comentarii

un rol important


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu Adevarat Marcata - de LMC la: 13/04/2004 17:11:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cind am inceput scoala, mamica imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamina sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abea asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi sa parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(tzi)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns....
Manifestul are rolul de a fac - de Daniel Racovitan la: 14/04/2004 08:35:07
(la: Manifest pentru un adevarat festival al webdesignului romanesc)
Manifestul are rolul de a face cunoscuta initiativa, viziunea.

Acum suntem pe cale sa formam echipa. In orice caz, nu e un lucru care se face de pe azi pe maine.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
#13817 (raspuns la: #13807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carnea de peste-un aliment care face minuni - de Charisma la: 20/04/2004 11:23:41
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
E deja cunoscut efectul benefic asupra sanatatii al alimentelor mediteraneene,dintre care face parte si uleiul de masline.
Se stie si despre mecanismul prin care,uleiul de masline,de exemplu,are un efect protector asupra cordului si scade incidenta bolilor coronariene:efectele sunt datorate continutului sau in grasimi nesaturate.
Dar cercetarile nu s-au oprit aici si astfel s-au descoperit mai multe tipuri de grasimi nesaturate:unele sunt mononesaturate,altele sunt polinesaturate iar cele polinesaturate sunt grasimile omega-3 si omega-6.
Aceste grasimi nesaturate nu pot fi fabricate de catre organism,ci ele pot fi preluate numai din alimente.Toate sunt raspunzatoare pentru sanatate,dar studii recente au aratat ca exista diferente intrte proprietatile lor si efectele sanogene produse.
V-ati intrebat,de exemplu,de ce incidenta cancerului la eschimosi este net scazuta comparativ cu alte populatii?Sau de ce aceeasi eschimosi sufera mai putin de hipertensiune arteriala sau de procese aterogene?
Raspunsul pe care l-au gasit cercetatorii este strans legat de consumul mare de peste,specific acestui grup populational.
Carnea de peste are un continut remarcabil de grasimi nesaturate omega-3 care se pare ca fac adevarate minuni.Important de retinut este si faptul ca pestii cu carne grasa (ca de exemplu, macroul, somonul, pastravul, tuna, sardinele, heringii) contin mai multi acizi grasi omega-3 decit pestii cu carnea alba.

Care este legatura intre acizii grasi omega-3 si diferitele afectiuni?

In primul rand,aceste grasimi reduc nivelul colesterolului circulant,despre care se stie ca reprezinta unul din factorii de risc majori in aparitia afectiunilor cardiovasculare.Mai mult,acizilor grasi omega-3 li se atribuie un rol in scaderea nivelului sangvin al colesterolului asa-zis "rau" (fractiunea LDL),care,in cantitati mari,se depune pe peretii arterelor,blocandu-le,procese cuniscute ca aterogeneza si ateroscleroza.De asemenea,acizii grasi omega-3 se pare ca au si capacitatea de a creste nivelul colesterolului asa-zis "bun" (fractiunea HDL),cu rol protector asupra peretilor vaselor,controland depozitarea colesterolului in peretii acestora.
Deci,prin aceste mecanisme,grasimile omega-3 scad riscul de aterogeneza si de boli coronariene.

Un alt efect este cel de reducere a vascozitatii sangelui,contribuind,pe de o parte la scaderea tensiunii arteriale iar pe de alta parte la scaderea riscului formarii cheagurilor de sange(a trombilor),si,deci,a accidedntelor vasculare trombotice.

Tot grasimile omega-3 sunt acelea care reduc aparitia afectiunilor inflamatorii(artrita reumatoida,psoriazis,colita ulceroasa)prin formarea unor compusi antiinflamatori.

Cercetarile recente au relevat faptul ca organismul foloseste acizii grasi Omega-3 pentru generarea membranelor celulare. In lipsa unei cantitati suficiente de acizi grasi Omega-3 insa, organismul foloseste grasimi saturate pentru acest proces, rezultind membrane celulare mai putin elastice, situatie ce poate duce la boli coronariene din cauza lipsei de elasticitate a vaselor sanguine.

Efectul anticancerigen,pe care-l sugeram cu privire la eschimosi,a fost dovedit,mai ales in ceea ce priveste cancerul mamar si cel colonic.
De altfel,multe informatii despre grasimile omega-3 s-au aflat in urma unui studiu facut pe eschimosi in anul 1970,cand s-a pus intrebarea de ce acestia sufereau mai putin de boli cardiovasculare,artrite reumatoide,diabet sau psoriazis decat europenii,aratandu-se ca acest lucru era legat de consumul de carne de peste.

In concluzie,consumul regulat de acizi grasi omega-3 reduce riscul hipertensiunii, combate artritele reumatoide, lupusul si alte boli autoimune, previne starile de depresie si alte boli mintale precum si cancerul, in special cel mamar si de colon.

La noi in tara consumul de peste este,din pacate,destul de redus,din cauza pretului ridicat,dar si a educatiei,a obiceiurilor,care nu promoveaza suficient consumul acestui aliment.

Tocmai de aceea am tinut sa va dau cateva informatii care sa va puna in garda si poate ca data viitoare cand veti avea ocazia,veti privi cu alti ochi un preparat din carnea acestui animal devenit brusc nobil si veti inghiti cu mai multa pofta lingurita de untura de peste.

In incheiere-cateva sfaturi utile:

- Consumati unul sau doi pesti sau fructe de mare saptaminal. Sint de preferat pestii cu carne grasa

- Nu prajiti pestele in grasimi vegetale hidrogenate sau animale. Prajitul in tigaie sau in profunzime poate duce la scaderea continutului de acizi omega-3 din peste

Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mersi Relu - de (anonim) la: 29/04/2004 12:46:30
(la: Romanii si co-operarea)
Relu, ai dreptate si multumesc pentru lamuriri. De altfel, cam de la asta am plecat si eu. Daca rationalitatea de tipul asta ar fi fost inerenta omului, problema in sine n-ar mai exista, si jocul s-ar echilibra de la sine.
Cum sugeram, forma mai limitata de rationalitate ("prostia") este paradigmatica, iar pe cealalta trebuie s-o-nvatam. (pe langa situatiile cand suntem irationali.)
(Dealtfel, echilibrul nash nu exista decat in jocuri cu actori perfect rationali, si care pe de-asupra stiu unul de altul ca sunt rationali. In cazul simplu de mai sus, o asemenea presupozitie e imposibila. Nu sunt matematician, deci te rog corecteaza-ma daca gresesc.)

