comentarii

urca trenul printre munti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Serpuind printre munti pe autostrada Pamir - de zaraza sc la: 27/05/2014 09:40:59
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/serpuind-printre-munti-pe-autostrada-pamir

"[...] Ritmul de inaintare scade simtitor, mai ales ca ma tot joc cu presiunea in roti pentru a gasi o combinatia care sa aiba suficienta amortizare dar care sa nu imi muste din camera la hopuri mai mari. Si cica asta ar trebui sa fie oficial autostrada, autostrada Pamir, cand drumul e mai prost decat drumul de Plaiul Foii in cele mai proaste zile. Si daca de pe acum a inceput asa, imi dau seama ca urmatorii kilometri pana in Khorog o sa fie tare interesanti.

Ploaia dispare in departare, si cum nu mai trebuie sa fug de ea, ma opresc la masa la una din bodegile pe care le gasesti in satele de pe drum. Se numesc oshhona, si mancarea princiapala pe care o servesc e Osh, un fel de mancare de orez cu morcovi, carne si alte verzituri. Doar ca de data asta nu au Osh ci doar 2 feluri de mancare care habar n-am ce sunt, aleg la nimereala unul din ele si 10 somoni mai tarziu (mi se pare foarte tare cum se numeste moneda om Tadjikistan) ma trezesc in fata un un fel de ciorba foarte consistenta ce a mers la suflet. Iar bodega era asezata foarte interesant sub un copac imens, o bodega foarte estica de altfel.

Seara vine mai repede decat ma asteptam, caci timpul zboara atunci cand trebuie sa fii atent la drum si cand peisajele sunt faine, asa ca incep sa ma uit de un loc de cort. In unul din putinele locuri mai largi gasesc un loc fain deasupra vaii si deasupra drumului, doar ca trebuie sa urc bicicleta cam 50 de metri pe un versant inierbat destul de abrupt. Noroc cu ciobanul ce isi avea oile putin mai sus care tocmai a venit din sat si care ma ajuta impingand si el din spate monstrul de 40 de kilograme."

Image and video hosting by TinyPic
e de 25....... - de cosmacpan la: 25/10/2007 10:01:31 Modificat la: 25/10/2007 10:07:45
(la: Lecţie de Etică şi Critică Literară)
A plecat un tren din gara si cu el inima mea.....tra..la..la..la

Plecare sau aplecare?

"te iubesc mult
la fel ca si la inceput"

in acest caz, cand materia este vorba de aceeasi cantitate de iubire putem sa spunem ce avem de-a face cu un continuum, si daca se aplica teorema dezvoltata sau restransa a relatitivitatii iubirii ajungem in imposibilitatea de a mai descoperi care este inceputul si care este continuumul, ca totul pare ca semnul sarpelui care-si inghite coata, mancandu-se pana ce nu mai are ce manca, dupa care zace sa digere si uita asa piere.....

"dat tu ma dai uitarii"

Si uitarea mama rea, vai de ziulica mea, ca e ziua ca si anu' si mai am de asteptat pan' sorocu si blestemul, se gasesc sa faca plenul.....lasand vrajeala la o parte se poate descoperi aici o parte din preceptul "Daruind vei dobandi" caci ea te-a daruit (uitarii) pentru a te dobandi (la altar, cu verigheta si pentru toata viata).

"pleci de langa mine
in tari straine"

aici putem vorbi de teoria jugularei intregi sau de malnutritia celui ce da o fuga sa manance o capsuna din insoritele campii andaluze, cand prin taierea liniei orizontului rezulta sensul si directia de miscare a celui a....plecat.

"zbori pe oceane "

Miracole moderne, caci atentie, nu se specifica daca e vorba despre modernul zbor cu hidroavionul, cu avionul bimotor, cu skyjet sau cum Dumnezeu s-o chema barcile alea zburatoare cu perne de aer dar cert e ca poate fi vorba chiar de mersul pe ape, caci daca ai credinta si vrei, POTI.

"si eu te doresc langa mine. "

ce poate fi mai frumos decat dorintza care poate da nastere atat la cosmaruri (caci visul ratiunii naste monstri) cat si la dulci visari paradisiace (a se aminti de visul mahomedanilor de a ajunge in raiul plin de fecioare virgine printre muntii de pilaf si sugiuc).

