comentarii

una dintre marile multumiri ale vietii este sa te sti om bunsti"'clggb


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Amintirile...?! - de corghi la: 22/07/2006 18:58:53
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?)
Amintirile in primul rind sunt lectiile de viata sau din viata pe care ar trebui sa ni le insusim incepind din perioada copilariei si pina la momentul respectiv.Nu pot trai din amintiri ci doar din intepciunea deprinsa in trecut...pentru a nu mai face aceleasi greseli, pentru a cunoaste persoanele si Oamenii si diferenta intre ele, pentru a ma indrepta spre calea unei vieti sanatoase si ar fi ideal daca as putea sau am putea invata din greselile altora, am economisi energie si timp.Ceea ce am invatat eu personal...multe ...si cu cit aflu mai mult cu atit imi dau seama ca nu stiu destul si nici prea mult, in consecinta mereu trebuie sa fii informat atit in plan profesional (cu experiente din trecut ) dar si in lectiile de viata- ei bine am descoperit dupa vreo citiva ani de la terminarea liceului ce inseamna "a nu da cinstea pe rusine", "ca banii nu sunt un scop ci doar un mijloc", ca "banii te fac doar bogat insa scoala si experienta vietii te face un adevarat OM"; trebuie mereu sa gindesti pozitiv, sa fii incarcat de energia pozitiva de a face, de a realiza ceva, de a crea ,chiar daca "incepi de la lingura"...toate acestea desigur fac referinte la un trecut personal in functie de educatia parintilor,fratilor,rudelor, conjunctura prietenilor,amicilor,colegilor de scoala, a profesorilor(este foarte important) si de ce nu dar nu in ultimul rind a colegilor de munca;a persoanelor pe care le cunosti in tot acest timp.
Am invatat sa ascult caci asa voi sti cu citeva procente mai mult decit inainte, ascult orice persoana indiferent de sex ,religie,culoare sau nationalitate...cind a terminat si sunt sigur ca am inteles atunci pot aduce o completare sau analiza daca e vine sau rau?!Ar fi multe de spus dar din pacate nu cred ca sunt in gradul sa ofer cel putin pina acum lectii mai putin ambitia restul la s pe ceilalti sa analizeze personalitatea, caracterul,temperamentul s.a.d.m ,imi prind bine criticile si nu ma fac deloc un superom laudele as zice dimpotriva imi dau doar satisfactie multumirile si salutul unui om pe strada...
Am invata ca dintotdeauna legea leului si a banului a avut ultimul verdict cu mici exceptii ...am ales exceptiile ca-n matematica judecind cazurile la limita la infinit.Am invatat sa devin practic si util eliminind tot ce este de prisos, am invatat sa creez, sa caut idei pentru mine si pentru altii (daca-mi sunt cerute), am invatat sa citesc "printre rinduri", sa caut foarte bine cauzele producerii unui efect de orice natura deci ma bazez doar pe stiinta, respectind traditiile oricarui popor si natura .Am invatat foarte mult de la animale (mai bine un ciine prieten decit un prieten ciine) , am invata sa fiu mereu atent la orice cumpar,semnez, spun (gindeste ce spui si spune ce gindesti) si am deprins ideea de a face o arta din orice meserie (asa-zisul management american), strategii de piata, ceea le plac persoanelor,oamenilor, copiilor;important insa este sa-ti placa ce faci nu sa faci ce-ti place...jocul de cuvinte l-am deprins de la rude, sportul de la prieteni, cinstea de la parinti, si de la copii am deprins "risul" ....sa nu rideti este singul "ris" ,efectul bucuriei depline a unui copil ...fiti atenti si veti observa ca nu toti au risul natural?!
Desigur si aici sunt foarte multe de spus...am invatat sa dorm eficient si strictul necesar,fiecare minut e pretios din viata,am invatat sa adun informatii mai intii din ceea ce-mi place sa fac si apoi din cit mai multe subiecte complementare activitatii insa "recurenta" m-a dus la altele s.a.m.d...in concluzie este bine sa natrenati mereu creierul dupa pricipiul lui Dalton cu gazele diferite ce ocupa acelasi volum ...paralelismul informatiilor este ceva asemanator dar este eficienta legea reusitei in viata a lui Einstein A+B+C=succes (A=studiu,B=munca,C=odihna,distractie), atentie la abuzuri de orice natura duc la daune...si alte exagerari de comportament si boli...viata sanatoasa?!
Deocamdata atit ne mai auzim si cine doreste sa-mi scrie , sa completeze sau sa critice va astept la cornel@ghinea.it

va multumesc cu repect pentru a vostra cultura
uniti suntem puternici!
www.ghinea.it
www.corneliughinea.cabanova.ro

din nou toate cele bune!

