comentarii

un om nu trebuie sa incerce decat ce poate face e omenie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
''Ca sa nu mai cautati asa mult'' - de Motzoc la: 13/08/2006 16:24:19
(la: Motto-uri)
Dan-Gabriel(ex Big Defender)
le-a gasit pe alt forum si vi le reda intocmai,ca sa puteti alege fara sa mai cautati mult:

Personalitatea se naste din durere. Este ca si focul facut cu ajutorul amnarului. J. B. Yeats, Letters to His Son, W. B. Yeats and Others
Principala sarcina din viata unui om este sa se nasca, sa devina ceea ce ii permite potentialul. Cel mai important produs al efortului sau este propria personalitate. Erich Fromm, Man for Himself
Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe ci sa invete sa le accepte pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume. Sigmund Freud
Un optimist este intruchiparea umana a primaverii. Susan J. Bissonette
Mi se pare ca nimic nu este mai deprimant decat optimismul. Paul Fussell
Locul unde se intalneste cel mai mult optimism este azilul de nebuni. Havelock Ellis (1859 - 1939)
Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. Mother Theresa
Nu trai in realitate; te va impiedica sa ajungi la maretie. Rev. Randall R. McBride, Jr.
Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. Herodotus
Nici un lucru important nu a fost vreodata realizat fara pasiune. G. W. F. Hegel
Nici un lucru important nu a fost realizat vreodata fara entuziasm. Ralph Waldo Emerson
Pretul maretiei este responsabilitatea. Sir Winston Churchill
Sunt cu adevarat mari cei care sunt cu adevarat buni. George Chapman
N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia. Mark Twain
Educatia este ceea ce supravietuieste dupa ce tot ce a fost invatat a fost uitat. B. F. Skinner
Educatia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fara sa-ti pierzi rabdarea sau increderea in tine. Robert Frost
Educatia nu masoara cat de mult ai memorat sau cat de multe stii. Educatia reprezinta capacitatea de a face diferenta intre lucrurile pe care le stii si cele pe care nu le stii. Anatole France
Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Thomas Carlyle
Fericirea depinde de noi. Aristotel (384 BC - 322 BC)
Descoperirea unui nou fel de mancare provoaca unui om mai multa fericire decat descoperirea unei noi stele. Anthelme Brillat-Savarin (1755 - 1826), Physiologie du Gout, 1825
Fericirea unui om nu consta in lipsa dorintelor ci in cunoasterea perfecta a lor. Alfred Lord Tennyson (1809 - 1892)
Sanatatea nu inseamna decat o sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer (1875 - 1965)
Secretul fericirii este sa ii faci pe ceilalti sa creada ca ei sunt cauza fericirii. Al Batt, in National Enquirer
Unii produc fericire oriunde se duc; altii oricand se duc. Oscar Wilde
Cel mai bun mod de a te inveseli este sa incerci sa inveselesti pe altcineva. Mark Twain
Simtul umorului este unul din cele mai bune articole de imbracaminte pe care cineva le poate purta in societate. William Makepeace Thackeray
Nimanui nu-i pasa daca esti trist asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit. Cynthia Nelms
Nu am bani, resurse, sperante. Sunt cel mai fericit om in viata. Henry Miller
Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi. Helen Keller
Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai. Burton Hills
Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur. Ben Franklin
Daca faci ceva nu vei fii intotdeauna fericit; dar nu vei fii niciodata fericit fara sa faci ceva. Benjamin Disraeli
Componentele fundamentale ale fericirii sunt: sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva. Allan K. Chalmers
Daca nu esti niciodata speriat, stanjenit sau ranit inseamna ca nu risti niciodata. Julia Sorel
Niciodata nu accepta sfatul cuiva care nu a avut problemele tale. Sidney J. Harris
E mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Andre Gide
Teoria descrie ceea ce putem observa. Albert Einstein
Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul. Albert Einstein
Cel mai neinteligibil lucru despre lume este ca e inteligibila. Albert Einstein
Incearca nu sa fii un succes, ci sa fii o valoare. Albert Einstein
Nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel de cunostinte la care a fost creata. Albert Einstein
Singura modalitate sigura de a nu gresi este sa nu ai idei noi. Albert Einstein
Sunt doar doua moduri in care poti sa iti traiesti viata: ca si cum nimic nu este un miracol sau ca si cum orice este un miracol. Albert Einstein
Cultura nu este urmare a scolii ci a dorintei de o viata de a o dobandi. Albert Einstein
Orice prost poate stii. Scopul este sa intelegi. Albert Einstein
Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre. Albert Einstein
Dati-mi un muzeu si eu o sa il umplu. Pablo Picasso
Unii pictori transforma soarele intr-o pata galbena, altii transforma o pata galbena in soare. Pablo Picasso
Instruirea mintii este la fel de necesara ca hrana pentru corp. Marcus Tullius Cicero
Ca sa fac o comedie am nevoie doar de un parc, un politist si o fata draguta. Charlie Chaplin
Casa este cea mai mare scoala a virtutilor umane. William Ellery Channing
"Nu merit acest premiu, dar am artrita si nici asta nu meritam." Jack Benny
Fiecare act caritabil este o noua treapta spre rai. Henry Ward Beecher
Orice om sanatos poate rezista fara mancare doua zile - dar nu si fara poezie. Charles Baudelaire
Nevoia este mama inventiei. Anonim
Profesorii iti deschid usa. De intrat trebuie sa intri singur. Proverb chinezesc
Nu judeca fiecare zi dupa recolta avuta ci dupa semintele pe care le-ai plantat. Robert Louis Stephenson
Cel care are incredere in el va castiga increderea celorlalti. Leib Lazarow
Succesul vine de obicei la cei care sunt prea ocupati sa-l caute. Henry David Thoreau
Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci. Aristotel
Fii fericit cat traiesti pentru ca mort o sa fii mult timp.. Proverb scotian
Nu supravietuiesc speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci cele mai usor adaptabile. Charles Darwin
In viata exista doua tragedii. Una e sa nu obtii ceea ce doresti. Cealalta e sa obtii. G.B. Shaw
Deseori ma citez. Da sare si piper conversatiei. George Bernard Shaw
Cred in a privi realitatea in ochi si a o refuza. Garrison Keillor
Nu prea am incredere intr-un om intreg la minte. Lyle Alzado
Antonimul: Opozitul cuvantului la care incerci sa te gandesti. Necunoscut
Toate generalizarile sunt periculoase, chiar si aceasta. Alexandre Dumas
Actoria este unul din cele mai mici talente si nu un mod prea distins de castigare a existentei. Pana la urma, Shirley Temple a putut sa joace la 4 ani. Katharine Hepburn
Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depasi pana la imposibil. Arthur C. Clarke
Guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Chester Bowles
Toata lumea minte, dar nu conteaza pentru ca nimeni nu asculta. Nick Diamos
Este datatoare de mai multa placere castigarea informatiilor neimportante . Bertrand Russell
Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea. W. Somerset Maugham
Doua luni in laborator iti pot salva doua ore in biblioteca. Westheimer's Discovery
Pentru tine eu sunt un ateu; pentru Dumnezeu sunt opozitia loiala. Woody Allen
E mai bine sa stii cateva intrebari decat toate raspunsurile. James Thurber
Haina face pe om. Oamenii dezbracati au putina sau nici un pic de influenta in societate. Mark Twain (1835 - 1910)