"ma consum "

mie mi se pare nu se putea sintetiza mai frumos, maiestuos, plenipotentiar, epoca aceasta a noastra a consumismului cand nu producem (chiar si cromozomi X si Y) decat pentru consum. eu te consum, tu ma consumi, si din aceasta consumare, rezulta.....(restul poeziei nu mai conteaza pentru interpretarea noastra).

"nu ma pot concentra
doar tu esti iubirea mea."

Marturie mai cu mana pe inima nici ca se poate si totul nu e doar un joc de cuvinte caci dupa cum se va vedea la final, toata aceasta zbate creativa este putin derutanta, demolatoare si nefragezita tocmai datorita acestui gest iresponsabil dar inexprimabil al neputintei.....

"inima se zbate
oprindu-se pe loc"

clar aici se poate observa pana unde poate duce, (sincope si defazaje perioculoase) care pun in pericol chiar viata autorului/creatorului de unde si ideea Guvernului de a silui oamenii sa faca analize anuale, tocmai pentru descoperirea unor astfel de situatzii cand o pareza se rezolva cu o proteza.....sau ma rog, dupe caz....

"te zaresc in noapte
la al iubirii foc."

efectele halucinatorii ale suferintei tanarului Werther, pot fi un bun egzemplu pedagogic, caci numai din egzemple omul invata si daca le prezentam copiilor la scoala acest aspect, cu toata suferinta si trauma suferita ei vor fi departe de a ma cadea victime acestui flagel.....

"sarutul tau il simt si acum
cand tu esti pe drum"

oare putem vorbi de teleportarea sarutului, a trairilor, a senzatiilor sau e doar vorba de o senzatie stranie de deja vu cand omul, tensionat nu mai stie ce vede, ce simte si ce face? ramane sa mai studiem fenomenul.....

"imbratisarea ta
ma indeamna sa vin in calea ta."

ce poate fi mai tandru, mai poetic, mai inaltzator decat gasirea butonului care odata apasat duce la schimbarea de registru, la motivarea omului (indiferent daca vorbim de omul vechi sau de omul nou creat, cu toata ca aceasta nuanta merita o discutie mai aprofundata) la nasterea dorintei de "mai inca" a acelui gust inefabil care .......va las sa continuati ideea ceea ce nu va fi foarte dificil, caci tairile sunt aceleasi pentru toti.....

"nu pleca! "
iata de fapt corola ce vine si inchide minunea minunilor....strigatul disperat al suferindului ce-si vrea medicamentele compensate, zvacnirea dependentului care se lupta sa-si recastige pozitia si verticalitatea, culcate la pamant de o prea jelitoare furtuna....nu pleca, cat de sfasietor poate fi acest final incandescent.....
100 de km pe malul raului albastru - de zaraza sc la: 14/07/2014 09:00:38
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/100-de-kilometri-pe-malul-raului-albastru

"[...]Valea pe care inaintez arata in schimb extrem de spectaculos, si daca Song-kul arata ca si platoul Pamirului, raul asta arat fix ca raul Panj pe care am inaintat atatia kilometri acum aproape o luna. Apele albastre se scurg prapastios printre munti inalti si uscati, iar eu pedalez pe un drum acoperit de valuri, fix ca in Pamir. Nu e chiar asa de rau ca in Pamir, dar nici cu prea multi kilometri la ora nu pot inainta.

E un singur sat la mijlocul vaii, unde bat din poarta in poarta pentru a vedea unde sunt oamenii ce tin magazinul, iau in cele din urma dulciurile trebuincioase si ma urc din nou in pedale pentru cei 20 de kilometri pana la sfarsitul canionului.

Raul asta cu ape albastre si-a croit un drum tare interesant, caci dupa ce ies din canion, in fata se intinde o imensa zona plata, iar in departare se vad deja ultimii munti de trecut inainte de Bishkek. Cum si-o fi gasit drum printre muntii de 4000-5000 de metri nu stiu, dar canionul care a ramas in urma e tare frumos.

Trec si ultimele doua sate inainte de drumul principal, iar eu sunt in cautarea unui loc de cort. In departare se vad deja serpentinele ce urca spre pas, cu destul de mult trafic, astfel incat aleg unul din ultimele locuri de cort inainte de intersectie. Am de ales de fapt intre doua, unul cu apa si unul cu priveliste mai faina catre apus, si cum de spalat pot sa ma spal si maine, il aleg pe cel din urma.

