comentarii

uraturi pentru sefi


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cine conduce? - de Axel la: 08/10/2004 11:02:05
(la: Cine conduce lumea?)
Hai sa fim seriosi...cred cu tarie in existenta unui guvern mondial, fie el si in stadiu embrionar, dar nu pot sa admit in ruptul capului ca ar putea sa apara articole in ziare despre guvernul respectiv.

Grupul Bilderberg, da...de ce sa nu recunoastem ca interesele marilor puteri coincid atunci cind e vorba de putere financiara? Admitem si ipoteza conform careia sefii de state si/sau de guverne au intilniri confidentiale pentru a dezbate, nu-i asa, problemele globale ale omenirii ( ah, ghici din cine am citat aici! hehe! ) dar de aici si pina la a crede ca respectivul grup se poate erija in acel guvern mondial "din umbra"...care "umbra", din moment ce se stie de existenta lui?

Probabil ca ceva exista, altfel n-ar fi rasuflat in presa informatii, fie ele si trunchiate.

In primul rind, daca admitem ca acest guvern exista, cooptarea in cadrul sau a unor tipi care conduc o tara timp de 4 ani mi se pare o prostie. Cine prezinta siguranta, in cele din urma? Daca dupa incheierea carierei politice, tipul respectiv se apuca sa dea din gura? Daca e pur si simplu un dobitoc si nu realizeaza ce spune la vreo conferinta sau vreun talk-show? Adica, o asemenea organizatie s-ar expune riscului deconspirarii? Ma indoiesc...

Sau cumva cei trecuti pe linie moarta in tara lor, ramin in continuare membri ai respectivului guvern? Pai atunci nu le-ar ajunge un stadion intreg pentru intruniri, si ce mai intruniri haioase ar fi alea, cu sute de mosulici, fiecare reprezentind o doctrina, o ideologie, o cultura, o generatie...vi-i imaginati amenintindu-se cu bastoanele si propovaduindu-si fiecare propriile elucubratii? Ha!
Sau daca nu, Dumnezeule, ce mai exemplu de comunicare interculturala ar fi aia! Pai e cumplit de greu sa depasesti barierele ideologice si culturale la nivel de firma, dar-mi-te la nivel planetar!

Dupa mine, nu sta in picioare.

Lumea se schimba, ideile se schimba, contextul socio-politic se schimba, ca sa nu vorbim de cel ideologic si strategic. Cine ar fi capabil sa mentina coeziunea de idei a unui asemenea guvern compus, totusi, din oameni ca noi, cu aceleasi slabiciuni, dorinte, vicii...si asta, fara ca respectivul "mentinator" ( sau respectivii ) sa se lase influentati de modificarile la nivel global sau de propria conditie umana...?


Spuneam mai sus: "cred cu tarie in existenta unui guvern mondial".

Da, cred, insa nu stiu altceva.

Stiu ca nu stiu. Si, parafrazindu-l pe Jack London, sper ca atunci cind voi afla, daca voi afla, sa nu incetez sa mai stiu.



"Create each day anew by clothing yourself with heaven and earth, bathing yourself with wisdom and love, and placing yourself in the heart of Mother Nature."
-- O-Sensei Morihei Ueshiba --
Da, asa este in Romania, Ital - de mya la: 09/10/2004 16:41:10
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Da, asa este in Romania, Italia, Spania si alte tari latine...barbatul e stapanul in casa, el ia deciziile, el dicteaza, el e seful, sigur... in proportie mai mica sau mai mare. Iau marea masa, nu ma uit la extreme. Chestia asta e valabila mai mult in mediul rural decat in cel urban si mai mult in mediul sarac decat in cel mai instarit (mai educat eventual). Asa cred, nu stiu.

Eu cred ca treaba vine totusi din educatie. Mamele de baieti gandesc altfel decat mamele de fete - vorbesc acum de Romania. Am un exemplu bun: fosta colega de servicu - cu baiat si fata. Baiatul putea sa-si aduca acasa iubita (dormea cu ea in pat) fata insa nu (puteti sa va imaginati o mama romanca (sau tata!!!) care sa accepte ca fica-sa sa doarma cu un vlajgan in casa noaptea?). Pentru baiat era in regula asta, pentru fata nu.

Daca iubita baiatului se plangea ca tipul nu misca un deget...viitoarea mama soacra sarea cu fundul in sus ca nu e gospodina, ca e lenesa, etc. Fata - si nu baiatul ei drag, odorul scump (de 1,85 !). Daca insa fata ei zicea de prietenul ei ca nu misca un deget (nu-i tinea haina cand se imbraca, nu-i deschide usa, nu-si spala cana de cafea...etc.) mama zicea ca e un mitocan si ca tre´sa-si caute altul mai bun. "Ce...sa-mi dau fata dupa toti handicapatii?!" Chiar daca fiul ei facea la fel cu a lui iubita (aia obraznica si lenesa!). Si multe altele, nu intru in amanunte.