''Fericirea este un rezultat partial,nu cel final(anonim)''
PS.Nu ma blamati ca postarea a fost sa de lunga.
De ce va cramponati de chesti - de vasile_O la: 26/06/2006 19:33:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
De ce va cramponati de chestiuni care poate sant doar literatura in B ?Pentru mine e simplu: Dumnezeu e insasi ordinea care sta la baza acestei lumi, a Universului ,cunoscut si necunoscut. Un fizician contemporan care a descoperit niste particule subatomice a declarat ca probabilitatea ca aceste particule sa se "aranjeze"(combine) astfel incat sa se creeze materia asa cum o cunoastem noi era infima, dar s-au combinat asa si astfel exista aceasta lume a noastra si noi , cei care ne punem intrebari. E un exercitiu frumos sa gandesti, hai sa gandim convergent spre bine.
In B. sant lucruri care poate trebuie citite altfel decat direct, poate cum sustin unii, textul a fost truncheat sau modificat, poate am pierdut ceva prin asta, dar cele zece porunci nu sant altceva decat reguli minimale de integrare in aceasta Ordine care a permis existenta noastra, asa cum santem.In momentul in care incalcam aceasta ordine, noi si tot ceea ce ne inconjoara sufera ,e bolnav.
Faptul ca cineva ne-a spus ca exista undeva sus un mos c-o barba alba care din cand in cand da cu batul in cei care nu sant cuminti si noi nu putem crede asa ceva nu inseamna ca Dumnezeu nu exista.
#130113 (raspuns la: #128722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Trebuie multa bagare de seama - de dogmatic la: 07/11/2003 02:19:43
(la: Virtutea si intelegerea!)
Trebuie multa bagare de seama sa putem lamuri ceea ce este una si ceea ce este alta, aceasta pentru ca alaturi de virtuti se afla viciile, alaturi de usurinta exprimarii obraznicia, alaturi de blandete lasitatea. S ia aminte bine oricine crede cã este stapan al unei virtuti, pe cand el nu are decat viciul. Asadar, ce este blandetea si ce este lasitatea? Sa nu ajuti pe cei jigniti, sa ramai mut cand sunt asupriti, aceasta-i lasitate; sa suferim jignirile pe care ni le fac altii, asta este blandetea. Ce este curajul opiniei? Acelasi lucru: a lupta pentru altul. Dar obraznicia? Când vrei sa te rãzbuni tu insuti. Blandetea si curajul opiniei merg impreuna, si tot impreuna, pe alta parte, obraznicia si lasitatea. Marinimia este o virtute, dar e vecina cu risipa. Economia, asemenea e o virtute, alaturi de ea se afla zgarcenia. Sa apropiem iarasi virtutile. Risipitorul nu-i marinimos. Nu dispretuieste bogatiile, ci-i stapanit de alte patimi. Cel ce merita bun nume, este acela care cheltuieste cu întelepciune, nu la întamplare si fara discernamant. Cu totul altceva este omul zgarcit. Economul nu cheltuieste decat cand trebuie, cel zgarcit nu se atinge de avutul sau, nici chiar cand nevoia cere. Economia, putem zice, este sora cu marinimia. Astfel virtutile se tes din micimea de suflet, altele, din maretia lor.
#3446 (raspuns la: #3097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sorescu trebuia sa poarte un nume - de Radu Herjeu la: 08/12/2003 12:56:49
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Pentru mine "Trebuiau sa poarte un nume" este cea mai frumoasa poezie despre tara mea pe care am citit-o vreodata. Un om care a scris asa ceva nu poate fi decat accidental deturnat de la misia lui de trecatoare influenta externe. Iar a desconsidera creatia lui pe motiv ca nu suna ca poeziile clasice e o dovada de obscurantism intelectual. Adevarul e ca Sorescu are o problema. Creatia lui e una de factura rationala care se adreseaza unor nivele superioare ale constientului uman. Si-atunci, normal ca nu place tuturor. In plus, pe langa post-modernistii care au invadat si internetul si cafenelele literare cu elucubratiile lor despre sex, Sorescu pare un plictisitor Om.
#6213 (raspuns la: #5434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aducere aminte - de andrei banica la: 06/02/2004 05:18:25
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Hai sa privim un pic credinta asa cum o simtim fiecare pentru sine.
De cand este omul pe pamant, curiozitatea si setea de cunoastere nu s-a epuizat, ba din contra, a devenit din ce in ce mai mare.
Omul in general a incercat sa imortalizeze pentru aducerea lui aminte tot ce i s-a parut curios sau l-a speriat ori i-a placut.
Acum lucrurile stau putin altfel pentru ca omul a transformat acest fenomen in arta.
Aceste icoane pe care le privim nu reprezinta decat arta si spiritual nu inseamna decat acea poarta directa catre Dumnezeu sau catre Sfinti.
Nu trebuie luat ca un pacat faptul ca avem o cale prin care(parerea mea personala) poti arata fapte petrecute si minuni savarsite de catre Mantuitor, copiilor care, te rog sa ma corectezi daca gresesc, daca le povestesti despre ele fara sa aiba o ilustrata, tind sa cred ca nu le prea trezesti interesul.
Acum incerc sa -ti prezint un alt aspect, poate mai convingator.
Daca incerci sa descri ce inseamna Dumnezeu la ce te gandesti?
La frumos, la liniste sufleteasca la siguranta.
O icoana poate fi arsa caci ceia ce reprezinta nu arde si nu piere nici o data.
Daca vrei sa crezi cu inima si cu sufletul, poti fi musulman, catolic ortodox, protestant, nu conteaza ce, in sufletul tau gasesti linistea aceia de care ai nevoie vital.
Daca simti ca-ti pierzi credinta, acea icoana este acolo in locul unui sfatuitor pentru a-ti aduce aminte.
Parca parintele Cleopa spunea la o predica " INCEARCA SA GASESTI ADEVARUL IN SUFLETUL TAU SI CAND AI SA-L GASESTI AI SA-L CUNOSTI PE HRISTOS".
Nu mai incercati sa gasiti explicatii inutile pentru adevar, pentru ca ADEVARUL este pretutindeni.
Am incercat sa-ti spun si parerea mea.
Te salut cu deosebit respect Ionel.
#9011 (raspuns la: #8798) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Articolul din ACADEMIA CATAVENCU - de bodo la: 26/02/2004 21:19:01
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu
#10738 (raspuns la: #10659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ganduri - de (anonim) la: 01/04/2004 05:05:29
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
pentru inceput, trebuie sa spun trei lucruri:
1.-religia in care m-am nascut este crestin-ortodoxa;
2.-ca nu sunt credincios si nu stiu in ce categorie ma gasesc.accept posibilitatea ca atatia oameni s-ar putea sa aiba dreptate dar, poate din pacate, nu ma numar printre ei;
3. -daca prin absurd ar aparea in fata mea Isus sau Dumezeu mi-ar face o deosebita placere sa discut, sa aflu raspunsuri, dar este foarte putin probabil sa simt veneratie sau credinta in sensul larg acceptat.

