unde vreau sa calatoresc

inca nu stiu daca am timp sa vin.
pe 31 Mai o intind spre phillipines. intai ma duc pana in suzhou pentru 1-2 zile, sa-mi vad galbiorii:)
dupa aia repede in cebu, unde stau 4-5 zile (la plaja, si la o nunta a unui chinezoi care-si ia o nevasta de numa-numa.... sper sa-i faca fata, ca stii ce se zice de galbiori, ca nu prea-s dotati cu manere la burta), iar pe 9 cica aterizez la OTP:))))
si ma duc s-o vad pe mama:))) Cred ca voi pleca intre 23 - 25 iunie (pe 3 iulie e ziua me, si am musafiri, deci trebuie sa ajung acasa din timp, sa tai iarba (va fi netaiata ptr. aproape o luna, asta in caz ca nu gasesc vreu mexican) si sa curat, si sa fac cumparaturile de rigoare.
Oricum, am bilet open-ended, deci trebuie doar sa dau un telefon si sa spun cand vreau sa calatoresc, deci daca e timp, poate trec 2-3 zile si pe la tine, dar tare nu promit. De ce nu vi tu aici? Ai timp liber mai mult decat mine.

Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in spatiu. Vreau sa spun in afara Pamintului. Macar atit cit sa pot vedea Pamintul de acolo.
Era o vreme cind imi spuneam ca pentru o calatorie de o zi (dar departe-departe, cu adevarat departe), as renunta la tot restul vietii mele. Acum nu mai pot spune asta, sint aici pe Pamant oameni dependenti de mine. Dar entuziasmul pe care-l simt si acum cind visez la asta, cred, sper, ca nu-mi va trece cu virsta.

Intr-o zi, intorcandu-ma acasa dupa o calatorie lunga, mi-am gasit fetita mai mica jucandu-se cu papusile. Eram obosit, si poate de aceea vroiam sa ma bucur de felul ei de a fi cand venea la mine si ma imbratisa si ma pupa, vroiam sa o aud zicandu-mi: “Buna taticule, ce mai faci? Ma bucur ca esti acasa. Mi s-a parut prea lunga calatoria ta, si tare vreau sa te imbratisez!”... un lucru care imi lipsise mult in timpul plecat.
Insa cu toate incercarile mele de a arata singur si obosit, eram ignorat. Imi era greu sa accept rolul de a doua vioara, in mod special cand rolul principal era ocupat de niste papusi. Vazand ca propria mea fica se purta ca si cand nu as fi fost de loc plecat, si pentru ca nu mai aveam rabdare, am initiat eu conversatia.
“Draga”, i-am zis, “vino si da-mi un pupic.”
Insa spre surprinderea mea, cu un aer de adult, fetita mi-a raspuns: “Tati, acum am noua ani”. “Asta nu prea conteaza, cand e vorba de pupicuri.” Si pentru ca fata mea mai in varsta statea pe canapea langa mine, am implicat-o si pe ea in mica disputa. “Uite, sora ta mai mare are doua zeci de ani.” Apoi privind spre fica mai mare, am schitat un zambet si cu o privire intensa i-am zis: “Draga, vino si da-mi un pupic”. Fara a da de banuit, ea a zambit, s-a asezat la mine in brate si m-a imbratisat, insa nu inainte de a-mi sopti discret la ureche: “Imi vei ramane dator pentru asta.”
Oricum, triumfator am zis: “Ori ca ai noua ani sau 20, nu conteaza, sunteti tot fetitele mele. Asa ca vino aici si da-mi un pupic.” Chiar daca am incercat sa par cat se poate de convingator cu aceasta rugaminte, raspunsul fetietei mele a ramas ferm. “Sunt ocupata.”
Mi-am dat seama ca pentru a gastiga aceasta lupta aveam nevoie de artilerie grea. Privind atent papusile acelea care reusisera sa fure inima fetitei mele am zis: “Tu stii cine ti-a dat tie papusile acestea?” Dintr-o data, parca intelegand unde vroiam sa ajung, printesa mea s-a gandit ca poate nu ar fi rau sa imi onoreze cererea.
Cu o papusa in fiecare mana, s-a urcat in bratele mele si grabita fiind, mi-a oferit o mica imbratisare si un scurt sarut pe obraz, si asta in timp ce papusile incercau sa isi faca loc in urechile mele. Apoi, cu un ras strengaresc, a incerca sa coboare cat mai repede din bratele mele. Insa acel scurt pupic nu era de-ajuns pentru a umple golul din contul tatalui. “Nu, nu. Mai incearca o data. Vreau un pupic mai mare.” Auzind raspunsul, si-a dat ochii peste cap si a zis: “Asta e problema cu voi, taticii.”