Si desi cerul a ramas innorat catre apus, crestele din departare s-au colorat frumos si nu am regretat alegerea facuta. Sunt curios cum o sa treaca ziua de maine, mai e un pas si mai sunt 150 de kilometri pana in Bishkek."

Image and video hosting by TinyPic
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
nu e "cea mai" dar e frumoasa - de mapopescu la: 05/01/2004 17:12:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.
by lascar - de gigi2005 la: 30/07/2005 18:25:17
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Belle, sa-mi mai trimiti. Imi place.
Sa vezi cand m0am dat cu coarda elastica... O grasalana sarind de la 50 m. Eram pe la Olanesti, printre munti, intre niste chei au legat unii un bungee. Senzatia e super.
#62541 (raspuns la: #62540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de latu la: 09/11/2005 23:10:27
(la: am si io o problema)
dupa atatea discutii, am crezut ca-i un domn elegant
deci un softy

cu care n-ai nici o sansa, vorbind, sa te faci de ras,
deci tot am intuit eu bine, ca erai in cautarea acestei sanse.
Doar ti-am dat-o! Doar nehotararea te orbeste, dandu-ti ghes de a da cu picioarele in poarta ultimului refugiu al unui om care-ti vrea binele: orgoliul.
Un orgoliu pe care l-am calcat in picioare raspunzand la asemenea probleme care pe noi barbatii nu ne caracterizeaza. Dar m-am gandit la pendulul sufletului tau care a batut in acelasi ritm de tic-tac cu al meu si care e multamul?
Nu ca m-am asteptat la multumiri de prima data, ca doara am compatimit cu tine si inteleg prea bine freamatul frunzisului viu al inimii tale, dar sa umbli acuma printre munti dupa sfaturi, nu m-am asteptat.

Dar nu-ti fa griji pentru mine. Sunt barbat si stiu caci viata are stanci si gropi in care poti sa-ti rupi gatul sau inima sau altceva...

Beau un pahar de vodka in sanatatea ta, a olteanului si a copiilor vostri cracanati pe care ai sa-i cresti in piosenie (Chiar, cum vrei sa faci asta tu care esti necredincioasa din proprie convingere?).

Dar nu-i nimic, crede sau cerceteaza iar eu mai beau un pahar, ca viata-i crunta cu fapturi simtitoare, care au cei sapte ani de-acasa si cred in aproapele lor.

Vodka asta...
E si asta un elixir...
Bea si tu o stica c amine ssi savezicefainaiviata de cowboy cand mergi pe cal calare, ca vulturul ce niciodata nu se naste in cuibul sau ca-l da ma-sa la clocit prin vecina mea furnica...

Eu ma duc sa ma culc...
Fii tare maan. Sunt de partea ta. Ca doar nu-s calic si te las balta tocmai acum cand mi s-a terminat vodka
sinici bere numai am

Doamne, vino doamne, sa vezi
si tu cum se poarta maan cu mine..

atata-i de dinstins...
...de nu distinge cand e vorba de lucruri serioase si cand e de gluma.
Multumesc, mi-am insusit critica si in primul posting de raspuns, si in al doi-lea si din aluziile de prin alte postinguri de-ale tale din acest thread...Pah!

P.S. M-am infiorat citind, la ce se poate omu astepta de la Oana si de la OM. N-as fi crezut...
Dar tu-i cunosti mai bine...:-)))
#86294 (raspuns la: #86221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suflete coboara cerul, si mi - de bagherra la: 04/01/2006 11:14:14
(la: Suflete!)
suflete coboara cerul,
si mi-l aduc din nou aproape,
printre muntii tari ca fierul,
peste volbura de ape.

foarte frumos, multumesc mult pt ce ai scris, in momentul asta mi-a licarit in ochi lumina si mi-am adus aminte ce e mai frumos pe lumea asta.
vania :) - de ooanna la: 05/08/2006 10:01:40
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
....oras cu mare si munte exista, intr-unul am fost chiar in vara aceasta, in spania, cand m-am intalnit cu proudfreckled si lascar. din pacate telecabina nu putea urca turistii pe munte din cauza vantului. este o zona superba, se numeste marbella, in sudul spaniei, langa malaga .... :)