Traieste in prezent invatind din trecut si cu gindul la viitor!
Multe vise putine idealuri
Multi specialisti putin profesionisti
Orice informatie are mai multe puncte de vedere
Orice om are un bagaj de cunostinte dar la un moment dat se ingusteaza pina la un punct...acela vafi punctul de vedere
Partidul spune trebuie,religiile spun crezi,stiinta demonstreaza si natura confirma!
despre textul din 07.02.04 - de adi cimpan la: 07/02/2004 10:21:23
(la: Si daca...)
Ai dreptate draga pisicutza, deseori uitam sa traim si nu realizam cat de importante sunt clipele vietii noastre, fiecare dintre ele.
Omul a fost lasat pe pamant pentru a fi fericit. Cei mai multi dintre noi chiar sunt fericiti insa nu-si dau seama de acest lucru, tocmai pentru ca nu acorda atentie suficienta lucrurilor asa zise mici, care nu costa bani dar care alcatuiesc FRUMUSETEA din viata noastra: o raza de soare, zambetul iubitei, stelele cerului etc.
cu prietenie, adi
" unele mame"..."romance..." - de Michaela la: 18/09/2004 17:54:14
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Ma intreb cati si cate dintre cei si cele care au raspuns cu comentarii mai mult sau mai putin " elogioase" la adresa mamelor romance au citit si au retinut titlul subiectului ... acolo era vorba de unele mame si apoi ele erau si romance ...

Deci mai intai este vorba de unele mame... ele au fie fete fie baieti adica unul doi sau mai multi copii. Pe urma ele erau si romance ... problema cu nationalitatea poate fi neglijata la prima vedere .In fond o mama este sau nu este romanca in primul rand este MAMA sau "mama" si asta nu tine de nationalitate < parerea mea , ci de ceea ce vine din 'nauntrul fiintei umane ...ceva mostenit, ancestral, ceva care te face sa iti recunosti copilul dupa ce l-ai nascut, la maternitate, in patutul lui intre o suta de alti sugari care sunt la fel pentru orice ochi strain dar sunt atat de diferiti pentru ochiul MAMEI ( Apropos ca-mi adusei aminte de filmele alea stupide cu schimbatul copiilor prin materintati).
Deci daca esti MAMA cred ca poti gasi drumul spre sufletul copilului tau, poti gasi calea de a-l indruma, de ai spune ce e rau si ce e bine...
Greu este din prima zi de cand vi acasa cu EL de la maternitate pana ...
dar e un greu frumos, EL (COPILUL) te raspalateste in fiecare zi, e minunea vietii MAMEI ...
Asta daca stii sa fi mama si zau, dupa 17 ani de cand sunt mama pot sa va spun ca nu-i de loc usor sa fi zi de zi, ceas de ceas dar merita efortul...

Cat despre conditia MAMELOR din Romania , asta este alta discutie ...
Este insa bine cand irealizezi ca copilul pe care l-ai crescut intelege ce eforturi faci zi de zi pentru ca el sa aiba cat de cat ceea ce isi doreste (lucruri normale de altfel si pe care poate alti copii le au)...









