comentarii

un cuvant terminat cu ăi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvantul "ghilimele" nu are f - de Intruder la: 11/01/2006 09:55:33
(la: ":Ati vazut cumva vreo ghilimea?)
cuvantul "ghilimele" nu are forma de singular. stiu ca s-a vrut o gluma dar, totusi...:)
___________________________________
semper idem...
dupa terminarea relatiei...cu - de dragosmp la: 13/01/2006 21:39:07
(la: Cristina...)
dupa terminarea relatiei...cu trecerea timpului momentele urate din relatie se uita..raman amintirle frumoase...
amintiri care iti bucura sufletul..


TRUE TRUE
Va doresc la toti daca ajungeti sa aveti un 'fost(a)' sa va fie asa.
#100055 (raspuns la: #99949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mina anina cuvantul mandrie - de mina anina_106 la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata)
mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
Tocmai am terminat o lucrare - de stardust la: 17/01/2006 10:23:49
(la: Sa mori in Romania, azi)
Tocmai am terminat o lucrare despre coruptie... Am ramas cu traume! Chiar ma gandeam: suntem unconjurati "from the craddle to the grave". De cand ne scoate nenea doctorul la lumina (doctor care a fost cadorisit inainte ca sa ne scoata mai cu grija) si pana murim si trebuie iar cadorisire ca sa ne sape groapa mai acatarii...Am zis ca termin lucrarea si ma mut in Malta. Am auzit ca acolo sunt cei mai fericiti oameni. Am terminat acum 10 minute si sunt inca in Romania... Nu am nici un pic de vointa!
Adrian Fuchs Unde se termina - de picky la: 25/01/2006 19:36:27
(la: gandire logica vs gandire analogica)
Adrian Fuchs
Unde se termina paranormalul, incepe normalul iar unde se sfarseste normalul incepe abnormalul ... ???

Unde se termina alex, incepe andra ?
#102128 (raspuns la: #101885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fler e un cuvant cam saracaci - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Prietenie sau dragoste?)
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi.
E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat.
Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina.
#104891 (raspuns la: #104883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
01. Esti scriitor (scriitoare - de rayro la: 23/02/2006 20:01:07
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?
Raspunsuri

02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?
A whisper`s scent...

03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.
Liniste

04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?
Ma includ si vad eu pe parcurs....

05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).
Cei de care ma simt cel mai apropiata nu sunt personalitati.

06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?
De sine.

07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?
Aceeasi.

08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?
N-as deveni tocmai ca sa n-am regrete. Probabil ca tot.

09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?
Fericire.

10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?
Ca exista o cale de rezolvare. E doar o chestiune de timp.

Revenind - de Guinevere la: 25/02/2006 01:33:40
(la: Eternul feminin ?)
Acum ca am inteles ce si cum cu munca eterna (hi-hi-hi, nu te supara, frate proletare!), uite ce chestie interesanta am gasit despre celelalte doua "eterne" sau "eternuri", ca sa paruim cuvantul pana la plural!

Un banc, cu ardeleni, destul de amuzant ca si exemplu:

Se facea ca, dupa ce a creat lumea, Dumnezeu a impartit darurile popoarelor. Ardeleanul vine ultimul, iar Dumnezeu il admonesteaza: „Mai, tu abia acum te-ai trezit? Am terminat tot sacul, nu mai am decat Prostia si Frumusetea. Acum, alege si tu dintre astea doua!“. Iar ardeleanul se gandeste adanc, ofteaza si ii spune lui Dumnezeu: „No… amu… frumusetea-i trecatoare…“.

Si:

Nu stiu ce este „eternul masculin“. Daca „eternul feminin“ te inalta, atunci, simetric si complementar, „eternul masculin“ te coboara? Pentru mine, contrariile de acest fel nu inseamna nimic, ele incep sa reprezinte ceva doar in momentul in care se angajeaza intr-un nesfarsit dialogism.

