comentarii

un soare puternic


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. Destin - de Little Eagle la: 06/08/2004 07:25:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy




































































































#19146 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RUMM - de Roman Haduch la: 23/04/2010 16:54:49
(la: RASARIT DE NADEJDE)
hm, nu-s nebunatic sunt , suplu, zvelt, plin de energie si entuziasm.
Si de ce ar fi nebunatica o persoana care doreste sa se bronze la soarele puternic al nadejdei si briza de pe faleza de la Marea Lumii, sa -i fixeze in conturi sume cat mai substantiale fara a li se inchina acestora?
oricum , rumm , iti multumesc si te apreciez pentru pentru felul tau de a fi.
#537516 (raspuns la: #537358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pedaland printre furtuni de vara - de zaraza sc la: 07/07/2014 11:01:03
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/pedaland-printre-furtuni-de-vara

"[...]Cu putin inainte de Jalai-Talap dau pentru Anabelle si Nathalie, doua tipe pe bicicleta, la inceput, pe drumul catre Franta. Si cum directiile sunt diferite din nou stam de vorba pe indelete pentru a afla detalii despre ce urmeaza, despre sate de unde se poate lua mancare si despre locuri de cort. Deocamdata totul arata destul de nou, de la bicicete pana la haine si pana la echipament, chiar daca drumurile din Kyrgystan au inceput sa isi puna amprenta. Sunt foarte curios cum o sa arate peste o luna si ceva cand vor trece de Pamir, si peste 4-5 luni cand vor ajunge inapoi in Franta. Oricum cele doua mi se par foarte tari, un exemplu foarte bun ca nu ai nevoie de un tip pe langa tine pentru a pleca cu bicicleta prin lume.

Dar cum ne lugim mult la vorba, norii de furtuna incep din nou sa se stranga si de ploaia asta nu am cum sa scap, asa ca pe urmatorii 20 de kilometri pana in Jalai-Talap trec pe deasupra mea doua ploi de vara intrerupte de perioade de soare in care apuc sa ma usuc. Daca la inceput mi-era tarsa de ploaie, acum m-am cam impacat, mai ales ca nu sunt decat rapaieli scurte, urmate de reprize de soare puternic.

Din Jalai-Talap trebuie sa iau mancare pentru urmatoarele doua zile, dar cele doua magazine din satul uitat de lume nu prea au lucurile pe care le caut, asa ca ma multumesc cu paste instant si cu o punga de biscuiti si plec mai departe, pe urcarea de 57 de kilometri spre Song-Kul. Nu ajung prea departe in schimb, caci se strang din nou norii de furtuna iar eu ochesc un loc de cort perfect, sub copaci si cu raul langa, numai bun de un dus general cu apa din belsug in seara asta. Si din nou pastele sunt gata fix inainte de a incepe ploaia si inainte de a se asa intunericul. Iar in timp ce scriu randurile astea imi dau seama ca acolo unde sunt copaci sunt si multe pasari, unele din ele scotand zgomote chiar ciudate atunci cand se lasa intunericul."

Cu catel, cu purcel... adica doi iezi sau caprite
Image and video hosting by TinyPic

Kir Ianulea - Votati soarele Partea I - de thebrightside la: 06/11/2007 09:30:24
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
Kir Ianulea - votati soarele

I. Ai Doamne si cand te gandesti ca premonitia este mama tuturor inceputurilor…ca io chiar ma gandeam sa-ncep sa cant…uite ce frumos i-al meu…al meu…si sa strig in gura mare sa se-auda-n vai si-n shale: slipu-i gol, da obol…bre…uita-te…la…da
Da chiznovate mai sunteti…pai nu asa se joaca bara…ca se miroase cu nara…cu dreapta la temelie unde te cobori in vrie…cu stanga la top mai sus…unde si slipu’ s-a dus…

II. 1. C-afara-I frig si a-nnoptat si-n curte ploaie-ntruna,
O stii ca doar ce-au anuntat la vreme, iar Pauna,
A-ncins remot-ul rosu sange, si postul tot nu l-a aflat
-Gigule, pierd telenovela, nu sta ca bou’ fi barbat…
Te uiti cu jind la pijamale, le scoti ca n-ai vrea sa se ude
Lasi cafeneaua si concursul si te azvarli-afara-n unde
Abia cand apa te patrunde, si rezultat nu ai de fel
Te-ntorci facand marunt din buze “Unde e telefonul bell?”
De graham bell vrui ca sa zic, ca-I antic da imi place,
“Mai ca ti-as trage una” zici…dar nu! te las in pace…
un pas, si altul mai apoi, Pauna sta sa planga,
te-ntorci si o tandru o tabari..ah leoparda mea cu dunga…

2. Eu? Bine, ca intotdeauna, dupa cum se stie o dimensiune de cincizeci si patru intra mai greu intr-o dimensiune de 18….pe cand invers deh.…da la Secuiana au de toate marimile iar platoul de la prajituri, mai mereu are ceva loc pe margine…chiar si cand se-nghesuie una in alta…prajiturile….da e bine ca-ntre doua nu alegi, te faci ca ploua…

3. Limba domnule…ca s-a naravit de nu-i mai dau de capat…face numai cum vrea ea…cand sunt la Roma ea vrea numa’ frantuzeste, cand sunt pe Otopeni o sterge englezeste…si-n rest…zambesc manzeste…da n-o las, pa cuvant…pa DEX, pa toate lexicoanele si codanele ca n-o las…partea proasta e ca nici nu pot s-o tiu afara…ca sa prinde lumea ca nu ne avem prea bine…

4. Ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca... exista…

5. E voie nume de pe cafenea? Normal ca-i mana mea, ca doar de aici s-a pornit vorba cea: io te-am facut io te….pornesc…(dar asta se intampla numai in momentele de dedublare cand io sunt si extra corporal adica ma reflect pe dinauntrul usi de la cuptior dar sunt si mana care se intinde sa apese clanta ceea de buton…da de fiecare data cand apas pa buton…ma trezesc.
6. De obicei pana la tastatura, daca nu ma deraiaza vreo urgenta si aterizez la buda…
7. Asta e intrebare capcana bag seama….da nu ma las….ca asa am inceput a ma hlizi cu … de mi-a iesit par pa nas…si de atunci nu mai am curaj sa ma prezint la travestiuri, nu de alta da ba nu mi se potriveste numarul la pantof, ba nu ma petrece peste bust (90) ba la soldul meu de viespe (Gina Lolo) nu se potriveste culoarea, ce sa mai vorbim de strasuri…belea mare…d-aia am zis ca la balul Misterului o sa viu nud sa strige tata lumea….vai ce haine frumoase are…..ca doar n-o sa recunoasca nimerica ca: “Slaba sunt de felul meu si negru de dorul tau….mai, mai, mai”

8. Parere personala (sper sa nu se puna) nu strica ce merge cat de cat si e verificat…..cine stie ce poate apare….sincer…io nu mai pot…am incercat cu Dolly (Pardon bre) si nu mi-a iesit…tot voce asa…puternici, mari si vigurosi….asa ca m-am lasat bagupash de creatie…fac si io ce pot…

Prima zi in Iran, furtuna, soare si francezi de treaba - de zaraza sc la: 04/04/2014 09:54:06
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-iran-furtuna-soare-si-francezi-de-treaba

"[...]Initial a venit cu un vant de cam 100 de kilometri la ora ce batea chiar din spate si care ma impingea ca o mana invizibila, dar care a strarnit si tot praful dintr-o vale destul de uscata. O mica furtuna de nisip cu care s-ar putea sa ma mai intalnesc pe drum, dar faptul ca pe un drum intr-o usoara coborare pot sa merg cu 40 de kilometri la ora fara a munci prea mult compenseaza.