Si fireste, masura exacta a payoff-urilor este importanta.
Insa ma gandesc ca, pentru a crea un mediu moral capabil sa ghideze actiunile indivizilor (pentru numai considerentele de ratiune practica sunt in final importante, nu concluziile game-teoretice), poate ca ar trebui nu sa cantarim payoffurile ci sa instituim norme morale sau legale care sa fie capabile sa corecteze permanent jocul.
Normele morale sau legale au proprietatea ca intervin ca motive exclusive de actiune (atunci cand sunt recunoscute ca valide si legitime), indiferent de rezultatul deliberarii asupra unei actiuni individuale. Spre exemplu, chiar daca am motive personale pentru a alege sa depasesc limita de viteza pe autostrada (sau nu), o anume clasa de motive (cele normative legale spre exemplu) au calitatea de a interveni separat de concluzia preliminara (asta in cazul incare normele legale sunt vazute ca functie a unei autoritati legitime) pentru a ma influenta intr-o directie sau alta.
Asta nu-nseamna ca indiferent de ce payoff imi ofera depasirea vitezei (spre exemplu, am pe cineva grav accidentat in masina), voi alege intotdeauna sa conduc cu 50km la ora pentru ca recunosc autoritatea legii. Dar voi avea nevoie de motive foarte serioase pentru a obtine o concluzie preliminara capabila sa 'bata' respectul normei.
Intrebare: oare nu are norma legala sau morala rolul de 'moderator' intr-un correlated equilibrium? (din nou, nu sunt matematician, deci s-ar putea sa spun prostii groase...)

In orice caz, spunand asta, imi dau seama ca traditia nu poate juca acest rol moderator decat daca ia forma normativa (si nu forma mai slaba, dar mult mai comuna, "asa e obiceiul.")

Am deviat mult, asa ca ma opresc.
#14732 (raspuns la: #14687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri, adevaruri, minciuni - de desdemona la: 30/04/2004 04:13:55
(la: Cautat, gasit, recautat, regasit)
Buna Liah,

Toti cautam raspunsuri, si toti jonglam cu adevaruri si minciuni (unele mai dulci unele mai amare) si intr-un fel suntem foarte preocupati de construirea propriei conceptii despre 'lume si viata' ca un castel de carti de joc.
Unii au spus ca toate lucrurile care se petrec cu noi sunt 'un joc' sau 'o piesa'. Deci fiecare ne jucam rolul, si ne luam foarte in serios, si unii vorbim plini de importanta si cu aere de filozof, dar in cele din urma ne ramane bucuria de-a fi participat la acest joc, de-a fi visat, actionat, reusit, gresit, iubit, pierdut, amintit, regasit. Tolkien imagina lumea ca o interpretare a unei melodii primordiale, in care fiecare instrument/voce isi aduce contributia in armonia ansamblului.
Sunt multe lucruri de descoperit, pe tot locul, si o viata de om nu iti ajunge sa le incerci pe toate, atunci stai la o cafea cu altii si afli din cele ce au vazut ei. Si asa ne adunam si noi aici, de pe meridinae indepartate, sa mai auzim ce zic ceilalti: e o experienta minunata.

Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
"Inherit the wind" - de Little Eagle la: 09/05/2004 18:38:01
(la: Evoluam?)
Frederic March versus Spencer Tracy...un film vechi dar puternic in mesaj.

Dear Aida,inca si azi iti pui o astfel de intrebare?Crezi ca am evoluat de la Adam si Eva?Dovezi ale evolutiei speciei umane exista de sute de ani,te rog sa urmaresti programe la tv pe canalele Discovery si Animal planet chiar ori chiar CNN si atitea altele.Cu istoria nu te poti lupta si s-o consideri falsa,prea multe descoperiri s-au facut si inca se fac legate de evolutia speciei umane pe
pamint.
Dovezile sint de netagaduit.Nu are sens sa te mai intrebi.

De scapat de ura si violenta,invidie...niciodata,pt. ca din pacate sintem nascuti cu ele in noi fiecare si fiecare are felul lui sau ei de a si le manifesta.Ideal ar fi
sa nu le avem,dar sint f. putini capabili de asta,si ori ii numim sfinti ori avatari sau mesia,ei isi au rolul lor de a reveni intre noi pt. a ne ridica spiritualiceste dar din pacate,putini vor fi acestia,insa important e ca si ei exista si prin exemplul lor creaza un impact in lume,o schimba.
As numi astfel de real oameni pe Mahatma Ghandi,Martin Luther King,chiar J.F.
Kennedy
Iar pe marii avatari ai acestui ciclu universal,pe Zoroastru,Rama,Krishna,Buddha,Iisus,Mohamed,Meher Baba.
Exemplul lor de a gindi,a trai si intelepciunea lor exemplifica realitatea ca este posibil pt. fiacare sa scape de ura,violenta si invidie.
Ramine pt. noi sa decidem calea ce vrem sa urmam,a face o diferenta intre religii,deja observi unde ne-a adus si nu vorbesc doar de prezent acum.

In spatele prejudecatilor si tabuurilor zace in esenta ...religia pt. ca omul a creat-o si din ea s-a nascut un razboi aici,altul in alta parte,o invidie,o prejudecata,o lege,alta etc....
Ne-a schimbat si dezmembrat in opinii si gindire,unii am ajuns la polul opus extremist,nu ne mai intelegem intre noi si nici nu ne-am inteles vreodata ci ne-am prefacut doar.De aici...minciuna care e asa de mare si puternica incit
submineaza total adevarul.
Am ajuns la vorbele lui Nietzsche,pe care le traim zilnic in orice domeniu posibil:" Adevarul este o minciuna".

Comunicam unii cu altii pe baza de flatari si minciuni,mai mici ori mari ,depinde de situatii,uneori mai spunem si adevarul,dar oare chiar credem in el?Uneori ne e frica sa-l spunem pt. ca ne-am pierde slujba ori pozitia sociala si nu vrem sa facem pe cei dragi sa sufere,atunci mintim.
Unii spun adevarul si sint torturati si uitati in vreo inchisoare si pusi la zid,caci adevarul...supara!
Unii mint de placere si fac din minciunile lor si mai mari minciuni si chiar ajung sa creada in ele,pt. ei devin...adevaruri!

dar viata continua in sensul ei ghidat de noi,ne folosim unii pe altii pt. a ne satisface anume scopuri si teluri care in final sint de fapt...o iluzie!
Imi pare rau ca par atit de pesimistic scriind astea,dar este sau nu adevarat in ceea ce am spus?