am avut ocazia sa discut cu oameni care sustin ca sunt crestini. Din pacate nu am intalnit nici unul care sa inteleaga mai bine decat mine ce inseamna sa crezi cu adevarat, si spun asta deoarece in timpul discutiilor mi sa intamplat destul de des sa fiu "acuzat" ca eu sunt mai degraba ceea ce sustineau ei ca sunt -- daca intelegeti ce vreau sa zic...
Discutiile despre care ziceam mai sus m-au facut sa ma intreb daca n-as fi fost bun de misionar...
Ca sa nu uit: niciodata nu am incercat sa conving pe nimeni ca este gresit sa crezi, din contra, acolo unde am vazut ca ajuta credinta am incercat sa aduc mai multa, poate chiar impotriva propriilor mele convingeri...la urma urmei conteaza ca omul, indiferent de credinta lui, sa devin in primul rand OM.
Ar mai fi multe de spus, poate cu alte ocazii.
Numai zile bune!
#13117 (raspuns la: #11778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Problema e ca aceste lucruri - de Alain la: 04/04/2004 23:45:14
(la: Cine sunt eu ?)
"Problema e ca aceste lucruri trebuie traite"... cat nu se poate mai adevarat.De aici incolo insa eu personal privesc putin mai altfel lucrurile,insa inainte de a continua ma simt obligat sa specific unele"amanunte":
-imi displace total religia ca institutie, in special cea crestin ortodoxa(in care m-am nascut), mai mult, sunt convins ca datorita ei foarte multi romani au o imagine denaturata despre ce presupune credinta in Dumnezeu
-nu incerc sa conving pe nimeni ca greseste, ci doar incerc sa inteleg...
Asadar, poate nu la fel de usor, nu la fel de des pot sa obtin aceea stare de 'constiinta iluminata',(nu am avut ocazia si nici intentia sa particip la nici un fel de sedinte de meditatie, am ales calea autodidactului) insa am cunoscut sentimentul, si intr-adevar este ceva ce nu se poate traspune in cuvinte.numai ca prin felul meu de a fi nu pot ma opresc cu raspunsurile la Dumnezeu.Si nu pentru ca sunt un om al ratiunii, (din contra, as putea spune...), ci pentru ca simt ca omul, ca specie, trebuie sa fie ceva mai mult, decat o creatie, oricat de minunata ar fi ea..., trebuie sa isi poata vedea singur de destin, oricum ar fi el...Dar adevaratul motiv pentru care nu pot accepta ca credinta personala pe Dumnezeu, este acelasi care te face pe tine si pe multi altii sa creada din tot sufletul lor: asa simt.
Sper sa ne mai auzim...
#13292 (raspuns la: #13181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nasterea (lui Isus) din fecioara demonstrata? - de rational rose la: 26/05/2004 07:26:13
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)