Dupa vant vin si norii, care trec pe deasupra mea si par sa inghita valea larga pe care calatoresc. Pentru a avea un reper despre viteza vantului sa spunem ca daca ma opream si batea vantul din laterala erau sanse destul de mari ca sa ma culce cu tot cu bicicleta. La un moment dat, perdele de ploaie apar la cateva sute de metri in dreapta mea purtate in mod fascinant de vantul puternic. Nu am mai vazut niciodata asa ceva pana acum. Atunci cand se puna sa ploua e o combinatie intre ploaie si lapovita ce vine aproape orizontal fata de cum pedalez eu, si care ma uda doar pe o parte.

Dar cu aceasi viteza cu care a venit, furtuna trece pe deasupra mea, continuand spre est, si soarele isi face rar aparitia printre norii purtati cu viteza de vant. Deci cam asa arata o furtuna in Anatolia. La un loc atat de spectaculos, o furtuna pe masura.

Oricum cei 40 de kilometri pana la granita cred ca au zburat intr-o ora si un pic, un record de deplasare pana acum pentru mine. La granita sper sa mearga totusi repede si sa mai profit de vant. Fix cand ajung acolo mai vad doua mountain-bike-uri cu un rucsac pus in spate pe portbagaj, dar posesorii nu erau de vazut, astfel incat imi vad de formalitati.[...]"

poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
Nu am fugit! Despre comunitatea noastra, despre energia mea - de Cristian C. FRANCU la: 20/02/2004 05:35:22
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Iata: Nu ‘dau cu fuga’… Nu ma lasa felul meu de a fii! 
Am sa mai trec pe aici. Adevarul e ca nici timpul nu imi va mai permite sa fiu atat de activ, nici nu este intelept sa raspund la toate mesajele in fiecare zi.

Probabil, va exista un mesaj maxim doua pe zi de la mine. (in pauza de masa ca acum! Si seara dupa program) Asta cand voi simti nevoia sa raspund (fie ca imi place prea mult ceva ce am citit, fie ca simt ca ceva este nedrept, fals, malitios si incorect fata de mine si nu numai!) Sau daca simt ca pot adduce ceva nou…

Faptul ca am raspuns la fiecare mesaj…cred eu destul de politicos si deschis…aducand argumente, explicatii si cerand argumente si explicatii, prezentand pareri si atat…cred ca dovedeste ca nu vreau sa ma impugn sin u consider ca detin adevarul absolut! Insa permiteti-mi domnilor sa nu ma las demoralizat sau adus la realitate, adus cu picioarele pe pamant de cei care imi spun ca nu se poate!
Aveti idée cati oameni si cu cata ardoare si convingere spuneau ca …pamantul e plat, ca soarele se invarte in jurul pamantului, ca telefonul e o inventie inutila… ca Zidul berlinului nu va cadea…ca Ceausescu nu va cadea…ca PSDul si coruptia e vesnica… Unii s-a dovedit ca greseau…altii…vom vedea!

DA! Ceva e putred in Romania! Inclin sac red ca nu eu!
Legat de bancul cu dracii…daca ne-am aduna impreuna sa ii atacam pe baroni, corupti, guvernanti sin u unii pe altii…poate am ajunge undeva!

Am spus de cel putin 2 ori ca sunt deschis, ca accept orice perere chiar daca nu sunt deacord…’to agree to disagree’ mi se pare firesc uneori.

Pentru unii. poate am parut prea energetic si entuziast in a-mi sustine ideile fiindca cred in ceva si ma bazez pe ceva ce am vrut sa impartasesc cu voi! Daca pe un singur om a ajutat sau bucurat cu ceva ceva din ce am spus…a meritat!

Nu e cel mai important sa conving pe cineva mai invarsta decat mine ca eu as avea dreptate, insa imi place ‘debateul’, lupta de argumente si pareri sustinute.
Mai mult chiar…cred ca atitudinea pozitiva…orientarea pe solutii, proactivitatea, solidaritatea si networkingul pot aduce mai mult decat resemnarea, dezamagirea sau intelepciunea castigate dupa experiente negative sau neplacute si impartasite de ceilalti.. Cred in puterea optimismului, sperantei, viselor si energiei asupra viitorului…

Am doua urechi si o singura gura! Le voi folosi proportional…Voi asculta (citi) mai mult decat voi mai vorbi (scrie…)!

Tocmai diferentele dintre noi ne fac mai puternici! ASTA DACA AVEM ACELEASI SCOPURI LA NIVEL DE COMUNITATE SI ‘LUCRAM’ IMPREUNA PT A LE ATINGE!

Cu respect!

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
Uitati-va ce scrie Cartarescu - de gabriel.serbescu la: 03/03/2004 13:13:35
(la: Ajutor)
Uitati-va ce scrie Cartarescu, in Travesti: ¨...stateau goi, culcati pe spate, sub soarele fierbinte, tinandu-se de mana si privindu-se in ochi¨ unde e clar, e descrisa o scena de amor, intre o pereche tanara. Si continua ¨ totul era ca dintr-un vis vechi¨, evocand o stare imaginativa erotica, sau poate o experienta traita la nivel personal. Insa intervine pasajul urmator: ¨Pe cand ii priveam fascinat imi aminteam ca undeva in hipotalamus exista un centru al placerii, o gradina paradisiaca unde lumina orgasmului, aprinzand aerul in cercuri groase de aur, pierde orice caldura animala, etc etc

Atunci in ultima carte citita, dupa o descriere a unei intalniri sexuale, cele doua personaje incep sa vorbeasca despre corpusculii lui Krause, ce odata excitati produc o puternica emisie de endorfine la nivel cerebral. Faptul ca in ambele exemple se vorbeste despre sex e o pura coincidenta, sunt primele exemple care-mi vin la indemana.
Atunci mie mi-e foarte clar ca in afara esteticii umane exista ceea ce bine a numit Crinuf ¨motorul masinii¨. Pana unde se pot asocia diverse stari cu diversele procese cerebrale?
De la depresii la senzatiile de bine presupun, dar ce sunt endorfinele astea, cu ce se mananca? Unde traiesc ele? Sunt mici chinezi care rezida la mine in cap si-mi coordoneaza corpul? dar cum isi permit, fara sa-mi ceara voie :))?
Cred ca asta as vrea sa aflu. Imi place sa bag o plimbare cu masina dar uneori ajung chiar sa ma intreb, care e propulsia?