E din Monica Vajna, "Ce inseamna sa fii barbat".
________________________________________
De la sublim la ridicol nu este decat un pas.(Napoleon)
daca lumea-i terminata n-are - de cosmacpan la: 03/03/2006 23:57:28
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
daca lumea-i terminata
n-are cine sa ma bata
asa ca bat eu la usa
ca s-o sperii pe matusa
sa ma treaca-n testament
ca e bine repetent.
(repetent la cafenea
ca scoala nu se punea,
nu se pune nici s-o tai
cu slanina sa o dai
si un pic de usturoi
sa-i alunge pe strigoi)

asadar si prin urmare
avem mare sarbatoare:
printzul cu cercel
tras printr-un inel
la hangitza-n vis
e ca si promis.
asa ca, inchid un ochi
si descant de deochi:

Ţuţulină – lină
pasăre codina,
în coadă streina
pe la altzi trimisa
scrii cu peana lisa
biletzel de voie
sa gasesti pe dat
prunc nevinovat (nu),
tânăr luminat (da),
la fată de măritat
cu numele strecurat.

da-i tu leac uşor,
coborât în zbor
si din gura mea
greetings or cadea
şi-apoi mai vârtos
marcam banu' jos
iar de nunta nu-i cu dar
le-om lua din soba jar
sa pornim gratarele
cand dau ton tzambalele.

Ultimul cuvant... - de Ciurea I.L. la: 26/03/2006 11:44:07
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)
#113469 (raspuns la: #113452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guinevere - de Cri Cri la: 31/03/2006 13:31:04
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
:) un zambet pentru tine intai, ca zambesc de fiecare data cand te citesc...
Nu stiu ce fel de viatza ai avut tu pana acum... sau nu "pana acum"... ci inainte de a te simtzi astfel.
Problema (imensa) e ca, pana pe la 22-23 de ani am avut... nu o viatza ci un sport extrem. In afara de faptul ca m-am tot mutat din oras in oras si de la o scoala la alta (care, ca un facut, nu era nici una in orasul in care locuiam)... aveam si un stil aparte de comportament... nu stiu cum sa-ti explic... genul care "atrage belelele", ca sa zic asa. In primul rand, inainte de razboi, familia mea fusese "aristocrata", ca sa fiu in tonul cafenelei. Iar femeia n-avea alta treaba decat sa stea "in picioarele" barbatului, sa zambeasca cu gratzie, sa intretzina conversatzii politicoase si interesante, sa dea indicatzii la bucatarie si sa brodeze la fereastra...
Iar eu nu ma potriveam pe "tipar"! Le-am invatzat si pe astea, dar din pura curiozitate. Eram o baietzoaica, preferam sa ma urc in copaci, sa joc fotbal si sa calaresc ori sa ies cu bicicleta... cu baietzii. Intr-un cuvant,mi-am adus familia la disperare. In plus, n-am fost in stare niciodata sa fac pe ingerasul sau pe neajutorata... ori sa invat ipocrizia... In fine, trecand peste oprobriul familiei, nu ma prea potriveam in nici un decor, la scoala sau altundeva, din cauza pasiunii mele de a afla "ce se intampla daca?" si a maniei de a intoarce toate cu susul in jos ca sa vad cum le sta asa :) Pe de alta parte, mi se intamplau o gramada de chestii neobisnuite, iar cand nu se intamplau singure le provocam eu cumva (cel mai des, involuntar). Tot timpul ma simtzeam pe muchie de cutzit si treceam de la furie la fericire, prin disperare si uneori cate-o frica teribila, uneori chiar de mai multe ori in aceeasi zi.
Si imi doream sa se termine odata! Sa am si eu o viatza linistita, sot, copii si catzel... eventual sa stau la fereastra si sa brodez. :)
Stii cum e.. "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini...". Acum e al naibii de liniste si ma scoate din mintzi! Iar daca sar cu parasuta si ma urc in copaci sau pe case sa montez sindrila, tot mi se pare prea putzin... N-as spune ca sunt nefericita, fiindca nici atunci nu ma simtzeam... fericita. Atunci ma zguduiau toate sentimentele, uneori toate odata si nu pe rand, simtzeam ca sunt vie, ca totul in mine traieste la maximum. Acum nu mai simt aproape nimic... totul e lipsit de intensitate; nici nu mai rad cu atata pofta, nici nu ma mai supara cu adevarat nimic.
Cam asta e.. si poate se impune o continuare la "arata-mi ceva incantator...": "...sau ceva care sa ma sperie, sau ceva care sa ma oripileze, sau ceva ce nu pricep, sau ceva care sa ma ridice la cer, sau..."
#114571 (raspuns la: #114552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ati zis glume? - de Andre29 la: 04/04/2006 07:59:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Sarmale si acadele nu am dar am 3 lectii pentru viitorii manageri ;) Cine doreste poate lua si notite, diseara dam test :D