Stiinta, cu toata aparenta ei infaibilitate si exactitate, nu poate exclude
factorul uman labil, subiectiv si influentabil. De la un anumit nivel stiinta
e filozofie. Oamenii de stiinta trag concluziile care CRED EI ca ar trebui trase pornind de la anumite premize stabilite tot de ei.
Apoi, nu poti
valida un sistem decat din afara lui. A valida stiinta prin stiinta e ca si
cum ai incerca sa demonstrezi un lucru prin definitia lui. Vreau sa spun ca stiinta nu e atat de obiectiva pe cat se crede si prin urmare nu putem crede chiar tot ce 'descopera' stiinta.


Pe de alta parte, daca credem intr-un Dumnezeu Creator absolut si atotputernic, a incerca sa-l
judecam sau sa explicam tot despre Dumnezeu, infinitatea, eternitatea si omnipotenta
Sa, prin propriile rationamente de oameni slabi, finiti si efemeri este o
incumetare sortita esecului care daca ar fi posibila ar anula 'definitia' lui
Dumnezeu.


"Ferice de aceia care n'au vazut, si au crezut." (Ioan 20,
29)


Increderea in toate 'descoperirile' stiintei, descoperiri care
se contrazic unele pe altele de multe ori, si fac mai mult rau decat bine, poate
sa fie inselatoare. Sa ne reamintim episodul biblic cu minunile pe care le-a
facut Moise in fata Faraonului Egiptului: pana la un anumit nivel, vrajitorii
egipteni au putut sa contrafaca aceste minuni. Asta pentru ca si Diavolul are o anumita putere, mai ales aceea de a insela 'simturile'.


Ce e mai greu: sa creezi un om din tarana, sa faci o femeie
dintr-o coasta de barbat, sa invii un om intrat in putrefactie sau sa faci ca
o femeie sa ramana insarcinata in mod inexplicabil omeneste?


Intruparea miraculoasa a lui Isus, printr-o fecioara, este
un miracol inexplicabil prin "ingineria genetica" si un indiciu catre
natura divina a lui Isus.
Faptul ca nu s-a nascut in mod 'normal' elimina
dubiile privind ereditatea lui Isus. Isus Hristos a fost (si trebuia sa fie)
om - cu tot ceea ce implica asta (s-a nascut printr-o femeie), si Dumnezeu,
in acelasi timp (Tatal lui este Dumnezeu). Ca sa poata fi o jertfa valabila pentru
ispasirea raului omenirii (si totodata un exemplu), trebuia sa fie fara cusur,
fara defecte fizice sau psihice (la fel ca mielul pentru jertfe), deci nu trebuia
sa mosteneasca ereditatea unor parinti umani. Isus este numit "al doilea
Adam" tocmai pentru ca trupul lui a fost creat de Dumnezeu, la fel ca cel
al lui Adam.


Atentie deci: Isus NU S-A NASCUT (in sensul ca nu a fost
zamislit prin fecundare) ci S-A INTRUPAT.

El exista din vesnicie ca o persoana a Dumnezeirii. In Ioan 1 gasim: "La
inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu."
... "Si Cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi."
"Ioan
a marturisit despre El, cand a strigat: El este Acela despre care ziceam eu:"Celce
vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine."


Concluzia mea ar fi ca 'descoperirea' de care
vorbim nu numai n-are nici o legatura cu Isus Hristos si nasterea Sa, dar chiar
incearca sa o contrafaca. Peste catva timp poate auzim ca s-a si nascut un al
doilea Isus. Biblia scrie cum Diavolul incearca de la inceput sa calomineze
si sa contrafaca tot ce face Dumnezeu. "Caci se vor scula Hristosi
mincinosi si prooroci mincinosi; si vor face semne mari si minuni, pana acolo
icat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi."
Matei
24, 24

Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune, si trebuie sa o folosim. Important e de
la ce premize pornim. 'Stiinta' nu e ceva obiectiv, absolut; ea poate fi buna
sau rea, este la fel de obiectiva ca OAMENII de stiinta.