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11240 (raspuns la: #11226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dece Lia Roberts o sa devina eroina Romaniei? - de (anonim) la: 03/03/2004 18:09:59
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ma uimeste Lia Roberts cu exemplul ei de dragoste pentru tara sa. Plecata (prin casatorie) din Romania lui Ceausescu cu aproape trei decenii in urma, Lia nu a uitat nici o clipa de unde a plecat. Asta ma emotioneaza profund. Si eu am plecat de mult de-acasa, aproproape ca am uitat cand am plecat si n-am mai fost prin Romania din 1982. Dar aproape ca uitasem de ea.Pana astazi.
Stiu din experienta mea si a altora, ca multi uita de unde au plecat. Noi ne bucuram de viata si ne multumim sa trimitem la rudele ramase in tara cate o ilustrata, cate un pachet cu bunatati la Craciun, sau un cec din cand in cand, ca sa-si poata lua copii la un McDonald's si sa-i trateze cu Cheeseburger, French fries si un pahar de Coke. Asta nu este rau. Dar oare este destul? Nu ramane un "gol" in sufletul nostru? Ba da.
Lia Roberts putea foarte bine sa continue sa-si traiasca viata imbelsugata din America pe care i-a dat-o Dummezeu s-o traiasca. Nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat. Ar fi putut avea o viata minunata si linistita, la adapost de emotii, invidii, barfeli si critici si sa fie multumita cu ce are.
Dar nu! Ea s-a gandit la tara ei. S-a gandit ca poate oferi ceva inapoi tarii in care a vazut prima oara soarele, in care a copilarit si pe care a iubit-o cu toata sinceritatea si candoarea. Doamna Lia Robert din Nevada a preferat sa lase in urma totul si sa inceapa o lupta grea in care isi va pune insasi viata si averea la bataie pentru Romania. Asta mi se pare uimitor si eroic.
Pentruca, sincer vorbind, uitati-va la mine: om educat foate bine, in toata puterea, cu mintea agila si productiva, cu idei bune si curate, cu energie "cat cuprinde," nu m-am gandit niciodata sa candidez la presedentia fostei mele tari. Dece? Nu stiu. Mi-a fost frica? Posibil. Poate pentruca nu mai eram cetatean Roman. Odata ce m-am vazut bine stabilit in Lumea Noua, cu ceva bani la banca si batranetea asigurata, eu am pus la naftalina gandul tarii, iar nevoile ei le-am uitat pur si simplu. Si ca mine sunt multi. Unii din urmasii nostri de aici au uitat sa mai vorbeasca romaneste. Undeva in inima mea am fost trist pentru asta.
Dar am vazut ca exista si altfel de Romani. Uite, o Romanca din Nevada care n-a pus la frigider gandurile ei pentru Romania. Desi a ajuns la ranguri importante in politica Americii, ea a privit indararat catre Muntii Carpati si Marea Neagra si a vazut nevoia tarii.
A vazut imediat ca Romania dorea sa supravietuiasca de multe decenii dar nu a avut niciodata un lider adevarat, cu o viziune clara si cu un curaj de a face SCHMABREA. Aceasta schimbare cere o noua ORIENTARE POLITICA catre Apus, o noua ECONOMIE prospera bazata pe mii de investitori din Statele Unite, o noua BUSOLA MORALA bazata pe civilizatia Apuseana si pe zdrobirea coruptiei.
Multi au sfatuit-o pe doamna Roberts sa renunte. Multi i-au amintit ca Romanii sunt cinici si suspiciosi cand vine vorba de politica, si mai ales de politica facuta de femei. Multi i-au spus ca Romanii "nu au simt politic" si ca isi va pierde banii in zadar. Ea n-a vrut sa creada asa ceva si a inceput campania sa electorala cu un entuziasm molipsitor.
Ce Romanca formidabila! Ce caracter puternic! Ne-a facut pe noi, ceilalti sa ne simtim mici si fricosi si sa privim catre ea cu admiratie si optimism.
Cu cine va avea de luptat Lia Roberts?
Va avea de luptat cu o birocratie derivata din epoca "de aur" a lui Ceausescu. Va avea de luptat cu o coruptie printre cele mai mari din lume. Va avea de luptat cu mentalitatea invechita a politicienilor romanilor care au incurajat sloganul cu "nu vrem sa ne vindem tara."
Va avea sa conviga lumea Romaneasca ca sexismul mitologic al este total depasit, ca ea, Lia Roberts, o femeie, poate face ceiace zece barbati inaintea ei n-au putut face.
Ca o paranteza, am aflat ca in ziua cand si-a anuntat candidatura la presedentia Romaniei, a pus sa se decoreze peretele din spatele podiumului cu sapte steaguri tricolore. Sapte steaguri mari, nationale. Cine oare n-ar fi trebuit sa tresara cu emotie la acest gest al ei? Si totusi, am aflat cu stupoare ca s-au gasit si niste "critici" care au comparat gestul ei sincer patriotic cu epoca congreselor PCR ale lui Ceausescu. Ce incredibil! Lia va avea de luptat si cu stagnarea spiritului patriotic si cu paralizarea entuziasmului national al poporului Roman.
Lia Robert va fi un tip nou de Presedinte Roman, cum n-a mai vazut niciodata Romania si ea va avea un atribut nou si optimist: cred ca va fi primul Presedinte iubit cu adevarat de popor.
Nu stiu daca inima mea o sa reziste la emotiile din toamna viitoare. Nici cele mai tari jocuri de fotbal dintre Carmen si Unirea Tricolor nu mi-au produs mai multe palpitatii pe vremuri. Dar sper din toata inima ca doamna Lia Roberts, va fi aleasa tarii si eroina poporului. Romania merita asta, dupa secole de umilire.
Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!
lui Florin si atit - de Little Eagle la: 15/03/2004 11:03:05
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Hello Florin si atit,

Ai dreptate,in meseria mea de advertising trebuie sa fac compromisuri deoarece produsele la care fac ilustratii pt. reclamele TV nu au nimic in comun cu a fi vegetarian sau cu pastrarea mediului inconjurator,dar pe de alta parte cu banii ce-i cistig pot mentine mereu lupta pt. salvarea naturii.

Nu am nimic impotriva oricui care maninca carne,e alegerea lui-ei ceea ce ma deranjeaza uneori este faptul ca EI se leaga de vegetarieni si ne critica felul de viata.Fiecare cu gusturile lui si a fi judecat ca sint vegetarian este impropriu.Poti sa maninci un porc intreg sau o vaca NU am sa -ti fac propaganda ca e rau pt. tine,pt. inima sau colesterol,asta doctorul va descoperi mai devreme sau mai tirziu ca vei suferi.E alegerea ta.

NU fac din lupta mea ori suportul meu la diverse cauze legate de natura sau animale acte filantropice,ajut pt. ca sint convins ca distrugem natura,in fapt am reusit s-o aducem intr-un mare stadiu de disparitie si cindva in viitor ne va pare rau si va fi prea tirziu sa refacem ce am distrus fara a ne gindi la consecinte.

