unde se gasesc in suceava

Gasesc ca este un curaj sa-ti iei inima in dinti, cu o traista mai mult sau mai putin plina si cu sufletul plin de vise si indoieli.

Visele sint singura propietate dependente de bani si de averi ce apartin unui om. Nu exista om sa nu viseze indiferent in ce tara traieste. Sarac sau bogat.

Indoieli exista si sint valabile in orice moment si pentru orice pamintean.

Totul este sa ramii cu picioarele pe pamint, sa nu-ti fie rusine cu ceea ce faci si de originea ta.

Da, si eu il gasesc foarte bine facut, si denota multa experienta cu forumurile si cu fauna de troll-i care le paraziteaza. E clar ca tipul nu e genul de forumist naiv care se uita in gura primului prost.
Ma gandesc sa il invit aici. :)

Gasesc ca poezia lui Cohen e mai reusita decat versiunea lui Lorca. Sper sa nu fiu prea subiectiv :))

Acum pe Google il gasesc ca "www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier - Luneta" :)))

http://www.google.fr/search?hl=fr&ie=UTF-8&oe=UTF-8&q=Stefan+Niculescu-Maier&btnG=Recherche+Google

Privatizare

Trei directori din Iasi au fost tinuti pe nedrept in arest, deoarece au reusit sa-i supere pe unii dintre fostii inspectori ai Garzii Financiare. Dat in judecata, statul roman va trebui sa bage mana in buzunarele contribuabililor, de unde va scoate miliarde de lei, pentru a putea repara greselile anchetatorilor, care au luat niste decizii ce nu aveau nici o legatura cu realitatea. Acum, anchetatorii se prefac ca nu-si mai amintesc de caz ori ca nu mai gasesc dosarele intocmite in 1993 CRISTINA HURDUBAIA

Ermil Gafencu este director general la SC Itels SA Iasi, o societate de constructii si izolatii din Iasi. In urma cu 11 ani, acesta, impreuna cu alti doi directori - fostul director general Eugen Gidei si actualul director economic Constantin Ionescu - au fost cercetati si acuzati de fals, uz de fals si bancruta frauduloasa, in ceea ce priveste privatizarea prin metoda MEBO a societatii Itels. Mai concret, acestia au fost acuzati ca au furat din banii firmei pentru a plati actiuni.
La sfarsitul anului 1992, firma ieseana a facut parte din lista societatilor care urmau a fi privatizate prin metoda MEBO, care consta in cumpararea actiunilor de catre angajati. Atunci, Gafencu era directorul tehnic al societatii. Conducerea firmei iesene s-a ocupat de privatizare, legal, sub supravegherea Ministerului de Construc tii, Agentiei Nationale de Privatizare si a Consiliului Imputernicit ilor Statului.

Cum au inceput necazurile
La putin timp dupa privatizarea SC Itels, “unul dintre angajatii de aici, prieten cu unul dintre fostii inspectori ai Garzii Financiare Iasi, a fost dat afara, din cauza unor motive intemeiate, pe care eu nu le cunosc”, dupa cum ne-a declarat avocatul lui Ermil Gafencu, Maria Aldea. Conform unor surse neoficiale, ceva mai tarziu, seful Garzii Financiare de atunci a vrut sa-si angajeze sotia la aceeasi firma, insa fara succes.
De aici au inceput toate necazurile. Astfel, intr-o zi, la poarta societatii au aparut mai multi comisari ai Garzii Financiare, pentru a efectua un control legat de privatizarea societatii. Dupa ce s-a intocmit un proces-verbal, Eugen Gidei si Constantin Ionescu au fost arestati. “Fusese anuntata si politia”, a mai spus avocatul Aldea. Dupa cateva zile, pe 31 martie 1993, a fost chemat la politie si Ermil Gafencu. Cand a ajuns acolo, exista un mandat de arestare semnat si pe numele lui. Dupa ce i-au luat toate lucrurile personale, a fost dus imediat in arest.

