unberto eco

Umberto Eco, Marquez, Th. Dreizer, Thomas Mann, J.D. Salinger, Arthur Hailey... sau Cioran, Eliade, Plesu, Liiceanu, Gabriela Melinescu, Mircea Cartarescu...

Eu citesc acum "Pliculetele Minervei", o carte cu aparitiile editoriale ale lui Eco,in presa italiana.
E tare haios tipul. ce mai 10 puncte pentru umor si 10 puncte pentru finetea si logica perfecta a comentariilor.
Hypatia

ce chestie :)
si eu am pe noptiere o carte de Eco, "Bodolino", tradusa in romanaste foarte bine. am cumparat-o cind am fost ultima oara in romania, din placerea de a citi romaneste (desi unele carti care nici macar nu sint o traducere, ca de ex. "usa interzisa" a lui liiceanu au atit de multe expresii aduse fortat din alte limbi ca ma intreb "oare am uitat eu sa vorbesc romaneste?" )

revin la Bodolino: il recomand din suflet. cartea e plina de istorie povestita atit de bine ca nici nu-ti dai seama cit inveti in timp ce citesti si Bodolino e tare haios (hé,hé).
daca va mai amintiti despre "amintire despre regele david" scrisa de stefan...am un lapsus...un neamt....Bodolino vorbeste cam despre acelasi lucru: cum depinde istoria de cine-o scrie. noi, mai mult sau mai putin educati in regimul comunist stim ceva despre acest lucru, nu-i asa?

Vreau sa fac cateva precizari... si anume, cartea cu pricina, pe care o cititzi in acest moment (dumneavoastra, Medina), nu se numeste "Bodolino", ci "Baudolino", diferentza destul de mare mi se pare totusi... deci, sau a fost o traducere proasta (incepand cu numele, care nu se traduce, cel putzin in limba romana), sau atzi fost atat de absorbit/a de ea, incat atzi avut un lapsus mic legat de nume (intr-adevar, acesta nu conteaza, cu atat mai mult intr-o cafenea culturala, unde fiecare greseala se puncteaza (sic!)). Doi la mana, Baudolino este o carte adevarata, care trebuie intzeleasa dincolo de limbajul scriitoricesc, si care reprezinta un izvor de invatzatura nemaivazut, de elemente franc- si ne-masone, de religie si simbolistica si multe alte lucruri, pe care nu le putem analiza intr-o cafenea literara de 10 randuri... sa nu ne fie cu suparare... sa o lasam in seama celor initziatzi... si daca totusi atzi priceput ceva din ea... oricat de putzin... e de ajuns... e prea mult de dus pentru oricine... asa e Eco... si de aia ar trebui citit in original... si dupa o anumita initziere ale anumitor taine mai putzin cunoscute...
"Baudolino" e pur si simplu perfect de complex... sa spunem mai bine asa ???

Pentru cine are curiozitatea, comparati caracterizarea calugarului (englez!), din primele pagini ale "Numelui trandafirului", cu cea a lui Sherlock Holmes din "Un studiu in rosu" de Doyle. Veti ramane uimiti.
Ca sa nu mai vorbim de paralela fonetica Adso-Watson (indubitabil!).

In rest, Eco sa traiasca! Si Coelho asemenea. Faptul ca sunt la moda nu-i impiedica sa fie si geniali. Apropo, recomand cu tarie "Unsprezece minute". Eu inca nu mi-am revenit din soc(uri).

Eu am fost curioasa si am citit-o. Cred ca e un roman politist bunicel. Acuma cata valoare poate avea un roman politist in literatura de ansamblu...judecati si singuri. In ce priveste teoriile care se vântura prin carte, cine vrea sa se informeze corect asupra lor, evident, trebuie sa caute in alta parte, respectiv tratate de istoria religiilor sau de ereziologie. Recomand cu caldura "Gnozele dualistele ale Occidentului" de Culianu.