Mentalitati de ev mediu, zic eu...Cunosc cazuri cand ambii parteneri sunt oameni cu studii, ambii foarte buni, talentati si el...o mai pocneste pe ea asa...din dragoste stiti...ca sa-si stie locul deh! Dupa formula "Femeile si negrii nu e oameni"! Ridicol nu e faptul ca el o pocneste si faptul ca ea se lasa pocnita si nu are nimic impotriva, ba chiar vede aici dovada dragostei lui nemarginite. Asa dragoste...Eu insa zic ca se potrivesc perfect. Sunt cuplul "ideal" ;-).

In societatile occidentale, femeile sunt mai egale cu barbatii. Lucreaza ambii, cand ele fac copii lucreaza doar el pentru un timp (sau pentru totdeauna), ele nu stau la coada cratitei cu orele (cumpara potol gata preparat - e foarte diversificat si ieftin). Apoi amandoi fac treaba in casa (de regula), el da cu aspiratorul, ea sterge praful. El duce gunoiul, ea spala geamurile. El gadila masina, ea gadila copiii (daca e mama). Le da mana sa manance in oras serile (des!), pot trai normal dintr-un singur salariu in casa (al lui sau al ei, depinde) fara mari dificultati. Cand doar el lucreaza, ea o sa fac mai multa treaba in casa, normal. Si cand divorteza, el trebuie sa plateasca fostei neveste un fel de pensie lunara (daca ea nu munceste) sau reciproca.

Totusi, barbatii (din cauza hormonilor diferiti) au tendinta sa domine. Mi se pare firesc. De aici problemele daca ei sunt mai agresivi si ele mai infipte. Cel mai simplu e sa formeze ambii un cuplu in adevaratul sens al cuvantului, sa discute mereu, sa fie prieteni, sa invete unul de la altul, intr-un cuvant sa se completeze. Avantajul ar fi de ambele parti! Ar castiga cuplul, "ambii doi" de fapt. Dar ego-ul isi tot baga coada, deh.






emancipare...si nu numai... Daniela Manolescu, - de Denysa la: 09/10/2004 22:53:40
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
"Cit despre situatia in domeniul privat... „debandada dom’le, s-a intors lumea cu poponeatza-n sus! Cine a mai auzit ca atitea muieri sa conduca firme, ce le trebuie lor sa fie managerite si tot felu’ de sefe? Au impinzit astea functiile de conducere mai, de nu mai are omul loc de intors de ele...Auzi colo, eu om in toata firea sa primesc ordine la serviciu de la o femeie!”

Nu trebuie sa generalizam,deasemeni un te simti frustata...personalitatea ii apartine in intregul sau femeii.

Intr-o lume civilizata,intr-o viata in doi...ca femeie suntem intotdeuna acolo unde stim sa ne situam.

Bye!
Pentru Adrian - de Hypatia la: 10/10/2004 17:58:14
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
In mare parte , ai dreptate si chiar asa stau lucrurile. Pentru ca elevul are tutori/parinti care semneaza declaratia de apartenenta la un cult/o religie. Religia devine recunoscuta de stat in urma semnarii unor protocoale dintre sefii religionarilor respectivi si reprezentantii statului. Momentam, cred ca dsoar mormonii nu sunt acceptati de stat, in sensul ca exista doar prozelitismul pe care ei il fac, fara a fi "in regula".
Mai departe este neinteresant, caci intram cu adevarat in sfera politicii si a modului in care statul roman vegheaza la respectarea drepturilor omului.
Anul acesta mi s-a intors o eleva din Canada. Mi-a povestit ca si acolo se studiaza religia in scoala.Intrebarea mea e: canadienii, oameni mai civilizati ca noi, au tot atatea crampe stomacale in legatura cu educatia pe care trebuie sa o primeasca proprii lor copii? Multe lucruri copiii ar trebui sa stie de acasa; cum reactioneaza americanul, canadianul, vest-europeanul, atunci cand copilul lui nu are aceste deprinderi si cunostinte, si cum reactioneaza romanul?
Si ne mai punem intrebari referitoare la starea morala a natiunii....
Invit sa cititi motto-ul cu care se deschide carte dr. Napoleon Savescu, "Noi nu suntem urmasii Romei"!
Hypatia
#24619 (raspuns la: #24603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poate iluzia unei vieti marete.. - de camyb1981 la: 11/10/2004 16:24:56
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
N-am visat nici sa schimb istoria, nici sa ma marit cu un print, nici macar sa cistig la loterie... dar am visat ca va fi cu totul altfel, intimplari care sa-mi umple viata, sa ma bucure din cind in cind, nu atit de rar si atit de putin... Poate am asteptat prea mult si de la mine si de la ceilalti si astept in continuare; e adevarat ca nu am facut chiar tot ce mi-a stat in putinta, intotdeauna poti sa faci mai mult, dar de fiecare data am ramas cu un oarecare gust amar...
In ultimii citiva ani am tot avut asa, momente in care trecut pe linga ceva foarte important pentru mine, dar stii cum, nu la milimetru, mai putin de-atit... si nu din nepasare, neglijenta, indiferenta, a fost chestie de...(urasc sa recunosc) noroc. Daca am 5% sanse sa mi se intimple ceva nasol, cu siguranta mi se intimpla...