Declarati nevinovati
Cei trei directori au stat in inchisoare timp de 11 luni. Eugen Gidei a facut, in acea perioada, diabet. Toti trei au fost serios afectati psihic. Imediat ce procesul a fost stramutat la Buzau, au fost pusi in libertate chiar de la primul termen. Abia dupa sapte ani, Gafencu, Gidei si Ionescu sunt in sfarsit achitat i, instanta considerand ca privatizarea societatii Itels a fost facuta legal si nu ilegal, asa cum sustineau anchetatorii.
“Eu consider ca a fost un dram de rea-vointa si o nein telegere a acestei privatizari prin metoda MEBO”, mai povesteste Maria Aldea.
Nici unul dintre cei trei directori nu vrea sa-si aminteasca despre zilele traite in inchisoare: “Nu vreau sa ma gandesc la asta si nici sa retraiesc acele vremuri, asa ca nu dau nici o declaratie”, ne-a spus Ermil Gafencu.

Statul dat in judecata
Dupa ce au fost declarati nevinovati, cei trei au dat statul roman in judecata, solicitand plata zilelor de inchisoare facute fara nici un sens. Astfel, Tribunalul Iasi ajunge la concluzia ca au dreptate si obliga statul roman la plata a cate 3 miliarde de lei pentru Gafencu si Gidei si a unui miliard pentru cel de-al treilea director. Curtea de Apel Iasi da si ea aceleasi sentinte.
La Curtea Suprema de Justitie insa, magistratii decid ca Gafencu sa primeasca doar jumatate din suma. Apoi, fostul procuror general al Romaniei, Tanase Joita, ataca decizia data in dosarul Gafencu, solicitand un recurs in anulare, deoarece a considerat ca achitarea acestuia poate fi considerata o “reparatie morala”. In cazul lui Eugen Gidei, hotararile date pana atunci sunt casate, iar dosarul ajunge din nou la Curtea de Apel Iasi.
La ora actuala, Constantin Ionescu are proces la Curtea Suprema de Justitie.

Anchetatorii nu vor sa vorbeasca
Pentru a vedea cum stau lucrurile si din punctul de vedere al anchetatorilor, am incercat sa dam de acestia. Majoritatea ofiterilor de la Politia Economica din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Iasi care au lucrat la caz acum aproape 11 ani au iesit la pensie.
Dupa indelungi cautari, am reusit sa dam de unul. Comisarul-sef Lucian Crisu a fost foarte amabil la telefon. Am stabilit o intalnire, urma nd a afla si ce continea referatul intocmit la vremea aceea de catre politisti. Politistul Crisu insa nu a mai fost de gasit, acesta aga tandu-se de faptul ca reporterii cotidianului nostru au ajuns la politie un pic mai tarziu decat se stabilise, din cauza traficului aglomerat. Dupa numeroase insistente, am ajuns la seful Politiei Economice, comisarul Grigoruta Bejan, care si-a amintit ca, in 1993, a lucrat si el la caz: “Eram pe la inceputul muncii mele. A fost o armata de oameni care au lucrat la cazul asta. Am facut o ancheta transparenta si la obiect. La noi a ramas doar referatul”, ne-a spus Bejan.

Uite referatul, nu e referatul
Dupa cateva ore de as teptare, comisarul Grigoruta Bejan ne-a anuntat triumfa tor ca a gasit referatul, insa va mai trebui sa asteptam putin, pentru a cere aprobare si de la adjunctul sefului Politiei, Ioan Campeanu, deoarece inspectorul-sef era plecat din localitate.
A urmat o alta ora de asteptare. Raspunsul final a fost insa ca abia a doua zi o sa putem avea datele din referat, pentru ca “stiti cum e, e praf mult in arhiva... dureaza “, desi, anterior, ne spusese ca-l gasise. A doua zi, comisarul-sef Grigoruta Bejan nu a mai fost de gasit. A treia zi, la fel. Abia dupa inca o zi, Bejan a dat o declarat ie care se bate cap in cap cu ce declarase anterior: “Nu am gasit urma dosarului in care cei trei directori de la Itels au fost trimisi in judecata. Cel care lucreaza la arhiva noastra este venit din anul 2000 si nu stie inca modul de clasificare a dosarelor. Chiar daca as fi gasit urma de dosar nu as fi putut sa va dau o copie, deoarece informatiile sunt secrete. Va pot spune doar ca cei trei directori au fost trimisi in judecata pentru acuzatiile care au fost formulate in plangerea penala”.