Tu vei decide si nimeni altul(a).
Eu zic sa fim onesti cu noi insine mai intii si apoi cu cei din jur si oricind e necesar sa fim calmi si sa creeam un exemplu pozitiv si sa incercam sa iubim
pt. ca daca iubesti ,oricine simte asta si aduci o mica schimbare in el ea ce nu va uita.
Intoarce si celalalt obraz si incearca sa devii adevarul,chiar daca vei suferi pt. el,nu pt. tine.Eu m-am schimbat f. mult de cum eram de cind am descoperit pe Meher Baba si am devenit un alt om.Fiecare isi are o anume cale si o karma a lui doar,nu este ceva general,si daca fiecare isi poarta propria cruce,apoi este soarta ce ai si drumul tau doar,este ceva personal,dar aici mi-am exprimat opinia proprie si cele invatate din experienta mea.nu indemn pe nimeni sa creada in Meher Baba de ex.fiecare credeti in cine vreti voi,important e sa incercam sa fim in viata un exemplu si sa traim din adevar si nu din minciuna.

I love you all,God bless you,
Love&peace,
Ozzy



























































visul meu - sa ma intorc in romania - de (anonim) la: 15/05/2004 17:28:23
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
am plecat acum 3 ani din Romania ca programator. Nu pot sa spun ca am avut o viata grea in Romania, ci normala, nici bogata, nici saraca . Ceea ma interesa e sa pot face ceva in strainatate, intrucat in Romania, sansele sunt foarte limitate daca nu ai relatii cu oameni din vechiul aparat comunist. Deja mi-am luat o garsoniera la Paris, la margine e adevarat, dar sunt multumit. Oricum vreau sa impartasesc cateva idei care sunt foarte importante pentru a va integra intr-o tara europeana:

1. In primul rand, europenii sunt foarte sceptici vis-a-vis de romani, ii vad ca talhari in momentul de fata (nu uitati ca si italienii erau vazuti asa in urma cu 50 ani, dar intre timp, s-a amerliorat situatia) , asa ca e important sa incercati sa aveti un partener de viata bastinas. Prietena cu care traiesc e frantuzoaica. Un partener de viata roman nu va face altceva decat sa va izoleze.

2. Cercul de prieteni trebuie sa fie bastinasi.

3. Exista o problema cu romani, sunt f. provinciali. Nu este o regula generala, dar statistic, f. probabila. Prin urmare, se intampla sa ii vezi dupa 15 ani ca au trait intr-o tara straina si sunt imbracati tot ca romani.

4. Trebuie sa plecati f. tanar, pana in 25 de ani. Dificultatile pe care le veti intampina depasesc paranormalul, dar tot se merita. Fiind tanar se poate merge inainte. O varsta de 35 de ani e deja prea mult. Stresul acumulat poate duce la multe probleme de sanatate.

5. N-as recomanda sa emigrati in america de nord, ci intr-o tara EU. Mentalitatea din America de nord este f. diferita .In plus daca aveti cea mai mica problema aici in EU, va puteti intoarce acasa la mamica pentru a va relaxa ceea ce nu e cazul cu America, costul transportului este net superior. Emigrand in America, practic rupeti legatura definitiv cu Romania, depinde de voi daca vreti sa o faceti. Traind in EU si obtinand cetatenia EU, puteti sa va mutati cand vreti in Anglia, Suedia sau chiar Grecia. In plus, concurenta in America este de speriat, daca sunteti o bestie si sunteti dispusi sa luptati cu orice pret, atunci America este locul vostru, daca sunteti o persoana mai calma, fara aspiratii colosale, stati in EU.


4. Nu uitati niciodata Romania. Romania a trecut printr-o perioada cumplita, saracie absurda. Asta nu inseamna ca trebuie sa o lasati in urma. Din cate am vazut situatia s-a amerliorat si cu siguranta Romania va intra in comunitatea europeana. Nu cred ca Romania va ajunge vreodata o putere, dar desigur isi va asuma un rol in sud estul Europei. Nu uitati ca Romania era mereu mai bogata decat toate tarile balcanice, inclusiv Grecia care e membru EU. In ceea ce ma priveste o sa ma profilez pe o activitate care sa-mi permita sa ma intorc mereu in Romania. Romania are un potential enorm, are sa devina ceea ce era inainte de venirea comunismului, motorul economic din sud-estul europei.
Populatia descendta EU din Romania e enorma si cuprinda sasi, greci, unguri si evrei care sunt imprastiati in toate tarile EU. Marile orase din Romania sunt construite prin contributia acestor etnii. Renuntand la granite si adoptand o legislatie corecta, nu ar ezita sa se reintoarca sau cel putin sa intemeieze o activitate in tara stramosilor lor. Asta este singura problema, anume vechile cicatrici. Romania e puternica prin minoritatile sale, cu o europa libera, lucrurile se vor pune pe picioare.
Iubesc Romania!!!!!!



#15450 (raspuns la: #8027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 18/06/2004 23:30:13
(la: I'm back...)
Dear Brother,

E greu de gasit adevarata fericire si liniste sufleteasca,pare chiar o utopie,dar cand nu mai filosofam totul pare okay si ne vedem inainte de ale noastre de zi cu zi,bune sau rele,triste sau fericite,iluzia e prea puternica s-o invingem doar intr-o singura viata.

Am sa-ti propun aici o mica analogie,o metafora a vietii.
Sa zicem ca ai fi inchis la puscarie,intre 4 ziduri si gardianul si directorul inchisorii sunt oameni de treaba care vor sa-ti faca sederea cat mai buna,te intreaba ce mancare vrei,ce ai vrea sa citesti,daca vrei sa stai mai mult afara in curte la aer,daca vrei sa ai conditii sanitare f. bune in celula etc si tu le vrei pe toate si o vreme esti chiar multumit dar apoi incepi sa fii din nou trist in suflet,pt. ca degeaba ai toate astea cand inca stai in spatele unui zid inalt ce te desparte de restul lumii.
Eu asa cred, ca suntem fiecare intr-o celula si unii poate vad zidul dar majoritatea nu-l zaresc deloc,insa el a fost si este mereu acolo.

Zicem ca avem ce ne dorim,un serviciu bun,o sotie/sot buni,copii,mancare,haine etc etc. dar tot in curtea inchisorii stam mereu.
De ce ma caut mereu? Pt. ca sufletul imi spune asta,sufletul imi este curios si vrea sa cunoasca tot mai mult,mintea il asculta,mintea mereu trebuie sa fie secundara sufletului,multi oameni gandesc invers,ei zdrobesc sufletul lor ascunzindu-l in iluzii si minciuna si sufletul va lua de bune astea si va gandi ca e o experienta,dar se va complace numai in ea si atunci se va pierde in o si mai mare iluzie ce-l va tine mult in urma,nedezvoltat normal.