....ps: are aproape aceleasi litere ca numele propus de thebrightside....;)
#137483 (raspuns la: #137365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...frumusetea.... - de twin_angels la: 07/08/2006 15:23:38
(la: Ce este frumosul?)
Cu putina rabdare am sa va copiez ce a scris Kahlil Gibran despre frumusete...imi place mult...
" Unde cautati voi frumusetea si cum o gasiti, daca nu este ea insasi calea si cel ce va indruma spre ea? Si cum puteti vorbi despre frumusete daca ea insasi nu e tesatoarea cuvintelor voastre?
Cei mahniti ca si cei loviti zic: " Frumusetea este buna si dulce; Asemeni unei tinere mame,speriata de propria-i glorie,ea trece printre noi."
Iar cei pasionati spun:"Nu, frumusetea este un lucru care tine de putere si teroare. Asemeni furtunii, ea zdruncina pamantul sub picioarele noastre si cerul deasupra fruntilor"
Cei obositi si cei slabi zic: "Frumusetea este facuta din dulci murmure;ea vorbeste in spiritul nostru.Vocea-i se daruie tacerilor noastre,precum lumina subtire care freamata in teama-i de umbra."
Iar zgomotosii spun: " Noi i-am auzit strigatele printre munti.Si cu strigatele-i venira bocanitul copitelor, vajaitul aripilor si ragetele leilor."
Noaptea, cei ce vegheaza cetatea zic: " Frumusetea se va arata din rasarit o data cu aurora."
In timp ce la amiaza,muncitorii si drumetii spun: " Noi am vazut-o aplecandu-se peste pamant din ferestrele apusului."
Iarna,cei indrazneti spun: "Ea va veni odata cu primavara zburand peste coline."
Iar in zapuseala verii seceratorii zic: " Am vazut-o leganandu-se cu frunzele toamnei si am zarit apoi o pulbere de nea in pletele sale."
Toate aceste lucruri le-ati spus despre frumusete;dar, de fapt, nu ati vorbit desprea ea, ci despre dorintele voastre neimplinite.
Iar frumusetea nu-i o dorinta ci un extaz,
Ea nu-i gura insetata,nici mana care cere,
Ci, mai degraba,o inima inflacarata si un suflet vrajit.
Ea nu are chipul pe care ati dori sa-l vedeti,nici vocea pe care ati dori s-o ascultati.
Ci, mai degraba, este chipul pe care-l vedeti chiar daca va inchideti ochii,sau cantul pe care-l auziti chiar daca va astupati urechile.
Frumusetea nu-i seva de sub coaja crapata a trunchiului, nici aripa alaturata unei gheare,
Ci,mai degraba, o gradina mereu inflorita, un nor de ingeri fara oprire zburand.
Frumusetea este VIATA aratandu-si sacrul ei chip...
Ci voi sunteti viata si voi sunteti voalul pe chipu-i.
Frumusetea este eternitatea contemplandu-se intr-o oglinda.
Ci voi sunteti eternitatea si tot voi oglinda. "
Sper sa va placa...
? - de Intruder la: 30/05/2007 23:32:54
(la: japonez inteligent)
mi-as dori intr-o zi s-ajung pe Ceahlau dar am auzit ca un japonez a fost surprins acolo de furtuna si-acum zace inconstient sub o stiva mare de fagi.
adica, vine japonezu' sa faca turism la noi si aia de p-acolo nu sunt in stare sa scrie in japoneza "bah, drumul spre pagoda e ala din dreapta, cum dai coltul!"
japonezul ala avea 106 ani si nevasta-sa era gravida.
nu stiu cum a ajuns japonezu' la varsta asta, dar cred ca i se trage de la peste crud si jocul de table. nevasta-sa il doreste cu tot corpul si el idem.

acum: ce sa caute dom' Iliescu pe Everest?
acolo nu sunt cucuvele, nici mineri!
...si-apoi daca reuseste sa urce si sa-nfiga steagul pe varf, e nasol.
cine urca azi pe munte, maine vrea sa fie presedinte.
...sau Iliescu e japonezul ala?
naiba stie!
woow Laka... - de Lady Allia la: 12/06/2007 16:29:00
(la: am obosit)