*Putin despre celelalte probleme aparute in comentariile dinainte:


Dumnezeu este unul singur, manifestat in trei persoane:
Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Cum se poate asta? Este o taina pentru
noi (la fel intruparea lui Hristos si natura Sa duala Dumnezeu-Om), nu putem
aprecia asta in termenii umani. Dar fara Dumnezeu-Fiul nu-l putem cunoaste pe
Dumnezeu-Tatal, tocmai asta a fost misiunea lui pe pamant. Repet, daca am putea
explica toate 'tainele' lui Dumnezeu n-am mai avea nevoie de El caci am fi ca
El.


Omul Isus nu a fost nici macar rabin, a fost un simplu tamplar
in Nazaret, o localitate cu un renume prost. A ales sa se intrupeze in cea mai
umila conditie umana ca sa arate ca asta nu trebuie sa constituie un handicap,
o scuza, pentru nimeni.


E o mare greseala sa spunem ca evreii ca natiune sunt vinovati pentru
moartea lui Isus.
El a murit pentru si datorita intregii rase umane.
Cei care dau vina exclusiv pe evrei vor sa se exonereze pe ei de orice vina,
si de fapt dovedesc ca n-au inteles semnificatia jertfei Sale. Conceptia asta
de da verdicte en-gros asupra natiunilor a dus la Holocaust si sclavagism.


Ucenicii lui Isus au fost evrei si primii crestini. Multi dintre evrei au devenit
crestini si asta a fost inceputul 'exploziei' crestinismului. Chiar dintre farisei
au fost cativa (Nicodim, Iosif din Arimatea) care au crezut.


Afirmatia "Singele LUI sa cada asupra noastra si asupra
copiilor nostri!"
e gresit interpretata. "Noastra"
se refera la "noi" aceia care-l rastignim pe Hristos (si
care facem afirmatia aceasta). Toti cei care au facut si fac asta vor suporta
acest blestem. Toti cei care n-au acceptat jertfa lui Isus pentru pacatele lor
vor trebui sa plateasca ei insisi pentru ele, in final.


Oricum misiunea noastra nu este sa judecam, ci sa iubim si sa iertam. Sa-L
lasam pe Dumnezeu sa judece, oricum o va face.


Buna Camy, Uite ... eu mar - de mya la: 17/10/2004 15:36:29
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
Buna Camy,

Uite ... eu marti seara ajung in Bucuresti. Abia de miercuri o sa am acces la un calculator/internet si o sa-mi arunc un ochi aici, "la tine acasa".

O sa stau in Bucuresti intre 5 si 12 zile, inca nu stiu exact cat...depinde de cum imi rezolv treburile. Am o rugaminte, scrie-mi un mesaj aici in care sa-mi spui urmatoarele:
- intre ce ore si in ce zi esti dispusa sa ne vedem;
- unde anume iti convine sa ne intalnim (parc, cafenea, etc.);
- intre ce ore pot sa te caut la celular ca sa nu te deranjez;
- ce masura porti la haine si la pantofi (am niste donatii de facut si daca ai nevoie si se potriveste ceva pentru tine as vrea sa-ti dau cu draga inima).

Nu trebuie sa-mi multumesti fiindca deocamdata nu stiu daca s-ar potrivi masura, culoarea etc. As vrea ca lucrurile donate (ca si noi!) sa ajunge la oameni care chiar au nevoie de ele. De ex: am niste adidasi nr. 46 si un tricou de firma - noi ambele cu etichete (numar mare de tot) si am gasit om pe masura (un fel de Yety...omul zapezilor) in Bucuresti. D-aia zic...Daca pe de alta parte eu iti aduc ceva si tu crezi ca nu e pentru tine (nu iti place, etc.) trebuie sa-mi spui direct, fara ocolisuri - nu ma supar, jur! Decat sa le arunci mai bine sa le poarte cineva care chiar ar avea nevoie.

Acum...sa-ti zic despre mine cate ceva.
- as prefera sa ne vedem intr-un parc, ori in Cismigiu ori Gradina Icoanei ori Parcul Carol (dar nu e musai...sunt flexibila!);
- mi-e indiferenta ora la care ne vedem (ma scol devreme si ma culc tarziu), in functie de programul pe care o sa-l am o sa ma orientez;
- o sa vin imbracata in felul urmator: jeans kaki deschis, haina 3/4 kaki inchis pe corp, ghete sport rosii, esarfa rosie la gat facuta sul...legata precum aia care au galci ;-)...), sac negru sport (de carat in el!) si geanta gen sac mica bej-kaki in spate.
- sunt inalta si subtire, par lung putin ondulat (saten spre roscat)...genul sportiv. Pistrui, ochi caprui, fata alba (fara mustata sau barba. Nu schiopatez si nici nu am semne particulare...:-).

De ce iti dau datele astea...fiindca daca te suna altcineva (face cineva vreo gluma de santier) si zice ca e mya...da´nu arata (in carne si oase)precum m-am descris si nici nu vine imbracata precum am scris mai sus...e clar ca e vorba de o "cursa" la mijloc. Cu hainele nu ma razgandesc...si nici cu fizionomia...;-) (pistruii nu ies cu nimicuta, deh).

Cat despre stersul mesajelor sau modificarea lor...nu mai stiu cum am facut. Am facut-o da´uite acum nu mi-a mai iesit (am incercat). Asa incat...poate se ofera alt forumist sa te ajute. Mai arunca si tu pastila inca o data.

Numai bine si sper sa ne vedem cat mai curand. Prenumele meu e chiar Mia.