ce se poate spune despre subiect - de carapiscum la: 23/03/2005 04:53:30
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Ar fi f. multe de spus pe marginea acestei teme si cred ca eu sunt in masura sa dau unele raspunsuri la unele intrebari (nu la toate) deoarece "din intamplare" am fost casatorit cu o femeie mult mai in varsta decat mine, cam cu vreo 14 ani. Asta s-a intamplat nu de mult, unii dintre voi deja ati aflat de problemele mele. Din pacate pt. amandoi, adica atat pt. mine cat si pt. sotia mea, am ajuns in final sa spun ca "n-a fost sa fie", sau ceva de genul asta. Oricat am incercat eu si ea sa ne potrivim si sa ne completam reciproc, oricat ne-am iubit noi la inceput, diferentele mari in mentalitati, in gandire si in felul de a privi viata in general au fost insurmontabile. Ceea ce spun aici nu se vrea a fi un fel de manual bun de citit in cazuri ca al meu, nu consider ca preferintele, experientele sau cunostintele acumulate de unii sau de altii pot fi un suport destul de temeinic care trebuie insusit 100%. Este o vorba: "fiecare caz cu necazul lui".
Am putea pleca in aceasta dezbatere de la ceea ce-si doresc cei doi la inceputul sau chiar inainte de inceputul relatiei lor caci mi se pare a fi extrem de important aspectul asta. Daca cei doi n-au dorinte, idealuri si principii comune, mi se pare ca e extrem de dificil (daca nu chiar imposibil) de realizat ceva trainic si de lunga durata. Mai devreme sau mai tarziu ies la iveala refularile pt. neimpliniri, pt. idealurile naruite si desigur pt. principiile personale incalcate in numele unei iubiri pe care oricum n-o poti intelege. Cred ca a fi onest cu tine insuti, inainte de a lua decizia casatoriei cu cineva mai in varsta decat tine, este capital. Daca nu te minti din start gandindu-te ca poate o sa fie bine chiar daca trebuie sa treci/calci peste principiile proprii, atunci pastrezi o sansa reala de a nu forta lucrurile pana acolo incat sa-ti para rau mai tarziu pt. decizia ta. Insa asa cum se stie, de cele mai multe ori nu tinem cont de absolut nimic atunci cand vine vorba de persoana pe care o iubim. Suntem in stare de orice, ne dam "rotunzi" si a-toate-stiutori, ajungem chiar sa credem ca tot ce zboara se mananca (inclusiv vreun boeing de nu stiu cate milioane de $) si in final nu mai vedem fata reala a relatiei pe care o s-o intemeiem, ci un fel de proiectie a mintii noastre. Asta inseamna insa nu numai ca te minti pe tine insuti, dar si pe persoana careia i se adreseaza sentimentele si trairile tale, ceea ce este extrem de grav oricum am intoarce-o noi.
In privinta interesului de care vorbea gazda acestui subiect, eu consider (si cred ca pe buna dreptate) ca inca nu s-a nascut pe acest pamant vreun om care sa nu aiba un anumit interes vis-a-vis de consoarta: fie ca e vorba de returnarea iubirii prin gesturi, vorbe si acte de tot felul- vorbesc de impartasirea iubirii; fie ca e vorba de egoismul uman care cere fara a da la fel inapoi; fie ca e vorba de sentimentul de stabilitate sau de forta oferit de celalalt; fie ca e vorba de dorinta de manifestare a puterii fata de o persoana mai slaba; fie ca e vorba de a procrea; fie ca e vorba de a avea pe cineva alaturi pt. a nu duce o viata in singuratate; fie ca e vorba de "intr-ajutorare"; fie ca e vorba de placerile sexuale; fie ca e vorba de atingerea unor scopuri materiale; toata lumea "VREA CEVA ANUME" atunci cand se casatoreste! Prin urmare nu cred ca se poate vorbi de relatie dezinteresata in nici un caz anume. Ca sa stam si sa calculam acuma daca persoanele ce o fac dintr-un anumit scop sunt sau nu indreptatite, sau daca este scuzabila purtarea lor privit prin prisma iubirii pe care ele insele aceste persoane cred ca o manifesta, nu stiu in ce masura este relevant. Poate par un pic negativist si desigur ca o sa mi se puna in vedere faptul ca am trecut (inca mai trec) printr-un proces care mi-a afectat serios modul de abordare a vietii la plural, insa ce vreau sa va asigur ca n-am nici un fel de resentimente fata de nimeni si inca nu m-am demoralizat si nu m-am schimbat intru atat incat sa nu mai accept iubirea ca sentiment unic si desavarsit. NU, ce vreau sa spun e ca iubirea manifestata interuman este o copie infidela a iubirii divine manifestata fata de noi. Diferenta consta in faptul ca iubirea lui Dumnezeu este creatoare, in timp ce iubirea omului fata de om este de multe ori distructiva- asta pt. ca, asa cum am spus mai sus, primeaza interesul. Da, recunosc ca si eu la randul meu am urmarit anumite interesuri cand m-am casatorit cu o femeie mai in varsta decat mine, altele decat cele materiale dar interesuri. La fel si ea a urmarit anumite scopuri cand s-a casatorit cu mine, ca daca n-ar fi avut nimic de urmarit inseamna ca nici nu s-ar fi casatorit cu mine. Vreau sa scot in evidenta doar esenta, asa cum spuneam nu are o mare relevanta ce anume a dorit unul sau celalalt. Spunea un scriitor francez, al carui nume nu mi-l amintesc acum, ca iubirea e una singura dar exista mii de copii diferite. Inclin sa-i dau dreptate, sentimentul de iubire socotit/judecat la modul absolut este unul singur, difera doar modul in care acesta este pus in practica de la caz la caz si de la persoana la persoana.