Lectia 1


Un tip intra sub dus exact in momentul in care nevasta sa iese din cada. Subit, se

aude soneria apartamentului. Dupa o discutie scurta care decide care dintre ei sa

mearga sa raspunda, femeia iese, se inveleste intr-un prosop de baie, coboara

scarile si deschide usa de la intrare. Era Bob, vecinul de palier. Inainte sa poata

spune un cuvant, Bob o intrerupe:

- Iti dau $800 pe loc daca lasi sa cada prosopul de baie cu care esti acoperita.

Putin mirata, femeia ezita cateva secunde, dupa care desface prosopul si ramane

goala in fata lui Bob. El o priveste din cap pana-n picioare, dupa care ii intinde 8

bancnote de $100. Surprinsa de aceasta intamplare, dar multumita de mica avere pe

care tocmai o facuse in mai putin de 2 minute, femeia urca si intra din nou in baie.

Sotul sau, care era inca sub dus, o intreaba:

- Cine-a fost?

- Bob, vecinul nostru de palier.

- Ah, perfect. Ti-a dat cei $800 pe care mi-i datora?



Morala: Daca impartasiti la timp partenerilor dumneavoastra informatiile critice

relative la credit si la riscuri, puteti evita o proasta publicitate.









Lectia 2


La volanul masinii sale, in drum spre biserica, un preot trece pe langa o calugarita

care mergea pe jos. Se opreste si se ofera sa o duca pana la manastire. Ea accepta,

urca in masina si, incrucisandu-si picioarele, lasa la vedere niste coapse superbe.

Preotul nu se poate abtine si tot fixand picioarele tinerei calugarite, pierde

pentru cateva momente controlul autovehicolului. Dupa ce reuseste sa stapaneasca

din nou masina, pune dintr-odata mana dreapta pe picioarele maicutei.
Ea il priveste
si spune:
- Parinte, va amintiti Psalmul 129?

Rusinat, preotul se retrage subit si-si prezinta scuzele. Putin mai incolo, sub

indemnul tentatiei, profita de schimbarea vitezei pentru a incepe din nou.
Si
maicuta, il apostrofeaza prompt:

- Parinte, va amintiti Psalmul 129?

Parintele roseste din nou din cap pana-n picioare si retrage din nou mana de pe

picioarele pasagerei, balbaind:

- Imi pare rau, sora, trupul imi este foarte slab.

Ajung la manastire, calugarita coboara din masina fara sa spuna un cuvant, si-i

arunca o ultima privire plina de intelesuri. Preotul se grabeste catre prima
Biblie pe care o gaseste si cauta Psalmul 129:

"Mergi mai departe, cauta intotdeuna sus si-ti vei gasi gloria. "




Morala: La munca, fiti intotdeauna bine informati pentru ca altfel riscati sa

ratati ocazii unice.












Lectia 3


Un agent, un angajat la birou si un director de personal ies impreuna de la munca la

pranz si, cum mergeau ei catre un mic restaurant sa ia masa, gasesc intr-un morman

de gunoaie o lampa cu ulei veche. O freaca si un duh iese la lumina.

- De obicei eu implinesc 3 dorinte dar cum voi sunteti 3, am sa va
implinesc cate una la fiecare.

Angajatul de la birou intra repede in fata gesticuland:

- Eu, eu! Vreau sa fiu pe o plaja alba din Bahamas intr-o vacanta care sa

nu se termine niciodata si fara sa am griji care sa ma impiedice cumva sa ma bucur
de frumusetea vietii.

Nici nu termina bine si puf! angajatul dispare imediat. Agentul iese si el in fata:

- Eu, eu! Eu vreau sa savurez o "pina colada" pe o plaja din Tahiti
impreuna cu femeia visurilor mele.

Si puf! si agentul dispare.

- E randul tau, spuse duhul uitandu-se la directorul de personal.

- Vreau ca astia doi sa fie inapoi la birou pana se termina ora de masa.