Practic, si romanele lui Umberto Eco urmeaza aceeasi schema. La baza, sunt tot romane politiste. Exista insa o diferenta esentiala. Eco este intertextualist, iar Brown nu. Ceea ce revine la a spune ca Eco iti da informatia bruta, din o multime de puncte de vedere, eventual cu referinte, fara insa a-ti induce o explicatie anume, in timp ce Brown utilizeaza o singura varianta, ba chiar, pe alocuri, pare si convins de ea, ori cel putin, pare ca ar vrea sa convinga cititorul. Ca sa nu mai vorbesc ca eruditia lui Eco ii innobileaza scrierile, in timp ce Brown nu face decat sa speculeze in cel mai pur diletantism.

intre Eco si Brown nici nu exista criteriu de comparatie; Eco e cu adevarat "mare", Brown, nici pe departe;

cred ca daca romanul best-seller al lui Brown ar fi iesit cu cateva decenii mai devreme (perioada interbelica, de ex) ar fi trecut neobservat

...of Queen Loana

Subiectul e interesant, un negustor de carti rare care isi pierde memoria, se intoarce la casa in care a copilarit pentru a-si cauta trecutul si memoriile pierdute. Cartea se pierede intr-o enumerare de postere, comics-uri, ziare si reviste italiene din perioada interbelica, care ce sa-i faci, nu intereseaza pe toata lumea.
M-a dezamagit.
Pentru mine Eco ramine Numele Trandafirului...

Doi oameni stateau de vorba. Unul, care era cicalitor si rau de gura, ii zise celuilalt:
- Nu stiu ce are lumea cu mine, ca tot imi vorbeste cu rautate?!
- Pai dumneata esti de vina, ii raspunse vecinul.
- Cum asa?!
- Foarte bine, fii bun si vino cu mine.
Si-l duse la marginea satului intr-o vale frumoasa, care era strajuita pe margini de dealuri asezate in trepte din ce in ce mai inalte, si ii zise:
- Ia striga acum cat poti de tare: te urasc…
- Te urasc… te urasc… ii raspunse ecoul.
- Acum striga tot atat de tare: te iubesc…
- Te iubesc… te iubesc… ii raspunse din nou ecoul.

- Ai vazut, spuse din nou vecinul, tot astfel se intampla si cu lumea de care te vaiti ca te vorbeste rau. Ea iti vorbeste, sau mai bine zis iti raspunde, dupa cum vorbesti, intocmai ca si ecoul de adineauri.

Cel rau de gura pleca ochii in pamant, nu mai zise nimic si se gandi serios la acest mare adevar.

CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

"Salariul mediu net pe economie a depasit cinci milioane de lei"

125 euro ... MEDIUL ... va imaginati câti sunt sub el ? ... mi se face rau de la sume atât de mari ...

Oana...mersi mult. O sa iau sfatul tau prietenesc ca atare si o sa te intreb daca, desi am trecut acolo drept cartzi favorite cele doua titluri de "prim-ajutor sentimental" pentru fetitze, faptul ca pot sa-i adaug in lista cartzilor citite pe Fowles cu Magicianul si Colectionarul, pe Eco cu Numele trandafirului sau pe Coelho cu Alchimistul sau Veronika se hotaraste sa moara, schimba in vreun fel situatzia?
Numai bine !







"Searching for answeres to questions nobody asked " !