ce de falduri faci cu trena printre oameni...
mai încet maică să nu ajungi să ţi-o tîrăşti singur... ;)
#205624 (raspuns la: #205608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de dana_03 la: 29/07/2007 21:21:07
(la: Omul si natura)
hmmm..."mai precis". religiile lumii, stiintele exacte, feng shui...pana la urma toate incearca sa explice acelasi lucru dar folosind limbaje diferite.
de ARMONIA in lume te poate convinge un calugar dar la fel de bine o poate face o rezolvare spendid de frumoasa a unei probleme de geometrie. sau variatiunile goldberg (bach). elvira madigan (concert no 21 pt pian - mozart). sa treci cu trenul printr-un un curubeu pe un cer jumatate insorit, jumatate mohorat si ploios. 5min de inot in mare sau schiatul linistit printr-o padure. incep sa cad in derizoriu...
EL?...este sigur iubire. nimic din ce ne inconjoara nu pare a fi facut in mare graba si fara dragoste. cum ar fi sa fie cerul roz?? cand esti constient de toate lucrurile astea uimitoare este imposibil sa fi mandru, sa faci rau si din mainile tale ies lucruri minunate.
nu stiu in ce masura amalgamul insiruit mai sus poate sa dezvaluie o taina dar sigur o contine.
tu ce pretuiesti/admiri/crezi cel mai mult?
L.

#221082 (raspuns la: #220617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CULTURA CURATENIEI - de dana_03 la: 30/07/2007 21:20:11 Modificat la: 30/07/2007 21:30:16
(la: Va deranjeaza mizeria si gunoiul?)
dupa mine asta e mare dar de la dumnezeu cultul curateniei. si cred ca vine dintr-o aplecare spre frumos. ma refer la nivel individual. nu vb de Elvetia unde daca lasi gunoiul la vedere in ziua in care nu trebuie iei o amenda de nu te vezi. aici e ceva fenomenal. daca nu stii ce si cum o ghena o poti confunda bine-merci cu o cabia tel. nu chiar...dar pe aproape.
revin. natiile care au dat mari artisti exceleaza prin curatenie. italienii au in gena lor aplecarea spre frumos. si se vede dintr-un satuc pierdut printre munti pana in marile orase. nu vb de Napoli si alte tragedii umane sau de periferiile populate de conationalii nostri+arabi.
in fine, in opinia mea CURATENIA CA MANIFESTARE EXTERIOARA VINE DINTR-O APLECARE PROFUNDA A OMULUI SPRE FRUMOS. E POATE PRIMUL PAS SPRE INDUMNEZEIRE.
APOI POT SA APARA TOT FELUL DE IMPOTRIVIRI, POATI DEVENI MANDRU ETC, DAR APLECAREA SPRE LUCRUL BINE FACUT ESTE UN BUN SEMN.
intruder - de cher la: 07/08/2007 17:36:51 Modificat la: 08/08/2007 10:42:58
(la: Cele 7 minuni ale Romaniei)
Din lista ta (am vazut chestionarul acela cu poze de pe internet) in ordinea din lista votez:
1- Biserica de lemn (specifica noua)
2- Ansamblul Brancusi (specific romanesc)
3- Podul Saligny (prima utilizare a unei tehnici...)
4- Cimitirul vesel (specific romanilor care nu luam in serios nici moartea)
5- Palatul Parlamentului ( Of ! Dar era 100% romanesc, acum s-a mai completat cu specific si mai romanesc)
6- Sanctuarul Sarmisegetuza (desi nu-l stiu, dar banuiesc ca este autentic stramosesc)
7- Transfagarasanul ( este o realizare, o legatura strategica printre munti...)
Ma voi gandi la ceva nou dar "asta" zic eu cu justificarile aratate nu din apreciere estetica.
Care sunt criteriile de alegere de fapt?!
hai sa luam paturica si jucariile - de cosmacpan la: 13/07/2008 09:38:50
(la: joc-complimente)
si sa iesim in curte ca ne bate Omul ca-i murdarim parchetul.

