comentarii

un dialog intre tine si picaturile de apa care lovesc geamul intri seara de toamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Picatura si oceanul - de Areal la: 26/06/2008 10:18:37
(la: POVESTIRI CU TALC)

A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar?
Tatal i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.
A doua poveste:
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!
A sasea poveste:
-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.
A zecea poveste:
-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.
A unsprezecea poveste:
-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa.
Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!
Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
-Tu si cu mine, noi suntem una! Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?
Tatal rase din toata inima si spuse:
O picatura nu poate deveni
atat de murdara
incat oceanul
sa nu o poata curata.
ok. asa cum spui - de proud la: 25/03/2013 13:42:36
(la: Casă de pariuri !)
n-ai inteles comm. meu. Era de asteptat din moment ce te lasi influentata de atitudinea pescadorului. Trebuie sa specific vad, pentru tine. Asa cum ti-am spus, eu, m-am lipit de cafenea fara sa intreb asa cum faci tu datorita 'influentei'. Si fiecare dintre cei care sunt aici si posteaza sunt useri care nu fac parte dintr-o turma, nici gasca nici haita. Pe verificate! :) N-ai cum sa ma contrazici. Tu n-ai cum sa observi cat esti de influentata , si sunt sigura ca daca cineva te atentiona te-ai fi controlat. Atitudinea ta de a te potrivi in mozaicul cafenelei se aseamana ca doua picaturi de apa cu atitudinea pescadorului. Cubul lui Rubik , se poate rezolva in "n" feluri ... Nu, asta nu este criza de identitate. Nu.

pana si felul in care te simti 'jignita' atunci cand omul iti face de fapt un compliment dezvaluie o parte a ta. Dar nu conteaza in relatiile sumare din virtual ca sa continui.:)

pe viitor intreaba cand nu intelegi, este corect si constructiv. Te mai citez o data pentru ca dialogul nostru sa fie inteles si de cei care nu sunt direct interesati:

Nu stiu clona cui sunt. Am, se pare, o criza de identitate si abia acum am aflat. Asa mi-a zis proud; n-am inteles nimic; nu conteaza.

Nu conteaza?!?! Conteaza sa comunicam nu doar sa ne citim.

#644159 (raspuns la: #644151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Spiderman - de Little Eagle la: 22/03/2004 20:10:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Imagineaza-ti un ocean,si acest ocean este format din picaturi de apa,acestea toate la un loc il fac ceea ce este.Imagineaza-ti ca esti una din aceste picaturi care insa nu stie constient cine este,stie doar ca ea in sine este o individualitate si ca in esenta ei reprezinta acest ocean...
Hai sa zicem ca acest ocean este Dumnezeu ...el este atunci o multitudine de picaturi care il formeaza si tu ca picatura esti parte din EL!Tu esti un suflet din creatie.Tu esti in esenta divina a creatiei Dumnezeu!Nimeni NU iti va lua acest drept ce-l ai in tine de la inceputul creatiei universale.Trebuie sa fie revendicat de tine pt. ca intr-o anume viata sa devii oceanul insusi.
Si acea picatura din ocean care esti este ...sufletul tau.
Ai abordat un subiect f.f.f.complicat,pt. multi contradictoriu,este in fapt nici esoteric si nici surrealist si nici legat de religii,in adevar religia a scos multe texte din Biblie legate de reincarnare,la care insusi Isus a facut destule aluzii!
E un subiect ce necesita MULTE pagini de scris,s-au scris destule mai aproape ori departe de adevar.In rest raman speculatii si filosofii de secole in literatura lumii si arta.

Sufletul exista in tine si oricine,REMEMBER,esti una din picaturile oceanului!
Gindeste si simte si vorbeste PRIN TINE,esti trupul de azi prin care isi face o noua experienta de viata,Nu este separat de tine ci exista prin tine.
In drumul lui spre a se cunoaste sufletul va trece prin multe vieti si diverse experiente si chiar locuri diferite la poluri diferite,NU intimplator te nasti intr-o anume tara si NU intimplator ajungi sa traiesti in alta,si aici dam peste legea karmica.Unii numesc asta destin...in parte este adevarat in mare parte insa e
ceva cu dimensiuni si concept de gindire mult mai greu de asimilat de intelectul uman.
Sufletul TREBUIE sa treaca prin orice experiente posibile pt. a-si dobindi experienta de cunoastere si de a ajunge in final....de unde a plecat...si asta e
ironia soartei lui.In alta viata ai fost negru,ori chinez etc.,chiar va trebui sa stii si o viata de a fi femeie nu doar de barbat si viceversa,in acest fel sufletul isi capata experienta vietii trecind prin atitea si mintea(computerul uman) inregistreaza TOTUL si la o noua viata va ascunde trecutul vietilor tale dar ele sint pastrate in creier!
Ce-ar insemna daca azi am avea acces la toate vietile prin care am trecut? Am fi total paranoici!!!!N-am sti IN CE VIATA TRAIM!Creierul e ca un mare computer si cind vii intr-o noua viata ca nou nascut va ascunde trecutul.
Uneori sint oameni ce merg la Dr. psihologi si intra in transa si isi aduc aminte de vieti trecute,de fapt nu ei ci cei ce au fost cindva in alte vieti=sufletul lor.

Sufletul este NEMURITOR!
va continua sa se reincarneze la infinit de este necesar si va trece prin ORICE experiente de viata prin trupul ales caci numai asa se poate recunoaste si treptat va ajunge la tinta finala care in fapt e un drum in cerc....picatura sa devina insusi oceanul!

Conceptul de rai si iad NU EXISTA!!!Sint stari ale mintii umane.Astfel de ...locuri biblice NU EXISTA decit in mintea omului!!!!
NU EXISTA DIAVOL ca atare...basme de adormit copii.Exista insa Dumnezeu!
Pentru ca totul e mintal in esenta,daca real vei crede in o figura cu copite si coarne atunci vei CREDE ca exista!
Am sa-ti spun ca totusi spirite exista,suflete ce inca nu s-au putut materializa ori sint pe punctul de a oface.Unele sint poate rele si altele se tin de smecherii,altele sint bune precum viata ultima in care au expirat si poate chiar fi cu secole in urma...e trist pt. ele si trebuie intelese.
Simti in tine un spirit nereincarnat inca daca intri intr-o casa si ti se face aiurea pielea de gaina!Fi sigur ca ceva este acolo!!!
Trebuie sa intelegi sufletul si sa nu fugi de el,nu trebuie sa-ti fie teama!
Casa in care noi locuim este de peste 80 ani vechime si multe familii au trait in ea.Am ajuns la concluzia ca uneori sint spirite ce apar si fac giumbuslucuri,dar mi se par naturale si nu le dau importanta.
Stiu ca poate nimeni nu m-ar crede,dar recent de ex. un colier al sotiei a ...disparut din un sertar si ea STIE precis ca l-a pus acolo!Ca sa fim siguri am cautat toata casa si nu am dat de el!
Eu personal am simtit prezenta in casa a trei persoane,un batrin,o femeie la 40 ani si o fetita de vreo 9 ani,cred ca ea a luat colierul.Crezi ca-s nebun?
Te asigur ca NU!
Dar nu-mi pasa, stiu ca-s spirite bune si nu imi e teama de ele.Imi pare rau insa pt. ele ca nu si-au gasit inca un trup in care sa se reincarneze....crede-ma ca DUPA moarte e un fel de ...birou de asteptare....pina ce intri in alt trup nou...suna SCIFI?Atunci pune-ma in azilul de nebuni.