Am avut recent o saptamina "nemaipomenita": o despartire, e drept, civilizata, de iubitul meu, un accident cu taxi-ul, un furt din poseta in unul din minunatele cluburi bucurestene, o pierdere de bani, riscul unui accident cu metroul, iti spun a fost groaznic. Nu stiam ce sa cred, daca sa ma sperii sau sa ma bucur, ca desi am fost in pericol, am scapat cu bine. Pina la urma am preferat sa caut partea buna a lucrurilor, faptul ca sint sanatoasa si am forta sa merg mai departe, si ca, doamne fereste, exista lucruri foarte grave care mi s-ar putea intimpla.

Cu toate astea, nu pot sa nu ma compar cu alternativa fericita a copilului de miliardari care s-a saturat sa-i sufle maica-sa in... chiar si la 30 de ani, ce greu o fi, bietul de el.

Eu nu prea am problema lasitatii, nici macar fata de sefi, dimpotriva; acea principialitate de care-ti vorbeam nu ma lasa sa fac chestii de-astea, desi uneori mi-as dori... nu sa pup in fund pe cineva, nu ma intelege gresit, dar sa am forta necesara sa trec cu vederea anumite lucruri si, de exemplu, sa pun mina pe acel miliardar de 30 de ani care-ar putea sa-mi fac viata mai usoara, sau cel putin mai confortabila; pot sa sugerez asta cuiva, insa in ce ma priveste lucrurile stau cu totul altfel, mie mi se pare ca vind o bucatica din mine si atunci cind accept o cafea sau o cina din partea unui barbat, cu atit mai mult daca m-as marita cu el.

Consider ca merit mai mult, nu si ca mi se cuvine totul, dar nu asa, trebuie sa fie meritul meu in totalitate, sau oricum, in foarte mare masura.

Si intr-adevar, nici eu nu sint de acord cu adaptarea in sensul fatarniciei si minciunii fata de tine insuti si fata de ceilalti, adaptarea da nastere unei multumiri care te face sa nu mai doresti si sa nu te mai revolti; cind nu mai ai lucrurile astea, nu mai ai nimic, stagnezi si mai apoi regresezi, redevenind un simplu animal de povara...

Solutia nu o am, stii bine ca eu insami am cerut-o de la voi, pot doar sa te asigur ca n-are cum sa fie asa la infinit, trebuie doar sa invatam sa cautam altfel...
#24702 (raspuns la: #24677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E tare asta cu menajul modern - de mya la: 12/10/2004 14:41:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
E tare asta cu menajul modern. Modern...auzi, ce termen...

Am lucrat cu randul, cand el nu lucra gaseam casa luna, potolul pe masa, cainele plimbat, pisica frecata si cazuta lata (leguma!) etc. Chiar daca veneam epuizata ne caram instantaneu afara, ne plimbam, ne duceam la sala, la piscina sau la rau (chiar si noaptea...se poate face baie si e bestial!).

Cand lucram amandoi, nu lucram pana nu mai puteam...ci cat sa ne ajunga banii (si sa ne ramana ceva lunar). Asa ca serile erau tot la fel, plimbat afara, mancarea rapida (salate si omlete trantite rapid pe masa). Mancarea e ceva asa...pe langa. Eu pot sa mananc 3 morcovi si 2 mere seara si sunt super plina la mat! Iar tipul e in delir dupa mamaliga si aia se face rapid asa ca...

Cel mai misto e sa lucreze doar el, asa a fost in ultimul timp. Eu sunt studenta...asa ca...Invat de rup. Si ...si mai misto e ca el lucreaza de acasa ;-).

Noi nu suntem impovarati de treburile casei, nici nu suntem unul mai sef ca altul. Daca avem un sot care sa ma puna sa fac zilnic tocana, snitele si sa dau cu aspiratorul...ii dadeam cu tigaia in cap si o taiam ;-). Deabia imi spal eu izmenele...da´sa mai spal si pentru altii. Noroc cu ala care a inventat masina de spalat. Destept a fost!´

#24808 (raspuns la: #24795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
principiile - de AlexM la: 14/10/2004 17:12:02
(la: Tara lui "Asta e...")
Hypatia zise:

"Sa traiasca tot romanul dupa niste principii sau macar pe cele crestine, caci romanul e in genere crestin, sa le respecte!"

pai aparent de aia sintem asa pentru ca sintem prea buni crestini si mult prea toleranti, chit ca unii vor sa ne inoculeze ca nu am fi asa.