Morala: Lasati intotdeauna superiorul (ierarhic) sa-si exprime primul dorintele






____________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '
Sa nu incepi lucruri daca nu ai da gand sa la termini - de Inca_un_Catalin la: 13/04/2006 19:48:37
(la: Ganduri negandite)
Este un tipar .
Nu esti deloc singura in acest travaliu . Oficial , unele persoane s-au nascut cu dorinta de a-si pune intrebari . Neoficial , aceste persoane au avut (ne)sansa - dupa caz - sa intre in contact cu anumite manifestari ale existentei, care le-au modelat felul in care gandesc , trag concluzii sau pur si simplu percep realitatea .
Bietul Eliade a murit cu parerea de rau ca nu a cunoscut cu adevarat nici fizic , nici spiritual , lumea pe care a descris-o cu atata talent .
Ca si el , probabil ai inceput ceva si nu ai terminat .
Ideile tale nu vin din nimic . Ai zgandarit ( ca multi altii ) ceva , care acum , pare ca vrea sa preia controlul . Nu o sa il preia , decat daca ai zgandarit prea adanc. Este cea mai periculoasa etapa ( in care cauti , dar nu ai raspuns ) si ai face bine sa cauti ajutor .
Sunt trei variante .
Prima , mergi la psiholog . Acolo , sau te faci bine ( adica nu iti mai pui intrebari - solutie care nu te va satisface ) , sau o iei razna de tot ( in ciuda parerii bune pe care o au psihologii despre cunostintele lor ,de multe ori nu fac altceva decat sa adanceasca zgarieturile de pe suprafata intelectului ).
A doua , continui ce ai inceput sub indrumare avizata . Nu MISA , sau mai stiu eu ce excrocherie in masa , ci un contact cu oameni cu adevarat speciali . ( Mai exista oameni intzelepti in Romania ). Cand ajung la o anumita experianta si maturitate , intzeleptii astia au nemaipomenita capacitate de a indica calea cea buna , fara a intentiona neaparat sa o faca . Trebuie doar sa prinzi mesajul .
A treia varianta ...nu faci nimic . O sa te chinuie ( sau o sa iti faca placere - vorba bancului ) mai departe , toate cele ce acum te fac nefericita ...sau fericita .
In cartea lui London "Lupul de mare ",personajul principal " Lup Larsen ", spunea :" am fost fericit , pana mi-am bagat nasul in carti " .
Un personaj magnific acest Lup Larsen ,uitat din pacate de lumea contemporana .
Diferente mari intre starile emotionale sunt des intalnite la cei care au practicat de capul lor Yoga Respiratiei . ( Si la nebuni e la fel , dar sunt convins ca nu este cazul tau ) . Daca te gasesti in aceasta situatie si ai inceput fara un ghid adevarat ... cauta unul . Ai sa fi uimita cat de usor poti sa iti controlezi starea emotionala doar regland ritmul respirator.
Daca stai prea mult pe internet , atunci problema se va ameliora , iesind mai mult in natura , la loc cu verdeatza , loc de odihna , de unde , in mod miraculos par sa dispara intristarea si suspinarea . Nu te astepta la miracole , ca nu se vor intampla ... dar ceva -ceva se va imbunatati .
cosmiK :) - de Cri Cri la: 20/04/2006 23:10:49
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
E mai bine spus... "a constatat" ca esti o enigma. Nu cred ca-ti reproseaza asta. Un lucru prea cunoscut, tot devine plictisitor in cele din urma. Iar o femeie fara toane aduce a monotonie :)
Nu-ti fie teama de faptul ca nu te cunosti nici tu prea bine, nu-ti fie teama de a nu cunoaste. Pe mine m-au speriat intotdeauna lucrurile pe care nu le cunosc, cum m-a speriat sa nu pot exprima ce simt sau sa nu stiu la ce sa ma astept de la mine. Si am invatat asiduu. Despre mine, despre ceilalti, despre natura... despre lume si cum sa interactionez cu toate acestea (am creat "interfata" aproape perfecta). Nu mai intru in panica, ce-i drept, dar sunt o cinica.
