comentarii

v-a oprit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Opritul la Nistru - de Filip Antonio la: 12/03/2004 08:16:26
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
Regele Mihai, Maniu, Brătianu, aliaţii l-au avertizat pe Antonescu să nu meargă mai departe de Nistru (şi el a mers deşi nu semnase nici un acord cu Hitler). Dădea cineva exemplu lui Mannerheim, care s-a oprit după recuperarea Kareliei.
#11897 (raspuns la: #11873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te-ai oprit la suprafaţă - de Anca Tudor la: 14/11/2004 13:47:27
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Te-ai oprit la suprafaţă, jimmy cecilia. Nimeni nu trebuie să suporte ceea ce nu-i place, eu voiam să subliniez că atunci când iubeşti treci cu vederea unele lucruri, fiindcă dacă nu o faci, cuplul rezistă prea puţin. Poate n-ai fost niciodată înt-o asemenea relaţie, dacă tu crezi că, la modul realist, poţi purta mănuşi de fiecare dată când faci menajul sau poţi să-l convingi pe cel iubit să se opereze (a propos, eu chiar am făcut operaţie de deviaţei de sept şi n-aş mai face-o încă o dată pentru nimic în lume!), chiar dacă îi este groază de asta, numai ca să nu mai sforăie. ai fi trăit cu cineva ai fi ştiut că oamenii sforăie, pur şi simplu, fiindcă sunt foarte obosiţi şi n-ai ce opera la asta! Oricum, nu acesta era sensul exemplelor mele. Eu le-am dat ca să subliniez că un om nu-l alegi decât rarisim aşa, în primul moment, că e de dorit să trăieşti cu el măcar un timp, să-i vezi tabieturile (sau lispa lor, care contravine atât de grav propriilor tale tabieturi), să vezi dacă poţi, în orice condiţii uman acceptabile (adică nu în caz de neglijare, abuz sau mai ştiu eu ce jigniri profunde), să trăieşti şi să fii fericit lângă omul respectiv. Eu îţi spun că sunt fericită lângă soţul meu chiar şi când sforăie, pentru că, atunci când îl trezesc şi-i spun să-şi schimbe poziţia, o face imediat, ba îşi cere şi scuze prin somn... Poate-ţi vine greu să crezi, dar asta e dragoste...
#28706 (raspuns la: #28564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai eu credeam ca s-a oprit i - de Horia D la: 07/01/2005 22:02:02
(la: Trancaneala Aristocrata)
pai eu credeam ca s-a oprit intr-un strip joint:)

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#32927 (raspuns la: #32926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bine ca a oprit autobuzul - de thebrightside la: 17/11/2005 14:52:13
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Bine ca a oprit autobuzul si am coborat si eu si 'domnul' vrand-nevrand, altfel nu stiu unde mai vedeam io brightside acuma. :)
Irma, zi merci. Io sunt la a patra experienta de genul asta intr-o perioada relativ scurta si am ajuns ca atunci cand vad pe cineva cu comportament dubios dandu-mi tarcoale, sa ma ia bataitul, tranpiratiile etc. Pur si simplu mi-e frica..Nu ca-mi ia ceva..ci...instinctiv ma simt in pericol, e tare nasol.
Dar..gata.

(_)2(_)2(_)2(_)2(_)2 Bem o cafea si vorbim de floricele si fluturasi.
Precizari: "Petiu George Cio - de winniepooh la: 19/09/2003 14:49:12
(la: Fapta de curaj extraordinara a unui roman din Canada)
Precizari:
"Petiu George Ciorau" - Petru...
"muncitor necalificat la o firma din Toronto" - shop assistant la un mare magazin alimentar din lantul "Loblaws"...
"a alunecat si a cazut de pe peron intre sine, chiar in momentul in care o garnitura intra in statie" - de fapt, trenul, aflat inca in tunel, a oprit la citiva metri de cei doi...

Comentarii:

Toata admiratia pentru d-l Ciorau ! Gestul dinsului m-a facut sa ma simt mindru ca roman. Si mi-a umplut sufletul de bucurie pentru ca am simtit, in spatele acestui gest, acea educatie pe care am primit-o cu totii, de a ne intrajutora, de a ne ajuta semenii aflati la nevoie, din tot sufletul, cu tot ce putem...