Am plonjat in trecut o vreme datorita mortii nasei mele care m-a botezat,am iubit-o f. mult si psihologic vorbind(nu-i vorba de nesiguranta!)a fost mai mult faptul ca nu m-am mai intors s-o vizitez in Ro. de 10 ani.
Si nicidecum nu am luat un drum gresit si nicidecum nu e vorba de superficialitate.

Gary Oldman care este poreclit si actorul cameleon este un ex. cum un adevarat actor trebuie sa fie,pt. ca fiecare rol este o noua identitate,NU poti fi actor BUN jucand orice rol in sens unic!
Vreau sa spun ca nu vad nimic rau in a ma cauta pe mine cel adevarat si in drumurile mele intalnesc ocazii de a experimenta devenind orice fel de persoana posibila,sufletul este un cameleon,se adapteaza unor situatii si vieti diferite pt. ca-i place experienta!E avid de cunoastere.

Uite,iti dau alt ex.:ca artist sunt un total cameleon,nu pot spune ca am un stil anume,dar pot deveni artist de sute de stiluri la dorinta clientului.Daca ai vedea sa zicem 10 ilustratii facute de mine ai zice ca 10 artisti diferiti le-au facut!In meseria mea in advertising trebuie sa fiu artist cameleon.

Si este evolutie!Evoluez mereu pt. ca vreau sa sar peste acel zid,sa evadez din complacerea vietii de puscarie,vreau sa vad cerul real si natura si astea sunt dincolo de zid!!!
Sper ca m-ai inteles acum.Si cu Meher Baba sunt mereu,este practic imposibil sa scapi de EL.Baba a spus odata:" In clipa cand m-ai trezit in sufletul tau eu nu voi mai dormi niciodata,voi fi cu tine si alaturi de tine in orice clipa,te voi ajuta."
Sa VREAU si NU pot scapa de Baba!!!!Baba nu e religie ci spiritualitate,avatarul epocii in care traim si ultima a acestui ciclu universal,Kaly Yuga.Cand o noua lume va veni in urmatorul ciclu,Noul avatar se va naste in Japonia,asa a spus Baba.La fel a mai spus ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.Cei ce vor ramane vor crea Noua Umanitate.

Stiu ca nu crezi astea,e opinia ta.
In ce priveste pa fratii mei indieni,ei sunt la fel f.f. spirituali si sunt atras de ei ca si de Baba pt. ca sunt aceleasi gandiri legate de dragostea pt. Creatia toata pt. pace si love intre noi.
Indienii au o relatie cu divinitatea mult mai stransa decat orice crestin din lume,the Pope is a joke!
De la ei inveti multe!!!Respect pt. natura si aproapele tau si mai ales onestitate,pt. ca un indian este cel mai sincer suflet in Creatie,poate de aceea a fost pacalit de omul alb mereu,pt. ca a gandit ca toti oamenii sunt ca si ei,sinceri si n-au de ascuns nimic!!!
Suferinta lor i-a adus insa si mai aproape de Dumnezeu,ei cred cu inima si sufletul, omul alb crede cu mintea si mereu ...cere ajutor de la Dumnezeu cand se roaga...Doamne ajuta-ma sa am un servici bun,Doamne fa-ma sanatos,Doamne ajuta-ma sa castig la lotto...Doamne ajuta-ma sa am o casa mare...indianul cand se roaga nu se gandeste la astfel de lucruri care nu au importanta pt. el,ci se roaga pt., toata Creatia si pt. cei necunoscuti lui,abia la urma se pune pe el insusi si nu cere decat sa aiba mila de el sa-i ajute poporul lui.

Si eu la fel gandesc,un brave warrior niciodata nu se roaga pt. soarta lui ci pt. a lumii.The frog skin paper(dolarii)nu-i iei cu tine pe lumea cealalta.
E opinia ta sa ma crezi superficial ,eu nicidecum nu ma consider ca atare.
Multi ii considera si azi pe indieni ..savages,eu zic ca cei ce "afirma "astea sunt adevaratii savages!

Pe alta data dear brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries).
.........................................................................................................................
"Wakan Tanka Tunkashila onshimala"(Grand Father Spirit,pity me,so that the world and my people may live).
Great Medicine Man Lame Deer




























































