“Ce problema?” am intrebat eu. “Voi intotdeauna vreti prea multa iubire.”
“Ai dreptate” am zis eu, “sunt vinovat.”
Chiar in clipa aceea Tatal meu ceresc mi-a vorbit inimii: “Aceeasi problema o am si eu ca Tata.”

Dear nu vreau sa fiu agresiva dar tu stii cine plateste datoria pe care o lasa in urma cei ce pleaca cu bani de pe la diverse banci? ... Ca aia numai civilizati nu sunt....si mai stii cine are bani sa cumpere diverse concerne si cu ce bani le cumpara....ma rog, asta daca vrei sa afli....dar poate pe tine nu te inteseaza astfel de lucruri....dar poate nu intereseaza pe nimeni...si daca nu nu te obosesti sa comentezi....

anyway o zi buna!

vreau si eu o solutie pt pielea uscata fata -corp, in ciuda faptului ca ma hidratez cum trebuie si folosec lotiuni hidratante si harnitoare pt piele, am probleme

“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”

Timisoara. Vineri. Zi de iarna. Decembrie 1989. De la munca, ma grabesc spre apartamentul in care stau in gazda. Calatoresc cu tramvaiul. Trec pe linga Piata Maria unde, pe o straduta, se inghesuie o multime de oameni. “Ce-i, inmormintare la reformati?!”, intreb cu nonsalanta pe un cetatean de linga mine. Se uita circumspect, cu o privire plina de repros, pe care o sa mi-o amintesc toata viata. Si raspunde: “Nu stiu”. Ajung acasa, impachetez si plec din oras, la munte, sa-mi sarbatoresc o prietena. Simbata, distractie toata ziua, la o cabana de pe Muntele Semenic. Douazeci de tineri rupti de realitate. Duminica, la prinz, cobor in Resita, la parinti, si imi pregatesc bagajele de plecare. Mahmur, nu aud susotelile celor din jur. Suna telefonul. De la Bucuresti cineva ma sfatuieste: “Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”, si inchide. Ma uit afara. Soare. Prea cald pentru o luna de iarna. De unde omat? Ma trezesc din mahmureala. Intreb in stinga si in dreapta. Revolta la Timisoara! Vreau sa ma conving si pun mina pe telefon. Cosmin, care sta chiar in centrul Timisoarei, imi raspunde: “E liniste. Sub apartamentul meu au dat foc la magazinul de blanuri. Stai putin ca trece un elicopter, sa ma uit daca are rachete... Mai patruleaza niste TAB-uri prin centru si ceva armata. E pace”. “Cum e pace, ba, cind e armata pe strazi?” “E, sa vezi ce a fost ieri. Hai incoace!”, si inchide. Bagajele sint pregatite. Vorbesc cu tata. Apoi cu mama. Ma roaga sa nu plec. Bine, mai stau. Luni ma invirtesc ca un leu in cusca. Fac o miscare. Il sun pe sefu' de la ELBA. Sa vin, zice nea Ion, ca au loc evenimente memorabile. Si
m-am dus... Am trait istoria. Schimbarea unui regim dictatorial prin revolta poporului infometat. La Timisoara a fost revolutie.
P.S. Nu am, deoarece nu am vrut sa primesc, certificat de revolutionar. Multi ma considera prost. Cred ca am pierdut o gramada de bani si favoruri. Mai cred ca tot romanul a fost, in acele zile, revolutionar. O patalama, cum ca unul e mai cu mot decit celalalt, e o mare nedreptate. (Cezar Popescu, Resita)






Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Cu tot respectul vreau sa spun ca nu numai vecinii ar trebui tratati asa, ci toti strainii care intra in Romania. Oameni buni, poate nu toti stiti cam cat trebuie sa stai in fata unei ambasade pentru a putea obtine viza de calatorie. Cum esti tratat si aliniat ca la scoala! Cum trebuie sa completezi un formular in care trebuie sa mentionezi si tribul (pt. USA)! Pentru viza de tranzit (obligatorie din vara) platesti 100 $ care pentru multi pare o bagatela dar, pentru noi, romanii reprezinta totusi o avere. Si asta in conditiile in care suntem batuti incurajator pe umar ca aliati de nadejde ai NATO! Imi pare rau c-a trebuit sa spun toate astea dar mie mi se pare strigator la cer.

"vreau sa te intreb, ai luat vre-o data un tren de navetisti altundeva decit in RO (nu e o intrebare ironica !)"

Da, am luat, si de atunci ma distrez bine de tot la fiecare mesaj standard cu românii cei cultivati & educati fata de aia degenerati din occident.

pentru ca in Romania eram inginer si eram tratat ca un gunoi de directori inculti, fara studii, pentru ca munceam pe un salariu mizer, care se ducea pe casa si masa, si nu imi place sa cred ca traiesc ca sa mananc, ca in concedii stateam si citeam, ca altceva nu-mi permiteam, ca imi era frica sa mai ies dupa anumite ore pe strada, deoarece risc sa patesc ceva, chia si cu politia la 50 de metri, nu mai suportam clasa conducatoare a tarii, aceeasi de 14 ani, ca nu mai am prieteni, deoarece au plecat aproape toti din tara, ca a disparut optimismul la oamenii tineri, ca nu pot si nu vreau sa fur si sa mint, si motive se mai gasesc! sunt in SUA de cateva luni, unde nu se uita lumea urat la tine (inca) pentru ca esti roman (cum se intampla in Europa), pana o sa-mi rezolv cu diplomele sunt chelner, si lumea nu se uita altfel la tine, ca deja am reusit sa-mi cumpar lucruri pe care in tara timp de 3 ani cu salariu de inginer nu am reusit sa le cumpar, vreau sa am moijloacele sa calatoresc, sa vad si alte locuri, nu vreau sa stau in Romania si sa ma duc la mult-laudatele litoraluri, statiuni sau alte puncte de atractie romanesti, unde preturile sunt mai mari decat cele din occident, iar serviciile si comfortul sunt de toata jena! deci pleci din tara pentru bani, comfort, apreciere, siguranta...

Nu vreau sa fiu rautacios dar nu cred ca o sa obtii cetatenia americana in 5 ani. Stiu persoane care locuiesc in state de peste 20 de ani, oameni in virsta care nici in ziua de azi nu au cetatenia americana si nu pot sa vina pina in Canada ca sa-si vada fica.
Estimarea mea este ca o sa-ti ia mai mult de 10 ani.

Eu vreau sa vorbesc cu fiica mea romineste, dar ea nu imi raspunde in romineste. Ea vorbeste mai departe germana.

am calatorit in viata foarte mult dar nici pe departe cat bagajele mele.
NA calatoresc cu avionul.
nu imi apatine).

vreau sa nu cititi...ci sa cantati (in gand)


1...Let's hope you never leave old friend
Like all good things on you we depend
So stick around cos we might miss you
When we grow tired of all this visual
You had your time, you had the power
You've yet to have your finest hour
....
2...This is a tricky situation -
I've only got myself to blame
It's just a simple fact of life
It can happen to anyone -
You win - you lose
It's a chance you have to take with love
Oh yeah - I fell in love
But now you say it's over and I'm falling apart.
...
3..But life still goes on
I can't get used to, living without, living without,
Living without you by my side
I don't want to live alone, hey
God knows, got to make it on my own


Nu-i asa ca acum zimbiti a aduceri-aminte?