Pe conferinta SAPTE... ma rog, nu e conferinta, e un text al meu... l-am luat putin la scuturat pe picky. Dar i-am citit profile-ul si m-am lamurit; sa stii ca exista o legatura intre cunoastere si cinism. Pe el il indemnam doar la tolerantza. Da, cand devii cinic asta e tot ce mai poti face pentru tine si pentru ceilalti: sa fii tolerant. In rest nu prea mai ai nimic de oferit. Cat timp chipul cuiva imi spune tot ce el gandeste, sunt sanse destul de mici ca o discutie cu el sa aduca noutati (mici, nu inexistente!). Iar a te cunoaste pe tine si a-i cunoaste pe ceilalti mai are si consecinta unei prea mari deschideri; pur si simplu nu vezi rostul subtilitatilor. Si astfel, poti lovi in ceilalti foarte usor, sau ii poti soca.
In fine... ar fi mult de spus. Doar imagineaza-ti cum ar fi sa-mi povestesti ceva, eu sa te ascult cu rabdare cateva minute, iar cand tu esti mai infierbantata de apropierea punctului culminant, eu sa ma plictisesc si sa ti-o tai: "adica s-a terminat in felul urmator" sau, mai rau, "si acuma vrei sa spui ca... iar eu stiu ca minti, dar e in regula daca tu te simti bine facand-o".
E aiurea. Si evit. Ma prefac. Ca nu mi-as da seama, ca n-as sti. Dar uneori e peste puterile mele, fiindca discutia ar continua in acelasi stil, iar pe mine m-ar scoate din minti. Si, uite-asa, se sapa la baza relatiilor... Prietenii adevarati suporta asta (nu mint, nu te plictisesc cu stereotipii...chiar apreciaza), dar cu un iubit... e mult mai greu.
Iti spuneam ca "gingasa" e un cuvant nepotrivit pentru mine, fiindca mi-e greu cu romantismul (desi sunt o sustinatoare ferventa)... mi-e greu sa gasesc cuvintele acelea care sa mangaie fara atingere, sa sugereze fara sa impuna. Cu gesturile mi-e mai usor.
Na, parca sunt eu barbat! Parca pentru ei era regula "mai degraba o floare decat un "te iubesc" sau o scuza" :)))
#118256 (raspuns la: #118213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
Tre' sa fie frumos la tine in ganduri! - de sarsilovici la: 08/05/2006 17:19:10
(la: .)
poate nu-i suparare prea mare da la fel ca ratusca cea urata incerc sa ma pripasesc si eu pe la cate cineva prin textele lui. Am zis ca numai scriu si nu-mi mai dau cu parerea da sunt zile si zile, porniri si porniri.da bine ca sunt doar unu daca ar fi mai multi, lumea asta chiar ar fi in pericol.Da uite ca iar am gresit si am omis ca ratusca plangea cand se uita in apa si vedea cat este de urata.. Privesc in oglinda si culmea asta e singura de nu minte niciodata. Nu-i de aia din povesti si ea spune tot. Dee multe ori m-am uitat in oglinda si vad cum incet incet incepe si la mine varsta sa mai puna cate ceva.Nu-i giuvaer da e ceva care evoca trecerea timpului.Parca m-am mai inflacarat odata si m-am pus in poienita.teoretic tot pe acolo sunt si e cert ca ma scandalizez cateodata si as vrea si eu la ingerasi.Poate am facut lucruri foarte urate mai demult si pentru asta mi se refuza contacte de astea si nici macar vise mai acatari. Visele pentru mine sunt astea din timpulzilei pe care mi le pot controla ca noaptea zburd aiurea si numai prin urat si hidos si cu spaime si ..... da totusi nu e momentul... ce sa zic si eu? Da nu stiu daca sunt in stare sa fac vreo apreciere frumusica despre textul tau care de altfel are ceva ingeresc in el.. da totusi daca am inceput sa si termin ca sa nu fiu injurat cumva..Totusi sunt asa de urat ca azi nici liftu n-a vrut sa mai functioneze cu mine.M-a inchis in el da nu m-a suportat prea mult numa vreo 1/2 de ora.Nu e secret ca numai cu mine a avut ce a avut ca doar nu mai eram cu nimeni.Si intarziam si la serviciu. da trec si peste acest mic eveniment nefericit..