#16399 (raspuns la: #16351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dezmintire publica - de enigmescu la: 01/07/2004 05:17:37
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Alice draga, te confuzezi singura fara nici un rost, crede-ma ca-ti spun f. sincer, cinstit ca si pana acum. n-am avut niciodata asa un nick-name pt. ca a te numi dogmatic mi se pare a fi un pic fortat si in acelasi timp nu tocmai conform cu realitatea. nu ma intereseaza cine si de ce si-a luat acest pseudonim.
chiar daca stilul meu seamana cu al altcuiva, ceea ce ma indoiesc fiindca nici un om nu seamana cu altul, sa pastram totusi identitatile fiecaruia asa cum sunt. o spun si dintr-o oarecare mandrie, dar si din stanjeneala. e ca si cum as fi clonat acum. ori eu tin f. mult la personalitatea proprie, sper ca intelegi. n-as vrea sa mai stiu inca unul ca mine, altminteri mi-as lua lumea in cap si as fugi incotro m-ar indrepta pasii. :) asta e o gluma destul de serioasa!...
acestea fiind zise trebuie sa-ti multumesc pt. materialul pe care l-ai publicat. sunt multe informatii referitoare strict la subiect. ce vreau sa te rog acum, tinand cont de ce s-a scris pana aici, e sa imi clarifici nelamuririle in legatura cu rolul jucat de ei in viata politica si sociala nu ca serbi/robi/sclavi (se poate vedea clar ca n-au putut avea nici o influenta importanta in toata acea perioada) ci ca oameni liberi. f. importanta si interesanta mi se pare a fi perspectiva asimilabilitatii(corectati-ma daca gresesc cuvantul). sa ma explic: am invatat in scoala ca populatia daca de sub stapanirea romana a fost asimilata de noua civilizatie si ca pana la vestita "retragere Aureliana"(275 d.Hr.- asadar in mai putin de trei secole) vechii daci nu-si mai vorbeau limba si nu-si mai pastrasera vechile traditii. asadar facand o comparatie dar pastrand proportiile, desigur, cum se face ca tiganii n-au fost asimilati (sau cel putin nu in totalitate) de populatia majoritara romaneasca? de fapt, CINE PE CINE ASIMILEAZA SI CUM??? altfel poate fi 'neasimilarea' o forma timpurie a "indulgentei"/tolerantei moderne fata de etnii?- asta se poate vedea mai bine la societatile capitaliste, occidentale. si inca o intrebare: ei au devenit singuri robi sau au fost facuti de vanzatorii de sclavi?
just me
#17118 (raspuns la: #17049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt LMC - de desdemona la: 08/07/2004 13:24:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Draga LMC, am citit textul din casuta ta postala, si-mi dau seama ca traiesti intr-un loc foarte frumos, si te inconjoara multa iubire si minunatii, si o clipa m-am imaginat in locul tau. Trebuie ca esti fericita! Asa ca am sa iti spun cum ai putea sa descoperi in tine aceasta energie de care am vorbit. E vorba de o experienta pe care fiecare o poate face, si care poate sa reuseasca sau nu in functie de sinceritatea, increderea si de dorinta persoanei. Nu are de-a face cu ideologia, e o 'reteta' care merge pentru oricine. Asa ca uite ce sa faci, intr-un moment de liniste, dimineata inainte de 8 sau seara dupa apus, aseaza-te intr-un coltz linistit in casa (sau in gradina) eventual cu o lumânare in apropiere ca sa te ajute sa te patrunzi de calmul din jur. Cu mainile spre (sau pe) pamant spui in interiorul tau 'mama, las in grija ta toate grijile si gandurile mele'. (spunand 'mama' nu te gandesti la mama ta din copilarie, ci daca vrei la mama natura, mama pamant, sau la Fecioara Maria). Aceasta e pentru ca energia care te ajuta sa te descoperi e o energie de tip feminin - ea ne hraneste, relaxeaza si ocroteste din interior, si chiar spunand cuvantul 'mama' te simti relaxat. Pe urma iti pui mainile in poala (sau pe genunchi) cu fata in sus (pentru a fi constient de senzatiile din palme), inchizi ochii, si spui din nou in sinea ta, cu sinceritate:' mama, te rog trezeste-ma'. Dupa aceasta iti masezi crestetul capului cu mana dreapta si o ridici deasupra capului la vreo 10-20 de cm. Daca simti ceva ca o briza calda sau rece iesind din crestetul capului, in palme sau oriunde pe corp, inseamna ca experienta a reusit, energia materna (de care am vorbit) s-a trezit si poti sa stai cateva minute in aceasta stare de liniste care te invaluie. Aceasta e un fel de meditatie in timpul careia simti cine esti in interiorul tau (e ca o sursa de liniste si bucurie aflata in apropierea inimii). Nu trebuie sa te concentrezi asupra unui gand sau altul (de multe ori se numeste meditatie actiunea de-a gandi in liniste, aici nu e nevoie sa gandesti). In acest caz gandurile nu sunt esentialul, dimpotriva, briza racoroasa (care apare cant esti complet linistit si fara tensiuni interioare) se simte cel mai bine cand gandurile s-au linistit. In acest fel devii constient de realitate fara a gandi la aspecte ale ei.
Acum pentru celelalte intrebari: ce inseamna aceasta energie ? Este o parte a fiecarui om, o energie latenta, care se poate 'trezi' (devine activa) la dorinta noastra. Daca privesti in jur in acea stare de meditatie pe care am descris-o (moment in care aceasta energie e activa in noi) unele lucruri ce treceau neobservate devin evidente, si vezi exact ce e important in fiecare lucru. Perceptia se intensifica, si lucrurile neesentiale devin secundare, mintea (acum odihnita) devine capabila sa vada ansamblul sau subtilul in orice lucru privesti in aceasta stare. In ce priveste cerintele inimii/mintii/corpului - devii constient ca aceste lucruri, desi parti ale tale, nu sunt totul, si poti sa te privesti pe tine insuti ca pe un prieten. Ai simpatie si afectiune fata de tine, si intelegi care iti sunt slabiciunile, dar nu mai esti orb la ele. Nici nu te simti vinovat nici nu te ascunzi de tine insuti. Iti dai seama ca fiind 'only human' mai ai multe de invatat si de corectat, dar ai incredere ca le poti face pe toate. Cand ai o dorinta iti dai seama ca e doar o dorinta, si ca tine de corp sau de emotii sau de minte.
Cat despre destinul tau ca persoana ... in momentul in care ai trait aceasta experienta, intelegi lucrurile mai profund si fara greutate. Intelegi ca esti asemenea unei pietre intr-o constructie monumentala si iti dai seama in orice moment care este rolul tau. Iti vine usor sa ii iubesti pe altii, fiindca ii vezi exact asemenea tie, ca pe alta piatra in acelasi monument, si devii o persoana constienta de ansmblu. In ce ma priveste, cred ca destinul tuturor oamenilor este sa se descopere pe ei insisi, si sa se bucure unii de altii, si de intreaga creatie.
De unde sa stii ca acest proces iti foloseste si te ajuta ? Nu poti sa rapsunzi la asta decat dupa ce incerci. Mie mi-a ajutat, si este cel mai folositor lucru ce il fac in fiecare zi. Daca insa nu ai incredere in tine, sau ti-e frica de lucruri necunoscute, s-ar putea sa nu iti reuseasca. Oricum, un lucru e sigur: nimeni nu iti poate impune aceasta stare cu fortza. Nu se intampla nimic decat daca iti doresti sincer. Si e o experienta foarte placuta, de repetat de cate ori vrei.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#17499 (raspuns la: #17476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O Discutie - de Petre Buzoianu la: 10/07/2004 17:59:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dinu
Thread ul asta este foarte interesant, dar din nefericire needificator. Mai mult decit atit se ocupa de un portiune extrem de ingusta a costurilor de productie in fotografia care se face azi iar anumite zone extrem de importante nu au fost atinse nici macar in treacat.
Adevarat, thread ul se ocupa de fotografia de stock in principal, dar costurile sunt costuri iar tehnologia folosita este aceiasi indiferent de genul de fotografie.
Preturile la hotel, transport, hrana, cresc continuu.
Ceea ce a schimbat fundamental datele jocului si a facut sa creasca enorm costurile de productie a fost aparitia fotografiei digitale.
In general exista legenda cum ca fotografia digitala ar fi mai ieftina. Nimc mai putin adevarat.
Hai sa analizam pe rind, punct cu punct.
Natura genului de fotografie pe care il fac este mare consumatoare de imagini.
Pe vremea cind tragem film numarul acestora se numara cu miile de role pe an.
Un rol de film ( diapozitiv Tungsten ) costa la pret de catalog in jur de $10.00 . la pret vinzare la dealer in jur de $8.50 cumparat in mari cantitati la lada direct de la Kodak in jur de $7.00.
La bulk insa, costa in jur $60.00 un roll de 100feet din care ieseau in jur de 19-20 de role de 36 de expuneri . O caseta de film refolosibila costa $0.35 Deci in final un roll de film putea sa imi iasa la in jur de $3.35. -$3.60. Angajai pe cineva sa ruleze filmele pentru tine, pe care il plateai cu $100 pe zi, sau cumparai filmele gata rulate. Magazine ca Adorama de exemplu ti le vindeau pentru $4.50 gata rulate.
Developatul unui rol de film costa undeva intre $8.00 -$10.00 rolul.
Din cauza cantitatii insa aveam o reducere substantiala, asa incit costul unui rol de film si developatul lui ajungeau la in jur de $10.00 - $11.00 Insa, costul de film si procesare erau pasate clientului la pret intreg i. Deci ceea ce pe un fotograf il costa in mod real $10.00 –11.00 pe rol era billed ca $20.00 pe rol la care se aduga un asa numit mark up de 20% car e reprezenta timpul petrecut la laborator intructiuni etc. .
Se investeau deci $11.00 si se recuperau $24.00.
Aceasta diferenta, nu intra direct in buzunarele noastre , ci era folosita ca sa acopere alte costuri, care nu puteau fi pasate clientilor.
Echipament, reparatii de echipament , etc.
Azi cu fotografia digitala, evident ca nu mai poti pasa nici unul din aceste costuri clientului. Adevarat insa ca nici nu mai cumperi cantitatile enorme de film de care vorbeam si nici lab ul nu mai costa
Numai ca… Azi din cauza tehnologiei care se schimba atit de rapid, aproximativ o data la un an sau un an jumate trebuie sa imi inlocuiesc echipamentul digital ( care este cam de 3 ori mai scump decit echipametul analog ) Inainte cumparam un aparat cind unul devenea de nefolosit, acum insa trebuie sa cumpar cite 3 odata . Deci nu le mai pot rula intre ele. Beleau insa nu se opreste aici. De fiecare data cind schimbi echipamentul digital, rebuie sa inlocuiesti si computerele folosite.
Bine inteles ca in ziua de azi nici unul din aceste costuri nu pot fi pasate clientilor. Si asta este doar inceputul.
Acum, pentru ca se poate , editorii au trecut fotografilor o parte din atributiile pe care traditional editorii le faceau. Astfel incit azi, produsul finit al unui fotograf trebuiesa includa si :caption ing“ Adica toate datele relevante despre imaginea respective . persoane care apar in imagine, locatie, eveniment, data, etc.
Inainte. Terminam ultimul show la 11 seara, trimeteam filmele la lab si mergeam si eu ca oamenii sa maninc. Dimineata un asistent se ocupa de editat ul filmelor, impachtat ul si trimis ul la client .
Well ! azi dupa ce termini ultimul show fugi la hotel sau acasa si te ocupi de editatul captioning ul si transmisul imaginilor. Bine inteles ca cineva trebuie sa te ajute.
Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru.
Bine inteles, ca te apuca dimineata editind.
Credeti ca sa terminat ?! Mai este .
Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx.
Fiecare imagine are in general 17 mega deschisa si cam 2.3mega inchisa si ai de transmis 700-800.
Pentru asta iti trebuiesc linii de internet de mare viteza. Acasa nu mai poti folosi conectia prin cablu pe care o aveai, si care costa $40.00 pe luna, ci trebuie sa instalezi una dedicata care te costa $300.
Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte.
Si mai ai si asistenti carora trebuie sa le platesti camera.
De nenumarate maruntisuri si accesorii nu mai vorbesc .
Concluzia: Muncesti mult mai mult, cheltuiesti mai mult, pe mult mai putini bani.
Am uitat sa adaug ca de cind cu fotografia digitala, au scazut si preturile platite pe imagini.
#17608 (raspuns la: #17581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru G. Doja - de kradu la: 12/07/2004 00:37:00
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Commentariul Dumneavostra e exact ce ideologia PSD, si a lui Ion Iliescu in special, a vrut sa creeze in mintea si sufletul oamenilor in cei 15 ani de la evenimentele din 1989!
NOSTALGIA COMUNISMULUI!
Daca Ceausescu un profesionist expert in infometarea poporului, ocupindu-I timpul cu cozi infernle, frig in case si suflete, desfintarea spiritului Romanesc, al sperantei, distrugerea sistematica a valorilor spirituale si materiale ale societatii, neocomunismul lui Ion Iliescu a agravat strea instaurind o alta multime de nefiriciti si de neajutorati, dependenti in fel si chip de guven! Aceasta categorie de indivizi, permanent social nemultumitii, vor vota la infinit pentru a asigura perpetua atirnare la putere a tuturor comunistilor, securistilor, si scursurilor de tot felul.
Votul le va aduce insa intotdeana vorbe, promisiuni, si firimituri pe care neocomunisti se vor indura sa le risipeasca pe ici pe colo in lupta permanenta de tinere a puterii!
Asfel Dumneavostra sunteti deja oboist, frustat si deprimat de un capitalism, capitalism democratic care in Romania de azi e primitiv, prost aplicat si uneori lipseste cu desavirsire!
Dumneavoastra nu a-ti vazut in democratia relativa a Romaniei de azi posibilitatea pentru a va pune in valoare talentele personale, initiativele, visele, sperantele, incercarile, nu a-ti gasit o tinta din care sa va faceti un destin! Psihologic, asta se numeste ratare!
Faptul ca lasati ca altii sa va resolve problemele, e discutabil! Credeti ca guvernul trebuie sa va asigure attia bani la salariu pentru a va permite sa mergeti la mare in fiecare an?
Eu nu cred asta!
Guvernul ar trebui sa fie doar un mediator! Problemele economice trebuie controlate de mesul pietii! Viata indivizilor unei societati face ca societatea respective sa prospere, ori sa decada! Initiativa personala, spiritual antreprenorial, punerea ideilor in practica, entuziasmul reusitei, fac ca lucrurile sa se miste, generind o conceptie reala despre munca, despre satisfactia implinirii si urmariri succesului, chiar in umbra trecatoare a esecului! Inarmat cu entuziasm si perseverenta, cautind partea pozitiva a lucrurilor, ignorind mentalitati mostenite si perimate se poate ajunge la prospritate, si la
ceea ce viata ne poate oferii pe linga satisfactie, si cistig, adica fericire!
Vorbiti de lucrurile bune din communism! Cind vorbiti de aceste lucruri bune va referiti numai la dumneavoastra! Concediul Dv. Banii de concediu, apartamentul DV. Nici nu va interesaeza cine conduce tara! Asa nu va intereseaza cum o duc vecinii, ori copii al caror dascal sunteti! Eu sunt important, va spune Eu Dv. in fata constintei!
In opinia mea fiecare individ al unei societati trebuie sa fie implicat in treburile obstei!
De ce puteti, (Dv. care va pasa atit de mult de Dv.) sa va puneti libertatea s-au chiar viata in mina unui natarau ca Ceausescu! I-mi spuneti ca nu conteaza cine conduce tara!
Domnule libertatea, constitutia si legile, trebuie aparate 24 de ore pe zii!
Astfel Ciuvica nu e arestat de gestapoul lui Nastase, Panait nu se sinucide in cazul Tarau unde e vizat si Dl. Lele! Presedintele se va ocupa de mersul tarii si nu de reorganizarea PSD! Iar Nastase va fii insfirsit presedintele PSD, nu o marioneta a batrinului activist!
Sa nu mai pomenesc de Baronii care taie si spinzura pe unde apuca in acest cimp napadit cu ciuperci PSD, numit Romania!
Astea ar fii lucruri care ar trebui sa va nemultumeasca!
Daca fiecare dintre noi ar fii implicat in treburile comunitatii, daca am vota, am critica, ne-am spune cuvintul, am manifesta nemultumirile noastre, lucrurile ar avea sansa de a se indrepta!