Dupa ce mori,sufletul pleaca din corp dar e inca f.f.f.f mult legat de el si INCA NU STIE ca acel corp e mort!
De aceea inca va sta in preajma lui pt. multe zile incercind a se"reuni " cu el si poate de aceea in religie si credinte se mentine corpul 3 zile pina la inmormintare.
Unele suflete chiar viziteaza mormintele lor fiind atit de atasate de acel anume trup in care au trait .
NU,sufletul NU se ridica nici la cer si nici ajunge in"iad"ori ...purgatoriu...!!!
Inca e legat o vreme de trupul lasat in urma dar cu timpul va intra in contemplatie si treptat se va rupe de "realitate" si se va obisnui cu un nou ciclu de viata si o noua experianta in ALT TRUP.
As zice ca si cum ai pleca din RO.si treptat iti faci o noua viata in Franta de ex.
O alta dimensiune si o noua experienta,devii altcineva si totusi in esenta esti si ramii ACELASI!!!!Gindeste ca asa se petrece cu tine dupa ce vei "muri"ca suflet.
NU exista MOARTE!La fel precum rai si iad este o abstractie mentala umana.
REALA MOARTE va veni cindva ....atunci cind vei ajunge sa devii OCEANUL si nu este moarte ci existenta sublima in eternitate devenind...Dumnezeu si acesta e drumul....f.f.f.f.LUNG!!!

Gindeste insa ca suflete exista oriunde in jurul tau in afar de oameni,sint animale si pasari si NU esti separat de ele pt. ca odata demult ai fost ele!Uita-te la ele si daca privesti cu atentie te vei vedea pe tine insuti si daca
vei plinge,inseamna ca te-ai revazut in creatia asta toata din care NU numai ca faci parte dar ESTI ea insasi,o mica picatura care face alaturi de miliardele altele UN OCEAN!Sintem toti frati si surori ar trebui sa ne iubim mai mult si sa ne urim cit mai putin,am fi mult fericiti stiind ca in esenta sintem ACELASI
SUFLET.

LOVE&PEACE,
Ozzy
--------------------------------------------------------------------------------------------------
"I have not come to teach but to awaken"
Avatar Meher Baba
-------------------------------------------------------------------------------------------------
God bless you!
I LOVE YOU ALL!
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alaturi de tine.... - de (anonim) la: 05/07/2004 17:30:52
(la: Sa te caut)
………..Valatuci de fum, de praf, rostogoleste frunze, dansand cu ele, un fuior de vant transparent si evaziv se iveste inaintea pasilor mei.Imi rapeste placerea de a-mi cufunda ochii in culoarea zugravita de octombrie pe trotuare, nu inainte de a-mi trage sufletul , oftand , gandindu-ma ca se sfarseste si aceasta luna, fara a vibra in galben, ocru, purpuriu.
Cu gandurile aninate de crengi, adulmecand mirosul ploii ce se anunta , imi plimb pasii incercand sa inteleg in ce secunda m-am desteptat si m-am trezit la viata.Oare ce energii s-au rasculat , simtindu-mi chemarile?
Plang.
Este si aceasta o modalitate de a multutmi, dar nu stiu cum ar trebui sa o fac mai bine de atat.Consider ca a plange de fericire este cel mai mare dar care poate fi facut unui om, este o stare de gratie la care putini muritori ajung.
Printre lacrimi , caruselul in care se leagana frunza de frunza, capata alte dimensiuni, fantastice.
Intind mana.O frunza isi pune stavila dansului si cauta putina caldura……
E un gest calm, pios prin care aduc ofranda zilelor de toamna si incerc s ama regasesc printer nervurile sangerii .Cateva picaturi spala culoarea , o prelinge, o uniformizeaza , curatand frunza de praful atator amintiri.Sufera, se strange, doar cu atat mai ramasese dupa o vara torida,cu amintirea mangaierilor pitite si se chirceste si marginile ii sunt arse.Mai are viata doar atat cat sa se lipeasca de pamant, sa devina una cu tarana. O las sa alunece, dirijandu-I plutirea , nu inainte de a-I sorbi culorile si tremurul.
Reusise sa ma opreasca din plimbarea mea fara tel, o simpla biciuire a toamnei.Am simtit in lacrimile prelinse de pe-o geana , un intreg murmur de frunza .
Emanam tristete. Dar totusi eram fericita in cel mai intim colt , tremuram de speranta .
Poate ca sunt ciudata, poate ca sper prea mult, nu reusesc sa “revin cu picioarele pe pamant”;inca simt ca legatura mea cu universal este la nivelul frunzei, al zbaterii de aripi.Totul incepe acolo unde se si termina.In cerc ma regasesc , in rotunjimea marului, a boabei de strugure, in picatura de apa, printre anotimpuri, incepand in toamna si sfarsind prin ea.
Si cu toata aceasta frangere si tanguire a frunzelor rotunde, a celor palmate, a altora prelungi si fine,este atata liniste si pace in aer, fuioare fine de ceata se ridica si aluneca peste copaci, luand cu ele tot freamatul , lasand in urma doar speranta ca anotimpul viitor este un alt inceput plin de promisiuni , sfarsind prin regrete.