da uite ca-s treaz si pot sa ma parchez si eu cu gandul acolo unde vreau.Adica printre prieteni si ingeri si... da totusi sa nu uit si de realitate..asa ca renunt la prieteni si raman doar cu ingerii si cu primavara..

da ei nu mint si nu-s profitori, iar primavara e cea mai frumoasa si pe ea o iubesc, ca vine dupa zapada dupa frig dupa cam tot ce nu vrem sa fie intre noi oamenii.. vreau in mijlocul naturii sa fie debut de primavara si sa vad cum ies ghiocei si cum mijesc firele de iarba si cum soarele imi incalzeste fata..El are timp si pentru mine si nu-i meschin..oricat de rau as fi tot ma incalzeste.. si pasarile canta si nu se opresc pentru ca as fi eu in preajma si vietatile ies din barloguri si se intind dupa somnul lung al iernii..ferice de cele care hiberneaza macar nu simt frigul si foamea constienta si zapada mare si nu se plictisesc de alb, alb-murdar, cenusiu, trosnete de crengi plesuve...Da ferice de ele..Uite ca eu nu pot sa stau in barlog si sa astept primavara..Mi-o doresc enorm da vine si ea la timpul ei..da dintre toate poate as alege doar primavara ..Da cand toate incep sa se miste si seninul cerului si rumoarea bucuroasa incepe si totul e frumos si nu pot sa scriu ce vad eu ..da nu ma uit in apa si nici in oglinda..Ea natura parca nu ma vede cu uratenia mea, poate asta e doar vizibila oamenilor..poate nu au fost ei rai, poate doar eu sau poate pe din doua..Da nu mai conteaza ca eu in visul meu cu ochii deschisi sunt parcat acolo unde vreau mereu si acolo unde mi-am dorit sa fiu dupa fiecare esec sau in fiecare zi in care mi-a mers prost..In primavara, ca odata cu ea incep toate..oare primavara o avea amintiri? da ea e doar un anotimp a stare conturata de n conditii...Om avea si noi oamenii primaverile noastre, intervale de timp in care ne scuturam de toate si reluam constructia vietii noastre? Nu constructie presupune si amintiri si ceva la baza care nu se poate ridica cu fiecare primavara...Si ingerii? Sunt frumosi si poate s-ar juca cu mine ca si cum as fii omul preistoric..poate nu le pasa ca eu m-am deprins cu viclenia vietii, nu le pasa ca-s rau si ca am adus pricina..Se joaca cu mine si eu cu ei ..Da nu le stiu dansul asa ca tre sa ma opresc si sa ma uit la ei si sa invat..M-am saturat sa invat....M-am saturat sa fiu invatat pentru ca de multe ori am gresit tocmai dupa ce mi s-a zis ca-s bun ca am promovat examinarea..da oricum textul tau e frumos si luat cuvant cu cuvant are de toate da ce pot eu sa spun e doar de primavara..Doar ea ma place si vine si pentru mine din cand in cand...
Ete ca ma bag si eu sa ma bat..cu gelozia... - de sarsilovici la: 19/05/2006 21:07:03
(la: GELOZIA)
Nu stiu radacina cuvantului, de unde provine termenul si nu ma intereseaza..Nu va scriu din experienta ca nu ati intelege, da arunc si eu cateva randuri...
L-am ascultat zilele trecute pe Ernest Maftei la 'Nasu'...A fost intrebat de gelozie si a raspuns ceva de genul: 'E o prostie daca simt ca nu o pot avea langa mine de ce sa continui...'
Cu toata varsta respectabila pe care o avea mosu si cu scleroza de rigoare, cred eu ca afirma un lucru elementar pentru cei care nu pun la inima regrete, domle daca te place te place ... Dupa...
Si unchesu venea 'de la legat la vie ' si de la munca pamantului...
Sa nu spuneti ca in filme nu e figura taranului cel mai intelept...
Poate gresesc dar intr-un film cu Florin Piersic,...ceva cu domnita Ralu... ii spune lui nea Ernest :'Duduveica ochii cat sarmaua...'pe domnita...
si acu sa revin la gelozie...E accepate doar experientele? Si daca va zic de la mine cu ce va alegeti? Aici suntem sa invatam unii de la altii...
Ase ca de ce sa fim gelosi? Ca nu e punctualitate? Ca suna telefonu? Ca primeste mesaje? Ca vrea sa plece la mama, la tata, la bunica ,persoane cu care nu avem relatii pe care sa ne bazam ca doar sunt neamurile ei..?
mai oamenilor da cum vedeti voi viata asta?
Sa stau cu una pentru ca e desteapta foc si frumoasa si ma place ca-s mascul...?
Nu cred...
Stau cu unul ca are bani si imi cumpara hainute si sunt cocheta si are prieteni cu masini si vile si gratare in curte si mergem in poiana cu jeepul si se fac glume si oamenii se abtin sa-si 'de-a arama pe fata'...
Da unde suntem fratilor?
ce ne dorim? Cat de mult ne trebuie?
asa ca sa nu imi i-au 'ban' sa spun ce vroiam sa spun..
Cred ca gelozia nu e boala..E o simtire de provine din perpetua intrebare:Ieri zicea si simteam ca ma iubeste' Azi o mai fi la fel?
Deci sa ne intrebam tot timpul cat de tari ne sunt simturile..Cum simtim...Cum o simtim cum il simtim..? Deci asta cred eu eu ca in momentul in care nu mai simtim aproape sa discutam si sa renuntam...
daca e usor? E ca dracu...!
De ce sa fim grobieni? Sa ridicam palma?Doamne iarta-ma! Da asa am ajuns...? de ce sa nu acceptam ca el, ea, poate are nevoie de altceva..?
Ne intrebam de ce nu-s multumiti ei partenerii...? Pai de ce? Din cauza de timp..
Am vazut de vreo cateva zile o reclama pe TV KLumea...Cu libelulele...
Ne intrebam cat timp ne acordam sa simtim zi de zi pe el pe ea..?
Intervin atatea probleme care ne obosesc si nu mai avem timp si nici chef si nici putinta de atentie, de sex...
E problema actuala..? E de demult..De cand a fost accepat barbatul ca avand c...e sa guverneze lumea...
Cred eu ca efortul nostru tre sa depaseasca tot ce tine de zilnic: de probleme de serviciu de facturi de bani si sa pastram timp sa ne simtim..APROAPE..Daca nu ne facem timp apar si problemele..
Da ma intreb acu merita sa iertam 'greselile'... Eu zic ca apar cand uitam sa mai simtim..Unele sunt de iertat, altele...?
Decat sa traim mult si prost,ce putem momentan sa compilam, mai bine intens si senzorial...
Si sunt sigur ca am scapat ceva si nu-mi pasa..
Daca as spune uneia ca am terminat faculatea cu 10 ca am media anilor celor 5 , 9, ca-s mare inginer sef peste ceva la o varsta destul de frageda m-ar accepta..?
daca nu ar simti cum simt, ce sunt, cum o simt, ce vreau in viitor... Va fi cumva interesata..?
Sa ne luptam, sa nu dormim , si sa nu fim lenesi in a ne darui clipe alaturi de cine merita....
Cass, am cautat cuvantul in d - de Honey in the Sunshine la: 04/06/2006 02:21:22
(la: Cui ii place filosofia?)
Cass, am cautat cuvantul in dictionar :) multumesc :)