Mircea,

Destul de patimos mesajul tau.
Ai perfecta dreptate dar din pacate este adresat celor care nu inteleg.

Sa-ti spus eu ceva. Eu am plecat din tara putin dupa '90. Si nu regret deloc; vorbesc romaneste foarte rar. Si ma simt liber si fericit. Zimbesc si vorbesc cu sinceritate si incredere.

Cind eram in tara aveam mare admiratie de cei plecati inainte de '89. Eu cred ca si-au riscat pielea sa-si indeplineasca un vis; sa fie oameni normali si liberi. Si asta mi-am dorit foarte mult si eu.

Prin '90 cind eram inca student...nu m-a durut sutul luat de la un miner.
M-a durut sa vad in ochii majoritatii care se uitau aprobare si satisfactie de ce se intimpla. Si apoi, ducindu-ma acasa, sa vad majoritatea rudele mele dindu-le dreptate. Mult timp m-a bintuit gindul acesta: De ce oare? De ce nu vedeau ca ce se intimpla nu era normal?
Cel putin voi cei plecati inainte de '89 dumnezeu v-a scutit sa traiti cosmarul ala.

Faptul ca ai venit putin in Romania si ti-ai dat seama ca n-are rost, te contrazic categoric.
Nu ai venit pentru taranul ala care nu te intelegea. Ai venit pentru mine si iti multumesc. Nu incerca sa-mi spui ca vroiai sa fii salvatorul romanilor, sa lupti pentru ceva.
Romania era o inchisoare. Nu puteai sa-i schimbi regulile. Puteai doar sa eliberezi citiva care vroiau si simteau nevoia de libertate.
Ai venit sa te vad cit de normal poti sa fii si sa ma asiguri ca nu sint nebun.
(bineinteles vorbesc parabolic dar sper sa intelegi ce vreau sa spun).


Din pacate in Romania nu exista un dusman sau ideal pentru care sa lupti. Acum cred ca toti care vor sa lupte pentru ceva acolo arata mai mult ca Don Quijote (asa se scrie?). Raul se afla in sufletul si gindirea romanului; si romanul se crede cel mai normal om de pe planeta asta si are dreptate ca doar traieste in plaiul mioritic.
Cum s-a intimplat, am calatorit si calatoresc ceva prin lume. Ma simt peste tot respectat si binevenit cu o singura exceptie, in Romania. Am fost in tara acum 3 ani. Ce am vazut ce se intimpla in tara m-a uimit; cita coruptie, lingaseala, obraznicie, minciuna...de atunci o ocolesc.
NU poti sa-i schimbi pe romani. Majoritatea celor care pleaca, fie emigrat sau pe un timp mai scurs, o sa se schimbe, cam in proportie de 80%. Restul de 20% o sa fie fie mai luminati deci de cei ramasi acolo dar tot la fel o sa ramina, patrioti.

Este mai bine sau mai rau in Romania? Nu mai imi pasa. Judec omul cum il vad, indiferent de unde este; Asia, Europa etc.

Romania este o tara frumoasa si o iubesc. Dar este Romania din inima mea, cu amintirile placute pe care le am. Si nu are romani in afara de ai mei dragi. Din pacate Romania asta nu mai exista de mult in realitate. O gasesc in inima unor emigranti care sint presurati in toate colturile din lume. Doar unii, nu toti.

Trebuie sa inchei pentru ca mi se stilceste creierul daca mai scriu in romaneste mai mult.

Pe curind,
Florin.

P.S.