Presa torontoniana a dat, din pacate, o tenta psihanalitica acestui act de mare noblete, incercind nu a atit sa explice indiferenta sutelor de "spectatori" (lucru de care fusese, pe buna dreptate, profund contrariat salvatorul), cit sa explice prin varii tertipuri gazetaresti "motivatia" gestului romanului - un gest, pe cit de uman, pe atit de simplu d explicat prin acea "cultura a comunitatii", care reglementeaza, oarecum, prin niste reguli nescrise, raporturile sociale ce se stabilesc intre membrii comunitatii: tineri si batrini, parinti si copii, vecini sau prieteni...

E dificil de inteles, pentru cineva crescut si educat intr-o societate bazata pe concurenta, acerba, extrema si eliminatorie, intre indivizi, care se lupta intre ei, cu totii, pentru a reusi in viata, ca mai pot exista si alte tipuri de culturi, care pun pret pe relatiile de colaborare interumane... Colaborarea si concurenta sint disjuncte, oricit ar incerca unii teoreticieni sa le impace. Iar cultura comunitara se bazeaza pe colaborare.

Intr-un final cu iz de mare senzatie, presa torontoniana "pune punctul pe i", afirmind ca romanul, de fapt, isi doreste mult sa devina pompier (pentru a salva vieti) si ca va primi nustiuce diploma de onoare... In acest fel, valoarea educativa a gestului romanului a fost anulata si totul a revenit "la normal"...

Toata admiratia mea - inca o data ! - pentru un om adevarat, care a stiut sa-si arate omenia si sa afirme in public ca gestul sau nu are nimic extraordinar, si ca acei multi altii (care s-au rezumat la calitatea de "privitori"...) ar fi trebuit sa-i fi dat macar o mina de ajutor...

Tot respectul meu si intreaga mea admiratie, d-le Ciorau !
Tehnologie avansata - de (anonim) la: 07/10/2003 10:05:29
(la: Despre fotografie)
Simplu si concis:
Avansul tehnologic nu poate fi oprit.
P.S. Totusi ochiul fotografului nu poate fi inlocuit de nimeni.
#863 (raspuns la: #813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Situatia in SUA - de ninel la: 10/10/2003 16:20:51
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
In SUA este ilegal daca lucrarile originale au copyright (majoritatea) si tu nu ai cumparat deja albumele si filmele respective. Adica, daca eu am cumparat ultimul CD al lui Eminem, este legal sa downloadez mp3-uri la cantecele de pe el, desi este ilegal sa ii lasi pe altii sa le downloadeze fara sa verifici ca le-au cumparat legal.

Romania este semnatara la conventia de la Berna (actul de la Paris din 1971), deci cam aceleasi reguli ar trebui sa aplice si acolo. Pt detalii vezi: http://www.iipa.com/rbc/1999/rbc_romania_301_99.html

Se pare ca si Franta este semnatara. Vezi: http://www.lapres.net/frwbsou.html

Partea interesanta este ca in practica, situatia variaza enorm de la stat la stat si legea este aplicata rareori. Chiar si in SUA este foarte greu pentru RIAA sa dea in judecata pe toti cei care downloadeaza MP3-uri, ceea ce nu i-a oprit sa o faca recent mai mult simbolic pentru a speria oamenii. Se pare ca nu a avut efectul scontat, deci eu cred ca RIAA o sa porneasca un val mai mare de litigatii pentru a crea efectul scontat.
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu voi continua!! - de Alexia la: 17/10/2003 07:20:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
AM CANTAT"
Virgil Carianopol

Am cantat cat am voit
Nimenea nu m-a oprit
Am iubit cat am putut
Orice dragoste m-a vrut

Toata tara cat e ea
Am purtat-o in vremea mea
De la munte pana la pom
Intr-o inima de om

Unii-au dat cu vorba-n mine
Astazi poate li-i rusine
Altii multi cati au trecut
Nici macar nu m-au vazut

Impacat acum salhui
Stau in trenul timpului
Si astept plutind in zbor
Halta unde-am sa cobor

Nu blestem,nu strig, n-arat
Nu-ntorc capul indarat
De era in altfel dat
Nu stiu daca-as fi canta

"NU"
Virgil Carianopol

-Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat
Timpul dinapoi care tacu.
Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat!
Am raspuns fara tristeti: -NU!

-Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus,
Timpul urmator care ma vru.
Ai orice daca-mi vei fi supus!
Am raspuns cu indarjire: -NU !

-Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna,
Stiu lumini ce nimeni nu le stiu
Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna!
Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu !

-Esti nebun, mi-a spus Nefericirea,
Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu!
-Du-te! ma-mpinse Stralucirea.
Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu !

Cat mi-as face viata de amara,
Ca oricarui care ma ceru
Tuturor ce nu sunt pentru tara ,
Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !


#1538 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uitati-va pe site-ul de mai j - de Ingrid la: 28/10/2003 14:16:51
(la: Tablitele de la Tartaria)
Uitati-va pe site-ul de mai jos:
http://www.lonelyplanet.com/mapshells/middle_east/turkey/turkey.htm
Harta Turciei si in estul ei muntele Ararat. Nu este chiar asa de departe de Marea Neagra, nu-i asa?
Si parca Arca lui Noe (Noah) s-a oprit pe acest munte, nu-i asa!?
#2461 (raspuns la: #2458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vremea... - de sanjuro la: 29/10/2003 05:35:21
(la: Sanjuro, cum a fost pescuitul?)
Sambata a nins, duminica a fost soare, dar frig. Am decis sa nu merg pana la Dridu, ci sa-mi indrept pasii spre Herastrau, (de unde locuiesc, doar 15 minute de mers pe jos). Mi-am incercat norocul pe "galeata" dinspre Herastrau spre Floreasca. O singura undita in mana, larve rosii de namol, si-atat! Am prins cam 1,5...2kg de rosioara cat palma de mare, din care am oprit doar cateva, pe cele mai mari, si doi strapazani, (pui de salau) pe care i-am eliberat, fireste. Practic pescuitul "catch-and-release" si "limited kill", si nu opresc mai mult decat pot sa manance doua persoane, (doar daca am prins un singur peste mai mare!). Cam asta a fost pescuitul din acest weekend...

Sunt unul din membri fondatori ai unei asociatii private de pescuit, si cand ai timp si chef poti accesa site-ul nostru: www.pescari4ever.org


sanjuro
Nu este prea greu..... - de Adi la: 30/10/2003 15:17:37
(la: Ce este romanii?)
...sa-ti dai seama ca este o provocare. Intentionat evit subtilitatile. Adi este numele meu.....Si ai dreptate cind te referi mai sus la "evul mediu" al Romaniei. Ceea ce ai scris este adevarat si nu numai pentru Romania. Perioada respectiva s-ar putea numii stare de embrionat si a fost general valabila la mai multe natii europene nu numai a noastra. Ar fi trebuit sa fie urmata de o copilarie, o adolescenta si o maturitate a natiilor cu particularitatile lor individuale. Din pacate Romania se pare ca s-a oprit la adolescenta, sa numim asa perioada interbelica,si n-a ajuns niciodata la maturitatea altor natii europene. Nu judec cauzele...sa fi fost comunistii.....sa fi fost balada miorita....
Cert este ca am ales tot timpul calea care ne-a fost comoda si ,dupa cum stim toti sper, din dorinta de a evita responsabilitatile virstei medii,am ramas adolescenti. Dupa marea revolutie/insurectia armata din decembrie 1989, impotriva jugului si a asupriri comuniste, ne-am facut bagajele si am plecat in Vest sa luam covrigul din coada ciinelui. Ajunsi acolo/aici dupa citiva ani de "zbateri" am ajuns la un oarecare echilibru banesc. De aici in colo urmeaza o ascensiune financiara si nimic mai mult...si nimic mai mult...si nimic mai mult.

Nu vreau sa aud: "crestem copii", multi o fac in conditii mult mai aprige; "ne realizam profesional", adevarat dar in afara sintem vazuti ca somitati de profesie canadiana, germana, franceza etc.; "avem o bunastare financiara", si o casa spiritual goala

Ce urmeaza?.....
O sa incerc sa raspund eu, dar mi-ar placea cenzura altora.
.....
Nimic pentru noi ca natie! De ce? Pentru ca cei plecati nu se mai intorc ca pe vremuri ci ramin plecati.
Deci hai sa nu ne mai plingem de serviciile publice, mizeria si saracia Romaniei pentru ca nici noi "dusii" nici cei ramasi nu facem nimic s-o indreptam; chiar mai rau, cei ramasi in tara fac bagaje dupa cum bine a subliniat cineva....

P.S. Mesajul nu-ti este adresat tie ci noua...deci scuza-mi agresivitatea dar incerc, metaforic vorbind, sa ne dau palme.