USA este o tara imensa,de cind traiesc aici de 23 ani am observat cum an de an s-a schimbat clima si cum e o poluare tot mai mare,asta afecteaza mult mediul,nu stiu cum e in Great Britain dar aici NU mai stii cind e primavara sau iarna!Azi e frumos si soare,de 1-2 sapt. e asa,cam vint dar la meteo la radio si TV s-a spus ca miine,poimiine va...ninge cel putin 6-12 cm!!!La mijloc de Martie cind in calendar curind va fi prima zi de...primavara!
Toate astea nu-s intimplatoare,nu natura s-a schimbat ci omul a schimbat-o.
Savanti preconizeaza ca in 50 ani toata zona de Est a USA inclusiv Florida unde e cald mereu,va fi o zona rece si ca tara se va raci toata treptat,in schimb Europa va trece prin calduri insuportabile.Generatiile viitoare vor trai astea,oricit de mult noi am lupta sa schimbam constiinta omului!NU lupt pt. mine ci pt. cei ce vor veni dupa mine!!!

Da ,cere timp zilnic cu organizatiile.Primim emailuri zilnic cu cereri de ajutor de la multe si pt. unele doar cer sa luam actiune prin scris direct prin inernet scrisori adresate lui BUsh,diversi senatori si congressmen.
Alte org. ne trimit scrisori cu donatii,si doar punem cecuri si la expediem postal

Odata demult cind era Clinton presedinte,ne-a scris personal sa ne multumeasca pt. eforturile noastre!Asa ceva n-o sa vedem de la Bush!

In fine inchei aici,am o intrebare:cam cu 2 sapt. in urma ti-am scris doua texte ca raspuns la intrebarile tale legate de Ozzy cel adevarat,oare le-ai primit sau oare au fost publicate?

Azi dim.cu sotia am vazut in gradina un erete mare(red tail hawk)care a prins un starling(o pasare din UK)si erau tipete multe,alte pasari tipau,iar el o avea in gheare si o lovea cu ciocul.Iti spun sincer ca amindoi am plins,dar ce puteam face?Natura e cruda uneori si la fel si eretele trebuie sa traiasca,mai ales ca aici e o specie protejata de lege fiind pe cale de disparitie.
A zburat cu ea in gheare.Apoi nu am mai vazut nici o pasare in curte,ele stiau ce s-a intimplat!Asta e a doua oara cind vad asa ceva in gradina.
Nu avea sens sa-l speriem caci pasarea era deja pe duca.
Avem in curte o masa lunga de picnic si punem seminte pt. pasari,mai ales dim. sint cu zecile,tinte sigure pt. ereti.
Odata am vazut unul stind pe masa,eram la geam si de la 3-4m,ce-i drept e si f. frumos,altadata a zburat deasupra mea cam la 1m distanta de m-a si speriat.Sint vreo 5-6 si ii vezi pe cer deasupra lacului cu stufaris ce-i in spatele gradinii.Altadata m-am trezit in curte cu o testoasa matura(mascul)care aici se numeste ca specie "snapping turtle",pt. ca are un cioc puternic si daca te-a muscat de deget poti sa spui adio la deget,il vezi pe jos!
Era la usa din fata de la intrare.L-am luat de carapace,era si f. greu,m-a zgiriat cu ghearele(f. puternice),si tinut la distanta bratelor intinse,se zbatea si intorcea capul sa ma muste si totodata scotea un suierat pe gura deschisa usor portocalie,am observat ca gura ii era ca o placa osoasa si ascutita!
L-am dus la lac si lasat acolo in stufaris,se pierduse si el deh,uneori ies in cautare de femele si se pierd.

In fine acum chiar ca inchei aici.Pe alta data,
LOVE&PEACE,
Ozzy
#12083 (raspuns la: #12034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Toriano - de (anonim) la: 01/05/2004 14:13:46
(la: De ce vreau sa emigrez)
Mi-a parut f. rau sa cunosc romani din USA...De ce?? Am incercat pe cit posibil sa obtin un mic sprijin pentru a penetra in Liga Majora de Baseball.
Am dormit o saptamina pe strazile NY-lui gustind din praful strazii pentru a participa la un campus atletic la unul din colegiile americane "Lehman College", campus organizat de unul din cluburile profesioniste "kANSAS City Royals". Fara modestie pot spune ca am fost bun de tot luind in vedere ca am practicat Oina ani buni de zile. Pt. ca nu am avut cartea verde nu am putut fi luat in consideratie. Am incercat sa obtin un mic sprijin din partea citorva romani din USA si care binenteles datorita invidiei m-au lasat cu ochii in soare. Daca acesti romani s-ar fi gindit mai bine ar fi realizat ca faceau un bine nespus de mare atit mie dar si Romaniei. Tari ca Puerto-Rico, Cuba, Rep. Dominica sint tari insulare mici dar cu puternica rezonanta in baseball-ul profesionist. Am visat sa devin o stea sa pot demonstra ca jucatorii de oina din Romania pot deveni Staruri in Baseball-ul American, in felul acesta Romania devenind tara cu talente inepuizabile in sportul profesionist...
Cu respect........tarrezi@lycos.co.uk
#14861 (raspuns la: #10213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Desdemona - de Little Eagle la: 13/05/2004 11:49:18
(la: Respectul)
Draga mea Desdemona,
Cit am timp liber scriu.De luni nu sint comenzi dar asa se intimpla si deodata apar de inebunesc.Expresia este:"in the eye of the storm".

Mi-a placut povestirea ta cu catelul.De fapt bunicul lui Vern ...a stiut de vulturul mic...fara sa-i fi spus eu....cam spooky nu???
Nu m-am gindit sa folosesc numele de botez indian,il consider sacru si e pt. sufletul meu doar,l-am mentionat in text si nu-l voi mai mentiona.
Si Vern de ex. are un alt nume de botez in afara de cel oficial si nu-l foloseste
deloc,pt. ca aceste nume apartin spiritelor,adica este al spiritului tau doar.
Asa este in traditia chipawah(navajo-hopi),ei cred mult in spirite si stafii,mai mult ca orice alte triburi din tara.
Alte triburi si-au dat si purtat numele de botez(de ex. Black Elk,Sitting Bull,Crazy horse,Red Cloud ,Lame Deer etc.)in trecut,azi au un nume oficial,dar intre ei se numesc pe cel de botez,cel al lor adevarat.
Deci nu folosesc numele de botez indian deloc.