In ce priveste diferentele intelectuale..., sa avem pardon dar in opinia mea cine se crede superior pe motiv ca are mai multa scoala decat altii n-o sa-si gaseasca niciodata locul intre semeni. Generalizez fiindca e o chestiune care nu se refera exclusiv la problemele familiale. Diferentele acestea "de pregatire, de educatie, de medii din care provin cei doi" sunt create artificial in momentul in care unul sau altul tine sa domine. Am intalnit profesori universitari care stateau de vorba cu intelectuali la fel si cu opincari, oameni pe care nivelul de cultura acumulat i-a facut sa inteleaga esenta vietii, anume "curatenia" sufletului unui om indiferent de patura sociala din care provine. Si cred ca cu asta am spus totul. Cine invatat fiind inca n-a inteles importanta curateniei spirituale/sufletesti a omului, atunci si-a capatat diplomele pe ochi frumosi. Revin, si cu asta inchei, exista la noi la romani anumite retineri legate de ceea ce spunea gazda forumului, retineri manifestate ca urmare a impamantenirii ideilor preconcepute, asa cum bine remarca cineva inaintea mea. Cine uzeaza de ele creaza aceste diferente artificial, adica "face din tantar armasar".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Alexandra - de cattallin2002 la: 29/06/2006 21:46:48
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Cu ocazia asta o sa dau un raspuns mai larg. La ortodocsi exista si Sfinta Traditie pe linga Biblie. Nu e vorba de datinile si obiceiurile oamenilor, ci de ceea ce s-a pastrat din generatie in generatie. Nu vreau sa scriu multe despre asta pentru ca nu cunosc foarte multe. De exemplu am vazut referiri la Hronograful caldeean, care contine date in plus fata de Biblie. Vedem in Biblie ca este prezentata si o cronologie a evreilor, in afara de cea relevata. La Discovery s-a studiat intr-un documentar traditia, legendele diferitelor popoare ce si-au pastrat specificul: aborigenii din Australia, aztecii (din scrieri pastrate pe timpul cuceririi), etc. la toate acestea aparea potopul, iar in privinta crearii omului erau unele similitudini (nu imi mai aduc aminte exact). Totusi, si in Hronograf nu se pomeneste cred decit ceea ce stia omul, de la Adam incolo, fara crearea lumii. Ceea ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise.
Asadar, legat de ceea ce zici tu, se considera ca fii lui Adam si-au luat sotii pe surorile lor. De altfel si Eva se considera ca a fost creata din Adam. In Biblie scrie ca au avut fii si fice (Din surse ortodoxe, in jur de 100). Tot in Vechiul Testament vedem ca barbatii aveau mai multe sotii, tot diferit de azi.
Legat de alte aspecte. La inceput scrie ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Nu se refera la asemanarea fizica, numai mormonii cred ca Dumnezeu e ca si un om. L-a facut pe om cu viata vesnica, caderea in pacat prin neascultare i-a adus moartea fizica.
Vedem apoi ca oamenii aveau dialog direct cu Dumnezeu. La un moment dat scrie ca oamenii au pierdut aceasta legatura si trebuiau sa cheme numele Domnului.
Legat de pacat si ce este el: vedem ca de exemplu Moise doar pentru ca s-a indoit ca poate scoate apa din stinca a fost pedepsit sa nu vada tara promisa. David a suferit pentru pacate ce ni se par banale azi. Se spune ca Dumnezeu e bun, dar si drept. Nu este o forta pozitiva ca in cazul diferitelor religii.
De asemenea, se mai spune ca plata pacatului este moartea, orice mic pacat tot pacat se considera. Dar Dumnezeu este indurator si nu pedepseste pe loc. De exemplu cu Iona la Ninive, desi voia sa distruga cetatea, Dumnezeu i-a iertat, pentru ca s-au pocait.
Asadar, din cauza inmultirii pacatelor, la un moment dat a venit potopul in care au murit toti oamenii in afara de Noe si familia lui.
Moise primeste cele 10 porunci si scrie cele 5 carti dictate de Dumnezeu acum 3400 de ani aproximativ. In Egipt, la unul din semne, mor toti intii nascuti ai egiptenilor, in afara de evrei.
Poruncile s-au dat pentru a se pastra curat poporul ales de Dumnezeu, sa nu adere la alte credinte ce l-ar fi afectat dramatic. Adica sa se indeparteze de Dumnezeu si de ordinea stabilita (din stiinta sau nestiinta) si sa aiba de suferit dupa aceea. Totodata, cum vedem, la unii regi, scire ca a fost trecut in cartea vietii. La crestini se spune ca Mintuitorul a mers in Iad si i-a luat pe toti cei ce fusesera trecuti la plus.
La evrei, ca si la crestini, Sf Ilie e unul din cei mai mari. Stiu ca la ortodocsi e facut sfint (la catolici nu stiu). Scrie totusi ca era un om aprig. In vremea lui evreii se indepartasera de Dumnezeu si aderasera la religiile popoarelor din jur. De exemplu isi omorau primul nascut. Sf. Ilie il cunostea pe adevaratul Dumnezeu si era foarte revoltat pe poporul sau.
El a spus ca nu va ploua decit la cuvintul lui. Din cauza secetei au murit multi oameni (vedem si la exemplul cu vaduva). A adunat poporul impreuna cu slujitorii la idolii Baal si Astarte si a facut demonstratia cu jertfa, pentru a arata cine e adevaratul Dumnezeu. Apoi scrie ca impreuna cu poporul i-a omorit pe toti cei 850 de conducatori religiosi pentru a nu se pastra in continuare aceste credinte gresite. Ce sa-i faci, erau mai intoleranti pe vremea aceea. Si la sfintii crestini, citim ca de exemplu ii ardeau in foc, iar focul ii ardea pe cei care ii bagasera in foc si stateau pe margine. Sf Ilie si cu Enoh au fost singurii care nu au murit in VT.
Asa cum scria in VT, a fost trimis Fiul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa recapete slava pierduta prin Adam. Adica sa devina dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Acum nu se mai punea accentul neaparat prin mintuirea prin neam, ca la evrei. Legea a fost imbunatatita, iar eu m-am plictisit sa mai scriu.
Pentru ca eu incerc sa nu insult nu pot purta un dialog cu cei ce fac asta. De aceea nu vreau raspuns, pentru ca nu am de gind sa explic toata Biblia.