"Lasa-l sa traiasca si el", "sa manance si el o paine in tara româneasca", "unde mananca doi, mananca si al treilea", " ca e si el omul lui Dumnezeu" s a m d. Acest fond de "intelepciune populara" denota de fapt cat de toleranti sintem si cat de pashnici de altfel. Sau denota cat de lenesi suntem ca sa facem ceva. Sau ca ne doare in cot de ce fac altii ca atare "lasa-l sa faca".
Este un lucru recunoscut de toata lumea ca in genere românii ca indivizi au un potential bun si ca pot face lucruri bune si bine acolo unde se duc, in societatile in care aleg sa traiasca. Problema apare de fapt acasa la noi. Si asta din cauza ca românul nu s-a nascut numai poet. Dar el s-a nascut si sef. Ori asta se vede la el acasa. Acolo unde se duce, el se supune regulilor care le gaseste, se adapteaza, invata sa traiasca in societatea respectiva dupa regulile ei ( si nu cum altii care vin pe la români si cauta sa le impuna regulile lor). Ca atare in societatea gasita, el nu arata ca e sef ci el se straduieste sa ajunga sef daca se poate. Acasa la el insa nu mai se straduieste. Ca el e sef din nastere. Si cum toti sint sefi, toti au ceva de spus. Si fiecare are dreptate. Ca asa e seful. Si nimeni nu munceste. Ca asa e seful. Nici o mirare ca la noi acasa nu prea facuram mare lucru.Ca santem sefi. Si nu dam nimanui socoteala, nu? Ca asa e seful. Partea proasta este ca nu mai e nimeni care sa faca pantofii pentru ca toti sintem sefi. Ca atare nu mai umblam cu pantofi. Umblam desculti. Doar seful e sef si in pielea goala, nu? Unde ar fi problema? Poti sa-i faci ceva? Deocamdata nu prea. Sau cel putin nu la el acasa. Pentru ca acolo ... asta e, acolo-i sef:-)


AlexM


#25075 (raspuns la: #25072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
putin probabil - de (anonim) la: 15/10/2004 18:34:02
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)

Putin probabil ca ma voi intoarce...Dupa terminarea facultatii in tara mi-am gasit f.f greu un servici, cu toate ca terminasem sefa de promotie si avusesem inca din facultate burse in strainatate. Nu a contat nimic...colegii mei mai pilosi aveau deja posturi caldute cind eu umblam sa-mi depun dosarul pt. somaj.
Dupa acele prime studii in strainate (facute pe eforturi proprii, caci parintii meu sunt oameni simplii si as fi avut de unde sa "imping" si nici nu eram fiica sau nora vreunui profesor universitar), dupa care profesorii de la facultatea din Anglia, unde avusesem bursa efectiv le-a trimis o scrisoare de felicitare profesorilor din tara pt. ca "au trimis un student atit de bun", deci dupa toate astea m-am intors. Putin timp dupa aceea am primit unul din cele mai prestigioase premii din lume pe care Guvernul Britanic le ofera unui student strain. asta imi acoperea costul studiilor in proportie de 80%, insa diferenta, precum si banii pt. a ma putea intretine trebuia "sa-i scot din propriul buzunar". In conditiile in care nu poti, ca strain sa lucrezi, decit ilegal (ceea ce ce pt. mine ar fi fost un mare risc, caci daca esti prins esti expulzat si...adio studii chiar daca esti aproape de terminare) am fost nevoita sa renunt...Cerusem ajutor financiar Ministerului Roman al Educatiei (exista niste asa-numite Burse Guvernamentale, conditionate de intoarcere in tara dupa terminarea studiilor...Eram gata sa accept asta pt. ca imi iubesc profesia si doream sa-mi continui studiile) insa nimic...bugetul nu avea fonduri si pt. mine, simplu cetatean si muritor de rind care vrea sa studieze, doar pt. fii si fiice se "oameni cu greutate" (daca sunteti curiosi si veti caudta veti vedea ca aproape toti copii de parlamentari si "oameni de aface"- ce afaceri nici nu mai comentez-au studiat sau studiaza in strainatate pe burse din fonduri de la buget. De exemplu, Sorin Ovidiu Vantu a carui fiu inca din clasa a 5-a se afla la un colegiu privat din Londra...) Poate daca eram fotbalist...Nici macar faptul ca una din scrisorile mele de recomandare venea de la un Laureat al Premiului Nobel cu care colaborasem in Anglia, nu, nici macar asta nu a contat...
Terminasem inainte de facultate un colegiu si cumva, cumva cu acea diploma am gasit ceva de lucru intr-un sat de tigani unde faceam naveta cu un tren personal mizerabil. Tata era pensionar si bolnav, iar mama avea un venit mizer de bugetar, deci nu puteau sa ma tina acasa, si asa a fost pt. ei un efort financiar mare intretinerea mea la facultate, noroc ca avusesem absolut in fiecare an burse, pina la bursa nationala de merit si implicit si drept la...camera de camin.
Imi trimisesem dosarul la mai multe facultati din Europa si America. Am fost acceptata la multe. Am ales Nordul Americii si am plecat la Doctorat.
Poate pare "Telenovela", dar acesta e adevarul...Tara nu avea nevoie de mine, se pare, deci am plecat...Scoala romaneasca a investit in mine (si ca mine sunt multi altii) si apoi mi-a dat un sut in fund! Banii cheltuiti pe educatie in tara nu se vor regasi si in a-mi aplica cunostintele acolo. Nu-i nimic...ma platesc si ma vor platii altii...Pt. ei sunt suficient de buna, pt. tara mea...nu! Toti olimpicii romani pleaca. Intelectualitatea romana se scurge peste granite, iar cei care sunt prea in virsta ca sa o mai ia de la capat...regreta profund ca nu pot pleca din aceasta cauza.
Tara are alte preocupari si aceasta problema nu figureaza printre prioritati!
Pensiile parlamentare, bugetul senatului etc, acesta sunt preocuparile fundamentale...Pt. cei ca mine..suturi in fund!
Cind vin acasa, acum mi se spune cu ura "voi astia"... insa tatal meu isi acopera cheltuielile de medicamente cu banii cu care ii trimit eu!
Nu mi-e usor, dar mi-e mai bine decit in tara! Asta este! Purul si durerosul adevar!
Daca m-as intoarce in tara...istoria s-ar putea repeta!
Deci... la ce bun sa ma intorc?

