comentarii

urari de nunta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dragi lunetisti..o urare de a - de ufo strengaritza la: 03/01/2004 06:52:22
(la: Urare de an nou... mai speciala!)
Dragi lunetisti..o urare de an nou...
Lovi-v-ar bomba fericirii drept in inima...si sparge-s-ar butoiul norocului in capul fiecaruia!
Daca ati fi ascultat o urare - de mercondas la: 04/01/2004 17:30:24
(la: Urare de an nou... mai speciala!)
Daca ati fi ascultat o urare inregistrata din partea lui G.G.Dej, sau Ion Antonescu, ati fi recunoscut persoana?

Cred ca este foarte firesc, este vorba de o voce familiara tuturor celor care au trait in perioada lui.

:-) :-)

#7598 (raspuns la: #7551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nunta (geani) - de (anonim) la: 03/02/2004 08:24:46
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Eu am fost nasa de cununie o data, iar acea nunta a avut loc la tara. Mie mi se pare ca toate aceste ritualuri care se fac si in care oamenii nu prea mai cred, vor incepe sa dispara. Tinerii nu inteleg semnificatia obiceiurilor iar batranii nu mai stiu s-o explice. S-a pierdut farmecul nuntilor traditionale romanesti. Pot sa spun ca ar fi minunat si foarte simplu ca nunta sa se desfasoare astfel: mergi la biserica, mergi cu lumea la o masa simbolica, te schimbi, ii lasi pe oameni acolo si pleci in treaba ta. Da' am impresia ca in Romania, nuntile se fac pe ideea castigului material. Nasii, sa castige cadouri de la fini, iar finii sa castige banii de la masa. Eu zic despre nuntile din Romania ca sunt costisitoare: risipa de bani, risipa de timp (tre' sa stai pana dimineata, sa nu jignesti eu stiu ce rude), risipa de gesturi - vrei nu vrei vine unu si te pupa de te ingretosezi tot. Prin Ardeal, insa, se merge pe principiul ca toti cei care vin la nunta, nasi, parinti, rude, invitati, vin sa ajute perechea sa-si inceapa viata cat mai bine - deci inca un aspect material al nuntii. Dar, spre deosebire de alte regiuni, aici e vorba de ajutorarea mirilor, nu de profitul unora si al altora de pe urma nuntii. Nunta la romani, si mai ales nunta la tara alimenteaza comunitatea pentru cel putin juma' de an cu barfe, comentarii, glume proaste: ai vazut ce lumanari? ai vazut ce rochie? da' de unde or fi avut maica atatia bani? Si chestii d'astea. Cat priveste mancarea si bautura, prefer sa ma abtin… Acum aspectul sexual al nuntii. Mi se pare o prostie sa marchezi inceputul vietii sexuale cu noaptea nuntii. E ca si cum te-ai duce la magazin sa-ti cumperi pantofi pe care sa-i incalti la nu stiu ce ocazie, nu-i probezi si atunci cand ai nevoie de ei iti dai seama ca nu ti se potrivesc. Relatia de cuplu nu incepe in noaptea nuntii. Ar trebui sa inceapa cu ceva vreme inainte, oamenii sa se cunoasca, sa stie fiecare ce poate sa dea si ce poate sa primeasca. Jucatul camasii mi se pare un fel de mezat, un fel de vita dusa la abator sau un fel de calul de dar care se cauta la dinti. Ritualurile de nunta la romani, vorbesc de nunta la tara, mi se par barbare, lipsite de logica, a caror semnificatie ancestrala este pierduta in valtoarea vremurilor, un fel de balci. Ca o concluzie, pot spune ca mi se pare inutil sa-ti inviti rude pe care nu le-ai vazut de 20 de ani, numai ca sa-ti vina la nunta cu ceva dar de bani sau ca te duci obligat la o nunta ca sa-ti asiguri meseni pentru un posibil viitor eveniment in familie. (geanina)
nunta in Romania, - de (anonim) la: 04/02/2004 11:50:33
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Niciodata nu am inteles de ce oameni pot sa vada doar partea negativa a lucrurilor, in cazul nostru e vorba de nuntile care se fac in tara. Nunta fiecarui cuplu e ceva ce ar trebuie sa fie o data in viata, fiecare are dreptul necontestat sa se casatoreasca unde vrea si cum vrea, nu vad ce au de a face bani cu acest lucru. Motivul pt care facem bani ii sa ii cheltuim, nu sa ii idolizam, nu am inteles ce inseamna bani aruncati. Daca asta ii face pe uni fericiti asta e bine, sa ii arunce pe toti. Iar in legatura cu acest lucru apreciez punctul dv. de vedere, dar nu apreciez tonul arogant si critica dv.
Sa nu uitatm totusi ca dv sunteti la a patra casatorie, unde e farmecul, treditia si obiceiul noptial in acest lucru. Nu crec ca mai are importanta daca mai divortati de 10 ori sau nu, nu mai e nimic unic si de lunga durata sau e si nu vad eu??????????????????????
Nimeni nu e perfect, suntem aici sa ne iertam, ajutam si sa ne iubim unul pe celalalt. Viata e prea scurta sa ne impiedicam de lucruri marunte.
Fiecare dintre noi cei plecati "afara" trimitem bani in tara, cred ca asta e mai mult sau mai putin o obligatie care trebe sa o indeplinim. Domnul sa ne dea mai mult sa putem trimite mai mult!!!!!!!!!!!!!!
Totul in lumea asta are o frumusete aparte, nu o ignorati!!!!!!!!!!
Cristina
nunta la romani - de cenusareasa la: 05/02/2004 18:19:46
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Din pacate nunta (la romani) nu este (nu spun nu mai este pentru ca nu stiu cum era) ceva sentimental (cel putin asa imi imaginez ca ar trebui sa fie) cu incarcatura emotionala din partea mirilor, a parintilor si a prietenilor buni. Cred ca este, sau poate nu de mult timp a devenit o afacere, in care personajele principale fac un scenariu, preconizeaza cu 1,2 luni inainte banii care vor rezulta in urma acestei "intamplari", fac calcule pentru dobanda pe care o vor lua daca pun banii la o banca sau alta........si tot asa pana in "fericita" zi in care are loc evenimentul cand ei sunt deja obositi de calcule, grafice...........si cate altele or mai fi.
Cred ca asta nu e o traditie, dar care tinde (sau poate deja este) sa devina "nunta traditionala romaneasca".