#2755 (raspuns la: #2616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este interzis, intr-adevar.. - de JCC la: 31/10/2003 04:24:55
(la: gasesti orice pe internet, chiar tigari...)
ai dreptate, Daniel, este interzis si ar trebui sa-i prinda,
dar din pacate vama nu controleaza pachetele mici de posta.

un vecin a cumparat.
multi iau riscul, acelas risc pe care il iau drogatii, tigarea este si ea un drog, printre aditivele adaugate in tutun, este unul care creiaza dependenta!


nu inteleg incostienta unora sa plateasca pentru a inghiti otrava, cum de-si pot sapa groapa cu mana lor...
inteleg ca daca o dependenta este creiata, este greu de oprit fumatul doar prin simplu act de vointa, dar sunt atatea mijloace medicale la dispozitie..

de cand cu reclama, reportajele anti-tabac in Franta, am mai multi prieteni care s-au lasat de fumat, toti au reusit!
#2781 (raspuns la: #2694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
una dintre cauzele schimbarii.. - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 15:20:32
(la: Clima si natura este complect dereglata)
una dintre cauza schimbarii climei este si poluarea, poluare de la masini, industrii, de la deseuri si inca altele..

In Germania recent, ca sa se faca pe placul "verzilor" s-a oprit o centrala electrica, vor sa o inlocuiasca cu una cu carbuni, care este si mai poluanta (dezmembrarea va costa in plus, si 500 milioane de euro!)

Vreau sa inlature radioactivitatea, dar fara sa aiba o alta sursa de productie mai putin poluanta la indemana..
ecologie, doar ca sa-ti spui ecolo, sau ca sa serveasca la ceva?

Au fost in decursul anului multe inventii sau tentative de carburant non-poluant...
au fost toate cumparate de marii fabricanti sau producatori de masini sau petrol si pierdute intr-un saltar...

Atat timp cat interesele financiare sunt in joc, poluarea?
s-ar zice mai bine: dupa noi potopul.. :(
#4543 (raspuns la: #4485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Alexia la: 17/11/2003 15:20:34
(la: poezia)
Unde veti gasi
Cautata liniste?
Lumea va muri,
Ochiul se opreste,

Banii nu lungesc
Viata voua data,
Zgomotul prostesc
S-o stinge odata,

Corpurile voastre:
Viermilor ospat;
Odraslele voastre:
Roase-n rautati.

Vreti ca absolutul
Ori ca bunastarea
Pan'acum ca lutul
Sa topeasca marea?

Toate sunt ca praful
Scuturat pe miriste...
Opriti un pic Ceasul,
Ascultand doar:LINISTE.




#4544 (raspuns la: #4469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OK ! sa zicem ca avetzi drept - de SB_one la: 19/11/2003 12:51:42
(la: A existat holocaust in Romania?)
OK ! sa zicem ca avetzi dreptate.

Ce se doreste de la noi care la vremea respectiva nici nu stiam ca vom aparea pe lume? Nu credetzi ca e absurda toata discutzia asta si ar trebui oprita ? Refuz sa cred ca sint raspunzator- eu sau generatzia mea ptr. faptele unor besmetici! Se zice- si-mi place sa cred asta- ca poporul roman este un popor ospitalier, dovada multzimea de conatzionali! Cine cui ii pasa de unde vine fiecare? Noua romanilor Nu!
........................................................

paralel cu asta, as vrea sa dau doua citate unde se vede soarta poporului roman intr-o anumita perioada( daca nu cumva mai continua). Si cine se plinge sau face vinovat pe unul sau pe altul?

"Mandrul pamant al Transilvaniei s-a transormat intr-o amarnica Golgota unde se petrec cele mai groasnice evenimente. Oamenii sunt inchisi cu sutele, cu miile sunt batutzi, sunt torturatzi in mod cumplit. asasinatele si executziile se tzi lantz, si toate acestea doar ptr. ca unica vina a nenorocitelor victime este aceea de a se fi nascut romani.
Gyorgy Ferenczy, Golgota in Transilvania, 1941.


"Soldatzimea patrunsa pana in maduva oaselor de teoriile fasciste, odata ajunsa in nordul Transilvaniei, a savarsit atrocitatzi adioase fatza de locuitorii neajutoratzi ai satelor romanesti.
Szenczel László, Magyar-roman kérdés( chestiunea ungaro-romana), Budapesta, 1946

Vreau sa spun aici ca noi romanii intzelegem f. bine ce inseamna ostilitatea gratuita!
#4744 (raspuns la: #4724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noica - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:51:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...
#4757 (raspuns la: #4730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Arghezi... - de Madalina la: 22/11/2003 10:12:53
(la: Poezii !!)
Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...
mama - de mama la: 24/11/2003 13:49:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
A venit aseara mama,
din satucu-i de departe,
ca sa-l vada pe feciorul,
astazi om cu multa carte.

A batut usor la usa,
tainic(?) s-a oprit in prag
i s-a limpezit privirea
de iubire si de drag...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...