PS: As putea publica ca utilizator, da' chiar nu vreu "sa-mi fac reclama" dupa ceea ce am scris aici, de aceea las acest comentariu ca anonim si sper ca va fii publicat!
Manipulare - de Adrian Marchidann la: 16/10/2004 09:26:46
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
De ce credeti ca romanii nu stiau ce este bine sa faca si ce nu? Doar erau reporteri profesionisti si aveau scoala de propaganda a partidului.

Imi aduc aminte dupa revolutie ca am vorbit cu un coleg de facultate dun Sudan. L-am intrebat daca este adevarat ca Jean Bedel Bocassa, seful Imperiului Centrafrican manca bebelusi, asa cum reporterii au relatat dupa ce a fost indepartat de la putere.

Raspunsul lui a fost: "Tu chiar crezi ca un imparat care are cele mai bune si fine mancaruri de pe planeta asta nu are altceva de mancat decat bebelusi? Asta a fost propaganda pentru a justifica indeparatarea lui de la putere."

Apoi am vorbit cu un coleg din Iran ce participase la revolutia de acolo. Si la ei au fost teroristi. Nici la ei nimeni nu a fost prins.
#25245 (raspuns la: #23804) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corectii - de Adrian Marchidann la: 16/10/2004 14:52:36
(la: Sa fi sau sa nu fi..? Electia lui Bush)
Ceea ce afirmi in legatura cu Kamel este adevarat. Dar doar in legatura cu programul nuclear asa dupa cum afirmi. El insa a declarat ca si armele chimice si biologice au fost distruse. Newsweek a scris despre acest lucru dar nimeni nu a acordat importanta. De aceea americanii nu au gasit nimic. Tenet, seful CIA, si-a dat demisia pentru ca raportul catre Bush era clar manipulat.

vezi http://www.fair.org/press-releases/kamel.html

"Dubiile au fost doar daca metoda americana de a le inlatura e cea buna."

Si eu am crezusem exact ceea ce crezi tu pana acum. De aceea eu am fost socat cand l-am auzit pe Joshka Fischer la reuniunea NATO, unde Donald Rumsfeld a cerut ajutorul NATO la invazie, cand a spus in engleza "I cannot ask the German people to go to war when there is nothing there!"

Asta inseamna ca nu sunt arme. Joshka nu spunea acest lucru atata de transant fara sa aiba lumina verde de la serviciile secrete. In diplomatie nu poti intotdeauna sa iti faci mincinos interlocutorul dar aici nu este loc de interpretare. De aceea Rumsfeld nu a protestat. A inghitit doar in sec.

Cat despre Chirac, am mentionat clar ca asta e parerea mea. Chirac nu putea sa se compromita si sa refuze sprijinirea Americii doar pentru ca este un batranel ranchiunos cum incearca americanii sa il portretizeze. Sunt sigur ca s-a consultat cu serviciile secrete si ca nu a primit nimic din partea acestora care sugereze existenta WMD.

In final serviciile de inteligenta francez si german au avut dreptate iar Chirac si Schroeder dorm mult mai bine decat Bush ori Blair.
#25283 (raspuns la: #25273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de rodi la: 18/10/2004 04:39:40
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Iti dau dreptate fiindca am trecut prin situatii similare. Si eu mi-am dus fostii prieteni straini in vizita la familii de romani, si intr-adevar ma jena comportarea barbatilor romani fata de nevestele lor. Asta e un fapt as zice de necontestat - barbatii la o tigara, femeile la o barfa in bucatarie pe langa oala cu mancare pe foc. Da, mai toti strainii sesizeaza lipsa de maniere a barbatilor romani, tonul rastit cu care se adreseaza nevestelor si modul in care rolurile sant impartite in casa : femeia , gospodina/femeie de serviciu in casa, iar barbatul filozof/strateg sef, picior peste picior pe canapea. Desi , cumva paradoxal, hotararile importante sunt luate de femeie. E o simbioza foarte interesanta... femeia trebuie sa foloseasca tot felul de subtilitati feminine, tehnici invatate tot in familie de la mamele lor, spre a-si atinge scopul, fara a sifona ego-ul masculin al sotului. Ceva cam ca in "My big fat greek wedding" daca ai vazut filmul. Nu zic ca e rau, defapt poate ca e foarte sanatos, nu stiu. Poate ca aceasta dinamica are ca scop cresterea nivelului erotic cumva, a pasiunilor sexuale si-n final a sentimentului de iubire dintre cei doi... habar n-am.
Cert e insa ca eu, ca si tine se pare, nu am avut invatatori buni in ale gospodariei romanesti in familie. Nope. Nici mama, nici sora ... pana si bunica a fost o progresista in felul ei. Mie personal mi-era teama ca nu cumva prietenii mei straini sa ia exemplu de la barbatii romani si sa ma trateze si pe mine la fel, sa creada ca asta m-ar face fericita sau ca as fi obisnuita cu un astfel de comportament. De aici venea defapt iritarea mea.
In final m-am casatorit cu un canadian... dar despre complexele/problemele lor specifice ( ca au si ei ...) poate cu alta ocazie.
#25391 (raspuns la: #25386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Vecina in Ograda... I-a, I-a, OOOO..... - de LMC la: 19/10/2004 20:43:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Afara ploua, bate vintul si este frig. Este o vreme perfecta pentru a sta in fata simineului cu un pahar de vin rosu, o muzica linistitoare si o carte buna de tot. Numai ca asta ramine sa o fac diseara pentru ca acuma am prea mult de lucru.