cattallin2002@yahoo.com
#130775 (raspuns la: #130551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o-ho - de zaraza la: 28/01/2007 23:34:38
(la: Conflictul prietenului/colegului - conflictul meu?)
deci, daca esti tzatza sau tzatz, te bagi in conflict, le tii o lectie serioasa si le arati drumul drept si luminat. nu uita, la final sa-i bati amical pe umar, pe fiecare dintre ei, sa stie cine i-a ajutat in conflict si sa se prezinte cu multumiri si flori.

daca esti doar un om destept, te tii deoparte si incerci pe cat posibil sa ramai impartial.

zaraza
*** - de Alexandros la: 08/05/2007 18:52:44
(la: schizofrenie)
Schizofrenia e groaznica atat pentru bolnav cat si pentru cei apropiati.
Cunosc o mama cu un fiu de treizeci de ani, bolnav de schizofrenie, ce are crize agresive.
E un iad viata acelei femei. E un iad si viata lui pentru ca nu are frecvent acele crize dar agresivitatea lor e din ce in ce mai pronuntata.
Sunt mai putine mame ce-si parasesc copiii schizofrenici decat sotii care fac asta.
Iubirea materna e neconditionata, e pe viata si exclude egoismul.
Aici se vede diferenta intre dragostea de mama si de sotie(sot).
Sunt sotii care se sacrifica pentru tot restul vietii pentru a fi langa omul
pe care il iubesc.
Ganditi-va numai ca iubirea cu cat e mai afisata cu atat e mai fragila.
Ma refer la afisarea verbala, la trambitarea sentimentelor la tot pasul.
Nu cred ca exista o mama care spune de o suta de ori pe zi copilului sau ca il
iubeste, ca nu poate trai fara el, ca nu-l va parasi niciodata.
Dilema in care se afla colega noastra Titi poate fi rezolvata doar de
gradul de iubire pe care o poarta celui bolnav.
Nu e de blamat in nici un fel ramanerea ei langa el pentru totdeauna dar nici
plecarea ei.
Nici nu cred ca iubirea e conditionata de ceva de genul: "familia a ascuns problema medicala" sau "mi-as dori un copil si nu vreau sa risc".
despre - de Valix la: 16/07/2007 00:14:41
(la: Nu mă visez incunabul niciodată)
Sancho! Iata inca o dovada a ceea ce ziceam ca esti pe puncul unei noi abordari poetice. Titlul e perfect. Nu-ti fa probleme. Exprima exact masajul tau:nu vrei sa fii o carte uitata intr-un muzeu,ci o carte a vietii pt. viata. Incunabulul stii f. bine ce este si ai intrebuintat cuvantul in acceptiunea lui exacta. Altii nu sunt in clar. Nici chiar Piky. O sa se supere si o sa sara la beregata mea, dar asta-i adevarul! Daca ii mai dau si bibliografie va sari pana in tavan. Stie cineva ce carti editate in Romania sunt pe post de incunabul? Din fericire si tiparul romanesc are la activul sau 1-2 incunabule! Nu este o tema de casa, va rog sa nu mi-o luati astfel.
#216167 (raspuns la: #215971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lady Allia la: 22/07/2008 10:51:31
(la: Scenarii)
Anne era asemeni unei privighetori uitata de cineva prea multa vreme intr-o colivie - nu uitase zborul, nu uitase liberatatea. Taina ei ii amintea mereu despre toate acestea. Taina era asemeni unei cutii negre - pastra toate amintirile despre vietile ei anterioare. Ea stia sa si-o ascunda bine si totusi...acel barbat se apropiase atat de mult de rasuflarea ei incat...
#327890 (raspuns la: #327797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru proletaru* - de sami_paris75 la: 08/04/2009 16:37:28
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
Cind viata mea afost mai grea,fluturii au fost salvarea mea.

Fluturii albastrii traiesc o singura zi,ei sunt singuri fluturi care te pot indruma spre minele de pietre pretzioase.Ma prapadesc de ràs ca alti n'au ochi sa priveasca ceea ce vad eu!
Uneori ma simt atit de sleit de puteri,asa de obosit,incit sunt capabil sa depun armele si sa evadez din unuiversul vietii,simt in mine niste fiori care strabat pina si ultimul nerv.
Alteori vàd soarele,vàd florile si fluturii albatrii.
Atunci revin la viata si optimismul imi da inca o sansà sa-mi continui ritmul vietii.

Fluturii zboara!

Tu stii ca fluturii care traiesc o singura zi sunt mai fericiti ca noi care traim zeci de ani?
Se aseazà in grupuri mari exact in zona de refractie a pietrelor pretioase.
Lumina reflectata de pietrele pretioase,este lumina care este atrasà de minunatele aripioare albastre,zboara in directia comorilor si se aseaza in grupuri foarte mari,exact pe locul unde se gasesc diamantele,rubinele,safirele,si de venele de Quartz.

Aveti o idee de unde provine acest diamant?

Pe tot parcursul anului,o gramada de diamante brute defileaza introduse in micutze pliculetze de hirtie fina si lucioasa ca matasea,hirtii pliate cu grija,ca sa nu se piarda parca din sralucirea si valuarea pietrei pretzioase.
Cele mai mari mine din lume se gasesc in Africa de Sud,Africa Centrala,Brazilia si Rusia.
Singura bursa din lume,ce-a mai sigura si ce-a mai cautatà,este bursa de la Anvers,30-40% din pietrele descoperite in lume se vind pe aceasta piatà.

