As dorii sa incercati sa nu raspinditi ideile astea printre copii din clasa dv. Nu-i va ajuta cu nimic! M-a gindesc ca a-ti putea face un experiment! Testati intr-un fel in lectiile dumneavoastra ce parere au ei despre rolul guvernului in redistribuirea bogatiilor unei societati! Se poate invata de la oricine, iar copii au un simt desvoltat al adevarului in incenta lor!
S-auzim numai de bine!
DR
#17664 (raspuns la: #17307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
it's more important to be nice - de ampop la: 30/07/2004 08:27:35
(la: Impotenta nationala)
My dear friend!
I think you are not nice...cand ceri demolari de statui. You are just important....:). Nu crezi ca este necesar sa se ingroape securea razboiului nationalist? Caci Balcanii au fost devastati de ura nationala,de un nemernic, Slobodan Milosevici s.a.m.d. Sa-si puna oamenii statuia...si vorba aceea...who cares? Ne legam prea mult de simboluri, de ura si istorie, nu reusim sa iertam. Da, sa iertam si totusi sa nu uitam...Yad Vashem este un exemplu. Vezi acum evrei alergand dupa nemti sa-i jupoaie de vii pentru Dachau? Astia de acum n-au oricum nici o vina ca parintii lor au facut ce au facut. Si...cum ar fi solutia, cine ar obliga la demolarea statuii...oare maghiarii nu se pot adresa si ei forurilor internationale, ca-s mai fraieri sau cetateni ai lumii de mana a doua? Iarta ca sa fii si tu la randul tau iertat :).
Shalom brother!
Mario
#18570 (raspuns la: #18554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un ansamblu de o inestimabilă valoare , - de DESTIN la: 04/08/2004 01:48:07
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)