ce fac cu viata ... (pt. in papuci) - de desdemona la: 24/08/2004 14:35:24
(la: Ce fac cu viata mea)
... e o intrebare care m-a chinuit si pe mine cu multi ani inainte, cand am realizat ca totul trece, totul se pierde, totul se transforma. E de fapt o intrebare simpla, care ii vine in minte oricui la un moment dat, si care (pentru a nu crea prea multa probleme) este ignorata. Dar ca orice lucru ignorat, revine mai tarziu, intr-o alta forma, cand universul ce ti-l construiesti se destrama, cand lucrurile de care te-ai atasat (persoane, credinte, iluzii, lucruri materiale) iti dispar din preajma. Nu poti sa ignori asa ceva toata viata. Ce sens au toate acestea ?
Din pacate (sau din fericire ?) raspunsul nu-l poti gasi decat tu insuti/insati daca ai curaj si esti sincer cu tine insuti. E o cautare care te insoteste mereu, poti s-o numesti cautare de sine sau cautarea adevarului. E o cautare, pe care fiecare o incearca intr-un fel sau altul. Sunt asa de multe raspunsuri la intrebarile ce ni le punem, si fiecare gaseste raspunsul in alt fel sau in alta parte. Dar exista o cale in toate acestea (asa cum ai spus tu: unii cauta prin bani, altii prin religie, altii prin yoga si ikebana). Exista multe cai, problema e ca tu singur trebuie sa mergi pe ele. Trebuie sa iti folosesti propria judecata, intuitie, enregie, libertate. Nu poti sa te lasi condus orbeste de o ideologie sau alta, trebuie sa traiesti totul.
Partea buna e ca o persoana realizata (care a gasit rapsunsul la cautarile lui) recunoaste si apreciaza o cautare sincera a altcuiva, si incearca sa-l ajute, el ii recunoaste pe toti cei realizati din jurul lui indiferent de felul cum au ajuns acolo, in acelasi timp bucurandu-se de diversitatea lumii.
Din fericire pentru mine, am reusit sa descopar relativ repede raspunsurile pe care le cautam, si de atunci s-au terminat chinuitoarele intrebari fara raspuns. E o revelatie si o devenire, un moment in care descoperi in tine insuti izvorul fara sfarsit al vietii si realitatii. Fara sa o stie, fiecare om are chiar in el insusi o mare putere, fiindca fiecare om e o reflexie a universului, o picatura de apa intr-un ocean, si in momentul in care constiinta aceasta devine realitate pentru tine esti transformat, si toate raspunsurile le gasesti chiar in tine.
In fine, poate tot ce am scris ti se pare doar un mare 'bla-bla' cu clisee deja auzite, insa considera-le o ipoteza - pana la proba contrarie.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Bio pro si contra... si DE CE - de Dan de Deva la: 30/12/2004 06:51:59
(la: Obezitatea la americani)
O mica paranteza: Sunt nou in acest forum dar am citit mesajele voastre. Cred ca se scapa un aspect important.
Trebuie sa dau un exemplu real:
In America, nu stiu cand, s-a facut un sondaj telefonic cu privire la lansarea unui produs sau serviciu (nu stiu exact). Pe baza rezultatelor testului s-a lansat respectivul produs. A fost un fiasco total. Trebuia gasita cauza. Ei bine, cauza era sondajul. In cazul unui sondaj se chestioneaza oameni din toate paturile sociale, cu diferite surse de venituri pentru a obtine o imagine a produsului la nivelul intregii societati. Din pacate, cei care aveau telefon erau cei cu resurse materiale bune si foarte bune. A fost omisa deci o mare parte a populatiei.
Revenind la oile noastre, adica bio sau nu si legand exemplul de mai sus de comunitatea noastra, a celor ce navigheaza pe Net, vedem ca, in Romania, accesul la retea se plateste destul de scump. In proportie (zic eu de 90%) utilizatorii de Net sunt cei cu venituri medii si mari. Dar marea masa sunt cei cu venituri mici sau foarte mici. O tara sanatoasa inseamna toti oamenii sai sanatosi si nu gruparea in enclave de "sanatate" alimentara sau nu. Prietenii, iubitii, apropiatii nostri pot fi sau nu din aceste enclave. Presiunea, fobia chiar de "a manca Bio EU" nu ne transforma treptat oare in niste egoisti orientati catre cuvantul EU? Oare nu stabilim chiar acum o enclava in care NOI mancam Bio si de restul prea putin ne intereseaza? Sunt de acord ca lucrurile se misca in intreaga lume, dar este foarte greu sa mananci Bio cand ai un salariu mic, copii de intretinut, cheltuieli, facturi de platit. Toate acestea iti dau un buget extrem de mic pentru cosul de alimente. Si inevitabil alegi ce este mai ieftin. Care din pacate nu este Bio.
Precum ati punctat si voi, persoanele obeze sunt cele cu venituri mici in America. In Romania sunt cei slabi si anemici, predispusi la boli si constransi la degradare umana. Un popor este suma indivizilor sai si nu individualitati in sine. De aceea o Europa, o America considera acest popor ca fiind unul de manelisti, hoti si tigani. E ca la alegeri, conteaza majoritatea. Si NU poti spune despre TINE ca esti o picatura de apa pura(care mananca Bio) daca traiesti intr-o balta, oriunde in lume ar fi acea balta.
#32439 (raspuns la: #32104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Banu' (marunt) si succesu' - de Dinu Lazar la: 02/03/2005 16:08:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Desigur ce am zis mai sus e o simpla presupunere. Oricum cat timp 2,3 dolari inseamna plata la noi eu nu am de gand sa vand fotografii. Mai bine le tin pe hardisk sau in album si le arat pe la prieteni sau pe site-uri."

Sigur, plata fotografiilor la noi e o bataie de joc; dar aici s-a ajuns si din cauza calitatii morale a celor care se ocupa cu fotografia, si intr-o oarecare masura inculturii financiare care exista in domeniu; pe ansamblu, s-a ajuns aici pentru ca se poate, adica penru ca merge si asa.
Imi aduc aminte ca in anii `90 se putea cistiga foarte bine inca; pentru o imagine cu o picatura de apa care cade ( a fost pe eticheta de la apa Perla) s-au platit doua mii de dolari prin anii `95, si cind s-a facut primul numar din Avantaje, englezul respectiv a platit mii de dolari fotografiile; pe urma a venit acolo un fotograf englez care pentru masa, casa si doua mii de $ pe luna facea toate fotografiile de la doua, trei reviste ale respectivului trust, si cind si-au dat seama ca si asta e prea mult au angajat colaboratori si fotografi in redactie care ilustreaza pe cit se da.
Piata romaneasca nu cred sa mai dea vreo speranta inca vreo generatie, doua, celor care ar vrea sa isi amortizeze cheltuielile sau chiar sa incerce sa traiasca civilizat din fotografie, dar se poate sta aici si colabora oriunde in lume si lua un ban bun; sunt agentii foto, agenti, oportunitati de a plasa imagini, Internetul ofera o incredibila oportunitate.
Cine vrea poate vinde imagini in lume si poate sa cistige bine din fotografie. Trebuie numai incercat, muncit la marketing, trimise oferte...nimic nu e simplu.
Desi in toata lumea e o inflatie incredibila de fotografii de calitate si preturile se prabusesc, si agentiile de imagine dau faliment pe capete, tot mai sunt oportunitati de a cistiga ceva din imagine mai civilizate ca aici, unde e o bataie de joc incredibila, demotivanta si tragica totodata.
#37911 (raspuns la: #37904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa vedeti ce se schimba la noi - de Omul de la garantii la: 09/03/2005 13:55:04
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Subject: Romani celebri !