Am scris toate astea pentru ca am auzit o discutie.......de fapt mai multe si toate la fel........dupa nunta nu se vorbeste decat despre cati bani au iesit, cat a dat fam. Cutarescu, cat a costat meniul......si multe multe lucruri care in unele cazuri amarasc personajele care se presupune ca ar trebui sa fie FERICITE.

Daca nu am dreptate, rog a mi se deschide ochii!!!!!!
Multumiri anticipate!
Raspuns doamnei Jimmy - de (anonim) la: 06/02/2004 08:30:59
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Doamna,
multzumesc pentru urari, pentru moment am o casnicie fericita si o familie multzumita, deci... la buna continuare!
Apoi,
chestia cu anonimatul la mine nu tzine! Faptul ca dv. semnatzi cu Jimmy Cecilia si ca sunteti din Nisa imi spune la fel de mult ca daca v-ati semna Vasile din Maramures. Nu va cunosc si sincer pentru moment nici nu ma intereseaza. Acum pentru mine este importanta ideea pe care interlocutorul meu o emite si mai putin identitatea lui. Si nu cred ca daca m-as fi inscris sub o porecla oarecare ati fi fost mai multumita de interventia mea. Anonimatul insa nu ma face mai putin cinstita, civilizata sau mai putin responsabila de cele ce spun.
Se poate ca sa fi interpretat gresit afirmatia dv, caz in care imi cer scuze, dar raman la parerea mea ca nici felul in care v-ati exprimat nu este lipsit de ambiguitate.
Inainte de a-mi permite sa scriu aici am citit aproape tot ce s-a scris la cafenea si in special tot ce au scris anume persoane care mi s-au parut mai importante in istoria sitului (intre care va numar si pe dv.). Asa ca mi-am facut o parere aproximativa despre majoritatea. Si raman la parerea mea ca in general sunteti pusa pe hartza atunci cand cineva va contrazice.
Sunt in parte de acord cu afirmatiile dv. Unii cheltuie fara masura fara grija zilei de maine. Eu consider insa ca e treaba lor daca sunt nechibzuiti si in general sunt de parere ca astia isi merita soarta pe care o au. Ceea ce nu-mi place insa este ca generalizati. Nu toti romanii sunt asa! De exemplu, nu stiu daca va amintiti acum ceva timp intr-o emisiune "de la 7 la 8" cred, a fost tratat subiectul comuniunii la catolici pe undeva prin Italia. Si aratau cum parintii cheltuie pana la 1000 euro pe rochitele fetitelor (pe care le poarta o singura zi) doar pe principiul "ca a mea e mai frumoasa". Asta nu e nechibzuinta? Chiar daca nivelul de trai e mai ridicat!
In schimb nunta la romani e ceva ce tine de traditie, de neam si de religie. De care uneori nu poti scapa. Cei care au familii numeroase, si mai ales la tara, nu vor fi in veci iertati de neamuri daca nu le invita pe toate. Si asta implica cheltuiala. Bani pe care ii au sau nu. Si nu se poate fara daruri! Macar traditionala gaina a nasei daca nu mai mult. Iar faptul ca fiecare nuntas contribuie cu ceva eu consider un lucru bun. E un fel de a-i ajuta pe tinerii casatoriti sa intre mai usor in viata. Si mai ales in Romania unde si o masina de spalat constituie un efort financiar imposibil pentru unii.
DA unii cheltuie peste posibilitatile lor, dar NU, nu e o caracteristica a poporului roman.
Cu simpatie, "anonima cea fricoasa".