Aseara pe la 10 am vorbit cu Vern la telefon.Sotia lui e-n Japonia pt. o luna.
Sint casatoriti de 10 ani,o cheama Deborah,nu este indianca ci f. americana.
Un lucru interesant despre ea e faptul ca de la 8 ani(are 40,Vern 44)practica artele martiale si azi este great master,are centura neagra de 8 dani si experta in Kendo,in judo,karate,kung fu.
La fel este experta in arta dansului japonez si desigur,experta in lupte cu sabie de samurai,sulite etc.etc
A studiat cu un f. mare maestru japonez si care a pus-o cu ani in urma sa fie in charge la clubul lor de arte martiale din Manhattan,unde ea preda lectii.la fel Deborah calatoreste prin tara invitata sa dea demonstratii si desigur chiar si in Japonia,cunoaste limba japoneza la perfectie.
Cu ani in urma acolo i s-a inminat in semn de onoare pt. talentul si maestria ei,o sabie de samurai originala din anul 1200.
Vern mereu face misto si imi zice ca are cine sa-l apere la o adica,si este adevarat,nu m-as apropia cu intentii negative nici la 5 metri de ea.Ha!
Ea poarta mereu un chimono negru la cursuri si demonstratii.Poate invinge 10 atacanti inarmati ea fiind cu miinile goale!!!!
I-am zis sa joace in filme,dar nu vrea.la fel este si editorul sef al unei reviste de arte martiale.
Ce zici de fata asta?Si fetele sint in stare de a fi Bruce Lee sau Jet Li.
Am fost odata cu Vern s-o vedem in demonstratii la Madison Squre Garden cu ani in urma si mi-a cazut gura in podea!!!!!
Ce...Uma Thurman(in Kill Bill)...caca!Fata asta e un geniu al luptei cu sabia de samurai si Kicks ass!!!
E o fata f. modesta si spirituala la fel.
Au 3 pisici,nu au copii si nu vor sa aiba.Ca si mine si Marilyn.

hai sa-ti zic una buna:
Stii ca rezervatiile de indieni sint in supravegherea directa a FBI-ului.Cind Vern a plecat de acolo a furat un pick up truck ce apartinea FBI-ului.Ha!
A vopsit usa unde era scris FBI si dus a fost pina in NY.
Cind ne-am mutat in NJ,el a facut multe drumuri dus intors cu mine in truck sa aducem mobila din Brooklyn in NJ,e departe distanta,70 miles...one way!!!
Foarte saritor si un real prieten.
Si stii cum se ghideaza cind conduce si NU se rataceste niciodata?Dupa pozitia soarelui!!!!Se uita la el si stie unde sa mearga!!!Ceva ce doar indienii stiu.Daca e inorat,...se uita in ..nori si isi afla drumul,ori dupa cum bate vintul.
De la 5 ani a fost calare pe cal(e destul de cracanat la picioare),si niciodata nu a calarit pe sa,ci direct pe cal si rareori doar cu un friu,de multe ori se tine de coama calului....
Are un fel anume de a vorbi cu animalele,il asculta de parca vorbeste pe limba lor!Nu exagerez!
Vern are parul f. negru,de fapt in soare are reflectii...albastrui si potrivit traditiei Hopi il poarta f. lung,este pina la briu de lung dar il tine in coada strins.
Asa ca ti-am scris si despre el acum.El preda lectii de pictura la scoli publice din Bronx,este platit de primarie.Simbata o sa mai vorbim iar la telefon,in rest
prin emails,dar ne vom vedea curind la un bbq la noi in gradina cu Deborah.
am invatat multe de la el si bunicii lui si acum imi aduc aminte ce azis bunicul
cind m-a vazut plingind in hohote,ceva in genul:"e bine sa plingi din suflet.
Curata pacatele vechi ce ai facut."Ce zici de asta?
Sa stii un lucru:indienii sint de 1000 ori mai spirituali decit orice popa din lume!
Stii ce mi-a zis odata Vern?Un prieten de virsta bunicului sau,dar din tribul Lakota,un chief,pe nume Mathew King...dar numele lui de botez cel real este
Noble Red Man,cu multi ani in urma avea diabet si lua insulina.Intr-o noapte a avut un vision,in care Buffalo Cow Woman(in credinta lor reprezinta Creatia si Universul,sujb forma unei indience extrem de frumoasa)i-a dat in miini niste
fructe salbatice(gen black berries)si i-a spus sa faca un sirop din ele si sa-l bea.
Mathew a mers a doua zi in padure si cules astfel de fructe,a facut sirop,erau f. amare la gust,a baut1 sapt. din el si a scapat de diabet!!!
Nu a vrut sa spuna omului alb ce fel de fructe sint!!!!Pt. ca nu a vrut sa se faca profit din asta pt. corporatiile farmaceutice si interesele ingrate.
A ajutat pe oricine bolnav pe gratis cu siropul lui,daca real vrei sa te vindeci de o boala mergi intr-o rezervatie indiana la inteleptul tribului!!!!Nu ii dai bani caci nu va primi,da-i tobacco,dar din cel f. bun,iti va multumi din suflet.
La fel mai este numit si Medicine Man,si nu-l poti cumpara nici cu 1 milion $!!!!
El este persoana cea mai independenta din lume si doar daca el VREA,te va lecui de orice boala!!!Sa stii ca ei nu au voie sa spuna secretele lor de leacuri si cum le prepara si din ce anume.Daca fac asta sint ca si blestemati de soarta!
Un medicine man trebuie sa primeasca un semn de la Great Spirit pt. a lecui.
Pe curind Desdemona,
Love&peace,
Ozzy

..........................................................................................................................
"Curind,wasitchu va invata cea mai mare lectie:ca Marele Spirit este cea mai puternica forta din creatie.Noi indienilor,nu ne este frica de moarte,avem un loc unde ne vom duce,un loc mai bun si de aceea nu ne pasa de moarte.
Mereu sintem pregatiti sa murim,vrem sa stiti asta.
Poate va veti schimba ori poate nu,ori poate veti incerca sa opriti dezastrele ce vor veni peste voi,caci nu mai e mult timp,se vor petrece,stiu asta!"

Rolling Thunder(lakota medicine man)
...........................................................................................................................






























































































































#15352 (raspuns la: #15327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Spiderman - de Little Eagle la: 13/05/2004 14:28:48
(la: Evoluam?)
Sper sa nu te superi ca te numesc:Spiderman"Daca da,atunci sa-mi scrii si n-o mai fac.Imi aduce aminte de revista de b.d.pt. care am ilustrat o vreme acest super hero cu ani in urma cind lucram pt. Marvel Comics.

Nu m-am referit la acele filme documentare computerizate,ci am vrut sa spun despre dovezile arheologice.Daca ai veni in NY si merge la Museum of Natural History,vei vedea schelete de dinozauri sau alte animale preistorice,ele au trait cindva pe acest pamint.Existenta lor e de netagaduit.
In Biblie nu se mentioneaza nimic despre ele,ca si cum nu ar fi existat...totul incepe de la...Adam si Eva....deci lumea a aparut deodata cu 2-3000 ani in urma....aiurea si desigur in Israel,ca si cum atunci era centrul universului.
Ca si cum acela era pamintul si centrul creatiei,sa nu uitam ca la o vreme se credea ca pamintul e...plat si ca soarele se invirtea in jurul lui....a veni cu dovezi stiintifice=arderi pe rug!

La fel pot sa spun si eu ca NIMENI NU a fost ATUNCI cind...Eva s-a ..nascut din coasta lui Adam!!!Si la fel sa fi fotografiat Garden of Eden cu ...digital camera!
De fapt in acest aspect,NU exista nici o dovada decit...cele scrise de Biblie.
Cel putin arheologia aduce dovezi ale evolutiei lumii,sapaturi,artifacts,lumi mult mai vechi decit in Biblie ce real au existat si a le nega este o dovada a ignorantei umane.