PUTEM OBSERVA cu stupoare cum chiar unii români afirma despre locuitorii acestei tari ca ar fi doar niste ?barbari? înca de pe vremea dacilor, care n-ar fi stiut nici macar sa scrie (cum prezinta în unele articole ?Academia Catavencu") si ca românii sunt si acum ?codasii Europei"! Astfel de afirmatii pot fi semne de incultura crasa sau, de cele mai multe ori, de rea vointa, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziaristi care nu urmaresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.

Si pentru ca autorii celui mai popular dictionar occidental ?Larousse? nu vorbesc deloc de români ca natiune importanta pentru dezvoltarea civilizatiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marca originari din România, sau personalitati mondiale de prima marime care apartin acestui neam, dar care din pacate nu sunt cunoscuti, deoarece se pare ca mass media româneasca este mult mai preocupata de cazuri stupide care nu au nici o valoare umana si nationala.

? Rachetele expediate de la Cape Kennedy si aripile ?Delta? au fost inventate la Sibiu înca din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amanuntele necesare si cu o fireasca uimire ca ?istoria oficiala? a ?reusit? sa-l neglijeze? Racheta spatiala cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy") a fost inventata în 1529 si trimisa în spatiu cu succes în 1555, în prezenta a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, seful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570).

Aceasta informatie si urmatoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista inventiilor mentionate în manuscris contine: racheta cu doua etaje de ardere (1529); racheta cu trei etaje (1529), baterie de racheta (1529), casuta zburatoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)? ?Casuta zburatoare", propulsata în aer de racheta, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spatiale folosita de cosmonauti începând cu anii 50!? În lucrare erau mentionate si pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.

? Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de o savanta de la Facultatea de Stiinte Bucuresti, si însusita apoi de Marie Curie si întrebuintata pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta românca îi scria regelui Carol al II lea: ?Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala ca si a domnilor recomandati de dl. Perrin, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea si de al carui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandata de însusi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (? ) Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe dl. Perrin si pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.? Vesnicile ?plecaciuni? fata de cei de afara, bogati, deci destepti si merituosi! Nedreptatita savanta înfiintase din proprie initiativa Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Stiinte Bucuresti?

? 1827 - Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre organizatorii învatamântului national inventeaza predecesorul stiloului modern: ?condei portaret, fara sfârsit, alimentându?se singur cu cerneala?
? 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului.
? 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi.
? 1881 Alexandru Ciurcu - obtine un brevet din Franta prin care prevede posibilitatea zborului cu reactie.
? 1885 Victor Babes - realizeaza primul tratat de bacteriologie din lume.
? 1886 Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie.
? 1887 C. I. Istrate - Friedelina si franceinele.
? 1895 D. Hurmuzescu - descopera electroscopul.
? 1899 C.I. Istrate - o noua clasa de coloranti.
? 1900 Nicolae Teclu - becul cu reglarea curentului electric si gaz.
? 1904 Emil Racovita - fondatorul biospeologiei.
? 1905 Augustin Maior - telefonia multipla.
? 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu ?Vuia I? acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
? 1906 A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adânci.
? 1908 Lazar Edeleanu ? primul procedeu de rafinare a produselor petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care ii poarta numele.
? 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen - ?pila Karpen", care functioneaza înca si produce curent electric, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
? 1910 iunie - Aurel Vlaicu - lanseaza primul avion din lume fuselat aerodinamic.
? 1910 Tache Brumarescu - masina de taiat sulf.
? 1910 Stefan Procopiu - efectul circular al discontinuitatilor de magnetism.
? 1910 Gh. Marinescu - tratamentul paraliziei generale.
? 1910 Henri Coanda reuseste primul zbor al unui avion cu reactie (fabricatie proprie).
? 1910 Ioan Cantacuzino - ?fenomenul Cantacuzino? (aglutinarea unor microbi).
? 1913-1916 Ioan Cantacuzino - vaccinarea antiholerica (metoda Cantacuzino)
? 1916 D. Danielopolu - actiunea hipertensiva a digitalei.
? 1918 Gogu Constantinescu - întemeiaza o noua stiinta: sonicitatea.
? 1919 Stefan Procopiu - unitatea elementara de energie magnetica (magnetonul).
? 1920 Emil Racovita - pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume).
? 1920 ing. Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamânt - Luna, folosite la pregatirea programelor ?Apollo? (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei ?Apollo? care a dus primul om pe Luna.
? 1921 Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma ?picaturii de apa").
? 1921 Nicolae Paulescu - descopera insulina; pentru ca era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod pentru aceasta descoperire?
? 1921 Stefan Procopiu - Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).
? 1922 C.Levaditi si Sazevac - bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
? 1925 Traian Vuia - generatorul de abur cu ardere în camera închisa si cu vaporizare instantanee.
? 1930 Elie Carafoli - avionul cu aripa joasa.
? 1933 Henri Coanda - aerodina lenticulara (farfuria zburatoare).
? 1938 Henri Coanda - efectul Coanda.
? 1938 Henri Coanda - discul volant.
? 1952 Ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie ?Dr. Ana Aslan", primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare. ?Ana Aslan? are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra îmbatrânirii au convins înca de la început, aducând institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor ?Aslan? a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgând, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu ?Gerovital".

O mentiune speciala facem pentru Stefan Procopiu, fizician de renume mondial, doctor honoris causa al mai multor universitati din lume, membru al Academiei Române, intemeietorul scolii romanesti de magnetism, om de mare tinuta profesionala, de înalta atitudine civica si patriotism. In 1919, plecând de la teoria cuantelor a lui Max Planck, calculeaza valoarea magnetonului teoretic (unitatea elementara de energie magnetica), astazi cunoscut ca ?magnetonul Bohr-Procopiu". In 1921 descopera fenomenul de depolarizare a luminii in suspensii si coloizi, denumit fenomenul Procopiu, urmat in 1930 de efectul Procopiu, in magnetism. Propus spre acordarea premiului Nobel pentru fizica de catre comisia de recomandari in urma dovedirii teoretice a existentei magnetonului, a fost privat pe nedrept de distinctie, aceasta fiindu-i inmanata savantului danez Niels Bohr, desi descoperirea a fost anuntata intai de roman.

? O sincronicitate uimitoare a fost sesizata de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburatoare testate de americani în 1961, dar, desi americanii au fost creditati ca autori ai inventiei, adevaratul inventator este Justin Capra care, în 1958 a proiectat, realizat si zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunatatit si este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapida de pe platformele marine si pentru supravegherea zonelor forestiere.

? Un crater de pe luna poarta numele lui? Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul român a demonstrat ca axa mare a elipsei pe care se deplaseaza Pamântul în jurul soarelui este de o marime variabila, creând premisele de baza ale astrofizicii moderne.