#425429 (raspuns la: #425248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 05/06/2009 16:08:28 Modificat la: 05/06/2009 16:08:48
(la: copii, ucigatorii moralei?)
"totul sta in context; respectarea orbeasca a moralei te face uneori sa devii foarte imoral = spune asta celor torturati de gestapo si care au refuzat sa-si salveze viata in schimbul unor "morale" informatii :(("

ma refeream la salvarea vietilor altora, si o stii bine;
daca oferind gestapoului informatii care duc la moartea altora, da, esti imoral; truism
#447896 (raspuns la: #447883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
areal, - de anisia la: 12/11/2009 18:08:32
(la: Pe cine contati)
te cred.

o amica de-a mea de aici zise ca fiecare om are 'hjelpere' (ajutoare), 1 sau 2, cu sine, de-a lungul vietii. care apar atunci cand omul are nevoie.

noi le zicem ingeri pazitori.

as vrea sa-l vad pe-al meu. sa-l intreb cum il cheama. mi-l imaginez un batran cu par alb, cu maini putin butucanoase, dar inca puternice. blande. cu umerii lati, incins la talie cu un brau din ala lat, de piele, cu cinci catarame. cu itari. si tunica din piele de oaie.mi-l imaginez bland. tacut. zambind sagalnic ratacirilor mele. cu par valvoi, ca de canepa si vesnic cu barba zgrumturoasa, de-o zi. carunta, acoperind aproape gropita din barba. mi-l imaginez rosu-n obraji. de la aerul curat de munte, unde-a crescut.cu privire vie, cuprinzand orizontul dintr-o ocheada, cu trecut, prezent si viitor cu tot. cu dimineti petrecute aiurea in fata sevaletului, pictand amintiri fara grai. cu seri intortocheate si nopti ruginii.

ca un bunic, cred sa fie...
#499268 (raspuns la: #499256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intre bani multi si calitatea vietii.. - de JCC la: 24/10/2003 04:03:20
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Intre bani multi si calitatea vietii, aleg calitatea vietii
Viata ti-o traiesti si profiti, iti trebuie sa ajungi cinstit, prin munca ta sa ajungi sa ai atatia bani incat sa pot trai decent, tu si familia ta, sa poti sa-ti permiti, chiar cu imprumuturi, sa-ti cumperi lucruri de care ai nevoie si sa mai vezi lumea din cand in cand, sa faci un pic de sport.
Chiar daca 5 zile pe saptamana lucrezi 18 ore pe zi, chiar daca la inceput le-ai lucrat cele 364 zile/364 zile

Banii cu milioanele.., inca n-am vazut pe nimeni sa le duca in groapa cu el si sa-i profite pe lumea cealalta...
:-)
Multumiri!!! - de cenusareasa la: 08/02/2004 18:15:05
(la: Romani in strainatate)
Si daca nu sunt in Ro??????
Cum ar trebui sa procedez??????
Sunt micutza si sfaturile ar fi binevenite!!!

Mii de multumiri!!!!!!!!!!!!
#9154 (raspuns la: #9048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumiri pentru sfaturi!!!!! - de (anonim) la: 09/02/2004 22:24:29
(la: Romani in strainatate)
Multumiri pentru sfaturi!!!!!!!!!
nu ma asteptam!
#9275 (raspuns la: #9190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
concluzii....?!?!? - de Ivy la: 23/03/2004 14:34:44
(la: Viata gay romaneasca)
Am incercat sa-mi dau seama daca la discutia asta a participat si partea feminina...si am ajuns la concluzia ca doar barbatii .."bataiosi" au umplut 2 pagini cu mesaje. Si de aceea ..m-am gindit sa compensez cumva.:- )