Sa nu crezi ca nu am o credinta in Dumnezeu.Cred ca exista!Dar nu in sensul vechiului testament unde mereu e sucarit si e pus pe a pedepsi omul.
Daca vei citi textele mele scrise lui Desdemona,la subiectul ei legat de Respect,iti vei da seama de mai multe despre cum gindesc si cred despre lume si mai ales Creatia toata.
Am fost si sunt blessed de a fi avut niste experiente in viata rarisime.Daca traiesti in Australia,incearca sa intri in contact cu nativii vostri,the aborigines,sunt o rasa unica pe glob si f. spirituali,vei invata multe de la ei,lucruri de 1000 ori mai spirituale decit orice credinte in lume si mai ales cea crestina!
Dar de fapt doar daca iti e scris de soarta poti avea reale contacte cu ei.la fel cum mi s-a intimplat mie,NU am ajuns intimplator sa cunosc si sa-mi fac prieteni,indieni americani.NU i-am cautat,soarta m-a dus la ei,si a avea un vision quest....NU este daruit de un elder(chief of the tribe)sau un Medicine Man decit daca el vede in tine ca meriti acest ritual,mai ales cind NU esti din singele lor!!!!
Si ei cred in reincarnare!!!!Un elder e ca un shaman,se uita in ochii tai si vede tot trecutul vietilor tale dar si viitorul.Sint cei mai spirituali,asa ca stiu ca in trecut cu vieti in urma am fost indian.Pare greu de crezut,dar simti in spirit si suflet asta cind acel elder te priveste in ochi direct,si la fel el STIE cine ai fost.

Multi de pe forum nu cred in reincarnare si semne spirituale,si mai putin cred ca au avut reale experiente cu reali indieni americani ori cunosc credinta lor si o pot intelege.
Sa stii ca in credinta lor ei stiu ca au existat animale preistorice,de fapt in Black Hills,loc sacru pt. natia de indieni din toate triburile,dai peste oase de dinozauri la tot pasul,dar este pamintul LOR si nimeni nu are dreptul sa ia aceste oase,nici chiar guvernul american,ele trebuie lasate in pace in spiritul Creatiei,neatinse de nimeni,ci venerate.

Este un respect fata de natura si Creatie si NU o sa dai peste unul mai patrunzator si autentic din suflet si dragoste ca la un indian!In Australia e la fel legat de aboriginies!Multi din prietenii mei(ne numim intre noi brothers and sisters)indieni au prieteni aboriginies.
Unul din ei John Little Feet(tribul Crow) chiar mi-a dat cadou un vechi boomerang ce e cioplit de mina cu piatra de aboriginies si dateaza din 1843 cel putin!Un prieten aboriginie i l-a dat la rindul lui cadou.
E imens!Are 80 cm lungime usor curbat si vezi urmele pietrei cind a fost cioplit,e din lemn rosu f. dur,cred ca e tec.Cine stie cite animale au fost omorite cu el?

Ce vreau sa-ti spun este ca natura mereu m-a atras dar abia cu 14 ani in urma real o inteleg si o iubesc si lupt pt. conservarea ei si protejare,de la piatra la pasare si aer.
In credinta lakota(sioux,cum omul alb a numit acest trib),Creatia este sub forma unei indience f. frumosa ce o numesc Buffalo Cow Woman si ea a creat stelele din lacrimile ei vazind suferinta indienilor.A fost creata de Marele Spirit,
care a creat noaptea fiind trist pt. Creatia lui si ziua fiind bucuros ca ea exista.

Indienii NU isi vind religia lor nimanui,nu e de vinzare,este doar a lor si ea exista in ei de cind Marele Spirit a creat universul.Credinta e transmisa si azi oral de mii de ani de la elders la copii si cei tineri,pt. ca ea nu trebuie sa fie pusa in scris,e un sacrilegiu.
Cum ti-am scris mai sus cred in Dumnezeu si am o credinta in Meher Baba,totodata cred in religia indienilor americani,este dupa mine cea mai realista si buna,pt. ca e bazata pe RESPECT fata de Creatia toata,de la piatra la pasare si nori,nu uita ca noi trebuie sa fim servitorii creatiei,s-o pastram curata si pura daca vrem sa mai existam in ea si prin ea.

Dar azi ea e murdarita de egoismul si nepasarea omului,e tratata ca un decor la o piesa de teatru,nici in Biblie NU se vorbeste despre natura si cit de importanta e in existenta noastra!!!!
Ca trebuie venerata si respectata,ca trebuie sa te inchini in fata ei pt. ca azi e f. trista!!!!
Iti dai seama oare,sau o auzi vreodata cum plinge si cit de mult sufera pt. noi?Ai luat vreodata un copac in brate si simtit in tine cum ii bate inima?
Buffalo Cow Woman plinge mereu si e trista pt. ca am ucis-o incet sistematic si o ucidem zilnic.
Sa nu ne miram sau sa ne apuce pe noi plinsul cind mari suferinte vor veni in lume sub diverse forme,dezastre naturale si razboaie prin care deja trecem!!!!E vina noastra!!!Daca sintem cu adevarat puternici in spirit,vom accepta razbunarea ei!
Si mai mult daca avem curaj...ca un real brave warrior ne vom cere iertare si apoi vom fi pregatiti sa murim fara a ne schimonosi fetele si sa ne fie frica de moarte,caci nici un Dumnezeu nu va veni in ajutor oricite rugaciuni vom face!

Mai revin altadata,

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
Cum s-au nascut natiile de indieni si cum au aparut ei in lume.E o poveste veche,ce-mi amintesc de la bunica lui Vern,Pe numele ei Starleaf:
Odata,o porumbita ranita zbura deasupra pamintului si din aripa i-a curs o picatura de singe pe sanul Mother Nature.Copacii au inceput sa freamate,si cu crengile lor au chemat vintul care a inceput sa adieze pe locul unde picatura de singe a cazut.
Iarba si florile au chemat soarele sa bata in acel loc si The Great Spirit s-a trezit si incet a suflat din rasuflarea lui pe acel loc.Din acea picatura de singe
s-au nascut indienii americani,de culoare rosie si f. agili si f. mindri.