? Mai putem semnala existenta unor personalitati, adevaratele ?vârfuri de talie universala? aparute dintre minoritatile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat ?parintele navigatiei spatiale"si, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, seful programului rachetelor americane ?Saturn".

Alte realizari romanesti:

? Stefan Odobleja - Parintele ciberneticii generalizate .
Timisoara - primul oras european cu iluminat stradal cu energie electrica (noiembrie 1884).
? Griogore Antipa ? savant naturalist, inventatorul dioramelor (1912).
? Ion Agarbiceanu ? primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie (1962).
? Dumitru Daponte - inventatorul modalitatii de proiectare a filmului in relief.
? Iulius Popper - inventatorul unui dispozitiv pentru recoltarea aurului din apa marii; in plus este cel care a dat denumiri romanesti unor locuri din Tara de Foc (Sinaia, Ureche, Lahovary, Rosetti).
? Aurel Persu - a stabilit ca automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie sa fie proiectat avand forma unei picaturi de apa, in cadere. General Motors precum si Ford au facut propuneri pentru achizitionarea patentului.
? Anghel Saligny - construieste in premiera mondiala, la Braila si Galati, silozuri din beton armat (pentru poduri).
? Eliza Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume.
? Smaranda Braescu ? una din primele femei parasutis din lume, detinatoare a mai multe recorduri mondiale in domeniu.

REALIZARI CONTEMPORANE

O alta idee propagata destul de puternic în societatea româneasca de astazi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca România de astazi ar fi? o ?tara bolnava", fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu ?codasa Europei".

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe români ?la locul lor? (si departându-i de traditia si sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc ?Atotputernicii Lumii", Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului românesc ale ultimilor ani:

? Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata întreaga Biblioteca a Academiei Române, iar informatiile ar putea rezista? 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor ?Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârsit formalitatile?

? Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premiera mondiala, un aparat care purifica aerul în spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind ?ca în salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!?

? Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, în ian.2001)

? România a câstigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, în 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA în finala).

? Hackerii români sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. ?Distractia? (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa îsi dovedeasca ? valoarea) celor ?5 magnifici de la Rasarit? a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti? Printre site urile ?sparte? de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc?

? La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia româna s a mai întors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru  inventia ?Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala în promovarea inventiilor.

? Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si în Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si în conducerea acestei unitati.

? Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

? La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii români au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Vâlcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari? Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada? Fireste, el a fost ?racolat? imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)?

? Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe în colaborare cu NASA.

? Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii?

? România este pe primele locuri în lume la? exportul de inteligenta. De exemplu, la ?Microsoft", a doua limba vorbita este româna, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot români?

? Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa înfiinteze în România primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica în fitness pentru adulti?

? Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decât calculatorul (înmultiri, împartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer?

? Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pâna la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind în fapt ?instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala în lucru mecanic". ?S-ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia în lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari?

? Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme ?Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit ?performanta? de a fi somer în România?

? Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, în câtiva ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat când a îndraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica? de 4 ori greutatea sa în aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor? ?din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani? Prima inventie valoreaza miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii cât si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari? În acest timp, statul român ignora în continuare o inventie, într adevar de miliarde?

? Anonim nascut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumina. Prietenul sau, Albert Einstein l-a avertizat: ?Esti un visator. Cine crezi ca o sa ti permita sa distrugi întreaga industrie farmaceutica si sa revolutionezi medicina?? Mai târziu, Elena Ceausescu i-a propus, prin intermediari, sa i cedeze inventia? Pâna la urma, avea sa ajunga prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte inventii românesti ?pierdute? în strainatate ? În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pâna acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice? C.P. Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fara biela (vânduta Japoniei si folosita în celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

? Justin Capra este un inventator celebru al României, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii în care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani? În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani în care ?semidoctii savanti? l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din România si au lansat o în fabricatia de serie? În 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamânt la? Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata în 1962 de Wendell Moore ("specializat? deja!), iar inventatorul? a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau? Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, ?Soleta", care consuma ? 0,5l/100 km si al unei motorete unica în lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încarcare).

? Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! ?Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul românesc dar si pentru ?talentul? cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 si a fost brevetat în ? ianuarie 2001. Pâna atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la ?Mercedes? (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei? Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe ?cazanul Traian Vuia", inventie folosita înca la locomotivele Diesel electrice pentru încalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre si navale, în locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai exista doua brevete în domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. ?Motorul Rusetel? foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, încântat. ?Reusita ar fi un miracol, si cred ca în asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".
#38709 (raspuns la: #34989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeia si barbatul, - de popix la: 12/04/2005 13:49:00
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
au sarcini, ma refer intr-o relatie, diferite in bunul andament al acesteia.fiecare trebuie sa faca ce stie mai bine, clar.femeia face mai bine curat sau mancare sau mai stiu eu ce lucruri care tin de viata casnica.asta nu inseamna ca nu trebuie ajutata ori de cate ori este nevoie.barbatul are alte caracteristici, e mai tehnic ca sa spun asa, io n-o vad pe partenera mea in stare sa monteze un dulap, sa schimbe un intrerupator sau sa puna silicon pe la sanitarele care pierd cate o picatura de apa, prefer(am) s-o fac eu caci altfel avem probabilitati de 99,9% sa zugravim frumushel baia vecinului de dedesubt...

sunt de acord ca femeia sa faca ce-i place, sa studieze, sa se machieze, sa citeasca si sa mearga la film cu amicele dansei atunci cand exista timp si posibilitati materiale.pentru ca e just ca femeia sa se recreeze si sa aiba si alte activitati decat cele obisnuite.n-as fi de acord cu "placeri" exagerate, "scumpi, in seara asta ma duc sa vad un spectacol de streaptease cu barbati" sau "au inventat un nou tip de masaj anticeluloza.." etc.mi se par de prost-gust si inutile astfel de placeri.iti fac eu streptease sau chemam vecinul fara sa mai faci efortul economic.adica hai sa nu dam in exagerare cu astfel de emancipari de acest gen , foarte discutibile dupa parerea mea.
in concluzie, femeia si barbatul trebuie sa se RESPECTE reciproc, sa-si tina seama de cerintele si indatoririle fiecaruia.incet-incet se cladeste ceva solid si fiecare isi gaseste locul potrivit intr-o relatie(barbat-femeie).
RSI, cu tine chiar ca n-am inteles demult... - de cico la: 03/09/2005 21:16:20
(la: De ce deranjeaza adevarul?)
...care e problema??? Am citit adesea si pe trancaneala, sau chiar si-aici, "subtilitati" la adresa mea pe care mi-e greu sa le-ncardez altfel decit ca ...faci parte dintr-o anume gashca. Cum spui, nu tin minte sa fi avut vreun diferend, ba chiar dialogul cu tine mi-a parut mereu interesant (si din reactiile tale imi parea reciproca valabila).

nu este prima oara cand te iei de alti utilizatori netam-nesam

Aici o sa-ti spun limpede ca dai dovada de perfidie! Arata clar, pina la mesajul #69466, cine "s-a luat de alti utilizatori"?