Ce a fost placut la cititul mesajelor..a fost faptul ca au fost scrise de minti ..destepte. Faptul ca a existat contrazicere nu m-a mirat deloc..ca doar ..verbul "a contrazice" ne caracterizeaza pe noi romanii...Si nu e rau deloc, doar sa nu ajungem a ne lua de par..
Dogmatic si Papadie..serios acum, relatia voastra incepuse sa mearga din ce in ce mai bine..si in final tot suparati ati ramas...Acum, fara gluma, amindoi aveati dreptate...de ce sa il acuzam pe Papadie de lipsa tolerantei??? El nu a spus ca nu ii tolereaza pe homosexuali..a spus ca nu i-ar accepta in viata lui..si e de inteles. Are un copil, si e firesc sa spuna asta..La fel ca el gindesc si eu..in anumite momente..Am si eu copii si cind vine vorba de gay people si in minte am copiii mei si am ideea ca la un moment dat ar putea avea unul din ei nesansa de a fi alaturi de astfel de oameni care sa le sugereze o anumita .."incercare", atunci am aceleasi ginduri ca si Papadie. Da ce e atit de rau in a spune nu ii plac, ca nu ii vreau linga copiii mei, ca nu vreau sa le spun copiilor mei ca e ceva normal...Ii tolerez..dar asta nu inseamna ca ii iubesc ca ii consider normali..desiiiiii... in urma cu ceva ani am lucrat in domeniul filmului in Canada. Am fost la interviu, doua..interviuri..."nice people"..am zis eu dupa interviu..Am fost angajata..Am inceput lucrul, am inceput sa cunosc oameni..si am inceput sa incerc sa-mi dau seama cu cine lucrez..Treceam prin stari ciudate...si anume in citeva zile am aflat ca regizorul era gay, seful meu direct era gay...production managera era gay...ce sa mai zic...intrasem bine...Eram proaspat sosita din Romania, cu anumite idei in cap, cu o fetita mica mititica acasa...Desi ma consider un om destupat la minte, citit..ma rog..in primele zile ma trezeam ca nu vreau sa ating anumite lucruri cu care ei umblau, nu doream sa fac conversatie, ii priveam cu interes...mare interes...purtari poate anormale ar spune unii, sau purtari ale unui ignorant ar spune altii...Mergeam acasa si imi cautam alt job de zor..Au trecut lunile, si am invatat sa ii privesc normal...da..am invatat sa privesc normal..Cu regizorul am schimbat retete culinare, si am stat la povesti, eu punind o multime de intrebari..printre care si..cum a realizat ca nu este atras de femei...Desigur nu am sa contrazic teoriile lui Dogmatic pentru ca se pare ca stie ce spune, si fara a fi citit ceea ce spune Dogmatic intotdeauna am gindit ca e ceva gresit cu ei..medical..Insa conteaza si mediul din care vin, si viata care au dus-o si influenta celor de linga ei. Mi-am dat seama din povestile colegilor mei de serviciu. Toti au avut pe cineva cu aproape 20 de ani mai mare care a fost linga ei si care a ajutat in luarea deciziei. Minunata mea colega gay chiar mi-a tinut o "prelegere" despre cit de minunat este sa ai o relatie cu o femeie.."sint mai blinde, mai intelegatoare..mai..mai" Sincer, daca pe ei ii ascultam cu oarece interes..ei bine la discutia cu ea nu am stiut cum sa fug mai repede..Ma simteam ciudat si incercam sa ii spun ca o inteleg dar uite ce ..noroc pe mine ca am dat peste un barbat absolut blind si nu a trebuit sa caut o femeie..hmmmmm :-) funny nu?...dar daca aveam 16 ani si un anume stres legat de barbati, poate ca m-as fi gasit tentata sa caut blindetea unei femei...dar ma rog trebuia sa am lipsa si oarece ...ce spuneai tu Dogmatic ca se produce..o schimbare...ma rog..chestii medicale, tu stii mai bine"... Deci tine totusi de a fi "normal " si "anormal", nu?
Am lucrat aproape un an in acel mediu, a fost ok si incepuse sa-mi placa. Oscilam..La work ii priveam, lucram impreuna si ..habar nu am de ce dar cuvintul "anormal" nu imi venea deloc in minte. Iesita pe usa companiei nu puteam decit sa spun"ANORMAL, ANORMAL....DOAMNE TE ROG SA-MI FERESTI COPIII"
Canadienii le spun copiilor de 6, 7, 8 ani ca e normal. Vecina mea imi spunea intr-o zi cum i-a explicat ea fetitei ei de 9 ani ca e normal daca mai tirziu va dori sa aiba o iubita in locul unui iubit. Ca exista si astfel de familii si este absolut normal. Vecina mea e avocat ..si oare de ce ma asteptam la alta explicatie de la ea?
Dogmatic, poate imi spui tu..e bine ca eu sa ii spun fetitei mele care are 11 ani ca e ok?
In Vancouver, anual se face parada gay-lor. In toti anii am stat departe de locul respectiv, dar anul asta am nimerit pur si simplu in mijlocul paradei. Am uitat total si am ajuns cu masina chiar in mijlocul paradei...Dogmatic, draga prietene...imi vine sa spun acelasi lucru pe care Papadie l-a spus cu atita foc..."ca i-as fi impuscat"...ma rog..e dur..e foarte dur..nu..dar sincer m-as fi dat jos din masina sa pocnesc pe citiva din ei..uffff ce am simtit atunci..Copiii nostri au inceput sa puna intrebari...Prieteni nostri gay erau cumpliti..mergeau tinindu-se de mina si se opreau in fata masinilor sa se sarute cu foc, erau imbracati ..aiurea...imi venea pur si simplu sa-mi leg copiii la ochi..dar am fost calma..si nu am repetat decit ca ceea ce vad e un lucru anormal...DA, ANORMAL...Imi propusesem sa le povestesc cindva cu alte cuvinte...ceva care probabil ar fi placut celor ca tine Dogmatic (si eu ma includ in acea categorie, dar inainte de a fi avut copii..SERIOS, EU AS FI GINDIT TOTAL CA SI TINE INAINTE DE A AVEA COPII) Dar atunci pe loc, in masina fiind, le-am deschis geamurile copiilor si le-am spus sa se uite, le-am spus ca e gresit, si le-am mai spus ca este exact ca si povestea cu drogurile, ceva neeacceptabil, ceva foarte gresit(probabil ca nu e la fel...dar oricum..parada aia mi-a pus o ceata totala pe brain)..
Stii Papadie, simt si acum in momentul asta ura ce am avut-o in dupa-amiaza aia..i-am urit pe toti chiar si pe cei care au fost draguti cu mine si m-au ajutat in primul meu job...so, am uitat total desi am spus ca nu am sa uit niciodata cit de buni au fost cu mine si totusi in momentul ala nu am vazut altceva decit copiii mei si frica de ce va urma in viata, si gindul.."cum sa ii feresc"..ehhhh
Ce naiba am vrut sa spun totusi in mesajul asta lung...aaaa, pai cred ca am vrut sa spun:
1. mesajele voastre au fost absolut superbe tocmai pentru ca erau puncte de vedere diferite
2. parerea fiecaruia depinde de ..momentul la care se afla in viata. Nu ai copii, esti doar tu si sotul/sotia...atunci nu te impiedica sa spui ca nu ai nimic impotriva loc, ca esti prieten, ca te vizitezi, ca ..ii consideri oameni normali. Esti la acel moment al vietii in care ai copii ..ei bine atunci te schimbi total si incepi sa gindesti un pic altfel, incepi sa spui..."hei...e ok, dar sa stea departe de mine..treaba lor, alegerea lor atita timp cit nu ma afecteaza pe mine...cit despre vizite...pai ce sa discut cu ei...ca mie mi-ar place sa am in vizita cupluri ca si mine"..si ma rog..nu doar astea sunt "mpmentele" in viata...sunt o multime altele..deci raspunsul fiecaruia depinde de unde e cu cine e ...in ce pozitie e..:-)
3. cafeneaua e aici si e superba..sintem aici la o cafea..nu? ne spunem parerile, citim parerile altora, avem de invatat sau nu..pentru ca stim deja tot...mai aflam cum e bine sa investesti sau cum nu...despre America, Franta..ce mai e pe acasa...adica mai stam la o cafea in timpul lucrului. (eu ...ca de exemplu :-)..ca acasa nu mai avem vreme...dar ne amintim de discutii de la cafenea...so...Daniel Racovitan..multumiri pentru "inventie".