#9028 (raspuns la: #8981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Iti multumesc pentru urari si - de Andrei B la: 09/04/2004 09:37:09
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Iti multumesc pentru urari si de asemenea iti doresc tot ce-i bun pe lumea asta!
Multa sanatate tie si celor din familia ta!
Un paste fericit!
Prevad ca vara asta ciresele raman fara cozi!:))
#13602 (raspuns la: #13512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Obiceiurile nuntii ... - de desdemona la: 18/06/2004 13:08:17
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
... Sunt o parte foarte importanta a traditiei unui popor, in ele regasindu-se urme de credinte si ritualuri de mii de ani vechime, si cunoasterea-repetarea lor contribuie la intarirea specificului cultural. Degeaba ne consideram noi importanti cu banii nostri si ceea ce ne permitem sa cumparam (sau sa afisam pentru a impresiona pe altii). In fata istoriei suntem la fel de mari ca un graunte de nisip. Cultura lumii in care traim nu e de ieri-de azi, si vata noastra raportata la aceea a traditiilor e cat o secunda. Cat timp nu atingem - prin timpul si spatiul existentei noastre - dimensiuni comparabile cu cele ale obiectului criticat (in cazul acesta traditii milenare ale unei comunitati) faptul de-al critica se intoarce impotriva noastra, dezvaluindu-ne limitarile.

Nunta e un ritual de trecere, asemenea nasterii si mortii. Obiceiurile stravechi legate de ea nu trebuie dispretuite de o persoana inteligenta, daca are o idee despre semnificatiile lor culturale.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#16366 (raspuns la: #16325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tortul de nunta - de SB_one la: 23/07/2004 22:32:59
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Un dietetician seadresa unui public larg din [Luneta];))
-Tot ce bagam noi in stomac e destul ptr. a ne fi ucis pe unii din noi cu multzi ani in urma. Carnea rosie este ingrozitoare. Legumele pot fi dezastruoase si nimeni nu constientizeaza citzi microbi sint in apa noastra de baut.

Dar un lucru este cel mai periculos dintre toate, si totzi il mincam. Poate cineva sa-mi spuna la ce produs mortal ma refer?
-Da, domnul din primul rind, va rog sa ne impartasitzi opinia dumneavoastra.

..[Destin...barbatul], coborindu-si capul, spuse:
-Tortul de nunta!



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#18301 (raspuns la: #18007) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hehe, multumim pentru urari s - de admin la: 11/08/2004 14:46:03
(la: LA MULTI ANI!)
Hehe, multumim pentru urari si viata lunga localului :)

Uite ca trecu' si anul.
"nunta este nu pentru a respe - de Daniel Racovitan la: 10/10/2004 20:28:15
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
"nunta este nu pentru a respecta "traditiile", este pt mire si mireasa, sa petreaca un moment de neuitat"

Buna remarca. Le doresc tuturor sa aiba o vointa suficient de puternica astfel incat nunta sa nu se transforme in "eveniment traditional destinat in primul rand familiei, in care mirii au doar dreptul sa faca figuratie si sa joace cum li se canta". Din fericire nu a fost cazul nostru.