Ce va deranjeaza pe citiva de-aici e (cum scria si rac) problema de orgoliu si vanitate. Cum poti sustine ca te deranjeaza prezenta unui pe un sit prin faptul ca isi spune parerile? Mult, putin, cita vreme nu exista reguli cantitative sau referitoare la ce subiecte ai avea sau nu dreptul sa comentezi, e pura magarie sa se tot vina cu asemenea remarci! Cit despre altii care privim strimb pe margine si-avem totusi bunul simt sa comentam reactiile pline de mitocanie pe privat, sintem destui.

La "matematica" ta nu-ti mai raspund, ca ma simt deja scirbit de-un asemenea "antet" moralist de prost gust. Daca doreai intr-adevar un "sfat prietenesc", n-o faceai aici, acum si in acest fel.

ps La mesajul infect al celeilalte n-o sa mai raspund. Ii recomand simplu o vizita prin Felentari, daca are chef sa se racoreasca in acel mod. Si daca alt limbaj nu cunoaste :(
___________________________________
"Stiinta evolueaza logaritmic" ;)))
(un uom)
#69517 (raspuns la: #69513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder... - de Shtevia la: 27/10/2005 11:02:24
(la: În colţul meu, în lumea mea)
Mie mi se pare ca a te inchide in coltisorul ala e o fuga de lume, de tot. Sigur ca toti ne simtim obositi la un moment dat, poate chiar ne e si lehamite de tot, chiar si de noi insine, dar cred ca asta se intampla atata vreme cat delimtam strict: tu-eu-ceilalti. Oare nu facem toti parte dintr-un Tot? Asa, cam cum sunt picaturile de apa dintr-un ocean. Sigur, fiecare picatura poate crede ca este foarte diferita de celelalte picaturi, dar, oare, esenta nu e aceeasi: tot o apa (si un pamant:) )? De multe ori, cand te inchizi in tine si analizezi ce e in jur, poti sa deformezi realitatea, mai cu seama daca stai tot mai mult si mai des acolo. Ai si spus asta, la un moment dat, de altfel…

nu poti iubi ce nu cunosti...cateodata iti trebuie o mie de ani sa cunosti pe cineva, cateodata doar o zi...

Se spune ca ce nu cunoastem, nu exista pentru noi, ori, mai rau, ne temem de ce nu cunoastem si, de obicei, de ce ne temem, uram.
#81846 (raspuns la: #81830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dialog cu tine insuti - de cezarok2 la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Un adolescent)
Nu vreau sa-ti dau consultatii psihologice,hai sa fim mai realisti.
Pune-te in situatia mamei.
Faptul ca va crescut singura ,imagineaza-ti ce greu ia fost.De aceea pune accentul pe munca si bani cand se refera la viitorul tau.Trebuind sa fie si mama si tata pt. voi,sa munceasca pt. bani cat 2,nu mai are rabdarea necesara sa asculte parerea sau dorinta ta. STIE ca numai prin munca poti razbate (si functie de fiecare ,asta inseamna ori numai supravietuire ,ori performanta si realizare).De aceea te indeamna sa inveti ,sa ai o viata mai usoara decat a avut-o ea.Poate nu are nici timp ,nici putere si poate nici nu stie sa-ti dea sfaturi referitoare la perioada prin care treci.Nici cu fratele tau nu a facut-o si de aceea el este asa morocanos.Nici el nu a facut ce si-a dorit cu viata lui,poate nu a putut mai mult,dar nici nu a avut sprijinul moral dat de un parinte ,la momentul respectiv.
Mama ta stie doar ca trebiue sa te intretina pana iesi pe salariu si depinde numai de tine la ce nivel te vei situa.

As dori, daca nu-ti cer prea mult ,sa-mi spui in ce zodie sunteti nascuti tu si mama ta.Nu sunt astrolog,dar am o carte super tare si mie mi s-au adeverit chestiile importante din viata,asa cum scrie acolo (exp.: anul cand am avut copilul, anul cand mi-a murit tatal,s.a.).Asa ca am destula incredere in acel zodiac.Daca vrei am sa ma documentez pentru tine .

Eu cred ca nu esti mandru, increzut si narcisist,deoarece un astfel de om NU POATE RECUNOASTE CA NU E MULTUMIT de el (vezi definitiile cuvintelor in www.dexonline.ro).
Cred ca esti foarte sensibil ,ai nevoie de multa dragoste manifestata,iar cheful de cearta cu mama ta e normal la varsta adolescentei,cand incepi sa ai propriile pareri care difera de cele ale ei.Ea te iubeste dar datorita greutatilor vietii a devenit aspra si nu-si mai exteriorizeaza sentimentele.Incearca intr-un moment de calm,acasa,la o cafea,sambata dimineata,sa vorbesti cu ea.Spune-i ,neaparat pe un ton calm si cald,fara urma de repros,intr-un fel neajutorat (calca-ti pe mandria de care te acuzi singur ),ca ti se pare ca o s-o dai in bara,ca ai sentimentul ca totul se naruie in jur din cauza tensiunii in care esti stiind ce te asteapta,cu examene grele la care nu stii daca faci fata.Adu in discutie ca stii cat s-a chinuit ea,intreab-o chiar cum a reusit sa faca fata.Sigur va gasi cuvintele care vor lega o punte intre voi,daca o vei provoca asa.La ea ,a avea intotdeauna dreptate e o deformare si profenionala(lucrand cu copii,si voi pentru ea sunte-ti copii indiferent de varsta) si sociala(ne mai avand sot cu care sa se sfatuiasca,a trebuit sa ia singura deciziile).
Pentru binele tau,TU TREBUIE sa ai o discutie cu tine insuti. Suna banal dar:"ce vrei sa te faci cand vei fii mare?".Gandeste-te bine ce vrei ,ce-ti doresti,apoi vezi cam cum se traieste dintr-un salariu in acel domeniu (ia in calcul ca poate nu vei fi AS in meserie), cat de greu/usor gasesti un serviciu de acel gen (in cazul tau daca iti place ,Automatica e super OK.).
Sper ca vei avea rabdare sa citesti si nu uita,spune-mi zodiile voaste.
Succes.
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Cassandra - de abc111 la: 11/07/2006 07:22:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
As dori sa ai dreptate! Am avut unele experiente nu prea placute cu acest site in primavara. Trebuie sa spun in primul rand ca apreciez foarte mult existentza site-ului si faptul ca ofera posibilitatea de discutii, chiar "a batons rompues", discutii utile societatii civile, dar de cateva ori am propus cate ceva fara sa primesc nici un raspuns. Chiar daca alegerile mele nu au fost cele mai bune, mi-ar fi placut sa mi se raspunda: nu suntem de acord cu aceasta tema pentru ca...ca sa inteleg.
Dar au mai fost unele lucruri discutabile... In primavara, subiectul acestei discutii disparea cu zilele sau saptamanile dupa ce contribuiam cu cate ceva; nu am mai putut accesa acest subiect din februarie pana aproape la sfarsitul lui martie...cand a reaparut. O vreme am renuntat sa-l urmaresc. Un mesaj al meu trimis unei persoane din tara a fost...discutat pe site!!! (comentarii cu privire la un mesaj trimis de mine cuiva care nu are legatrura cu acest site,de catre o persoana care a semnat "Bullet").
Cred ca e suficient ca sa intelegi ca dupa ce am trait intr-o societate condusa de un paranoic...sunt reticent. Ma si intreb: nu cumva m-am molipsit si eu?:))) Nu cumva si aceasta parte din Ceausescu e "in noi insine"?:)))