Parerea mea se bazeaza pe invatatura crestina: Exista mai multe feluri de singuratate, dar fiecare fel are cuvinte care reflecta felul respectiv de singuratate: anahoretii (ascetii) nu sunt singuri, ci se retrag in singuratate, si acesta nu este felul propriu de a fi al omului ca fiinta sociala: "A vazut Dumnezeu ca nu e bine sa fie omul singur" (Facerea), astfel ca si ascetii se aduna in obsti manastiresti si se numesc monahi.
Exista si retragerea celui ce-si dedica o parte a vietii unei misiuni: de la pictorii medievali, care se retrageau pentru a se pregati pentru pictarea bisericilor, pana la misiunea armata sau sportiva (vezi cantonamentul), dar nici aici nu-i vorba de singuratate. Singuratarea, pronuntati-o va rog, lent, cu voce tare, este ecoul unui hau, prea adanc, pe masura pacatului care ne arunca acolo. Aici vorbim, intr-adevar, de maladie spirituala. Cel mai explicit mod de a demonstra acest lucru, gasiti in lectura eseului despre singuratate, din "Teologia enclavelor", a parintelui Buga.
cand voi reintra in posesia ei, va voi cita pasaje largi, de o frumusete extraordinara. Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii.

Dragul meu Daniel,
Tu, Ema, Florin Iaru, forumistii de nepretuit ai elegantului tau moment digital, eu, incercam sa construim un Posibil Sens! O pretuiesc pe Ema in mod public, fara rezerve, asa cum il pretuiesc pe Florin Iaru, pe Cartarascu, pe Robert David, pe Balaita sau pe Aragon sau pe Celine sau pe Bellow sau pe Peirce sau pe Bunuel sau pe aborigenul exemplar sau pe acel Eco vulgarizat pana la rosu incandescent de imaginarul colectiv, o pretuiesc pe Sandra Brown si caut sa-l inteleg pe Eminem! Daka nu incercam sa intelegem ce NI S-A INTAMPLAT sau ce ni SE INTAMPLA cu adevarat in Istorie atunci totul e o cumplita eroare! Nu ma intereseaza SA AMDREPTATE ca asta e un FALS! Adevarul e kestiune de raport asa cum existentele noastre sunt procesuale si nu limitate si limitative! Nu e incremenire in proiekt ci s-ar putea sa nu fi fost INCERCARE DE A PROIECTA! Asta ar fi grav dar si ingeresc, ar fi o provocare si eu, de exemplu, neimportantul ovidiu bufnila, nu vreau sa ratez provocarea asta!Fiecare fiinta are dreptul de a se elibera de ignobil si de a cauta eroarea acolo unde, in chip fals, se construieste o EXEMPLARITATEEEEEE!
Poate ca EMA a dibuit Sensul si l-am pierdut noi. Daca ar fi asa, atunci Ema ar fi o FIINTA EGOISTA! NU E! Ea vine si spune despre experienta-ei-in-Istorie. Trebuie sa inteleg. Dar trebuie sa construiesc un sens impreuna cu ea. RELATIILE dau savoare instructionarii proceselor! Oricare ar fi aceste procese. Cata vreme vom ramane arestati in desuetudine, vom fi orbi. Daca Cioran are adevarul? Sa ne intelegem bine si sa nu cadem in eroare: CRIMA E CRIMA. Pupinkurizarea e pupinkurizare. Cu asta ne lamurim repede. Nu vom primi in acest elan bufnilistic Javrele Istorice. Javrele Istorice disimuleaza cu usurinta. Nu le voi numi acum ca nu eu JUDEC. In schimb putem naviga inspre un Posibil Sens. Din acest punkt de vedere nu ne ambalam ca nu ne-ar servi la nimic. Sunt convins ca Florin Iaru a deshis de fapt o cale iar Ema deschide si ea o kale. Aceasta zicere a mea nu e un IMPACIUTOR ci un OBIECT FICTIONAL PERVERS care valureste. A VALURI NU ABSOLVA INSA CRIMA. oricare ar fi crima aceea.