P.S. Nu prea am acces la computer aici, unde locuiesc momentan, nu pot sa stau mult in camera cu scula...stapanul casei e in varsta si asta e camera lui, nu vreau sa-i invadez intimitatea. Acum profit fiindca-si face siesta ;-). Pana miercuri nu mai apuc ca intru pe Cafenea.
muncile de jos si iq-ul - de desdemona la: 18/10/2004 12:49:38
(la: Eugenia)
Exista doua lucruri in a caror validitate absoluta nu cred, desi multi o fac.
Primul: muncile de jos sunt neplacute pentru orice persoana.
Al doilea: caracterizarea valorii unui om prin IQ.
Incerc sa justific:
1. Depinde de firea unui om si de ce-i place. Cuiva poate sa ii placa sa faca lucruri concrete, fara a iubi lucruri abstracte. Un copil poate sa nu aiba rabdare la scoala si deci sa nu isi cheltuiasca energia invatand, preferand de exemplu sa mestereasca in joaca diferite lucruri. Mai tarziu acesta va urma o scoala profesionala si va deveni instalator (meserie care presupune cateodata si depanarea unor lucruri rau mirositoare). E foarte posibil ca acel om sa fie pasionat de mestereala lui, sa stie totul despre uneltele sale si tehnica lor, sa gaseasca meseria lui foarte placuta, chiar daca cate-odata e necesar sa manevreze mizerii. Alt om ar putea prefera munca in gradina, cu legumele, cu animalele, si ar face si lucrurile mai putin placute (datul cu lopata la balegar) daca nu cu cea mai mare placere, cu satsfactia ca in urma actiunii animalele sunt sanatoase si plantele cresc mai bine. Cand iubesti o meserie, inconvenientele ei sunt mai mici. Oare nu la fel gandeste o mama cand trebuie sa schimbe scutecele pruncului. O face fara sa se planga pentru ca o face din iubire.
2. Testarea IQ-ului poate fi denaturata de antrenament. Daca un om e decis sa fie gasit mai inteligent decat este, se va antrena intens in directia raspunsului la tipul de intrebari din teste (va face zeci si sute de teste ca antrenament). Si IQ-ul nu caracterizeaza prea bine un om. Ia un om simplu, educa-l, antreneaza-l dezvolta-i limbajul si viteza de reactie! Acel om nu va fi calitativ mai bun, ci doar mai rapid, si mai 'istetz'. Nu stiu de ce lumea isi inchipuie ca toti cei ce fac munca 'de jos' sunt oameni limitati mental. Am cunoscut destule cazuri contrarii. Singurul lucru care poate avea un efect limitator e lipsa de perspective si ambitii.

Desdemonita
Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
camyb1981, avem aceeasi varsta - de giocondel la: 19/01/2005 08:08:59
(la: Parinti si copii)
viata este intr-adevar ironica..eu am fost la balul bobocilor in clasa a noua..insa m-am plictisit de moarte pentru ca majoritatea colegilor mei erau beti si teribilisti iar mie nu imi plac trivialitatile, niciodata nu mi-au placut ,cu atat mai putin comportamentele idioate..deci nu ai pierdut nimika:):):)

camy, statistic vorbind, copiii carora li se impun tot felul de reguli si restrictii, sfarsesc prina fi rebeli, prin a lua decizii gresite si devastatoare pt propriile lor vieti.am vazut exemple vii intre colegii mei..la facultate au luat-o razna de tot si unii s-au distrus..bautura, droguri, aventuri de o noapte cu nemiluita...

din fericire sunt si oameni care invata din testele la care sunt supusi de viata si gasesc un echilibru..devin oameni cu caracter si tarie morala.
eu sper ca tu vei reusi sa te desprinzi usor de regretele pe care le ai fata de trecutul tau ca si copil dar mai ales fata de ocaziile pierdute.

imi inchipui ca in astfel de cazuri este greu sa ierti dar am sa iti spun un lucru pe care sunt sigura totusi ca il stii deja: parintii tai si ca ei, mii de alti parinti, in felul lor ti-au dorit binele...problema apare insa acolo unde unii oameni pur si simplu nu stiu ce e Binele dar mai ales nu stiu cum sa il atinga sau s ail ofere...a fi parinte este o responsabilitate enorma iar oamenii nu realizeaza asta...parintii tai nu au facut probabil decat sa transmita mai departe modelul preluat de la parintii lor:

- "nu stiu e sa fac, nu stiu cum sa invat copilul si sa il feresc de rele asa ca am sa ii interzic, macar asa sa il tin departe de nenorociri.Cum sa vorbesc cu el despre s e x??mai bine ii zic ca e rau, diavolesc( desi eu insumi fac s e x din cand in cand) si ii interzic cu desavarsire...sau mai bine nu zic nimic, ma prefac ca nici nu exista..si tin un ochi vigilent asupra a ceea ce face el( copchilul) tot timpul...cand o fi mai mare si-o da el seama despre ce e vorba...asa ca nu te duce la bal, nu avea prieteni pentru ca nu stiu cum sa te controlez si stiu ca esti un individ diferit de mine cu propria ta minte si nu vreau sa faci altceva decat vreau eu, atata timp cat stai
" sub acoperisul meu",..pentru ca eu stiu mai bine , am facut greselile astea in viata si sunt mai vulpe batrana decat tine ".variatiunile pe aceeasi tema sunt numeroase insa sursa este intotdeauna aceeasi: ignoranta, "educatia" primita, lipsa de exemplu in propriile lor vieti..sau mai de graba perpetuarea aceleasi greseli din generatie in generatie, pentru ca majortatea oamenilor isi construiesc viata dupa modelul vazut in familia lor, fara sa realizeze asta de cele mai multe ori.