Nu-mi place sa ma las rugat si-s primul la joaca dar plec sa ma re culeg si o sa mai apar dupa ce cade soarele printre muntii caruntii de se bat cap in cap timp de o luna si mai bine...
#324849 (raspuns la: #324843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lady Allia la: 23/12/2008 13:57:17
(la: utopia)
alba, verde, albastra, cu soare, cu zapada - fara atata agitatie, fara orase...doar paduri batrane, batrane intinse printre munti si pe munti, ape cristaline in care se oglindesc unicorni, spiridusi, vrajitori, elfi si alte fiinte de basm cu care sa putem convietui impreuna fara sa parem ridicoli cei care credem inca in ele :D.

casele le vreau in scorburi, in pamant, in cipuperci, in copaci aninate ca niste felinare, iar rautatea sa fie doar o forma de a tachina - pentru diversitate si pentru a alunga monotonia.

in lumea mea fiecare are rostul lui si nu-l calca pe celalalt pe coada decat pentru a ghidusi putin :).

cred insa ca...pana si eu sunt "prea" utopica :).
Imblanzirea harfei: Poveste taoista - de Tot Areal la: 23/09/2009 10:27:52
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Demult, in valea Lungmen [Cheile Dragonului, in Honan] crestea un arbore de paulownia, adevarat rege al padurii. Coroana lui se inalta pana la stele, iar radacinile ii erau adanc infipte in pamant, incolacite in jurul dragonului de argint, locuitor al taramurilor subterane. Se zice ca un vrajitor de seama a facut din lemnul acestui copac o harfa, a carei indaratnicie nu putea fi supusa decat cel mai mare dintre muzicieni.
Multa vreme harfa s-a aflat la curtea imparatului Chinei, dar toti cei care au incercat s-o faca sa cante au esuat. Oricat s-ar fi straduit, de pe corzile ei nu iesea decat note ascutite de dispret, care nu aduceau nici pe departe cu melodia pe care ei incercau s-o cante. Harfa era in asteptarea adevaratului ei stapan.
In cele din urma, a venit si Peiwoh, printul cantaretilor la harfa. Cu o mana blanda a mangaiat instrumentul, asa cum ai mangaia un cal naravas si i-a atins usor corzile. A inceput atunci sa cante despre natura si anotimpuri, despre munti si ape curgatoare si a trezit la viata amintirile arborelui de paulownia! Vantul caldut de primavara s-a jucat din nou printre crengile lui; apele involburate, dansand la vale, s-au inveselit la vederea florilor imbobocite; s-au auzit din nou vocile miilor de insecte bucurandu-se de venirea verii, ropotul placut al ploii, cantecul cucului. Din departare a parut sa auda si glasul amenintator al unui tigru - ecoul vaii i-a raspuns; acum a venit toamna - in noaptea tacuta, luna, ascutita ca un tais de sabie, stralucea deasupra ierbii acoperite de bruma. In fine, a venit si iarna - uneori, stoluri de lebede albe se invarteau printre fulgi, alteori grindina se abatea cu bucurie patimasa asupra cremgilor.
Apoi, Peiwoh a schimbat nota si a cantat despre iubire. Varfurile copacilor s-au leganat in vant, ca un tanar indragostit cazut pe ganduri. In inaltimi, un nor alb si stralucitor a traversat cerul - marturie a trecerii lui, pe pamant s-au intins umbre lungi, negre ca disperarea. Peiwoh a schimbat din nou tema, cantand de data asta despre razboi, despre zanganitul sabiilor si tropotul cailor. De pe corzile harfei s-a inaltat ecoul furtunilor din Lungmen, al fulgerului-dragon, al avalanselor rostogolindu-se ca tunetul printre munti.
Extaziat, monarhul l-a intrebat pe Peiwoh care este secretul sau. "Sire, a raspuns el, ceilalti au esuat pentru ca au vrut sa cante despre ei insisi. Eu am lasat harfa sa-si aleaga singura melodia si n-am stiut pana unde e harfa si de unde incepe Peiwoh."

Aceasta poveste ilustreaza perfect misterul aprecierii artei. Orice capodopera este o simfonie, ale carei corzi sunt simtirile noastre. Peiwoh reprezinta adevarata arta, iar noi suntem harfa din Lungmen. Corzile secrete ale fiintei noastre sunt trezite de atingerea magica a frumosului si vibreaza ca raspuns la chemarea lui. Suflet cu suflet comunica; auzim ceea ce nu este rostit, vedem ceea ce nu ni se arata in fata ochilor. Maestrul cheama la viata note despre care noi insine nu stiam ca exista. Amintiri de mult uitate reinvie, cu noi intelesuri. Sperante inabusite de temeri, dorinte la care nu indraznim nici sa ne gandim, toate ies glorioase la lumina. Mintea noastra este panza pe care artistul pune culoare; nuantele pe care le foloseste sunt, nici mai mult nici mai putin, decat propriile noastre simtiri, clarobscurul picturii se naste din lumina bucuriei si umbra tristetilor noastre. Asa cum noi existam gratie operei de arta, opera de arta exista si ea gratie noua...