Capitol pentru o carte

Cum a avut loc privatizarea prin metoda MEBO la societatea din Iasi, in varianta anchetatorilor, s-a scris si in cartea fostului general de divizie Ion Pitulescu, “Al treilea razboi mondial - Crima organizata”. Anchetatorii au ajuns la concluzia ca firma s-a privatizat pe spatele statului roman. Astfel, se arata cum, “in anul 1991, din dispozit ia conducerii, Itels a inregistrat suma de peste 140 milioane de lei in bilantul contabil, suma ce reprezenta avansurile pentru executarea unor lucrari. In realitate, suma, care reprezenta valoarea unor lucrari de izolatii efectuate, trebuia inregistrata ca venit al firmei. Societatea a predat in locatie de gestiune santierele sale din Iasi, Suceava, Botosani, cu obligatia ca acestea sa se transforme in SRL-uri in timp de 40 de zile. Santierele s-au transformat in trei SRL-uri, dar nu au functionat efectiv. Toate operatiunile de aprovizionare, productie, incasari si plati au fost efectuate de SC Itels SA Iasi. In luna aprilie 1992, firma a transferat catre cele trei SRL-uri peste 120 milioane de lei. La sfarsitul anului, pentru cele trei firme s-a calculat un profit de 79,9 milioane de lei, repartizat catre cei trei directori care detineau cele mai multe actiuni. Ulterior, SC Itels a scos la licitatie o serie de active adjudecate de cele trei SRL-uri. Pentru a depune 10% garantie, conducerea Itels a virat firmelor 14,7 milioane de lei, care au reintrat in conturile aceleiasi societat i, dupa licitatie. De fapt, Itels s-a privatizat prin virarea a 34 de milioane de lei din contul societatii si nu din sumele ce trebuiau depuse de actionari. Cu alte cuvinte, societatea s-a privatizat pe banii statului”, se mai arata in aceeasi carte. Avocatul Aldea afirma ca s-a constatat, pana la urma, ca expertizele facute de anchetatori nu au fost reale: “S-au facut tot felul de presiuni in ceea ce priveste aceste expertize, dar ultima expertiza a dovedit ca acuzatiile aduse celor trei nu erau adevarate”.


Prea multi ani

La Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi am avut acelasi “succes” ca si la Politie. De procurorul care a anchetat cazul, Camelia Boi ta, nu am putut da, deoarece purtatorul de cuvant al institut iei, Iulia Diaconu, ne-a informat ca au trecut prea multi ani ca acesta sa isi mai poata aminti povestea. “Singurul lucru cu care va putem ajuta este sa faceti o adresa, sa cautam in arhiva dosarul, sa vedem daca mai exista, daca nu s-a prescris fapta, dar asta dureaza mult...”

Pentru ca fotografii mai si citeshte, pentru cine e in zona :

Vineri, 5 martie 2004, orele 6:30 pm, la sediul Consulatului General al României la Los Angeles va fi organizată lansarea volumului
Bunicul s-a întors la franceză,
Editura T (Fundaţia Timpul), Iaşi, 2003, de Bogdan Suceavă. Sunteţi invitaţi să vă întâlniţi cu autorul, într-o discuţie despre temele literaturii româneşti de azi.

Autorul va oferi exemplare ale cărţii sale, în limita disponibilităţilor. Întâlnirea, care va fi urmată de un scurt cocktail, are loc în cadrul seriei de evenimente culturale organizate de Consulatul General al României la Los Angeles.


Bogdan Suceavă (nascut in 1969 la Curtea de Argeş), este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi assistant professor in mathematics la California State Univeristy, Fullerton. Este redactor al trimestrialului Respiro, publicat la http://www.revistarespiro.com. Volumul său Imperiul generalilor târzii şi alte istorii, apărut la Editura Dacia în 2002 şi în versiune electronică în 2003 de Editura LiterNet la
http://editura.liternet.ro/bsuceavaimperiul.php,
a primit Premiul CopyRo oferit de Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor pentru beletristică pe anul 2002, şi a fost nominalizat pentru premiile pentru anul 2002 atât de către
Uniunea Scriitorilor din România, cât şi de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti.
Nuvela care dă titlul întregului ciclu, Imperiul generalilor târzii, a primit, în 1993, premiul I al Editurii Nemira.

eh, gasesc ca e un fenomen tare interesant...

poate merita chiar "imortalizat intr-o opera literara nemuritoare" :)))
(ce iubesc cliseele!!)