Aseara pentru prima data in viata mea am facut ceva ce nu am facut niciodata. Locuim intr-una dintre cele mai cautate si frumoase vecinatati din oras, si binenteles avem parte de vecini foarte buni si foarte bine vazuti. Familia de peste drum de noi au organizat o intrunire de vecini, mai exact 6 case, asa ca ne-am intilnit cu totii la un pahar de vorba ca sa ne cunoastem si sa ne oraganizam in asa fel incit sa mentinem buna stare a strazii noastre. De cind traiesc nu am participat la o intrunire atit de faina ca asta. Dintre toti vecinii, noi sintem cei mai tineri de pe toata strada. Binenteles, eu gospodina cum sint am dus o sticla cu vin si o tava plina cu prajiturelele care le-am facut Duminica seara. Nu vreau sa ma laud, dar i-am dat gata pe toti vecinii cu prajiturelele mele. Am stat cred ca vreo doua ceasuri la taifas, si vreau sa va zic ca ma bucur ca sintem inconjurati de oameni superbi si foarte amabili. Cica inainte de a pleca ne planuiam noi sa o uschim inapoi acasa dupa o jumatate de ora, dar asa de repede a trecut timpul ca ne-am trezit ca tre sa plecam numai dupa ora 9. Se pare ca pina la sfirsitul anului ne vom mai intilni odata la un gratar sau ceva de felul ala. Baietii s-au angajat sa faca ei mincarea, binenteles bucatarul sef va fi nimeni altul decit iubitul inimii mele. Probabil ca pe mine ma pun responsabila cu desertul, ghiciti de ce? In orice caz sint sigura ca ne vom simti tot asa de bine ca aseara.
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografie subacvatica - de Dinu Lazar la: 20/10/2004 19:43:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"vei vedea citeva fotografii submarine, rivnite de diverse reviste din Romania. Din pacate nu vor sa si plateasca pentru ele. Din aceasta cauza le-au si publicat fara acordul autorului"

Ar fi aici mai multe probleme.