urmatorul pas pentru tine, cel firesc, este sa incerci sa iti ierti parintii pentru greselile lor si sa mergi mai departe cu lectii importante invatate, fara sa repeti greselile lor dar nici pe ale tale...

daca am sta cu totii sa gandim la trecut si la nenorocirile experimentate, atunci nimeni nu ar mai trai cu adevarat...este o capcana a mintii care nu lasa omul s a traiasca mai niciodata in prezent...ce a fost, a FOST si NU mai este, trebuie sa incercam sa ne strangem bucatele de suflet, sa le punem impreuna si sa facem din prezent un timp cat mai bun, pentru ca in functie de cum ne traim prezentul, asa ne putem influenta viitorul.

eu stiu ca vei fi bine.trebuie doar ca si tu sa crezi asta.

numai bine si multe ganduri pozitive

"Knowledge is a single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
#33762 (raspuns la: #33684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
singuratatea ... ceva ce nu ar trebuii sa existe ... - de Bela la: 18/10/2005 01:32:18
(la: singuratate)
Sunt un om singur. Sunt un om caruia cineva i-a cerut sa promita ca nu o va parasii caci fara el nu poate traii. Am promis. Si nu am parasit. Dar am fost parasit. Sunt un om caruia cineva i-a spus ca il iubeste, ca e cel mai frumos lucru din viata lui . Si am fost parasit !
Daca e sa vb despre linistea care ne este necesara cateodata ca sa putem sa ne regasim echilibru, atunci nu trebuie sa numim aceasta SINGURATATE... poate meditatie... poate timp petrecut cu noi insine... dar in nici un caz singuratate...
Nu dorm decat un ceas sau 2 pe zi de vreo 8 ani... acum am 34 imediat 35...
De cand ma stiu traiesc incercand sa fiu un om cat mai bun ... m-am format ca si personalitate citind Jules Verne si basme cu printi si zane si rau si bine... Am fost gonit batut si ignorat doar pentru ca eram sarac... nu m-au daramat toate acestea...
Lipsa iubirii m-a distrus :(
Apoi am ajuns sa nu mai vad cand sunt iubit sa nu mai simt atunci cand cineva chiar ma iubeste :(
cred ca asta se numeste SINGURATATE ... e pedeapsa de a nu mai simtii ca cineva te iubeste cu adevarat ... puterea de a alege mereu doar minciuna unei iubiri false ... puterea de a ranii pe cel care defapt te iubeste neconditionat si cu tot sufletu ... aste este defapt SINGURATATEA ... nu are nimic fizic in ea ... sper ca am fost coerent nu am dormit foarte mult in ultimi ani :)
Dac credem in Bunul Dumnezeu nu avem voie sa credem in SINGURATATE ca nici un fel de cunoastere ca nici un fel de terapie proprie sau impusa ... SINGURATATEA este negarea LUI este defapt lipsa iubirii din sufletul nostru ...
SINGURATATEA :)
... Orice iluzie care nu convinge este o minciuna pe fata ... pe noi insine nu ne putem mintii ... Jack London !
#79514 (raspuns la: #5445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greu - de Guinevere la: 28/01/2006 12:06:05
(la: persoane din viata noastra)
Greu de convins, uneori.
Nu cred ca exista o reteta. Poti sa ii spui direct, poti sa insinuezi, poti sa ignori, whatever. E posibil sa nu mearga nimic, ca nu degeaba se spune ca '"se tine ca raia de om" si te cred ca treci prin toate nuantele si starile de la mila pana la furie!

Trebuie sa incerci tot si apoi sa ai rabdare pana ii trece, e crucea ta, au mai purtat-o si altii. Eu inca amestec asa, un sentiment de mila cu o imagine de cosmar ca daca ne mai intalnim, din intamplare?!?!?!?

___________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
Satul romanesc - de Rosana Ziemba la: 16/02/2006 10:13:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)
#106315 (raspuns la: #106278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timiditatea e teama de de ese - de Alexandros la: 11/08/2006 13:51:11
(la: metode contra timiditatii)
Timiditatea e teama de de esec sau de penibil.
Dar e nevoie de ceva sensibilitate pentru a te teme de parerea celorlalti.
O persoana timida e o persoana sensibila si nu lipsita de inteligenta.
Timiditatea incepe din copilarie, din familie chiar, cand parintele te descalifica pt fiecare nereusita.
Ca parinte nu e bine sa distorsionezi calitatile copilului insa putina supraevaluare a vointei lui ajuta(tu poti sa faci asta, esti cel mai bun, meriti ce e mai bun,etc).
In acelasi timp trebuie ajutat sa si ajunga la performantele anticipate , trebuie sa i se insufle dorinta de competitie, trebuie sa invete a lua in calcul si esecul(dar nu renuntarea) pt ca altfel doar stiind ca e cel mai bun si nefacand nimic pt asta risca sa plece in viata cu un handicap.
Si la maturitate se poate scapa de timiditate.
Se spune ca teama de a vorbi in public e mai mare decat teama de moarte.
Sant cursuri de retorica, sant carti cu sfaturi.
Daca esti timid nu incerca sa pozezi in altcineva pentru ca nu-ti iese si atunci mai tare se accentueaza timiditatea.
Daca vrei sa fii sigur pe tine pregateste-te. Nu intra in discutii in contradictoriu pe subiecte ce nu le stapanesti.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
madlene - de Alexandros la: 31/08/2006 00:52:11
(la: Maturitatea vine odata cu varsta?)
In IT exista o asazisa lege (legea lui Moore), care spune ca puterea de procesare a computerelor se dubleaza cam la doi ani, chiar cu tendinte de scadere progresiva a numarului de luni.