Oricum, am decis sa revin fara sa tin cont nici de interesul meu personal imediat (care ar fi poate sa tac din gura), nici de pozitia in care apar (oricine e vulnerabil cand isi deschide altor priviri propria lui viata), dar am facut-o pentru ca cred ca e bine ca altii sa poata judeca lucrurile in cunostinta de cauza, chiar daca personal acest lucru nu-mi aduce nimic bun. Cred ca in mare parte reactia romanilor la multe realitati moderne se datoreaza mai mult ignorantei si nu rautatii. As fi primul care sa condamn ceea ce vad ca e negativ in mine daca asta ar ajuta altora (sa aiba un termen mai bun de comparatie pentru diverse lucruri).

Motivul pentru care particip la discutii: cand eram in tara i-am condamnat foarte mult pe romanii din strainatate care (cand noi eram sub Ceausescu) nu informau deloc publicul. Imi amintesc de Europa Libera, cand Virgil Ierunca dadea emfatic citate din "Gai-Pied", fara sa mentioneze ca era o publicatie homosexuala! Ei ar fi trebuit sa informeze, nu sa ascunda! Urmarea? Crearea unei paturi de intelectuali laudati de Europa Libera care sunt azi tot atat de ignoranti in aceasta problema ca si pe vremea lui Ceausescu! Am promis ca eu nu voi face la fel!

Uneori poate ca am o atitudine dura fata de ceea ce unii ar spune ca e religia - organizata sau nu, sau altele. As vrea sa fiu foarte precis: am aceasta duritate numai fatza de impostura, nu fatza de omul de rand pentru care a merge la biserica inseamna poate singura raza de lumina dupa o saptamana de lipsuri si deznadejde. Deci, numai fatza de "Cantarea Romaniei rediviva".

In plus, sunt foarte dezolat cand vad cum au tratat oamenii in tara problema copiilor strazii, problema care am vazut ca inca nu e rezolvata. Faptul ca niste fiinte umane erau tratate ca gunoiul. Am multe marturii in sensul tratarii inumane a copiilor fugiti de acasa (nu degeaba; cu tati alcoolici si mame decazute). Vara mea mi-a scris si ea , speriata de modul cum ii trateaza lumea. Ea le dadea macar camasi si mancare, dar asta e o picatura de apa in ocean. In toiul iernii, copii cu o singura camasa pe ei, plini de apa sau inghetati, zgribulind de frig si cu temperatura inalta, erau alungati cand cerseau la blocuri (de exemplu in Valcea, dar peste tot) si practic obligati sa mearga iar in canalele lor unde mureau ca mustele. A fost un fenomen general si nimeni nu isi asuma raspunderea. Asta tradeaza o mentalitate mai apropiata de cea medievala decat de cea a statelor cu care ne place sa ne...comparam.

Inteleg ca pozitia mea e neconvenabila de multe ori, dar totusi particip la aceasta activitate - consumatoare de timp- pentru ca cred ca punctul meu de vedere poate fi util si pentru ca, spre deosebire de majoriatea romanilor emigrati, tin la tara si la locuitorii ei, cu toate tarele si bubele lor...Limba si cultura romaneasca sunt totusi foarte originale si le doresc numai bine.
#132624 (raspuns la: #132603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@~@~ - de Cri Cri la: 13/12/2006 02:10:00
(la: o cutie de chibrite)
Poate ca-i doar impresia mea, insa mi se pare ca spunem acelasi lucru cu alte cuvinte. Si ne-ntelegem de minune, insa fiecare vrea in alta directie, eu la izvor, tu la varsare. Eu, sa "prind" adevarul (relationarea optima, in context) de pe pozitia persoanei (am prins diferenta pe care o faci), tu-->sa surprinzi persoana din unghiul adevarului sau prin perspectiva mediului... inductie si deductie.

Treaba ca nu poti duce la alt nivel ceea ce ai acumulat in altul mi se pare ca trebuie tratata cel putin circumspect.
Ba mi-e teama ca nu.
A duce/nu duce dintr-un nivel in celalt comporta doua aspecte:a fi substanta de toate nivelurile si a manifesta ce esti. Ma contrazici cu "ne-dusul", cu toate acestea te referi doar la al doilea aspect. In relatii apare exact "partea vizibila a lunii", e imposibil sa "aratam" tot ce suntem. E ca si cum mi-ai spune ca simti diferentele dintre picaturile de apa din pahar, provenienta fiecareia, sa zicem. La nivel constient, asa ceva nu prea ajunge, asta nu inseamna ca diferentele nu sunt sau ca nu le receptezi. Hmm... si ce zici, paharul de apa baut acum trei zile te-a influentat in cele ce ai scris aici aseara, sau ba (scrisul ca existentza a ta, in relatia cu mine pana una-alta)?