Sa ne inchipuim ca suntem martieni si traim pe Marte; unii merg pe Terra si fac niste poze banale cu vaci, trandafiri, pastai, mushte; lucruri care nu traiesc pe marte; si le spun celorlalti: uite ce poze grozave am facut, sunt cu stranii lucruri, care fac muu muu si au patru picioare si pe o parte maninca o chestie verde deschis si pe alte parti genereaza ceva moale si cald si ceva alb si lichid.
Banalele poze cu vaci pot parea unora veniti cu pluta de pe alte galaxii chestii grozave si nemaipomenite.
Cam asa e si cu fotografia subacvatica.
Totul parind straniu si misterios, culorile si ambientul fiind atit de diferit, aproape orice bou, fara sa vizeze sau sa isi puna probleme de estetica sau de stiinta a iluminarii, poate face poze care sa para senzationale pentru multimea purtatoare de nadragi galbeni, care nu se scufunda niciodata.
Fotografii senzationale subacvatice trebuie sa aiba si altceva decit un peshtoi, o caracatitza, o raza de soare privita invers, sau un fundal bleu de sa ne cada plombele.
Deci lumea ihtiofaga e grozava, scufundarile sunt minunate, senzatia de imponderabilitate e uluitoare, dar fotografia subacvatica la noi mai are sute de ani pina sa ajunga la un nivel acceptabil.
Numai pentru ca e facuta sub apa, o fotografie nu capata nici o valenta estetica speciala. Cine nu stie compozitie sa faca niste imagini uluitoare deasupra marii, nu va face niciodata nici imagini memorabile sub apa; dovada stau imaginile grozave subacvatice facute de domnul Bumbutz, a carui opera ne arata clar ca trebuie musai sa fii sclipitor deasupra ca sa ajungi sa te exprimi dedesupt... si cu el se termina posibilele exemple, alte fotografii subacvatice grozave facute de un roman eu nu am vazut.
Cu revistele... nu prea cred eu ca au publicat imagini care nu li s-au dat...ar fi interesante citeva amanunte, cine, cind, ce, cum.
Asa se fac averile la noi.
Stiu redactori sefi si patroni in presa romana, milionari in dolari; averea lor s-a facut si prin neplata materialelor, dar au si fotografii romani marea vina a lor, anume incapacitatea de a se uni si a crea o bresla, un sindicat sau o uniune cu atributii clare si precise, cu tarife la zi sau la spatiu publicat, asa cum e oriunde in lume.
Pina una alta, marea masa a fotografilor romani de presa sau editoriali este formata din niste angajati prost sau mizerabil platiti, preocupati mai degraba de ciubucul zilnic decit de cultura, meserie sau comunicare.
Nu sunt capabili nici macar sa aiba un forum sau o lista de discutii, ca si fotografii comerciali de la noi, de altfel - cel putin eu nu stiu de asa ceva.
Existenta fotografilor este sigura atita timp cit preturile cerute de ei sunt foarte mici, caci nu tin cont de cost of doing business; cind insa editorii vor avea nevoie de calitate mai mult decit de preturi de bataie de joc, lucrurile se vor complica, fotografi straini buni se vor muta la Bucuresti si acestia vor avea mare succes.
Atunci vor gasi si fotografii romani capacitatea de comunicare intre ei, dar va fi probabil prea tirziu.
#25708 (raspuns la: #25668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui valico - Apropo de diversitate si de modul general - de (anonim) la: 21/10/2004 19:26:32
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nimeni nu spune ca nu ar fi si femei capabile sau mai ceva decat barbatii -dar fie vorba intre noi cromozomul nu l-au ales ele inainte de nastere (al doilea X). Dar sa revenim cu picioarele pe pamant - la capitolul condus de masini sunt catastrofa (nu e numai parerea mea) indemanarea nu e acelasi lucru cu prudentza -ele pot coexista. De ce sunt femeile mai competitive la voi? De cand cu egalitatea au uitat de rolul lor (nu noi le-am facut -trebuie sa ne intrebam cine oare -si se parea ca intrebarea dateaza de la originile omenirii) Cred ca e o explicatie logica si pertinenta -cand numai fac ce au facut parintii (mamele lor) sigur ca le ramane timp sa se perfectioneze mai mult decat barbatii lor (care trebuie sa schimbe scutece, etc etc) si sa mai si aduca bani in casa - sa repare masina, sa alerge la cumparaturi si altele.
Reinventarea matriarhatului si societatea de consum - asa de bine pusa la punct -planul e diabolic -cine incaseaza sume uriase din chestii care in mod normal nu ar trebui sa existe (in loc de cupluri unite unde cei 2 isi vad de menirea lor - divorturi "emanate" -Copyright nu mai spun de la cine-in urma emanciparii ce sare calul ). Ei bine -chestiile astea dupa unii autori se traduc prin divorturi, pensii alimentare, avocati, taxe de tribunal si uite asa masina guvernului (si functionarii sai) e alimentata din plin de platitori -e cazul sa le spunem pe nume? Unde nu mai punem ca promovarile si gradul la care urca majoritatea femeior (nu lipesc etichete in fruntea nimanui dar...) sunt direct proportionale cu marimea de la sutien si invers proportionale cu lungimea fustei nu mai zic de altele. (probabil ca sefii care promoveaza cunosc mai multe detalii). Si asta in 2004 cu plan de bataie lung - si pe 2005.

Un roman din Canada
#25844 (raspuns la: #25135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gata sefa s-a facut - de Belle la: 29/10/2004 18:57:31
(la: Trancaneala Aristocrata)
belle la datorie, cu intariri

ce bine e acasaaaaaaaaa :))))

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#26812 (raspuns la: #26806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hop si eu.. - de Ivy la: 29/10/2004 22:27:42
(la: Trancaneala Aristocrata)
fetelor aveti dureri de cap??? da ce ma i spuneti ca pe mine ma doare un ochi..:-)) Really...parca si cu cap...da ce sa zic..ma doare fundul ochiului..na exprimare!!!
Ahh e crunt si am de lucru..

Fetele dragutzele, maine pun de niste prajiturele si am sa incerc reteta Bellei si a anisiei. Va povestesc duminica sau luni cum stau lucrurile.
M-a ametit seful si azi..si mai apoi, cum deschid cafeneaua, cum apare..parca i se transmite nus' pe ce cai..:-)