___________________________________________________
"Hey, where' the magic?" - "The magic? The magic is gone."
(Bagdad Cafe)
#24633 (raspuns la: #19662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand ati mers ultima data la nunta? ;-) - de Dragos Bora la: 19/10/2004 07:55:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cand ati mers ultima data la nunta? ;-)
Merita sa vedeti pe unde a mers Silviu Ghetie:

http://www.7zile.ro/news.php?id_autor=6&id_news=111
Va multumesc pentru urari si - de echinox la: 27/12/2004 15:10:17
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Va multumesc pentru urari si primiti din partea mea aceleasi ganduri de pace si sanatate!

Va asigur, pe aceasta cale, ca sensul celor spuse de mine era acelasi ca si cel indicat de dvs.: ziua Domnului se refera in VT la sambata.

Serbarea duminicii ca Zi a Domnului nu apare in VT decat sub forma de prefigurare, de prevestire, si aceasta numai in urma asumarii NT (si deci a Evangheliei Mantuitorului) ca si Cuvant al Domnului.

Cele bune Dvs, parintelui Nistea si tuturor forumistilor!
#32305 (raspuns la: #32257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumim pentru urare! Si tu - de magcat la: 30/12/2004 10:38:15
(la: LA MULTI ANI!)
Multumim pentru urare!
Si tu sa ai parte de liniste sufleteasca, sanatate si iubire!
urari - de giniana zimmerman la: 31/12/2004 11:18:55
(la: LA MULTI ANI!)
ma asociez urarilor de bine si de sanatate pentru nou an .fie ca anul ce vine sa fie frumos ,sanatos .cu bucurii si succese.hai sa ne traim clipa de fata pentru ca nu stim ce ne asteapta in ziua ce vine.nu vreau sa par pesimista ,dar din pacate nu sunt in cea mai buna stare de sprit din cauza mortii unei persoane apropiate.de aceea va urez inca o data la multi ani buni si fericiti sipetrecere frumoasa de revelion gini
#32507 (raspuns la: #32445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu am facut nunta cu rochi - de mya la: 01/02/2005 06:38:47
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Eu nu am facut nunta cu rochie de mireasa, val in cap si alte chestii de genul asta. Pur si simplu nu e genul meu, nu mi se potriveste. Nu m-am visat niciodata ca alte prietene ale mele...cu rochia alba, cu buchetul de flori si cu mirele care ma trece pragul casei. Si nici nu am plans sau m-am emotionat in fata momentului respectiv.

Am facut ceva simplu, doar cu rudele apropiate, intr-o curte sub vitza de vie, pe langa Parcul Carol. A fost foarte ca lumea, a durat fix 4 ore si toti s-au simtit foarte bine (inclusiv cainii familiei :)). Nu am vrut nici un fel de daruri, plicuri, fiare de calcat, seturi de pahare cu dunga de aur etc...i-am anuntat din timp pe toti sa nu ne dea nimic, sa vina doar ei. Oricum a doua zi mirele se cara inapoi in stainatate si mireasa ramanea sa-si schimbe toate actele (un circ intreg).

Rochia mi-o facusem singura cu ceva timp in urma, fara volane, dantele, perle sau franjuri. Ceva foarte simplu (less is more!) si m-am chinuit ceva la ea fiindca cu cat e mai simpla croiala cu atat e mai complicat de facut, tre' sa cada perfect.

Ii inteleg perfect pe aia care zic ca detesta circul cu nuntile dar si pe cei care stiu sa se distreze cu orele si sa faca din evenimentul asta o chestie de neuitat. Fiecare face ce-i pofteste inima. Am fost totusi la niste nunti (nu ma pasioneaza nuntile) meseriase si am petrecut de pomina.