Inca mai port in inima concertul lui Phoenix in Bucuresti din parc la care am fost; prima data dupa 14 ani in exil: ...Dus e spre apus, cel haiduc noaptea...unde o fi fata padure...

eu vreau sa raman in romania pentru ca sunt prost spre mediocru, am reusit sa iau casa de la ai batrani care au murit si mi-au lasat un apartament pe care cu mandrie am pus pe toti peretii "rapirea din serai", pentru ca imi place sa stau la coada de 10 randuri penreu laptele praf pentru ala micu, pentru ca imi place sa ma ingramadesc cu tatele si cu aurolacii in autobuze care vin o data la juma de ora, pentru ca imi place de iliescu si de sleahta lui, care ne sug ca niste paduchi in fiecare zi, pentru ca ador sa dau mai mult de juma din salariul meu de mizerie la stat, pentru ca nu vreau sa uit mirosul de cacat exhalat de subsolurile blocurilor si vilele luxoase de pe valea prahovei, pentru ca nu am un unchi sa ubunic ministru care sa ma bage in partid ca sa fac si io un ban cinstit, pentru ca ADOR sa fiu taiat cu cutitu de un tigan daca refuz sa ii dau celularul, pentru ca iubesc noroaiele si calcatul in gropi adanci de juma de metru, pentru ca sunt atat de dobitoc incat imi place de Bran si de casa poporului si de metrou si de seleurile alesilor nostri dragi, pentru ca ma ofusc cu totu cand ii aud pe francezi ( r'ar ai dracu') ca ne fac natia minunata tigani si hoti.

"#10004 - eu vreau sa raman in romania pentru ca sunt prost spre mediocru "

..................................

Anonimule , m-ai dat gata!




SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Chiteva chestii care depind de gust personal.
Dupa mine litoralul romanesc este ok si l-am cunoscut indetailat.
Dar calatorind prin lume am ajuns la concluzia ca sint si alte litorale de o frumusete si mai intensa si cu servicii de 10 ori mai bune si mai ieftine.Ex: insulele Bahamas considerate de mine un paradis !

Specialistii astia din India nu au fost toti acceptati in US in proportie de 99 la suta ci mai degraba lucreaza in centre IT in India care majoritatea preiau prin satelit plingerile cumparatorilor sau dau consultatii "on-line " de exemlu cind cineva in America de Nord cumpara un calculator sa zicem. Este mai ieftin sa intrebuintezi mina de lucru indiana .
Din cauza proastei engleze pe care o vorbesc si nu vreau sa spun asta in mod jignitor o multime de clienti nord -americani deja s-au plins ca nu pot intelege sau nu pot sa comunice cu acesti specialisti. Deja se iau masuri ca aceste centre sa fie relocate in US cu personal american.
Nu-i totul roz cu aceste capete luminate caci o multime de programatori americani sint fara slujbe aici.Peronal eu prefer un american in loc de un indian cu care nu pot comunica decent in engleza lucruri de baza, simple.

Cit despre parerea ta ca tu nu vei intra intr-o biserica catolica cred ca greseti .D-zeu ne iubeste pe toti ,catolici,ortodocsi,evrei,musulmani,etc el este D-zeul a peste tot ce-i viu.
Personal eu sint nascut crestin ortodocs dar am intrat in biserici luterane ,musulmane si astept sa intru si intr-o sinagoga fiindca nevasta-mea este jumatate evreica. Nu ma dereanjazeaza si nu am probleme. .Fetelor mele nu le-am stabilit o religie desi noi mergem la o biserica lutherana cu ele din cind cind.Cind vor deveni majore noi dorim ca ele sa-si aleaga religia care le place lor singure si nu impusa de noi .:)