Persoana inseamna in primul rand perspectiva deschiderii catre celalalt. Eu exist doar in relatie cu un "tu", cu mai multi "tu", cu toti acei "tu" care intra in orizontul meu de fiintare.
Foarte frumos si aproape adevarat. Dar deschizi cat poti, sau cat ti se permite. Mai precis, cu toata bunavointa de a deschide, nu esti deschis decat atat cat percepe celalalt. Si n-ai nici un control. Desigur, alegi cum sa te raportezi la cineva, insa esti limitat la dorinta celuilalt de a te intelege si, nu in ultimul rand, la puterea sa de intelegere. Cu alte cuvinte, nu ne apartine decat incercarea de a ne infatisa privirii, nu si imaginea. In cadrul relatiilor, suntem ce reusim sa transmitem, parte infima din substanta acumularilor.
Cum alegi sa te expui? Indubitabil, raportandu-te la cadrul general. Cel restrans, al grupurilor, cel larg, al lumii. Esti tot tu? Cu siguranta. Toti ceilalti "eu" vor avea aceeasi parere despre tine? Cel mai probabil, nu. Pe de o parte, tu te comporti altfel cu fiecare, pe de alta, fiecare te priveste cu ochii sai. Bun, truisme deja, dar pledoaria e anti consideratie liniara a adevarului personal. Probabil ca ideea de triumf/esec existential apare in masuri de cantitati si importantza (obiectiv) sau in (tot acolo ajungem) modul in care ti-ai educat sinele sa perceapa.
Clar, corpul fizic ne limiteaza, trecem peste.
Cu "cazutul de pe marginea masutei" ma refeream la acest "esec existential". Din nou, crezi ca tine de liber-arbitru si decizie sau este, de fapt, acceptare? Nu in sensul de resemnare; probabil aici e punctul in care avem o neintelegere, ci in sensul de a alege ceea ce ne alege. Ca drum firesc catre scop. Lupta pentru "a vedea", mai degraba decat aceea pentru "a obtine". Sau, revers, a admite ca, anume ceva ce n-am vazut, nu era pentru ochii nostri.
De-aici si ideea mea de determinare.

Deci, a ramas stabilit ca vorbim de libertate si nu de independentza, da? La urma urmei, nici independentza nu poate fi totala, oricat ne-am aroga-o. Cel mult, daca ne-am izola in desert, si tot ar fi o dependentza in legatura cu mediul daca nu cu umanitatea.:)
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
#163094 (raspuns la: #162836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Seamana ca doua picaturi de - de Daniel Racovitan la: 11/01/2007 20:44:38
(la: Fotografie: Parisul meu / Mon Paris à moi)
"Seamana ca doua picaturi de apa cu al meu:))"

Interesant. Le putem vedea pe undeva?
#167990 (raspuns la: #167974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri - de Giordano Bruno la: 16/04/2007 10:36:28
(la: Impas banal :))
Prioritatea Nr 1 in ceea ce priveste raspunsurile mele este M a o , datorita comentariului sau sanatos , scurt si la obiect . Comentariu de nota 10 , neincriminatoriu desii putin ironic-motivat fata de o posibila blondina senzuala ce militeaza pt ,, Pacea Mondiala ,, sau mai mult ! NU ARE NICI O TREABA CU REALITATEA traind in lumea ei obscura . Limitarea intelectuala a acesteia punind-o in postura de a riposta vehement precum draqu la tamaie :) fata de ----> (vezi sus in partea stinga la antetul firmei ) ,, Te provoaca sa gindesti ,, . Am zis prietena , iubita , amanta ipotetica pt a da un aer mai realistic unui posibil personaj de acest gen , personaj ce poate exista in viata reala a oricarui user .

Epilog
Ideea initiala mi-a venit intradevar dintr-o discutie cu o tipa ce nu era prea incintata de cafenea , am improvizat pe urma , adaptind micul scenariu intrezarind un posibil viitor avind in vedere reactia unei alte tipe cunoscute de mine , pe care o cheama intradevar Kitty ... Materia de baza din care este creata aceasta fraza este tipa - cafenea - Kitty .Am tendinta de a exagera , iar imaginatia ma duce pe tarimuri noi , neasteptate , tarimuri de vis . Poate chiar si visele isi au radacinile adinci din crunta-dulce realitate .

maan & picky : le vreau pe ambele pt ca dupa cum ziceam , sau nu ziceam ?! ambele imi ofera cite-ceva . Pina si o picatura de apa imi ofera avantaje sau invataminte ca de ex in drumul explorator a acestei picaturi de apa prin anumite trepte ajung la protoni & neutronii am auzith k acestia sint formati din forcs pe care poate la rindu lor le voi afla compozitia chiar pe acest site ori de la Blondina , ce nu-i merit atentia transcedenta .

Honey in the Sunshine : ai pastrat iz ul acela de suburbie , imi place . Totusi daca nu ar exista stratul de ozon m-ai pirjoli , ai provoca chiar interferente electromagnetice care ar duce la cutremure dezastruoase si toate acestea cu ajutorul Informatorului care este cauza primordiala a opriri acestui motor-nucleic ce tine-n viata acesta planeta . Apropos , Honey ! Iti zic un mic secret . Insasi instabilitatea ajuta mentinerea stabilitatii :) (citeodata ) . Cine-i fascistu ce se drogheaza cu tot feliu de lacuri shi vopsele ?

cosmacpan : ai copyright pt acest cocteil molotov ?

mushil78 : saltare

Lexis : am precizat chiar din primele rinduri nemultumirea ei , rabdare , vin shi raspunsurile


donquijote : :) banuiesc a fi pretext , certitudinea o astept din multitudinea comentariilor userilor (atent si analitic tip esti )

Informatorul : Nu vad sensul aluziei la prajeala si daca ti-ai permis vreau sa te intreb si eu ceva . Chiar cunosti Historie? intrebare retorica , pt ca sint cu totul dezinteresat de un raspuns din partea ta . Ce combatea Giordano Bruno ? Incep sa cred ca ai ramas in urma cu 400 de ani la capitolul evolutie-civica pt a nu zice evolutie-fireasca . Dar cel mai potrivit raspuns pt comentariul tau ar fi un citat de la un user de pe site adica Daruma ,, ceva ma face sa cred ca am sa "plang" in continuare ,, . Informatorul poate fi numele folosit pt ati ajuta a fi incognito pe site sau in viata reala . Inchizitorul poate fi numele tau adevarat ! De data aceasta nu ma poti prajii pt ca am un alt As in mineca evolutia-civica a celorlalti participanti la discutie . Am avantajul celor 400 de ani trecuti , 400 de ani care pina la urma au luminat pina si cele mai intunecate minti . So ... domnule Informator , ups scuze Inchizitor pune-ti pofta-n cui ! Sintem intr-o alta era in care comestibilitatea carnii isi are criterii bine-definite avind temei de pornire controlul productiei si consumului de carne dupa standardele U.E , care banuiesc fac parte din globalizarea ... Upsss ! Am zis prea mult pt un prajit in devenire .

irma : Posibil sa fie pe cafeneaua.com , dar posibil sa fie nenascuta :)

tatiku : Imi place comentariul tau , este in cooncordanta cu nickul ( parca protector sau bine intentionat )

munteanu rodica : :)) am schimbat destule becuri la viata mea la o multime de retele electrificate , am diagnosticat tot pe atitea retele insa modul de lucru si intesitatea voltajului intodeauna au fost nesatisfacatoare . Odata obisnuit cu electricitatea nu cred ca asi putea traii la lumina luminarii . Chestia cu 78 nu am inteles nika din ea :) .
#187843 (raspuns la: #187095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...