..................................................................................
"Nobody is perfect; I'm nobody."

Eu gasesc ca e neesential: forma asupra fondului.
Eu nu-i analizez opera din punct de vedere stilistic.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

Imi pare rau, dar nu gasesc ca Bucurestiul are farmec.
Da, ma leaga amintiri, dar asta nu e totuna cu farmecul.

___________________________________________________________________
Viitorul poate incepe.

Casandra, gasesc remarcabil ce mult ai aprofundat subiectul. Banuiesc ca tu si Athos lucrati in domeniu. Vad ca s-a ajuns deja la concluzia ca depresia sau deprimarea poate fi privita ca stare sau ca boala. Pe dexonline.ro e definita ca "stare a celui descurajat; descurajare, mâhnire" sau "stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte); descurajare". Iar intrebarea lui lostone era "cum ii vedeti pe cei deprimati? [...] Ii vedeti niste bolnavi, niste nebuni, ca pe paria sau ca fiinte normale?". Deci banuiesc ca privea mai mult starea sau sindromul, nu boala.
Anyway, problema e ca m-am regasit - in destule momente din viata - in oricare din criteriile aduse de tine pentru a o diagnostica precum boala. Mai putin cel cu gandurile sinucigase - chiar daca mi se intampla sa gandesc ca mai merita viata doar pentru copiii pe care ii iubesc si au nevoie de mine. Deci ma expun in cobai. Sunt evident bolnav mintal, dupa altele citite pesemne si un marginal al societatii, un looser, un individ ce am nevoie de mila, ajutorul si condamnarea celorlalti. Ce tratament exista? Sa nu pierdem vremea, sunt sigur ca dusurile reci, compasiunea sau acuzarile iritate ale compatriotilor n-or sa ajute. Ca prietenul Teodorei, si mie mi s-au prescris acum cativa ani, cand eram intr-un burnout, niste pastile anti-depresive care n-au ajutat la nimic. Ba mai rau, mi-au afectat ficatul si picam de somn.
Mi-a placut ce au scris mai multi, ca un prieten apropiat e leacul cel mai bun. Doar ca destui prieteni se afla in situatii similare si nu mai stii cine pe umarul cui ar trebui sa planga.
Privind din afara la altii, ma regasesc aproape total in modul in care a expus popix lucrurile.

Cristi

Gasesc foarte laudabila propunerea ta. Aparenta lipsa de interes poate arata din pacate si cit sint oamenii de nereceptivi la morala, sau cite sanse de reusita ar avea o asemenea initiativa. Apelurile la morala se fac auzite doar cind se plinge unul fata de ce i-a facut altul. Cind se pune problema si asupra noastra insine, o dam cotita. Toti avem "principii", dar si mai bine ne pricepem sa judecam moralitatea altora.

Din tot materialul voluminos pe care-l publici aici, ti-as sugera si-o condensare sumara a celor mai importante. Altfel, e iluzoriu sa te astepti ca pina si-o mica parte sa fie luata in serios pentru punerea in practica. Iar codul acesta ar trebui extins de la politicieni la toti cei ce "lucreaza" direct cu oamenii : doctori, avocati, politisti...

si eu gasesc ca "problema" asta a Penelopei a fost pusa aici intr-un mod cam ...feminist. Sechela a timpurilor "moderne", destule-si inchipuie ca barbatul se duce la munca sa se distreze. Stiu pe unele care, cind s-au apucat de studii si de servici, veneau acasa obosite moarte, se sculau dimineata bombanind si-si ziceau "nu stateam eu bine acasa, cine m-a pus?" ;)

Plus ca (revenind la odisee), daca de Ulise stim sigur ca s-a lafait in bratele lui Circe, nu putem baga mina in foc pentru fidelitatea Penelopei. De ce? Pai pampalaul de Ulise (barbat, deh) s-a grabit sa-i ucida la intoarcere pe pretendentii care poate or fi avut ei ceva de zis... :)

mm.. speram sa gasesc o conferinta despre Moulin Rouge ca fenomen.. dar e doar un thread despre film :)
A fost dragut, nimic deosebit. Mi-a placut insa mult din coloana sonora "My gift is my song"
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

se mai gasesc si in melodii rock injuraturi. dar in rest ai
dreptate.:))
----------------------------------------------------
negrul este alb si albul este negru deci sunt cenusii???