Sa stii ca astfel de creatie o consider mult mai interesanta si placuta decit cea din Biblie.
.........................................................................................................................

































































































#15358 (raspuns la: #15268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
emigrare/ reusita sau esec? - de artemisa la: 21/06/2004 02:09:29
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Intrebarea ta era "de ce ai decis sa nu emigrezi?".
Pt mine este un pic cam tarziu pt ca sunt deja de 3 ani in franta. Si daca as avea de ales din nou , nu cred ca as lua-o de la capat.
Cei care decid sa ramana "acasa" o fac poate din lipsa de curaj, frica de riscuri, prefera poate stabilitatea si linistea sufleteasca, sunt poate prea legati de parinti, rude,prieteni, de rutina din jur. Si eu una, ii inteleg perfect. Cand esti "departe" esti macinat de un dor nesfarsit, pana si de lucrurile pe care nici nu le observai inainte, esti macinat de culpabilitate fata de cei ramasi inapoi, de obsesia unei vieti nesigure departe de tot ce iti este familiar.
Doar cei puternici reusesc sa se integreze perfect, pana si cand mergi la paine , te blochezi de oameni care nu iti sunt asemanatori. Prin gesturi, mimica, mod de a gandi, de a zimbi, tot in genenral.
daca as avea posibilitatea m-as intoarce, dar cu conditia de a avea in romania acelasi salariu pe care il castig aici. De fapt asta este singurul motiv pentru care mai sunt inca aici. E trist dar adevarat.
Mi-as dori sa imi poti raspunde la ceea ce am scris, poate cu sfaturi, cu idei, cu comentarii.
Va doresc la toti prosperitate, liniste si soare!
despre kundalini si sexualitate - de spirit_intelept la: 29/06/2004 06:45:50
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga Desdemona,
pot sa-ti spun ca-mi place stilul in care gandesti...as putea spune ca si continutul ideilor imi place mai mult ca la inceput :). Oricum, as dori sa-ti atrag atentia la cateva aspecte din reply-ul tau:
- Nu toate tehnicile de yoga care vizeaza trezirea lui Kundalini sunt doar pentru purificarea si pregatirea fiintei. De fapt ansamblul tehnicilor de purificare (Kriya), inclusiv cele mai spectaculoase cum ar fi Nauli Kriya, Basti Kriya, etc...sunt doar o parte din tehnicile care sunt in legatura cu aceasta energie. Un exemplu simplu il putem lua din practica yoghinilor tibetani tumo, care pentru a-si genera caldura interna care i-a facut celebri fac apel la niste exercitii corporale si de respiratie care uneori sunt destul de intense (gen "respiratia foalelor", Bastrika) contractii cu diverse zone ale corpului, exercitii de vizualizare a trezirii lui kundalini ca o coloana de foc pana in Manipura, etc. Deci sunt tehnici care vizeaza chiar trezirea la comanda a acestei energii, evident cand structura noastra este suficient de purificata si cand concentrarea mentala este suficient de mare. De fapt chiar in literatura occidentala apar treziri accidentale a lui kundalini, de ex atunci cand Emmanuel Swedemborg (considerat unul dintre cei mai mari cercetatori ai planurilor astrale si ai lumii ingerilor), a cazut in fund pe scari. Aceasta cazatura a fost pentru el punctul de inceput al aparitiei fenomenelor de clarviziune care mai tarziu l-au pus in contact cu anumite universuri subtile.
- Trebuie sa faci totusi o diferenta intre coborarea harului si kundalini. Este evident ca Duhul Sfant sau orice forma alta forma de Gratie Divina ii apartine lui Dumnezeu si El ne-o confera conform cu legile Sale tainice. Kundalini in schimb este o energie, este drept foarte elevata, dar care este a noastra si ne apartine. Nu trebuie sa facem greseala sa consideram ca aceasta energie ar avea constiinta proprie si se trezeste cand considera ea necesar. Daca am gandi asa, am ajunge la idea ca de fapt spiritul nostru de fapt este altcineva decat noi insine. Ori nu este asa, fiindca si o fiinta iluminata isi pastreaza de exemplu memoria anterioara iluminarii ca fiind proprie ei (chiar daca asemenea oameni se exprima transpersonal cu "acest corp" sau "aceasta minte").
- Energia Kundalini, cand se trezeste in mod armonios si ascensioneaza pe centrii superiori este intr-adevar o manifestare complet benefica si spirituala. Exista insa treziri partiale ale acestei energii, de exemplu cand in viata noastra apar momente unice, privilegiate, de iluminare sau de trezire a sufletului, comuniune cu Dumnezeu, etc. In fazele avansate de practica, aceste momente sunt din ce in ce mai dese, pana cand Kundalini se stabilizeaza definitiv in Sahashrara, aparand astfel starea de iluminare suprema. In Yoga Sutra Patanjali diferentiaza aceste tipuri partiale de trezire a lui kundalini in diferite forme de Savikalpa Samadhi, care culmineaza cu starea suprema de Nirvikalpa Samadhi.
Cand kundalini se trezeste, aceasta energie fiind foarte intensa, activeaza diverse "seminte" karmice corespunzatoare nivelului pe care l-a atins ascensiunea. De exemplu lui Ramakrishna cand i s-a trezit kundalini in Manipura, a simtit o putere asa de mare incat simtea ca poate sa ia soarele in pumn si sa-l sfarame. Daca diferite persoane care nu sunt pregatite au aceasta trezire a lui kundalini, aceasta le va activa foarte mult din karma lor latenta si se vor confrunta cu o serie intreaga de pasiuni, dorinti foarte puternice, diverse fenomene care trebuiau sa se petreaca in viata lor karmic abia peste ani de zile, etc. Deci o fiinta care practica asemenea procedee trebuie sa fie si ghidata intelept si sa i se confere a anumita protectie fata de asemenea fenomene karmice care pot sa apara.
- Sunt de acord cu tine ca nu trebuie sa confundam kundalini cu alte energii din fiinta, cum ar fi prana, apana, etc. De fapt eu in reply-ul meu am spus clar ca amorsarea procesului de sublimare a energiei sexuale conduce, printr-un efect de aspiratie (ca si cum absorbim aerul dintr-un tub bagat in apa), la trezirea si ascensionarea lui kundalini. Normal ca asta nu se petrece de fiecare data, dar atunci cand se petrece starile resimtite sunt coplesitoare.
- Legat de ce inseamna dorinta pura sincer sa fiu am zambit cand ti-am vazut rationamentul :). Hai sa-ti spun de ce: In prima faza spui ca dorinta pura "nu e perisabila", deci este eterna. Pe urma spui "odata ce s-a realizat..." deci pana la urma nu mai este eterna ci se realizeaza si ea candva. Atunci distinctia intre ea si dorintele care se realizeaza, gen "mancat inghetata", dispare. Eventual, ca sa fii corecta, ar fi trebuit sa folosesti nu "dorinta" ci "stare" sau "emotie". Si atunci te-ai fi exprimat la modul ca "starea pura de uniune cu Dumnezeu este ceva tainic, coplesitor, ceva mereu nou si spontan, in care spiritul extaziat exploreaza in infinit infinitatea lui Dumnezeu". La acest mod sunt perfect de acord cu tine ca aceasta STARE difera de orice alta stare limitata de placere sau fericire pe care ne-ar putea-o conferi orice altceva in afara lui Dumnezeu.
- In final, legat de relatia intre fuziunea amoroasa si yoga, din fericire marii maestrii spirituali sunt ori in favoarea unei asemenea relatii ori cel putin foarte moderati in sfaturile pe care le dau :). Mari maestrii budhisti, cum ar fi Tsongkhapa (considerat in budism ca un avator, o incarnare a intelepciunii lui Dumnezeu), tantrici cum ar fi Abhinavagupta (considerat si la ora actuala exponentul cel mai de seama al Shivaismului Kashmirian, autor al mai multor tratate sintetice despre tantrism si chiar autor al unuia dintre cele mai faimoase tratate de arta si estetica), taoisti (Tratatul Imparatului Galben, Ishimpo), yoghini (Charaka Samhita, Hatha Yoga Pradipika, Gheranda Samhita), etc...sunt in favoarea practicarii fuziunii amoroase cu continenta in vederea evolutiei spirituale. Alti maestrii cum ar fi Sri Aurobindo, Swami Shivananda, Ramakrishna, etc...la randul lor afirma ca sexualitatea nu poate fi spiritualizata decat daca este eliminata pierderea samantei prin abstinenta sau prin continenta sexuala perfecta. De fapt in sistemele spirituale indiene conceptul de CONTINENTA SEXUALA (Brahmacharia) este foarte larg raspandit si apare chiar in forme de yoga care aparent nu au nici o legatura explicita cu sexualitatea, cum ar fi Jnana Yoga sau Bhakti Yoga.
Dar cum ziceai si tu, suntem liberi sa practicam in vederea evolutiei noastre spirituale ceea ce consideram noi ca fiind mai bine pentru noi. Daca tu simti ca iubirea insotita de erotism nu ti se potriveste pentru evolutia ta proprie, orice maestru, chiar daca nu este total de acord cu tine (fiindca el poate vedea lucruri la tine de care inca tu nu esti constienta), iti va respecta liberul arbitru. La fel, daca o alta fiinta practica asa cum trebuie tehnicile spirituale care includ continenta sexuala, un maestru spiritual autentic o va ghida si de aceasta data, punandu-i la dispozitie metodele cele mai eficiente adaptate specificului acelei persoane. Aceasta fiindca in traditia spirituala sunt multe marturii si de fiinte care au atins starile supreme spirituale folosind inclusiv sexualitatea ca un adjuvant pretios (cum sunt Abhinavagupta, Saraha, Nafzawi, Maestrul Tung, Wu Hsien, Tilopa, Padma Karpo, ...).
In acest sens chiar in budhism, care este o disciplina spirituala cu larga traditie monastica, uneori referirile la sexualitate sunt foarte clare si fara sa lase loc de interpretari: "Atat practicantul cat si mudra trebuie sa fie fiinte cu cele mai inalte capacitati...e necesar de asemenea ca ei sa fie versati in cele 64 de moduri ale jocului sexual asa cum sunt acestea descrise in tratatul despre beatitudine (Kama Shastra)...si sa fie in stare sa controleze picaturile topite, impiedicandu-le sa scape in exterior"; Tsongkhapa, "Sase Yoga ale lui Naropa", Ed Herald.