As vrea sa va ofer si o alta perspectiva asupra subiectului. Locuiesc in Timisoara si calatoresc destul de mult prin Europa cu treburi de genul "protectia naturii, schimburi interculturale, ecologie, turism, proiecte bi-nationale etc." La prima mea iesire din tara, in Belgia (1998), am avut un soc emotional extrem de puternic si am plins ca un copil mic: descoperisem o lume normala (umana), diversa si colorata. Descoperisem ca nu stiu sa-mi formez o opinie, sa emit o judecata proprie fata de o idee sau un lucru, independent de ceea ce credeau ceilalti. Descoperisem ca mi-era frica de mine si de ceilalti, sa ma cunosc si sa-mi ofer libertatea de a nu-mi fi frica. Descoperisem toleranta si intelegerea, sansa si considerarea, respectul si importanta. Am strigat dupa ajutor si ajutorul mi s-a oferit. Am cerut sa invat sa ma schimb si am fost invatat sa ma schimb. Am dorit sa fac ceva si am fost sprijinit sa fac ceea ce vreau. Am dorit sa fiu ascultat si am fost ascultat. Am propus si propunerea mea a fost luata in considerare. La TVR1 a rulat nu demult un serial ecranizat dupa "Adio Europa" a lui I. D. Sarbu. In ultimul episod, Tutila Unu, seful Securitatii din judet spune: "Ne-a luat 30 de ani ca sa formam oameni de tip nou, cu frica-n suflet, si ne va mai lua inca pe atit ca sa-i facem pe toti asa!" Comunismul este frica, post-comunismul sau tranzitia este tot frica! De cite ori ma intorc din Europa, ma deprim tot mai mult. Intrarea in Romania cu trenul pe la Curtici este cea mai deprimanta priveliste pe care poate sa o aiba vreo tara: garnituri de vagoane ruginite si vandalizate, ruine, mizerie peste tot, si asta fara ca sa luam in peisaj oamenii de care dai, cu stilul lor inconfundabil oriunde in Europa! O imagine de tara in razboi, parca recent bombardata. Si deodata corpul iti intra in alerta, nu te mai simti protejat, devi anxios, parca nu-i locul tau, parca nu de aici vii si parca ai vrea sa-ti faci cit mai urgent treburile si pleci din nou. Dar sti ca treburile aici se fac altfel, relatiile umane sint bazate pe alte principii. De un timp am renuntat la calatorii pentru ca nu-mi mai faceau bine. Deveneam depresiv si ma tinea si o luna. Acum am un tel: sa nu mai plec si sa ma intorc, ci sa plec definitiv ca sa nu ma mai intorc. Avertisment: daca iubiti libertatea, Romania nu face bine nimanui!

["Nu vreau sa plec dintr-un oarecare simt al datoriei pentru parintii mei, nu vreau sa plec pentru ca imi place sa cred ca ceea ce fac eu foloseste cuiva (chiar daca doar mie), nu vreau sa plec pentru ca imi conserv energia de care dispun ca sa ma simt bine tot timpul - obiectivele mele nu sint sa devin bogata si sa le arat celorlalti ce tare sint, nici sa demonstrez ceva cuiva. Vreau sa ma simt bine, si am vazut, pe propria mea piele, ca aici ma simt mai bine decit in alte parti. Nu inseamna ca nu vad si nu simt rautatea, minciuna, dezinteresul si alte defecte cronice ale majoritatii romanilor, chiar inconstiente sau gratuite. Dar oamenii sint diferiti. Cum am mai aborda aceasta discutie, daca am fi toti plecati?"]

...fata mea, RESPECT!


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

cred ca sunt unul dintre cei care castiga binisor, am $55.000 inainte de taxe si mai castig ocazional cateva mii. vreau sa-ti spun ca aprecierea facuta de tine este corecta. scurt si la obiect. am citit cateva posturi si cateva franturi din posturile celor care nu au ce face acasa sau la munca. al tau mi-a placut cel mai mult. eu unul nu am reusit sa economisesc nimic, mereu sunt la limita, dar nu am ajuns in situatia de a intra pe minus in banca sau pe credit card. nu mi-am pus problema unui saving account, pentru ca am de gand sa calatoresc in continuare si nu vad rostul economisirii cand sunt asigurat din toate punctele de vedere.