Daca unul are chef sa joace hora si sa bage la ghiozdan sarmale, frigarui, piftie si torturi si altul sa se duca de banii aia in Bahamas in doi ...treaba lor.
mersi... de urari - de teompa la: 18/03/2005 08:51:24
(la: anonim teompa multumeste reactiilor voastre!)
ce sa zic? nu pot decat sa primesc cu caldurara urarile de bine... ce as putea face altfel? :)) ce mai e prin state? am impresia ca esti pe acolo! teompa
#39772 (raspuns la: #38340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in Romania nunta este o "mica afacere" pentru multi tineri - de maimuta la: 08/04/2005 21:10:28
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Cei care au reusit sa se casatoreasca au avut un ajutor(ma refer la parinti)sau au facut o nunta care i-a multumit pt. ca au reusit sa acopere toate cheltuielile de nunta.unii insa,nu reusesc sa faca o nunta din motive materiale, chiar daca au 11 ani de convetuire(cazul meu).eu imi doresc o nunta fara tam-tam( doar martori sau nasi). iubitul meu vrea o nunta mare cu multi prieteni si cu toate rudele.Am visat si eu ca orice fata sa fiu mireasa(asta cand eram mica si visam mult), sa am o nunta ca-n povesti. Azi sunt realista si-mi dau seama cati bani trebuie sa ai ca sa faci o nunta normala. Ne-am dorit sa facem nunta din banii nostrii, nuntasii sa vina,sa se distreze iar partea cu "inchinatul" sa nu aiba loc la nunta noastra.Pur si simplu lumea sa se distreze si eu sa nu fiu o mireasa stresata de faptul ca nu a venit nu stiu ce invitat(probabil trebuie sa-i numar),ca nu au dat cat ma asteptam, ca nu-mi ajung banii pt orchestra,ca am cumparat rochia sau costumul si am dat cu un milion mai mult decat vazusem la nu stiu ce magazin, ca preotul a cerut o taxa prea mare, ca nu a taiat chitanta, etc.sa nu radeti dar sunt probleme de care te lovesti daca nu ai bani suficienti( sau rezerve).Poate ca mai simplu e sa fac un imprumut micut, sa merg cu nasii la biserica, apoi la un restaurant si gata. trebuie sa ma mai gandesc un pic, ce conteaza ca au trecut doar 11 ani........
nunta e un moment unic in viata!!! - de duda la: 13/04/2005 09:30:50
(la: traditi la nunta)
draga, adina, in primul rand iti urez casa de piatra si cat mai multa fericire! in al doilea rand: nunta este un moment unic in viata fiecaruia dintre noi si trebuie sa-l facem sa fie cat mai frumos si de neuitat. eu sunt casatorita de 5 ani si, initial, nici eu nu am vrut sa respect intru totul traditiile, dar pana la urma m-am razgandit! si a fost foarte frumos! sunt niste momente pe care nu le voi uita niciodata si de cate ori ma apuca nostalgia deschid albumul cu fotografii (facute de un profesionist, asa cum vrei si tu) si imi aduc aminte ce frumos a fost. anul acesta voi fi nasa. pentru a doua oara. si imi pare rau ca prima oara cand am cununat nu s-au putut respecta traditiile, pentru ca a fost o situatie mai ciudata... invitatii venisera de fapt la un botez, nu la o nunta... dar anul asta va fi frumos, sunt convinsa! viitorii mei fini isi doreau o nunta foarte restransa, fara rochie de mireasa si fara voal, fara prea multa bataie de cap... de ce? sunt atat de multe probleme de care te izbesti dupa, incat e bine ca macar sa ai de ce sa iti amintesti... asa ca viitoarea mea s-a convins pana la urma ca daca tot se marita trebuie sa poate si voal si rochie de mireasa si e chiar foarte fericita si abia asteapta momentul... asa ca respecta pe cat posibil traditiile noastre ramase din mosi stramosi, pentru ca sunt tare frumoase! si iti vei aduce aminte cu o deosebita placere de nunta ta toata viata! chiar daca vei fi obosita atunci, chiar daca vei fi stresata, chiar daca va trebui sa faci pe placul tuturor invitatilor...pana la urma, peste cativa ani, nu iti vei mai aduce aminte de micile inconveniente, ci numai de ceea ce a fost frumos... eu nu am decat un singur regret referitor la nunta mea: ca nu am fost furata! :) toata lumea a incercat sa ma fure, dar nu a reusit nimeni...am fost pazita cu strasnicie de sotul meu...:))) regret e insa, cred, un cuvant cam dur, pentru ca inclusiv de acest aspect imi aduc cu placere aminte si chiar sunt...mandra ca am avut un asa paznic...:))) asa ca... go on! si fa ca totul sa fie cat mai frumos! inca o data casa de piatra!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: