice caz, este clar ca istoria este arhi-plina de exemple ale tarilor "religioase" care intr-un fel sau altul au inchis ochii fara sa admita, la unele manifestari sociale care sunt interzise de Bilie.