"La P.Roth si D. Lodge gasesc doar doua lucruri in comun : circumcizia si
faptul ca sunt contemporani."

Circumcizia??? Stiam ca david lodge era foarte catolic! poate a facut-o cu scopuri terapeutice...

Nu mai gasesc cuvinte sa-ti trimit
caci toate sunt de-acum la tine,
Cu inima, cu gindul te-am iubit
Pribeag e sufletul de mine
si doar un trup nevolnic imi mai apartine.
astept acum. Se face frig
Si nici o veste nu mai vine

Gasesc textul in concordanta cu vremurile actuale. Cand ea isi asuma rolul de "sotie" care trebuie sa fie sprijinita de sot. Datoria "sotului" este sa "aduca bani acasa" sa "nu o bata" si "daca merge cu altele sa fie discret ca sa nu-si strice casa". Da, la o asemenea abordare actele sunt totul. Actele obliga pe ficare dintre participanti la obligatii, la responsabilitati pe care in mod normal nu si le-ar fi asumat.
Cele scrise mai sus nu-si gasesc argumentare in cazul in care legatura celor doi este din start alegerea a doi oameni liberi. A doi oameni independeti care ar putea trai bine merci separat dar carora le place impreuna. O relatie in care fiecare daruieste pentru ca asa simte si care la randul lui primeste din bucuria celuilalt. O relatie in care fiecare ar propriile mijloace de trai, propriile valori si propriile consideratii in privinta unui aspect sau altul. Relatia se dezvolta "sanatos". Fiecare isi pastreaza individualitatea si respecta deasemenea unicitatea celuilalt.
Actul in sine trece in plan secund. Asumarea unei casatorii in asemenea circumstante nu mai este un fel "o manifestare a egoismului" ci un pas firesc.
Oricare alta motivatie in afara de cea a unei ALEGERI naturale se va solda cu un esec. Teama de singuratate, nesiguranta sau "gura lumii" nu fac decat sa aduca in lumina ca ceea ce exista intre cei doi e cu totul altceva decat iubire.

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Discutam de ratiune. Pentru mine arta prin insasi ontologia ei apartine spiritului. Avand in vedere acest lucru am plecat de la cateva principii cheie pe care le-am explicat cu mai mult sau mai putin succes. Trebuie sa aduc discutia mai in concret. Am spus ca ramanerea in imaginar (nu imaginativ) se refera cu precadere la notiune si concept. Trebuie evitata insa ramanerea doar la concepte (la imaginile pe care le avem despre lucruri). In campul de gandire se lucreaza mai mult cu reprezentari ale realitatii si nu cu realitatea in sine. Iesirea din imaginar presupune o incercare de a patrunde dincolo de notiunea propriu-zisa. Dar chiar si asa se ramane la suprafata (mai ales ca principala dimensiune a vietuirii este relatia interpersonala). Principala pondere o are (sau ar trebui sa o aiba) deci afectivul si nu activitatea noetica (logica sau analogica). Arta e un mijloc de expresie a unor trairi si foarte rar a unor concepte si tocmai de aceea nu stiu. Pana la urma spui arta la ceva ce poate exprima despre tine ca fiinta umana o stare pe care tu insuti o ai dar pe care nu o poti aduce in manifestare. Incredibil cat de talentat sunt sa lungesc vorba:)).... Continuarea cand gasesc titlul ala:P

-sa nu gasesc ceva ce caut (parca a intrat in pamant).
-panzele de paianjen
-sa imi umble cineva in lucruri
-si bineinteles FIRIMITURILE
SI......... mai revin