PS: mesajele au aparut postate de doua ori fiinda o data le-am trimis direct cu "comenteaza" si alta data cu "Raspunde".
#16960 (raspuns la: #16923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rosiile si frigiderul - de desdemona la: 30/08/2004 12:22:53
(la: Gustul rosiei romanesti)
Am vazut la televizor o chestie desteapta pe care inca nu toata lumea o stie. Rosiile isi pierd gustul daca sunt tinute la rece (chiar si o scadere de 10°C e prea mult pentru ele). Cred ca prospetimea e si ea un factor esential, cele mai bune fiind cele mancate la putin timp dupa culegere (mai ales daca a dat soarele pe ele si miros puternic a tulpina de rosie).
Dar ca sa cresti rosii in gradina trebuie sa ai soare, si in multe locuri ploua cam prea mult chiar si vara. Asa ca n-ai ce face, inghiti in sec si te duci la supermarket.

Desdemonovici
Daicovicioii tata si fiu - de AlexM la: 31/08/2004 22:45:08
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Desde, mi-ai adus aminte de ceva. Las la o parte povestile si legendele care s-au nascut printre muncitorii care au sapat cu batranul Daicovicioiu si iarasi nu vreau sa ma leg de modul cum a interpretat el lucrurile care le-a facut. Nici nu vreau sa compar cum arata acum Sarmizegetusa Regia si cum arata ea in fotografiile facute la "decopertare". Lasam la o parte si faptul ca batranul Daicovicioui tragea petreceri si facea fripturile nicaieri in alta parte decat pe ceasul de andezit ( aia nu e un Soare sau busola, dar este un ceas care si astazi e functional). Ce ma irita pe mine este o anumita treaba de deontologie profesionala. Zidul care sustinea tereasa cea mai de sus , terasa la care se termina partea vizibila al aleii care duce de la zidurile interioare la sanctuare(vizibila acum, ca ea e mai lunga dar e ingropata iar), ei bine acel zid... nu mai este cel original. Este un zid turnat din beton, ca masura luata sa "sprijine" terasa. Dar ce ma doare pe mine zidul? Pai ma doare pentru ca pe acel zid erau inscrise o multime de texte. Din acele texte , publicat nu a fost un text, o fotografie, nimic, nimic.. zidul a fost pur si simplu distrus, pietrele fiind tocate si aruncate in vale . Bun, poate spuneti ca "or fi fost vorbe si nu a fost nici un scris pe ziduri". Vorbe nu au fost. Pentru asta sta marturie declaratia batranului Daicovicioiu care a considerat acele texte "un pomelnic scris pe zid". De ce pomelnic? Nu stim. Doar el stie. El le-a vazut, el le-a dat la cap, el le-a distrus. O fi spus la bautura? Nu cred. De ce? Pentru ca si fiul sau Hadrian ( asta spune multe, Hadrian....) face aceasi marturisire in cartea sa "Dacii", spunand despre zidul cu text care nu a fost analizat. Aparent nicaieri nu a ramas o fotografie din aceste inscriptii.... deontologie profesionala, arheologi, oameni care fac istoria....
Tot respectul pentru unii arheologi, dar e de plans de multe alte ori.. Rotzile zimtsate din piatra de la Sarmizegetusa nu sint descrise nicaieri.. sint zimti interiori, nu stiu la ce dracu au fost folosite, sint roti uriase, pentru ca fragementele din ele, cam 1/3 dintr-un intreg sint cat mine de mari. Imagineaza-ti o astfel de roata care e simplu taiata in piatra si are zimti interiori.. la ce o fi fost buna, la ce or fi fost bune ca sint resturi din vreo 4..
Izvorul si placile care conduceau apa de izvor catre altare.. placile zac aiurea, aruncate la intamplare, si ma mir si ma crucesc ca cei care ajung pe acolo totusi dau dovada de o anumita ciudata pietate si nu distrug bolovanii si pietrele dacilor. Le ating cu o sfiala ciudata, le mangaie, unii dintre ei le asculta, altii vor sa ramana singuri, nici macar cu prietenii langa ei pentru a se linisti.. Eu.. eu cand am fost acolo am vrut sa raman o noapte intre ele, la sanctuarul cel mare.. sa ma plim in intuneric si sa ascult vantul printre acelea vechi de mii de ani, sa ascult un glas interior din mine care se tanguie si parca din ce in ce devine mai puternic si mai clar.. un lucru mi-a fost atunci clar. Cine devine presedinte al Romanieie, ar trebui sa depuna juramantul catre tsara acolo sus in munti si a doua oara, la Cozia....Scuze de divagare de la subiectul cu Daicoviciu..

Cu stima,

AlexM
#20734 (raspuns la: #14639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...