cu stima pentru toti

Ivy
#12697 (raspuns la: #9665) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irak=Viet Nam - de Little Eagle la: 07/04/2004 16:22:20
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Am pentru cine este interesat(a) un web site nou,poate de 2 sapt. aparut si la radio(AM 1011) care deci poate fi ascultat live pe internet:
www.americaradio.com f.f.f interesant si la curent cu TOT ce se petrece atit in Irak cit si la casa alba si multe legate de administratia Bush,alegerile ce vin si desigur multa politica spusa direct pe fata.Recomand acest site si post radio,
nu pt. ca sunt 100%democrat si impotriva minciunilor lui Bush si bandei lui de acoliti in ale puterii,ci pt. ca este necesar ca lumea sa cunoasca adevarul !

Ce se petrece azi in USA este mult mai mare in intriga si ascunderea realelor motive care au dus la razboiul din Irak,il consider Viet Nam-ul lui Bush Jr.,este chiar mai mare decit watergate-ul lui Nixon.
Sint atitea secrete ascunse de administratie si minciuna ca nu-ti vine sa crezi ca este posibil ca atitia oameni(desigur..republicani)pot crede in acest inept presedinte!

Ar fi de scris mii de pagini ,sa vedem acum miine ce va zice Condoleanza Rice
in fata comisiei!!!Desigur este un pion al puterii dar trebuie sa-si apere stapinii care-i dau de ros un os.Poate e pion de sacrificiu....
Am sa incerc sa mai revin cind am timp liber mai mult.
Sper ca puteti avea acces la site.

LOVE&PEACE,
Ozzy
Expo foto Bucuresti: "Freamatul vietii" - de Dragos Bora la: 23/04/2004 02:22:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Expozitia de fotografie "Freamatul vietii" de Diana Elena Antonescu si Paulina Anastasiu la Muzeul 'Grigore Antipa'.
etapele vietii spirituale - de pr Iulian Nistea la: 12/08/2004 18:21:33
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Iarta-ma ca-ti raspund cu asa intarziere.
De fapt, nici nu sunt sigur ca asteptai un raspuns...
Anyway.
Viata omeneasca e o mare taina. Trecem de multe ori prin momente pe care nu le intelegem deloc. Ne razvratim sau ne resemnam - nici una nici alta din aceste atitudini nu e cea buna.

Ni se cuvine sa ne asumam viata noastra, asa cum e la momentul prezent, si apoi Domnul va pune harul Lui ca sa iesim mai la lumina.

Aceasta asumare inseamna de multe ori sa acceptam ca nu intelegem ce ni se intampla, dar in acelasi timp sa stim ca e o voie sau o ingaduinta a lui Dumnezeu in tot ce ni se intampla, chiar daca ratiunile acestor lucruri sutn ascunse ignorantei noastre.

"Unde omul multumeste, acolo raiul gaseste", zice proverbul. Aceasta se traduce asa : acolo unde esti si in situatia in care esti sa stii in fiecare clipa ca Domnul a ingaduit spre binele tau si sa dai multumire pentru asta. Apoi, mai târziu, o sa intelegi si o sa te minunezi si tu.

Cu acest soi de rabdare plina de nadejde, de smerenie si de credinta traversam marea zbuciumata a acestei vieti. Adauga aci desigur ragaciunea si atentia la aproapele si o sa iesi cu bine la liman din orice greutate si necaz.

Iarta-ma.
pr_iulian
#19666 (raspuns la: #16854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...