1945 Decembrie, doi ţărani egipteni au descoperit în apropierea satului Nag Hammadi un vas de pământ conţinând treisprezece suluri de piele.
Acestea cuprindeau texte biblice, datând de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea. Între acestea se aflau:
Evanghelia lui Toma;
Evanghelia Adevărului;
Evanghelia Egiptenilor;
Evanghelia Mariei;
Evanghelia lui Filip,

Un ansamblu de o inestimabilă valoare pentru cunoaşterea literaturii creştine timpurii, cu nimic mai prejos de Evangheliile cunoscute.
Este vorba de documente originale ce aparţinuseră evreilor fugiţi din Palestina, care avuseseră privilegiul de a-l fi cunoscut personal pe Iisus.

Ansamblul sulurilor de piele cuprinde 52 de documente ce abordează subiecte gnostice creştine dintre cele mai importante: elementul feminin al divinităţii, natura lui Dumnezeu, natura lui Christos, suferinţa, moartea, învierea lui Christos.

De ce fuseseră îngropate aceste texte şi cum se explică faptul că rămăseseră necunoscute timp de aproape două mii de ani? Motivul este că un sobor de episcopi le etichetase drept eretice către jumătatea secolului al doilea.

Episcopul Irineu din Lyon scrisese către anul 180 cinci volume intitulate Respingerea şi desfiinţarea aşa-zisei cunoaşteri care începeau prin făgăduiala de a denunţa ideile celor ce propovăduiau erezia. Astfel, el ataca o evanghelie celebră numită Evanghelia Adevărului pe care o considera deosebit de periculoasă.

Cincizeci de ani mai târziu, Ipolit de la Roma a scris o altă "respingere" masivă a oricărei erezii, pentru "a dezvălui şi a respinge blasfemiile deosebit de eretice".

Potrivit tradiţiei eretic era cel care se abătea de la adevărata credinţă. Dar ce anume definea această adevărată credinţă? Şi de ce era numită astfel?

Primele comunităţi creştine, din vremea apostolilor, aveau aceeaşi credinţă şi se rugau împreună; toţi respectau autoritatea apostolilor.

Între grupurile de creştini circulau numeroase Evanghelii precum cele ale lui Matei, Marcu, Luca, Ioan dar şi Toma, Filip, a Adevărului etc. ca şi imnuri secrete atribuite lui Iisus sau discipolilor Lui.

De ce s-a modificat această situaţie către sfârşitul secolului al doilea? De ce creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe"? Cine a operat aceste schimbări şi din ce motive? De ce anumite texte au fost excluse şi declarate "eretice"?

În ochii lui Irineu, gnoza era cea mai nefastă dintre deviaţii. Ea se baza pe experienţa personală şi pe unirea cu Dumnezeu, minimaliza rolul preoţilor şi episcopilor şi se opunea constituirii unei puteri bisericeşti.

Aşadar, episcopul din Lyon s-a apucat să distrugă gnosticismul, descurajând demersul personal în favoarea unei credinţe colective, indiscutabile, graţie instaurării unor dogme definitive. Astfel s-a întâmplat ca Noul Testament încăput în mâinile lui Irineu să fie cernut prin sita deasă, prescurtat, adăugit sau modificat după interes, pentru a ajunge la ansamblul de texte ce se cunoaşte astăzi.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Miau si iar miau miau miau - de Little Eagle la: 09/08/2004 01:48:12
(la: Pisicutza in dilema...)
Pisicutzo,

I fucked up...as usual(suspect that I am...),
Ti-am scris un lung text...dar din greseala l-am deleted ca un bou ce sunt!
Dar hey,baby,I-m your friend.And if you want I am your dog too!
Oricand ai intrebari de orice fel,vrei sa cunosti anume lucruri,scrie-mi,I'll always be here for you baby.
Putini,daca nu ...99.9% din Cafenea au trecut sau trait ca mine,si daca I say I love you,you better believe me girl!

Limbajul meu e cam nasol(uneori) dar conteaza?Nici nu stiu cum arati si deja te iubesc!Pt. ca nu ma uit la corp,sani mari sau mici,bulane,cur etc.ma uit la cine esti ca suflet.
Important e ca ai un mare prieten in mine si daca mergi curand la mare,te rog sa o saruti din partea mea.Ultima oara am fost acolo in 1990....

I love you girl and God bless you,you'll be alright believe me!
So don't cry and whine on me anymore!!!!!!A cat?Be the CATWOMAN(am desenat-o de cateva ori pt.D.C. Comics(they own the rights),azi e un film
cu Hale Berry in rolul ei.Such a gorgeous girl....

LOVE&PEACE,si te sarut unde vrei tu,
Ozzy



















#19406 (raspuns la: #19378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un pic de retinere - de AlexM la: 13/08/2004 15:18:15
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
cand vorbim de C. Tacitus va rog. Este unul din cei mai mari istorici si ceea ce a povestit el este considerat a fi foarte acurat. Vreau sa va spun ca Tacitus ura si everii si crestinii, omul fiind un conservativ si un adorator al Romei ca stat. De ce spun asta? Pentru ca se pare ca Dv. nu vretsi sa intelegeti un lucru aici sau nu ati intseles ce vreau eu sa spun.
Tacitus spune de existenta lui Isus si atat. Nu-i da importanta.
Dv va mirati ca istoricii nu au scris 20 de ani despre Isus. Si aici ajungem unde e ceea ce cred eu ca nu intelegeti.
In opinia mea, Isus a existat, a fost un om, a fost un propavaduitor sau ce o fi fost el acolo si atat. In timpul vietii sale si dupa moartea sa, mai mult mai mult de 200 de ani de dupa moartea sa, el era inca un necunoscut pentru marea populatie. El a devenit celebru odata cu adoptarea crestinismului ca religie de stat a imperiului Roman. Prin Imperiul Roman si mai tarziu prin cel Franc, Crestinismul a capatat amploare.
Nu stiu cum sa fiu mai clar. Eu cred ca a existat omul fizic Isus si pentru mine Tacitus este suficient. Eu nu cred in dogma crestina cu Fiul lui Dumnezeu, nashterea din fecioara si alte minunatii. Totusi anumit lucruri apar a fi sigure deoarece in Coran Isus nu este denumit cum e obiceiul in lumea araba ca "Fiu a lu Ion" adica, denumit dupa tata, ci apare ca o mare exceptie ca fiind "Fiu a lu Maria", adica este numit prin mama sa.
Eu ma distantsez de dogmele bisericesti pentru ca ele sint false. Ele au creat o imagine, un cumul de legende, o poveste, propriile ei mituri pentru a avea substanta ca orice alta religie.
Final: a exista omul fizic Isus. Cine a fost el, nu e treaba mea sa o demonstrez. Eu stiu ca religia crestina se bazeaza pe vechile religii, stiu ca multe din povestile din Biblie existau in culturile pagane ( cum ar fi prefacerea apei in vin care este o poveste adaugata in sec IV in Biblie si care are la origine povestea lui Dionisos zeul vinului care a fost prins de niste hoti si carora, pentru a le demonstra cine e el, ca el e zeul vinului, le-a transformat apa in vin.
Nu stiu daca stiti, la noi in Ro, pana in sec. trecut pe crucile de piatra se mai sclupta inca soarele. Care era rolul soarelui in crestinism? Nici unul. Va duc la mine la tsara la cimitir unde din crucile vechi s-a facut o alee ( da, s-a pavat cu ele). Este scris inca cu caractere chirilice si peste tot in partea de sus a crucii, este scluptat soarele si pe unele pasarea sufletului. Simboluri care nu sint de gasit in crestinism dar care sint pe crucile unor crestini. Sin tsimboluri vechi, pagane, de dinainte de crestinism.

AlexM
#19721 (raspuns la: #19714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. #19739-AlexM : Importanta invierii din morti . - de Muresh la: 13/08/2004 22:45:18
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Va rog sa-mi permiteti sa ma refer la intrebare .
Spuneti dumneavoastra ca :
"In mod normal , cand o teorie este deja incetatanita , neavand importanta prin ce mijloace s-a incetatanit ea, cel care o neaga este obligat sa aduca argumente care sa arate ca aceasta teorie/idee este falsa." .

Interesant . In jurisdictie , daca A il invinovateste pe B de ceva , sarcina dovezii cade asupra lui A , B nefiind obligat sa-si dovedeasca nevinovatia .
Aici nu vorbim , bineinteles , de acuzatori si vinovati potentiali , mi se pare , totusi , ca exista o anumita analogie intre exemplul meu si citatul de mai sus . Personal nu cred ca cele spuse de dumneavoastra pot fi acceptate in mod complect si absolut . In decursul istoriei omenesti multe tabu-uri au fost desfiintate sau revizuite si nu stiu daca sarcina de a dovedi a fost data in mod metodic si constant negationistilor .
Dumneavoastra spuneti ca nici Coranul si nici Tacitus nu pomenesc de crucificare . Daca scoatem actul crucificarii si in special INVIEREA DIN MORTI din toata povestea , atunci nu mai ramane NIMIC . Prin crucificare Iisus ia asupra sa pacatele prozelitilor sai prezenti si VIITORI . Invierea demonstreaza NATURA DIVINA a lui Iisus .
Dupa intelesul meu a spune ca Iisus nu a existat , sau a spune ca a existat dar nu a fost crucificat (si bineinteles nu a avut de ce sa invie) este exact acelasi lucru din punct de vedere practic .
In ambele cazuri nu i se poate atribui intemeierea crestinismului .
Ramane totusi intrebarea , care a fost mecanismul care a dat nastere la aceasta noua religie . Daca oamenii au simtit nevoia de a adopta o religie monoteista , de ce nu s-au multumit cu mozaismul deja existent ?.
Parerea mea e ca acest proces a fost perfectat printr-o "munca asidua de lamurire" a multora , incepand cu evanghelistii . Aceasta activitate
s-a bazat pe o legenda . O legenda si nimic mai mult . Oamenii au vrut din tot sufletul s-o creada . Ce bine e ca cineva ia asupra sa toate pacatele tale . Si de ce nu a fost adoptat mozaismul ?. Simplu . Religia mozaica e o religie foarte pretentioasa = "demanding" . Dumnezeu cere poporului ales sa se conforme la cateva sute de legi . Religia mozaica era nepopulara din cauza numeroaselor interdictii . Calea cea usoara a fost adoptarea crestinismului .
Pe scurt , religie in loc de psiholog .
Opium pt bobor , dupa spusa tovarasilor .Si alta spusa :
daca Dumnezeu n-ar fi existat , ar fi trebuit inventat (ca necesitate naturala).
#19745 (raspuns la: #19739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...