Hai ca mai revin azi..sper

Belle esti acasa???? wow..ce grozav de tineeeee
#26879 (raspuns la: #26876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALEGERI IN STATELE UNITE - de DORU E la: 29/10/2004 23:17:19
(la: Alegerile in USA)
CA DE FIECARE DATA , ALEGERILE LA AMERICANI SINT UN CIRC .
MIE CEL PUTIN IMI FAC SCIRBA . DOI OAMENI SERIOSI , CARE UEMEAZA SA FIE CEI MAI "PUTERNICI " OAMENI DIN LUME , SE MAIMUTARESC , DEVIN CLOVNI , SAU IN CEL MAI BUN CAZ , DACA VREM SA FIM FINUTI , NISTE ACTORI DE TEATRU .
CINE STIE SA RECITE MAI FRUMOS , SA DECLAME MAI CONVINGATOR , ACELA VA FI "SEFUL" LUMII .
NU MI SE PARE NORMAL , DAR CINE SINTEM NOI SA NE DAM CU PAREREA ?
aparut in "Evenimentul Zilei" de astazi... - de sanjuro la: 02/11/2004 10:26:34
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, acuza Patriarhia Romana, intr-o scrisoare adresata Patriarhului Teoctist, de partizanat politic. Motivul scrisorii il reprezinta comunicatul Patriarhiei, aparut exact in ziua inceperii campaniei electorale, cind candidatul PNL-PD la functia de presedinte al Romaniei, Traian Basescu, era taxat pentru opiniile sale referitoare la legalizarea prostitutiei si a casatoriilor homosexuale.
Joia trecuta, pe 28 octombrie a.c., Patriarhia Romana arata, intr-un comunicat: “In timp ce se aflau pe Dealul Patriarhiei pentru a venera cinstitele moaste ale Sfintului Cuvios Dimitrie cel Nou - ocrotitorul Bucurestilor -, sute de mii de credinciosi au luat cunostinta cu indignare de opiniile exprimate public de domnul Traian Basescu, primarul general al Capitalei, in legatura cu legalizarea prostitutiei si sustinerea casatoriilor intre cuplurile de homosexuali. Consideram ca aceste opinii nu au nici o legatura cu traditia crestina, cu morala poporului nostru si cu demnitatea fiintei umane si a familiei”.
IPS Bartolomeu, desi recunoaste justetea crestina a punctului de vedere exprimat de Patriarhie, ii atrage atentia Prea Fericitului Teoctist ca insasi BOR, prin acel comunicat, a incalcat Decizia Sfintului Sinod prin care intreg clerului ortodox ii era interzisa, cu desavirsire, implicarea, in orice fel, in politica. Interdictia Sfintului Sinod arata ca “in conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Universale (...), arhiereului, preotului, diaconului si monahului ii este interzis sa faca politica partinica”. Clericul care va incalca aceste reguli, precum si legamintul depus la hirotonie, sublinia Sfintul Sinod, va avea de ales “intre cariera politica si misiunea preoteasca, pentru totdeauna, fara drept de revenire in cler.” In replica la acuzatiile IPS Bartolomeu, purtatorul de cuvint al Patriarhiei, parintele Costel Stoica a spus: “Nu comentam”.
Redam mai jos scrisoarea semnata de IPS Bartolomeu Anania.

Preafercite Parinte Patriarh,
E binecunoscuta pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de problema legalizarii prostitutiei si a cuplurilor homosexuale. Ea nu e nici o noua si nici in faza unei iminente finalizari.
Tot atit de cunoscuta este si pozitia Bisericii noastre de a ramine echidistanta fata de partidele si formatiunile politice, precum si hotarirea Sfintului Sinod din 10-12 februarie 2004 prin care clerului nostru i se interzice cu asprime sa faca politica partinica sau sa participe la campanii electorale.
Iata insa ca la 28 octombrie 2004 Biroul de Presa al Patriarhiei Romane a dat publicitatii un comunicat care exprima indignarea credinciosilor ortodocsi fata de “opiniile exprimate public de domnul Traian Basescu, primarul general al Capitalei, in legatura cu legalizarea prostitutiei si sustinerea casatoriilor intre cuplurile de homosexuali.”
Faptul ca aceasta “indignare” este lansata chiar in ziua deschiderii oficiale a actualei campanii electorale si ca ea este focalizata nominal asupra unei persoane care, dincolo de inerentele noastre rezerve, detine nu doar calitatea de “primar general al Capitalei”, dar si pe acelea de sef al unui partid politic si de candidat oficial la presedintia Romaniei, nu poate evita concluzia ca Patriarhia Romana se implica partinic in competitia politica, ceea ce ii pune pe preotii nostri in situatia de a constata ca o interdictie poate opera asupra lor, dar nu si asupra institutiei care ii reprezinta.
In calitatea mea de membru al Sfintului Sinod, dar si in aceea de autor responsabil al propunerii din 10-12 februarie 2004, va rog sa luati act de frateasca mea consternare si de respectuosul meu protest.”

Asta asa...ca sa mai adaugam cate ceva la dosarul patriarhului Teoctist, conducatorul suprem al Bisericii Ortodoxe Romane, si sa ne intrebam, (noi astialalti, pacatosii), cum de-l mai rabda bunul Dumnezeu...
#27291 (raspuns la: #27249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe!!! - de anisia la: 02/11/2004 13:34:32
(la: Trancaneala Aristocrata)
uraaa...seful meu a plecat si nu mai vine pina miine. sa ne vedeti pe toti din birou cum zimbim! asa ca as putea sa mai schimb o vorba cu voi, nestinjenita. unde sinteti dragelor???
#27311 (raspuns la: #27271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...