In alta ordine de idei mi se pare gresita interpretarea celebrei fraze "scopul scuza mijloacele" in conferinta asta...
De fapt Machiavelli nu vroia sa dea nici un fel de inteles meschin, toata povestea a pornit de la premiza ca vulgul, poporul, e ignorant si nu e in stare sa ia decizii constructive (care sa duca la binele general, in cazul de fata al diferitelor principate). El (acelasi "bobor") trebuie supus cu forta. Pentru acelasi scop (bunastarea generala) poate fi incalcata si etica comuna, in cazul de fata morala crestina. Si asta doar pentru ca Machiavelli intuia ca politica e o chestiune aparte care trebuie cladita pe legi proprii, complet independente de bine si rau.
De subliniat insa ca sensul teoriilor astora e strict politic, nu trebuie in nici un caz aplicat in alte campuri.
Desigur sunt destui cei care nu prea au habar ce spun cand folosesc termenul "machiavelic".
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
re:Si daca nu vreau sa ma trezesc? - de Realdo la: 15/06/2006 19:40:37
(la: somnul ca un halat alb de asistenta)
felicitari pentru descoperirea cuvantului ascuns; nu ma asteptam sa fie "dezvelit" asa de repede; probabil mi-am subestimat cititorii; I apologize. my lovely friends... :)
... acum trisez "my daily job" scriind mesaje pe cafeneaua.com in loc sa-mi termin rapoartele :) ar fi bine sa pot trisa definitiv, ca e greu asa, cu o gura de viata pe zi; cine ma intelege, sa traga aer adanc in piept... v-am pupat
#128031 (raspuns la: #128027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...