Sursa: Cartea ceaiului / Okaura KAKUZO, Bucuresti: Nemira, 2008, pp. 83-86.,/u>
#484449 (raspuns la: #483014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea nu imbatraneste - de Tot Areal la: 16/10/2009 10:08:59
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Oh, vino, sa te asezi alaturi de mine pe banca din fata casei, tu - draga mea sotie. Este dreptul tau: se vor implini in curand 40 de ani de cand suntem impreuna.
Diseara, pentru ca e timp frumos si pentru ca aceasta este si seara vietii noastre.
Vezi tu, meriti din plin acest scurt moment de odihna.
Iata, la ora asta copiii sunt deja la casele lor si din nou suntem doar noi doi ca la inceput.
Femeie, iti mai mai aduci aminte? La inceput nu aveam nimic, noi trebuia sa facem totul.
Si ne-am apucat sa le facem pe toate, era insa tare greu. Trebuia curaj, perseverenta. Trebuia iubire, iar iubirea nu este ceea ce se crede atunci cand esti la inceput.
Iubirea nu inseamna doar acele saruturi furate, acele vorbe dulci soptite la ureche sau imbratisarile acelea stranse unul langa celalalt: viata este lunga, ziua nuntii este doar o zi.
Mai tarziu si doar mai tarziu am inceput viata.
Trebuie sa fac asta si de indata totul se naruieste; trebuie sa refac cutare lucru si din nou el se strica.
Vin mai apoi copiii. Trebuie hraniti, trebuie crescuti. E un drum care parca nu se mai sfarseste; se mai intampla si sa se imbolnaveasca; stateai toata noaptea in picioare; iar eu munceam de dimineata pana seara.
Uneori eram disperati…
Iti mai amintesti, nevasta?
Toate grijile, toate harsaielile: numai ca tu erai mereu aici, langa mine.
Ne-am ramas credinciosi unul celuilalt. Si asa, eu am putut sa ma sprijin pe tine, iar tu te-ai spijinit pe mine.
Am avut noroc sa fim impreuna, am rezistat, am facut fata necazurilor, le-am invins. Adevarata iubire nu este ceea ce se crede. Adevarata iubire nu este doar pentru o zi, ci pentru totdeauna. Ea este ajutor reciproc, ea este intelegere.
Si, putin cate putin, incetul cu incetul, vezi ca nu le poti rezolva pe toate.
De aceea, aseaza-te langa mine si, dupa aceea, priveste, priveste, caci e vremea culesului roadelor si a punerii lor la pastrare.
Atunci cand cerul e roz, ca in seara aceasta si cand o pulbere la fel de roz urca pretutindeni printre copaci...
Aseaza-te aici, aproape de mine, dar fara sa scoatem o vorba: nu mai avem nevoie sa ne spunem nimic.
Avem nevoie doar sa mai fim, inca o data, impreuna si sa lasam sa cada noaptea peste multumirea unei meniri implinite.

Charles RAMUZ – Carticica de familie
#491546 (raspuns la: #490229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultimul tren - de Daniel Racovitan la: 20/01/2004 10:51:44
(la: Simulatorul de trenulet electric)
Prin recesiune inteleg cresterea economica ce a ajuns la un ridicol 0.3 (ce-i mai mica si mai mica... decat indicele de crestere economica francez? :)) )

Ultimul prin "ultimul tren" inteleg acea perioada fasta pentru inginerii informaticieni, care a luat sfarsit in 2001 o data cu spargerea "bulei" valorilor [Internet]. Ideea e ca pe vremea aia firmele faceau pe Satana in patru ca sa angajeze oameni, cererea de specialisti fiind enorma. Astfel, erau angajati si ingineri [straini]. Acum insa, marche-ul informaticii trece printr-o perioada de "grave morosité". [Francezii] au probleme cu joburile, in special cei fara experienta, reduceri de personal, etc.
Este foarte dificil in acest moment pentru un informatician roman din [Romania] sa isi gaseasca job in [Franta].
Abia de anul acest s-ar parea ca exista semne solide de relansare economica, dar nu se stie inca cu ce amplitudine...


_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
#8237 (raspuns la: #8233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...