Ultima carte?? Numele trandafirului de Umberto Eco! O carte cu adevarat FASCINANTA. Nu foarte usor de digerat. Am receput-o de vreo 2-3 ori pana sa o citesc..dar a meritat. o recomand cu caldura tuturor ce nu au citit-o inca

Ai citit si Pendulul lui Foucault? O alta tura de forta a culturii europene subterane. Numai Eco poate sa transforme cartile in obiecte de roman politist. Enjoy!

ai citit "comment voyager avec un somon?". am citit-o in franceza si nu stiu titlul original, dar e tot o culegere de articole din ziare si conferinte.
si total de acord:10/10 pentru umor si observatii.
si mai e una care mi-a placut "faux et usage du faux" (iar n-am decit titlul in franceza :)) care e cu atit mai pertinenta cu cit traiesc pe continentul nord-american

ziua buna
medina

"Vazut astfel, insuccesul economic al Romaniei (ca si comunitate) este in parte (si in sensul de mai sus) of forma de prostie."

Asta cu siguranta. Cineva scria acum cateva zile intr-un ziar ca daca vom rata aderarea in 2007 atunci Romania va fi considerata pe buna dreptate drept "prostu' satului".


..................................................................................
"Emmenez moi au bout de la Terre"

"Foarte interesante articole care mi'au amintit de zilele, cand inca in Romania,
ascultam in fiecare noapte (cu urechea lipita de difuzor) vocile unui Bernard Noel, Radu Gorun, Monica Lovinescu, etc."


- ...E-he... CITI ca tine!...

..."Actualitatea romaneasca"... "Editorialul saptaminal"... "De vorba cu ascultatorii"... "Teze si antiteze la Paris"... "Lumea crestina"...

...Emil Georgescu... Nicolae Constantin Munteanu... Ioana Magura Bernard... Nicolae Stinisoara... Emil Hurezeanu... ..."tradatorii de tara" care mai stiau inca sa vorbeasca ATIT DE FRUMOS romaneste...

..."Europa Libera" - ecoul sperantei intr-un un miine mai bun... vocea care ne spunea ca mai exista o alta lume, DIFERITA de cea in care... tovarasul si tovarasa... ne facusera PRIZONIERI...

...o lume diferita, in care stiam ca intr-o zi ma voi simti "ACASA"...

(...Chiar si astazi cind congresul american - sponsorul Europei Libere - nu se mai bucura in ochii mei de aceeasi doza de respectabilitate de care se bucura pe ATUNCI... consider ca mesajele Europei Libere au fost impulsul care m-a determinat sa-mi incerc norocul pe alte tarimuri... noroc pe care l-AM GASIT!...)...

Domnule Gabriel, discutia de abia de aici incepe!
S-o luam metodic:
1. In democratie , minoritatea se supune majoritatii. Ortodocsii sunt majoritari, deci n-ar trebui sa fie probleme. Dar sunt. Atunci, daca minoritatile de tot felul pot face asemenea presiuni, ca cele ce se fac azi de diferitele grupari impotriva construirii catedralei, atunci inseamna ca e mai bine sa fii minoritar. Ma gandesc cat de aproape vor fi vremurile in care ceea ce scrieti ca fiind drept constitutional, sa fie abandonat in favoarea lui "politically corect". Asta este o expresie care justifica deciziile ciudate pe care le iau uneori americanii. Dau un singur exemplu preluat din ultima carte a lui Umberto Eco, "Pliculetul Minervei", si anume, in Univ.americane nu se mai studiaza "Negustorul din Venetia" a lui Shakespeare, pentru ca acolo se aduce oarece atingere evreilor, deci, nu-i corect politic sa pui in studiu (in scena) o astfel de piesa. Poate se urmeaza si la noi astfel de abordari politice....
2.Asa e , Hristos spune "Cercetati scripturile ca ele vorbesc despre Mine" sau "Cauta si vei afla, bate si ti se va deschide", dar asta nu are nici o legatura cu atitudinea impotriva Bisericii a vreunui crestin, si atat mai mult, a vreunui ateu. Ati aflat ceva despre Hristos, de cand va exprimati dezacordul fata de ierarhia bisericeasca?
Ar mai fi multe de spus, dar mai lasam si pe saptamana viitoare.
Hypatia