In evolutia planetei s-a constatat ca in a doua jumatate a secolului XX s-au facut descoperiri mai multe decat in intreaga existenta anterioara.

Pana la vreo treizeci de ani am vazut viata intr-un anumit fel. Credeam ca am ajuns la maturitate.
In urmatorii cinci am acumulat experienta de viata si intelepciune cat in cei treizeci si tot asa in continuare.
Depinde si de cat de intens traiesti viata pentru a ajunge la maturitate.
Uneori a te purta ca un copil, e dovada de maturitate.
Un semn de maturitate e excluderea extremelor si exceselor.
Nu stai tot timpul la tv,in biblioteca,la club la restaurant la sportla munca ori la distractie, ci faci cate putin din fiecare.
Trebuie sa creezi o armonie intre toate acestea, mulata pe personalitatea ta.
Daca ar trebui sa iau viata de la inceput, as schimba totul si nu pentru ca cea actuala nu-mi place, dar sant atatea variante si atatea cai de urmat, toate fascinante, incat tare as fi tentat sa incerc macar cateva dintre ele.
Spuneam ca ajungem sa cunoastem cat mai multe despre viata, despre noi, ca semn al maturizarii noastre, cu o viteza uimitoare, cu o concentrare fantastica a intelepciunii, ce creste invers proportional cu timpul ramas si cand ajungem la apogeul vietii constatam ca nu stim nimic in comparatie cu cat ar trebui sa stim.
De nenumarate ori mi-am schimbat optica in viata.
Ma temeam ca inconsecventa mea se datoreaza unei anumite opacitati, care ma impiedica sa vad clar lucrurile, cum le vad altii, insa mi-am dat seama ca odata cu maturizarea apar alte puncte de vedere, din alte unghiuri, alte fatete ale acelorasi trairi si situatii.

Asa ca nu exista maturizare deplina ci doar nuante. Ne consideram maturi si raportandu-ne la cei din jur cu varsta noastra.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
casandra_radu - de Alexandros la: 12/09/2006 16:30:15
(la: Carpe diem sau nu?)
Nimic nu ma impiedica sa savurez clipele in care motzai in autobuz dimineata, merg pe strada, stau relaxata pe un scaun, manac o mancare delicioasa, fac un dus sau o baie prelungita, ma bag in pat sa dorm, fac curat prin casa...sau sunt cu cei dragi. Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi. Realizezi ca trecutul e mort, viitorul nu a venit iar clipa este singura dimensiune reala in care existi. Aici-acum. Oamenii rateaza clipa fiindca nu o traiesc, mereu incearca sa o "potriveasca" cu trecutul ori se gandesc la viitor imaginandu-si lucruri mai frumoase decat au fost in trecut. Si in tot acest timp, clipa se scapa printre degete.
Se pare ca cel mai greu lucru este sa fii actual, sa traiesti in prezent,sa iei lcururile asa cum sunt, sa nu incerci sa te mulezi dupa concluziile trecutului si nici sa visezi la un viitor mai bun. Trecutul nu poate fi schimbat, cel mult reinterpretat iar in ce priveste viitorul, acesta nu exista, nu a venit si cine poate stii daca ziua de maine va mai veni si pentru el? Moartea poate surveni oricand. Astfel ca ma ghidez dupa o simpla intrebare, deseori retorica:"Ce as face altfel daca maine ar fi sfarsitul lumii sau sfarsitul meu?" Si atunci nu mai pierd vremea cu amintiri, cu planuri de viitor, cu prostii, cu orgolii, cu vesnice nemultumiri, nelinisti...ramane doar ceea ce conteaza.


E o explicatie plauzibila a sintagmei "carpe diem".
Insa nu e decat o viziune personala asupra acestei chestii.
Asa vezi lucrurie tu?
E ok.
Dar asa vezi oare lucrurile?
Nu e doar simpla teorie?
Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi.
Ca sa iubesti viata si sa te iubesti si pe tine trebuie sa-i iubesti si pe ceilalti altfel dovedesti un egoism extrem.
Sa iubesti pe cineva trebuie sa tii cont de trecut ,chiar sa te mulezi dupa concluziile trecutului, altfel neavand trecut sau netinand cont de el, se presupune ca nu poti iubi pe cineva decat numai daca e o iubire flash, fara trecut si fara viitor.

Daca maine ar fi sfarsitul lumii, eu nu cred ca as face nimic.
Ar fi totul in zadar.
Daca ar fi sfarsitul meu iarasi nu as face nimic dar nu din acelasi motiv ci pentru as face multe. As descoperi ca nu mi-ar ajunge inca o viata sa fac tot ce mi-as dori.

Uite un exemplu minunat de cum ar trebui sa traim nu ultimele clipe ci toata viata:
(cred ca am vazut si pe cafenea textul insa merita recitit)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel García Márquez




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#144850 (raspuns la: #140996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: