comentarii

va rugam sa ne transmite-ti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sa spunem un banc cu "seriosi"? - de Crisa la: 24/02/2004 07:48:51
(la: Femeia)
1. Acest subiect este, inca, plasat la sectiunea Bancuri, sectiune creata de catre administratorii Cafenelei, nu de « dornici de afirmare ». Ba chiar am intalnit, la alte subiecte/sectiuni poante care au primit replica « va rugam nu aici, pentru ce a mai fost atunci creata sectiunea Bancuri ? ».
2. Nu cred ca temele se exclud una pe alta. Poti sa participi si la subiecte serioase, poti sa spui si glume. Nu-ti plac unele, nu intra acolo ! Ma indoiesc ca cei « seriosi » citesc doar sectiunea « politica », eventual « arta » intr-un ziar si il inchid cand ajung la « sport », «monden » sau « horoscop ».
3. Doriti sa discutati serios despre femei ? Calea e libera, trebuie doar sa dati dovada de initiativa.
4. Trebuie sa ne afirmam aici ? E vreo ierarhie, vreo concurenta ? Intram aici pentru a primi laude ? Eu credeam ca pentru a ne simti bine, pentru a face schimb de pareri, pentru a castiga informatii, de orice gen ar fi ele.
5. Mie mi se pare ca totul aici se desfasoara sub forma unor discutii. Ma insel ?
6. Glumele au ceva rautacios in ele cand iti pierzi simtul umorului. Din pacate, asta inseamna ca ti-ai pierdut deja si o parte din suflet.
7. Dupa cum spunea cineva zilele trecute, toate aceste « apeluri » la seriozitate mi-au taiat cheful de a mai glumi aici. O zi buna tuturor !
preoti!!! ??? homosexuali - de DESTIN la: 26/02/2004 20:00:40
(la: Preoti homosexuali?)
Vorbeam intr-un articol recent publicat aici de "forte ale raului", din pacate le intalnim peste tot in jurul nostrul.Cand si in randul Preotilor apar asemenea "forte ale raului" ne intrebam pe buna dreptate pe cine reprezinta ,in numele cui vorbesc SI CINE SA-I MAI CREADA ? DUMNEZEU e singurul care ii poate judeca .Noi ca semeni sa ne rugam sa ajunga INTELEPCIUNEA si "sub" HAINELE LOR PREOTESTI (in titlu nu am gasit un (p) mai mic pentru cuvantul PREOTI sa-i reprezinte cu adevarat)
Religie si credinta - de schitroc la: 28/02/2004 17:38:40
(la: Credinta si religie.)
Subiectul este foarte interesant. Cateva ganduri si pareri personale:

1. Credinta este de natura spirituala si te pune in contact cu Dumnezeu (sau Creatorul). Ca atare credinta este ceva f. personal si intim.
2. Cred religia este necesitatea omului de a controla credinta semenilor sai.
Adevarata religie (cea care este pura) nu incearca sa influenteze oamenii. De exemplu: Biblia care a fost scrisa acum 2000 ani (ma refer desigur la Noul Testament) este in masura sa transmita informatia (despre Isus) generatiilor viitoare. Dar religia (care in mintea mea = biserica) a utilizat Biblia in scopuri personale; de unde f. multe ramuri (ortodoxia, catolicismul, anglicanismul, etc.) au aparut toate bazate pe Biblie.

Cam atat pt. astazi. Sper sa'aud si parerea altor cafegii...

:-)

Sil
pt Anonim - de belazur la: 02/03/2004 07:47:55
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
OK... Din discutiile mele intr-un sat care a votat "masiv" cu comunistii in alegerile locale. Este si satul bunicilor mei, deci ne cunoastem foarte bine. Atat de bine, incat cei mai "inraiti" comunisti nu-l saluta (!) pe tatal meu. Ii poarta un oarecare respect bunicutei, desi stiu ca si ea voteaza "cu Rosca" (PPCD) si e unionista, un mare pacat in opinia lor.

La rugamintea bunicii, patru familii din vecini sunt de acord sa-mi acorde interviuri. Sunt primita cu bucate, ca la nunta (a propos, acasa am plecat cu de toate, tot ce se putea gasi prin gradina oamenilor - nu au acceptat nici un refuz)...

Nu voi da nume aici. Desi interviurile le am pe caseta, iar numele lor vor fi mentionate in lucrarea mea, cred ca in acest caz nu numele persoanelor sunt cel mai relevant lucru.

Intrebare: Cum va veti decrlara la recensamant (ucrainean, rus, roman, moldovean, gagauz...) si de ce?

Raspunsuri: "Moldovean, numa' ca... Daca traim in Moldova..." (fiecare intervievat raspunde o data, in fata camerei de luat vederi. Le-am zis ca pot sa nu se prezinte, dar ei tin neaparat sa-si spuna si numele si ceva din biografie).

Intrebare: "Rusii de ce se declara rusi, daca traiesc in Moldova"?

Tacere.

Cel mai batran dintre intervievati (si cel mai aprig comunist, de altfel): "Noi nu suntem nici romani, nici moldoveni, da suntem basarabeni. Asa ne numesc cei de peste Nistru. (ezita) Nu, asa ne numeau romanii, cand au venit aici. (pauza) De fapt, noi romani suntem, dar asa au vrut rusii... Ei ne-au numit basarabeni, si apoi moldoveni... "

Nu bag mana in foc ca mosul nu va vota tot cu comunistii (este orb, batran, iar comunistii ii aduc pensia la timp, pe cand aia de pana la 2001, comunistii reformati care au fost la putere in anii trecuti, nu i-o aduceau cu lunile, daca nu cu anii). Dar conlcuzia celor prezenti, in absolut toate cazurile, e ca sunt romani (o batrana care la inceput sustinea ca e moldoveanca ("pentru ca parintii ei au fost moldoveni"), dupa ce a cugetat cu voce tare timp de vreo zece minute, n-a mai lasat pe altii sa se "exprime liber" - era prea entiziasmata de descoperiarea pe care o facuse (pornind de la propria ei afirmatie, judecand logic), ca moldovenii sunt romani - o tot rugam sa lase pe altii sa spuna ce cred ei...). Mai mult, era atata recunostinta in cele ce imi povesteau taranii aia (da, niste pro-comunisti, dar care si-au amintit ce avere avusesera pana a veni "puterea sovietica" (ca sa vezi, uitasera!), de faptul ca au ramas orfani si ca au scapat de Siberia numai pentru ca s-au ascuns in "sant"...)

Pe drum spre Chisinau discutam despre ce am auzit de la ei. La un moment dat, cineva a zis: "Probabil e prima data cand sunt lasati sa vorbeasca despre identitatea lor si sunt luati in serios, altfel nu-mi explic entuziasmul lor"...
#11116 (raspuns la: #11112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roman din US visind la Marea Neagra - de (anonim) la: 03/03/2004 14:00:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
Un copil de 2 ani si jumatate tinut de mina de mama lui pe peronul garii din ( Vasile Roaita pe atunci ? ) Eforie Sud in tim ce tatal alerga spre casa de bilete pentru a cumpara tichete pentru trenul deja stationat la peron..

Un copil de 7-8 ani invatind sa inoate in lacul Techirghiol - unde ne petreceam dupaamiezele avind aces la lac din curtea gazdei, d-l Stoica care locuia chiar in spatele garii din Eforie Sud. Bunicul si mama, mari inotatori incercau sa transmita copilului talentul si cunostiintele lor, cu foarte putin suces. Dupa o saptamina de incercari, copilul a avut un vis incare inota, stia sa inoate din totdeauna, natural, fara efort. De dimineata baietelul de 7 ani isi uimeste parintii si bunucii inotind ca un pestisor...

Un baiat de 14 ani in vacanta cu parintii la Eforie Sud. Pe faleza se intilneste cu Sorin, colegul de scoala. Imparte cu el o sticla de bere si o tigare, un Kent. Sorin ii spune ca si Carmen Cristea pe care adolescentul nostru o iubea pe ascuns ( adica numai el stia de asta ) este in statiune cu parintii. In seara respectiva se petrece prima mare revolta - adolescentul nostru vrea sa fie in vacanta cu prietenii si nu cu parintii care instantaneu au devenit, plictisitori, blazati, nestiutori ...

Un student de 20 de ani, aflat in vacanta de vara cu colegii la Neptun - o seara petrecuta la Paradis, baut mult prea mult si la ora 12 noaptea facut baie in pielea goala, in piscina de la Paradis cu amicu Fane si 2 fete de la ASE. O glorie, cit de efemera poti fi...

Un proaspat absolvent, indragostit aflat in vacanta cu iubita lui la Carmen Silva/Eforie Sud - anul este 1990. La alimentara are vin de Cotnari vechi de 5 si 6 ani. Un italian a deschis o gelatteria exceptionala - pizza pe care o face este cu siguranta cea mai buna in lume. Granita este deschisa - draga, nu vrei sa mergem sa vedem si Vama Veche, Varna, Burgas .. de ce nu. Ce superb este si litoralul bulgaresc.

Anul este 2003. Un tata tinind de mina un baiat si o fetita care se incapatineaza sa raspunda in alta limba decit in ceea in care li se vorbeste se plimba agala pe sub aleiile cu tei de la Eforie Sud . Tatal arata copiilor locurile unde a copilarit, unde a petrecut clipe de neuitat alaturi de parinti si bunici. Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..
Filip, 8 martie nu a fost o s - de gabriel.serbescu la: 09/03/2004 15:56:41
(la: Pentru femei)
Filip, 8 martie nu a fost o sarbatoare comunista. Comunistii doar au preluat-o si i-au dat conotatiile preferate de ei.
La inceput data asta comemora moartea a peste 100 de muncitoare dintr-o fabrica textila americana. Acestea au fost inchise in fabrica respectiva de catre insasi patronul ei, pentru a nu se alatura unui grup de manifestanti, de grevisti. Ulterior a incendiat cladirea.
Practic nici nu e Ziua Femeii, ci dat originile ei sociale si feministe, e Ziua Internationala a Femeii Muncitoare, si asa se cunoaste in majoritatea tarilor europene.
Bine, istoria zilei e mai complicata, pentru ca a contribuit atat miscarea feminista germana, cat si cea rusa; la inceput au celebrat-o doar europenii la 28 februarie, ca mai apoi sa comemoreze alt sacrificiu feminin, in Rusia, respectiv.
Cert e ca e o zi impregnata de feminism si feminitate, si asa sa ramana.
Belazur, multumesc, am sa transmit urarile mai departe:)
#11708 (raspuns la: #11673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/arta versus arta - de Irina Ungureanu la: 10/03/2004 15:54:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
irinaU

Buna seara ,
N-am urmarit emisiunea respectiva , aici unde sunt nu se transmite.
Cu toate astea sunt inclinata sa cred ca puneti problema oarecum pe linga . Interesant mi se pare faptul ca ati retinut titlul si , mai nimic din discutie .Sau cel putin asa reiese , nu vad comentarii la discutie . Sa fi fost " sugrumata brusc" chiar in asa hal de catre "moderatoarea nemiloasa" ?
Aruncati un ochi la " O invitatie la un regal de fotografie " de Dinu Lazar din 02.02.2004 nr.8762 si veti afla lucruri interesante in chestiunea relatiei oarecum complexe dintre tehnica si arta in fotografie .
Observatia d-voastra e intemeiata dar prezinta interes doar d.p.v. filologic .Daca ar fi fost pusa sub forma de intrebare , ar fi fost desigur o intrebare retorica.
In concluzie , problema asa cum o puneti mi se pare falsa, fara continut.Interesant si folositor ar fi fost sa aflam mai multe despre discutia in sine.
#11762 (raspuns la: #11742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, am gresit. Dar Anda a gr - de ikoflexer la: 13/03/2004 15:44:21
(la: Romani in strainatate)
Da, am gresit. Dar Anda a gresit si mai mult. Romania e pe locul 72 din 175 ( http://www.undp.org/hdr2003/indicator/indic_10_1_1.html ). Deci nu sint 150 de tari sub sau la nivelul Romaniei, ca atunci am fi pe locul 25 -- ceea ce nu se poate ca Cipru e pe locul 25!!!

Locul 72... iuhuuu! -- aproximativ nota 6 la developare umana. Hai sa ne imaginam cine face astfel de comentarii: "Comparat cu ceilalti prapaditi nu e chiar asa de rau in Romania... hai sa zicem multam la Dumnezeu ca nu e mai rau. Se ne multimim cu putinul pe care il avem. Zic eu, care transmit acest comentariu pe linie de ADSL, sezind in fotoliul comfortabil de piele cu Thinkpad-ul T41 in mina, din apartamentul meu cu fereastra catre zgirie norii Toronto-ului, in timp ce-mi gust vinul frantuzesc de linga pizza adusa de un emigrant prapadit (probabil dintr-o tara de pe sub locul 130 si ceva)... Da, imi place Romania si asa cum e... si acolo o sa merg sa-mi petrec verile... mda... (ca e ieftin sa-ti petreci vacanta acolo, ce conteaza ca e ieftin exact pentru ca nivelul de trai al localnicilor e pe locul 72). Din punctul meu de vedere pot afirma ca viata e buna".

Clarificare pentru cei ce nu sint la curent cu parerea mea despre viata in Ro: persoana de mai sus cu vin si pizza nu e subsemnatul! Dar citind prin mesajele de pe acest site o sa gasiti la cine fac aluzie.

- ikoflexer
#11973 (raspuns la: #11965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prin trecere pe aici la dumneavoastra - de eamd la: 13/03/2004 19:14:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Mai intai as vrea sa zic salut. Desi intrebarea nu mi se adreseaza in mod direct, as vrea si eu sa particip cu cateva sugestii si intrebari la raspunsuri. Locuiesc de trei ani in Irlanda si momentan sunt studenta si muncesc. Nu ma consider imigranta, desi poate ar trebui pentru ca nu am planuri serioase sa ma intorc in tara (decat cand ma supar si vreau sa dau fuga la mama acasa, da-mi trece repede).

Citind cateva comentarii au fost cateva chestii care mi-au sarit in ochi. N-am orbit inca, stati linistiti. Nu inteleg de ce cei care au ramas acasa (unii) trebuie sa se simta vinovati – ‘din lasitate, din comoditate’. Sau de ce trebuie cineva sa iasa vinovat din toata afacerea asta? De ce ar fi cei care au ramas acasa de ‘condamnat’? Pe cand altii contraataca (desi nu cred sa ii fi atacat nimeni!) -poate ‘ne iubim tara’, din patriotism, ca si cum cei care au plecat nu si-ar iubi-o sau ar fi mai putin patrioti. Eu una nu as pune problema in termeni morali de bine si de rau. Pentru ca exista emigratie in toate tarile si nu cred ca problema se pune asa de tragic – poate numai la nivel economic. Eu consider ca este dreptul fiecaruia sa plece – sau nu! Cat despre faptul ca multi romani nu pleaca, din nou parerea mea, este o chestie de educatie: am fost tinuti acasa de familie pana la varste foarte inintate si de obicei traim intr-un spatiu inchis de prieteni. Si vedem tara ca o familie mai mare fata de care ne simtim datori sa nu o ‘parasim’. Acel santaj sentimental: daca pleci eu ce ma fac, pe mine cine ma mai iubeste si cine mai are grija de mine?

Si revin la faptul ca nu inteleg de ce atata tragedie? Este ceva definitoriu? E mai greu de plecat, dar ne impiedica cineva sa ne intoarcem? De ce sa nu privim totul ca o oportunitate de a invata ceva nou, diferit si care poate fi folosit in folosul tarii daca tot o iubim asa de mult? Sfatul meu pentru oricine are posibilitatea este sa iasa din tara si sa traiasca macar o perioada in alta parte. Daca nu pentru strans averi, atunci poate macar sa vada ca e greu peste tot, oriunde ai fi. Si ca plecat de acasa poate intelegi mai bine ce inseamna dragostea de tara sau dorinta de ai ajuta pe altii.

Cat despre cei care isi ‘denigreaza’ tara cei mai multi care o fac sunt si traiesc inca in Romania. Si din nou, e dreptul lor sa zica ce vor. Ar fi putin ciudat sa avem numai lucruri bune si frumoase de spus despre tara noastra, cand stim foarte bine ca daca nu gasim cainii cu colaci in coada alergand prin Europa, cu atat mai putin ii gasim in Romanai. Si acuma nu as lega chestia cu denigrarea cu pasiunea unor mame pentru ‘parasitism’ (as vrea sad au referinta comentariului n care aparea, dar nu il mai gasesc). E si asta o meserie, nu? Si din cate stiu nu se transmite genetic! Si nu se platesc nici taxe in tara.

Va salut.
Intrebari d-le Andre - de amoore la: 14/03/2004 16:06:01
(la: Romani in strainatate)
Nu crezi ca e ciudat sa pui pe site - va rugam donati "lucruri noi sigilate"?
Ce faci daca primesti ca donatii jucarii de la "McDonalds"?Le arunci?
De ce nu ai trimis banii direct familiei, de ce o a treia persoana?????


Nu cred deloc ca te-ai laudat....sa dea Dumnezue sa fie multi ca tine sa ajute cu ce pot...

Sanatate si numai bine la fetele tale, si sa nu ajunga niciodata in situatia copiilor din tara

Unii din tara mai beau.....prea multi poate...da stiu isi ineaca necazurile..

Mi-a facut placere, ca intotdeauna

Adelina

PS
Ce legatura are e-bay cu aceast subiect?
#12033 (raspuns la: #12018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
„Pozitia (...) prin care es - de (anonim) la: 16/03/2004 06:13:10
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
„Pozitia (...) prin care este incurajata federalizarea Republicii Moldova, va avea drept efect crearea unui protectorat rusesc in teritoriu. Prin urmare, unica parghie de a influenta modificarea acestei pozitii este formarea unei opinii publice puternice, care s-ar face auzita. Numai in aceste conditii, actuala administratie a SUA, care utilizeaza destul de frecvent notiuni de genul ‘democratie’ sau ‘societate deschisa’, va fi nevoita sa tina cont de toate parerile existente in societatea moldoveneasca.”
George Soros, Conferinta de presa la Chisinau, 21 octombrie 2002


„Since Putin was elected president in 2000, every major figure exiled or arrested for financial crimes has been Jewish. In dollars terms, we are witnessing the largest illegal expropriation of Jewish property in Europe since the Nazi seizures during the 1930s... These arrests must be seen in the contex of increasingly aggresive, military and extrajudicial actions in Ukraine, Moldova, the South Caucasus and Chechya”.
Bruce Jackson, The Washington Post, noiembrie, 2003


„The Bush administration has taken a significant step toward adjusting its policy to fit the reality of Russia’s recent anti-democratic and imperialistic behaviour. (...) Mr. Putin must see that his attacks on democracy in his own country and on the independence o his neighbors will ve resisted. If he pays no price, he will surely step them up”.
„A Stand on Russia”, The Washington Post, 4 decembrie, 2003


„Solutionarea conflictului transnistrean este importanta pentru viitorul cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului. Modelul de solutionare a acestui conflict trebuie neaparat sa intareasca independenta si integritatea teritoriala a Moldovei”.
Heather M. Hodges, Ambasador SUA in Republica Moldova, 2003


„Doctrina Putin” aduce Chisinaul pe harta geopolitica a lumii
Scena geopolitica a istmului Ponto-Baltic – spatiu teoretizat stralucit in perioada interbelica de un Simion Mehedinti - sau a Caucazului au trecut in umbra odata cu concentrarea privirilor lumii spre Afganistan, Irak sau criza israeliano-palestiniana. America este ocupata pana peste cap, prinsa in capcana unui razboi care readuce in memorie, periculos, Vietnamul, somata sa raspunda cu solutii conflictelor din Orientul Mijlociu sau sa reconstruiasca, din temelii, Afganistanul.
Spatii geopolitice cruciale – cum sunt Istmul Ponto-baltic sau Caucazul - pareau uitate de imperiul ghidonat de la Washington sau date spre gestiune altcuiva. Si unii s-au grabit sa profite. Putini au sesizat, in acest context, semnalele pe care Moscova le transmitea tarilor din zona si presiunile la care acestea erau supuse. La 19 septembrie, la Yalta, Moscova impune semnarea tratatului economic dintre Rusia, Ucraina, Belarus si Kazahstan in vederea creari „unui spatiu economic unic” – net favorabil Rusiei si in pofida dorintei celorlalti „parteneri”. La 29 septembrie, fortele maritime ruse au inceput construirea unui canal in stramtoarea Kerch din partea de nord a Marii Negre, aceasta insemnand, practic, o tentativa de preluare a controlului de la Ucraina a unei insule si a unui canal adiacent. Supus presiunilor Moscovei, presedintele Kucima accepta „negocierile” legate de canalul strategic de navigatie din apropierea Marii Azov unde se estimeaza ca exista importante resurse de titei. La 5 octombrie, in Cecenia, cu ocazia unei farse electorale evidente, Rusia instaleaza un guvern marioneta si isi asigura astfel controlul. La 9 octombrie, Presedintele Putin si Serghei Ivanov, Ministrul Apararii, au exprimat intr-o conferinta de presa comuna ceea ce este cunoscut sub numele de „Doctrina Putin”: Moscova isi rezerva dreptul de a interveni militar in solutionarea oricarui diferend din statele vecine si dreptul de a-si mentine conductele de petrol ce se intind din Asia Centrala si de la Munti Caucaz pana in Occident, chiar si – afirma Presedintele Putin – „acele segmente ale sistemului de conducte ce se afla dupa hotarele Rusiei”. Trebuie adaugata la aceasta prezenta in continuare a trupelor ruse si bazelor militare in Georgia, in ciuda acordurilor internationale: conform deciziilor summit-urilor OSCE de la Istambul si Porto, Rusia trebuia sa inchida bazele de la Vaziani si Gudauta in 2001 si sa negocieze cu Georgia inchiderea bazelor de la Batumi si Akhalkalaki. Patru ani mai tarziu, Rusia a inchis numai baza de la Vaziani si a refuzat, practic, sa negocieze altceva. In ceea ce priveste Republica Moldova, Rusia nu a respectat nici o decizie internationala privind retragerea trupelor si armamentului din Transnistria, mai mult, a facut si face toate eforturile diplomatice pentru „legalizarea” prezentei sale militare in Moldova si perpetuarea controlului asupra unui stat independent si recunoscut international prin sustinerea fatisa a Transnistriei, „o enclava de tip mafiot, sustinuta de armata rusa”, cu a denumit-o celebrul comentator american Z. Brzezinski. Daca adaugam aici implicarea serviciilor secrete rusesti in alegerile din Georgia si Azerbaijan, deci fraudarea acestora, sau presiunile din Abhazia pentru prezervarea intereselor rusesti vom avea un tablou aproximativ al actiunilor concertate ale „Noii Rusii” pentru impunerea dominatiei in Istmul Ponto-Baltic si Eurasia.
Toate acestea succesele diplomatice sistematice ale Rusiei lui Putin, veritabil „Petru cel Mare” al secolului XXI, s-au constituit in semnale de alarma pentru populatia (ne-rusa) a zonei, si nu numai, oripilata de ceea ce poate deveni „doctrina Putin” impinsa pana la ultime consecinte pe plan extern. In plus, expresia „doctrinei Putin” pe plan intern, respectiv ofensiva masiva si concertata a echipei lui Putin impotriva magnatilor rusi de origine evreiasca a alertat cercurile politice, economice si opinia publica din UE si, mai ales, Statele Unite. Cazul magnatului Mihail Hodorkovski (arestat la 25 octombrie de agenti mascati ai securitatii ruse din cadrul FSB, succesoarea KGB, care au luat cu asalt avionul personal al omului de afaceri), este cel mai faimos dintre ele.
Reactia nu a intarziat. Cand nimeni nu parea ca pune la indoiala marsul triumfal al Rusiei, iar unii comentatori se grabeau sa acrediteze un nou pact Rusia-America pentru a explica cumva timiditatea Administratiei Bush fata cu „doctrina Putin”, o serie de evenimente de proportii masive si consecinte majore incep sa se deruleze ca un mecanism bine pus la punct. Georgia, Ucraina, Lituania, Republica Moldova – si cine stie cine va mai urma! – au intrat, perfect sincronizat, in clocot politic si geopolitic. Cazul Republicii Moldova este doar unul dintre ele pe aceasta „mare tabla de sah” in care piesele se muta cu repeziciune de un jucator abil, consecvent si tenace. Grabita si fascinata, poate, de omul de otel de la Kremlin, presa a catalogat initial miscarile drept „manevre ale lui Putin” sau jocuri geopolitice ale Rusiei. S-au inselat. Cazul Republicii Moldova developeaza in mic filmul evenimentelor si dezvaluie, in spatele haosului aparent, o succesiune ferma si bine gandita de decizii si evenimente. In final, Rusia nu este regizorul sau papusarul din spatele scenei, ci, deocamdata, perdantul unui joc in care a crezut ca are toate cartile castigatoare.
Din pricina „doctrine Putin” si cu mana americana, Chisinaul revine, precum la cumpana anilor 90, pe scena geopolitica a lumii... Sa vedem cum.

Filmul evenimentelor. Uite Putin, nu e Putin...
La 17 noiembrie 2003, prin persoana lui Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, Moscova propune Chisinaului un Memorandum pentru solutionarea conflictului transnistrean. Textul, in esenta un proiect de Constitutie federala care facea intreaga Republica Moldova dependenta de Tiraspol, deci de Moscova, vine in continuarea unui sir de initiative pe aceiasi directie. Daca documentul ar fi fost semnat, s-ar fi petrecut acceptare de jure a dominatiei de facto a Rusiei in Republica Moldova. Parafarea documentului era dorita intempestiv de Moscova care vroia sa puna pe masa la Reuniunea OSCE de la Maastricht (1-2 decembrie) cel putin o „realizare” de politica externa, respectiv chestiunea transnistreana. Gestul grabit al rusilor a lasat prezumtivii parteneri – SUA si OSCE – perplecsi... Rusia isi aroga controlul exclusiv al unui spatiu pe care convenise, teoretic, sa-l discute si cu altcineva.
Federalizarea ca solutie a conflictului din Transnistria este o poveste mai veche in Republica Moldova, iar punctul de plecare este tot Rusia. Batalia a inceput, practic, in 1997, cu asa numitul Plan Primakov, dupa care Rusia a pus pe masa, cu mana OSCE, un „Acord” care a facut sa curga multa cerneala (textul s-a tiparit la 9 iulie in Moldova Suverana cu titlul „Proiectul de Acord dintre Republica Moldova, document elaborat de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina”). Pentru a garanta succesul operatiunii, Moscova a trimis anul acesta un nou ambasador la Chisinau, nici mai mult nici mai putin decat amiralul Zubacov Iurii Antonovici, mana dreapta a lui Serghei Primakov in toate posturile in care acesta s-a perindat: sef al FSB-ului, Ministru de Externe, Prim-ministru etc. Un „greu” a carui numire indica limpede interesul major al Rusiei in zona. Ripostele la proiectul din 2002 au fost rapide si concertate. Societatea civila – ONG-uri, Uniuni de creatie, publicatii etc. - s-a mobilizat exemplar, discreditand proiectul, chiar institutia care l-a propus.
Ultimul episod in acest serial regizat de Moscova si perdant, deocamdata, este Memorandumul Kozak. Trimisul lui Putin vine la Chisinau cu o misiune precisa: sa aduca pe cei doi lideri, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, la aceiasi masa, dispusi sa semneze documentul. Daca acest acord s-ar fi realizat, Presedintele Putin insusi s-ar fi deplasat la Chisinau pentru a asista la semnare...
Primele reactii par de bun augur pentru diplomatia rusa: Igor Smirnov anunta rapid acordul fata de Memorandum si accepta ziua de 25 noiembrie pentru vizita presedintelui Putin la Chisinau (data a fost confirmata oficial pe 23 noiembrie). Pe 21 noiembrie, Ministrul rus al Apararii Sergei Ivanov anunta la Moscova ca trupele rusesti vor sta in Moldova ca „garanti ai acordului federal pentru o perioada de tranzitie de pana la 20 de ani”. Desi Memorandumul nu fusese inca semnat...
Reactia societatii civile si a partidelor din Opozitie este insa prompta, coerenta si eficace. Manifestatiile din fata Ambasadei Ruse continua, in ciuda hartuielilor repetate, la fel ca si mitingurile de protest. Pe 19 noiembrie, liderii grupurilor parlamentare, Iurie Rosca (PPCD), Victor Stepaniuc („Partidul Comunistilor”) si Dumitru Braghis („Moldova Noastra”) au avut o intalnire cu Dmitri Kozak, in care reprezentantii Opozitiei si-au exprimat dezacordul fata de proiect; chiar si Stepaniuc, liderul fractiunii comuniste din Parlament, a declarat ca nu sustine toate prevederile Memoradumului. Pentru a da o alura europeana Memorandumului, Kozac a afirmat: „memorandumul si planul propus in format tripartit, elaborat in comun cu OSCE si Ucraina, sunt foarte asemanatoare, acesta fiind doar mai concret”. Ceva adevar exista aici, cu „nuanta” ca proiectul anterior din 2002 tot de Moscova fusese construit... Pe 20 noiembrie, Igor Smirnov adreseaza un apel populatiei din stanga Nistrului prin care sustine documentul si sugereaza, totusi, o imbunatatire: „In conditiile in care viitorul stat va fi unul demilitarizat, rolul dominant in oferirea garantiilor militare si a securitatii de stat ar trebui sa revina Rusiei, fapt ce ar merita consfintit in constitutia viitorului stat federal”. Luni, 24 noiembrie, Opozitia din Republica Moldova se reuneste intr-o sedinta a Mesei rotunde cu Statul Permanent, un mecanism infiintat la sugestia Consiliului Europei si menit sa reuneasca pentru dezbateri principalii actori politici de la Chisinau (treptat, initiativa a cazut in derizoriu pentru ca era sistematic ignorata de Partidul Comunistilor sau de alte formatiuni din Opozitie; sistemul intalnirilor a fost resuscitat cu aceasta ocazie). In absenta reprezentantilor Partidului Comunistilor, s-a infiintat Comitetul pentru Apararea Independentei si Constitutiei Republicii Moldova (CAIC) la care au aderat toate formatiunile de opozitie si toate ONG-urile, asociatiile sau uniunile semnificative de peste Prut si care s-a pronuntat, explicit, impotriva semnarii Memorandumului. CAIC a cerut o intalnire cu Presedintele Voronin caruia i-a solicitat sa ceara implicarea UE, a Americii, a Romaniei si Ucrainei in procesul de reglementare a crizei. Iurie Rosca (PPCD) a propus demararea unor actiuni ample si hotarate de protest incepand cu ziua de 25 noiembrie, ziua sosirii Presedintelui Putin la Chisinau.
In contrapartida, Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, a utilizat toate argumentele pentru a-l convinge pe presedintele Voronin sa semneze. Kozak a afirmat, ulterior, ca Voronin ar fi acceptat, ca ar fi promis ca va semna, dupa care si-a schimbat radical opinia. Voronin declara in timpul negocierilor cu emisarul rus ca: „Acceptarea proiectului de catre toate partile interesate va semnifica un inceput real de solutionare a conflictului transnistrean fara invingatori si invinsi, iar finalizarea cu succes a acestui proiect va putea fi comparata cu caderea zidului Berlinului”. In plus, Dmitru Kozak dadea garantii ca OSCE va sustine orice plan care va fi acceptat de partile implicate in conflict. In acest timp, Jaap de Hoop Scheffer, presedintele OSCE, nu avea nici o pozitie. Pentru a grabi decizia, Kozak a lansat urmatoarele promisiuni: retragerea rapida a munitiilor de pe teritoriu Transnistriei, anularea unei parti a datoriilor Republici Moldova catre Rusia (in valoare de 100 milioane de dolari), precum si alocarea altor 105 milioane de dolari, ajutor nerambursabil, destinat pentru stabilizarea economica, sociala si ecologica din regiunea transnistreana. In plus, ca o consecinta a vizitelor lui Kozak la Tiraspol, se manifesta primele gesturi de deschidere. Dupa ce Chisinaul a schimbat frecventa de testare a televiziunii digitale, lichidand inferentele operatorului de telefonie mobila din Tiraspol, Tiraspolul a inlocuit, la randu-i, bruierea frecventelor de telefonie mobila utilizate de Voxtel si Moldcell. De asemenea, Tiraspolul a anuntat ridicarea, cu incepere de la 21 noiembrie, a interdictiei de acces pe teritoriul Transnistriei, impusa anterior lui Vladimir Voronin si altor oficiali moldoveni. Voronin si-a exprimat satisfactia: „este un semn bun, un semn ca vom reusi sa realizam compromisul necesar”. In plus, a afirmat in fata corpului diplomatic de la Chisinau, ca daca Tiraspolul continua sa se manifeste in acelasi fel, Republica Moldova va propune ridicarea sanctiunilor de circulatie impuse conducatorilor transnistreni de UE.
Totul indica semnarea Memorandului, mai cu seama pasii concreti care s-au facut dupa 10 ani de stagnare. Din acest moment, insa, incepe, probabil, ceea ce ministrul de externe rus, Igor Ivanov, avea sa numeasca „implicarea unor tari in afacerile interne ale CSI, ca si in Georgia” (afirmatie emfatica si ridicola, caci Ivanov nu este ministru de Externe nici al CSI nici al Georgiei!).

(Fragment din articolul AMERICA FACE SAH-MAT RUSIA LA CHISINAU
- SAU CEA MAI MARE INFRANGERE DIPLOMATICA A MOSCOVEI IN RAZBOIUL PENTRU CONTROLUL REPUBLICII MOLDOVA , la:

http://www.studiidesecuritate.ro/stiri/news12.html).
#12157 (raspuns la: #12148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cetatean, drept, cultura - de Dinu Lazar la: 16/03/2004 08:41:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Primim de la Institutul Cervantes:

Conferinta va fi sustinuta de juristul spaniol Beltrán Gambier, directorul revistei Intramuros (dedicata biografiei, autobiografiei si memoriilor), profesor de drept administrativ la diferite universitati argentiniene, presedintele Comitetului de Drept Administrativ al Federatiei Interamericane de Avocati. De asemenea, Beltrán Gambier este fondatorul Asociatiei pentru Autobiografie si Protectia Patrimoniului Autobiografic din Spania.
Conferinta va fi urmata de o masa rotunda cu acelasi titlu moderata de arh. Mariana Celac la care vor participa: Nicolae Lascu (arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti) si Elisabeta Stanciulescu, sociolog, profesor la Universitatea din Cluj.

În aceeasi seara, la Laptaria lui Enache (ora 21.00) va avea loc un Concert de jazz

Interpreteaza: Irina Sârbu (voce) si Andrei Tudor (pian), cu participarea speciala a Dlui. Miguel Jorge Nougues (pian), Însarcinat cu afaceri a.i.. al Ambasadei Argentina la Bucuresti.

Pentru informatii suplimentare si dosare de presa, va rugam sa contactati Biroul de Presa al Institutului Cervantes la tel. 230 13 54 sau vizitati pagina noastra web http: //bucarest.cervantes.es.
#12170 (raspuns la: #12164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 06:56:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai vorbit aici de situl Punctum.ro

Aparitia lui si mai ales citeva elemente precise din "termeni legali si conditii" au declansat o sumedenie de miscari de trupe si de pareri pro si mai ales contra, din care o parte semnificativa pot fi citite cu interes la
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=393

La o analiza la rece, mie punctum.ro mi se pare o initiativa grozava, ratata din start din cauza unei proaste gestiuni a stimulilor reali ( daca se intimpla aia ce fac, daca se scrie asa cum reactionez, daca se raspunde asta ce raspund, si care e religia mea si crezul meu, sau ii bag pe toti in ma-sa si nu-mi pasa si o sa-i bag in ceatza si s-or linisti poate cumva); asistam mai ales, lucru caracteristic oricarei intimplari in Ro, la o dezastruoasa politica de public relations.

Pot sa intuiesc ca cineva sau un numar de buni fotografi au vrut sa faca un sit de inalta calitate a lucrarilor, dupa standardele hotarite dar nespuse, in care sa expuna colegi de suferinta si sa fie analizate lucrarile acestora de cei ce ar putea sa aiba un cuvint mai adevarat de spus si sa aiba astfel un permanent feed back la lucrarile expuse.

In loc sa spuna in statut din prima mai nene, uite in jurul lui icsulescu sau pur si simplu pe motiv de simpatie reciproca la bere sau la idee se face o grupare formata din ics si igrec si noi gruparea credem ca o poza buna e neaparat asa si asa si un comentariu bun e asa si asa si cine nu se inscrie in aceste coordonate pa si pusi, au scris un regulament care aparent e OK dar care de fapt pacatuieste in niste puncte fundamentale.

In loc sa aiba curajul sa spuna uite, suntem astia si cream curentul cutare care are urmatoarele coordonate si credem cu tarie in ceea ce facem si cine vrea sa vina pe aici trebuie sa fie asa si asa, si daca vrei sa intri cu poze sau vorbe trebuie sa ai poze cu zimti, sau fara zimti, vorbe dulci, sau artzagoase, au pus fraza care toarna gaz peste foc in loc sa-l stinga sau macar sa-l controleze:

"6. Din lipsa de timp, juriul Punctum isi rezerva dreptul de a nu comenta sau justifica deciziile sale referitoare la formularele de inscriere primite. Indiferent care este decizia finala, nu veti primi din partea juriului comentarii la fotografiile trimise."

Adica dati voi poze, ca noi nu avem timp de vorbe si cind o sa le vedem daca o sa ne placa esti membru, daca nu, nu, dar nu vei sti in veci ce ne place si ce nu si mai ales de ce, ca noi cream aciulea, nu ne jucam.

In general, toate gruparile din arta, intotdeauna, au avut curajul sa-si asume cumva apartenenta si personalitatea si stilul; la noi nu, totul se abureste, in loc sa se spuna " asta e un sit cu poze asa si asa, nu au ce cauta incepatorii fara glagorie, salonarzii si editorialii" se lasa totul in ceata, trimite tu poze ca noi in voie tacem si daca ne placi, dar de obicei nu e cazu`, al nostru esti.

Alta chestie trista este :

"10. Daca se intimpla sa nu primiti acceptul, aceasta nu inseamna ca fotografiile Dvs. sunt slabe. Pur si simplu juriul Punctum nu a fost convins de acele fotografii pe care le-ati trimis, si nimic mai mult."

Cum se face convingerea asta a juriului, daca trebuie un peste de la Galati sau o felicitare de la Haarper`s iar nu se spune; sau un vinisor sau pe shestache? Trebuie sa fii membru al unui partid sau sa publici pe de-a moaca la 22 ori sa fii plin de Dileme...
Daca s-ar preciza clar, tehnic, stilistic, estetic, conceptual, cum devine cazul, poate lucrurile ar fi mai in avantajul tuturor.

Poate, poate, ciinii latra, caravana trece.

Trece lasind sperante:

"Va asteptam pe Punctum oricand fotografiile Dvs. vor fi mai convingatoare."

Dar noroc ca suntem in Ro, unde:

"Regulamentul de fata nu poate fi contestat."

Asa ca am vorbit si eu aici degeaba putin, mirindu-ma cum devine cazu` de niste oameni altfel extrem de onorabili si importanti, fara indoiala, pentru fotografia romaneasca, reusesc sa faca atitea valuri pe care nu se vor sui ca sa surfeze, ci care ii vor uda daca deja nu au facut-o.

Nu neaparat cine se pricepe senational la imagine trebuie sa se priceapa la cuvinte si la organizare; dar in toate cele trebuie sa ai simtul masurii si sa cauti oameni care sa se priceapa in niste domenii tot atit de bine ca tine in fotografie, si sa scrie un regulament si sa conceapa un crez explicit si sa organizeze de o maniera multumitoare treaba.

O initiativa care poate fi grozava, risca sa ridice impotriva sa niste valuri nemeritate.

Si daca ar fi numai valurile ar fi bine...

Pentru ca fraza asta ne da iar cu capu` de pereti:

"5. Va rugam sa trimiteti in formularul de inscriere fotografiile Dvs. cele mai bune, indiferent de stil, subiect, categorie, tehnica folosita etc"

Pai, ori la bal ori la spital.
Traiasca ghiveciu`!
Ashtept pupat piatza endependentzi, sa fac si io o poza...
#12453 (raspuns la: #12439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
pentru paianjenul - de desdemona la: 25/03/2004 04:21:54
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Am presupus adevarata teoria conform careia tot ce exista e fie materie fie energie. Exista diferite forme de energie, mai mult sau mai putin cunoscute, printre care am presupus ca se numara si energia care constituie sufletul. Sufletul, ca forma de energie, se poate manifesta si separat de corp. Au fost inregistrate diferite activitati ale sufletelor persoanelor moarte (in Anglia am urmarit o emisiune-serial despre aceste manifestari).

Te rog sa nu ma intelegi gresit. Premiza mea este ca nu e totul materie, deci nici gandurile, emotiile, etc. nu sunt exclusiv cateva sinapse intre neuroni. Exista o energie a gandurilor, emotiilor, etc. independenta de suportul fizic. O astfel de energie, odata generata, poate sa se manifeste la distanta (in spatiu si timp). Asta explica (in opinia mea) intuitia (gut feeling) empatia, si telepatia. In plus, exista cazuri de telekinezie, care ar fi foarte greu de explicat daca ignoram aceste aspecte energetice. Deci, pentru mine e neindoielnic, aceste forme de energie exista si se manifesta, uneori mai puternic alteori mai discret.

Presupunem ca cineva moare, si ca sufletul acestei pesoane este foarte tulburat de o dorinta sau un sentiment foarte intens. Acel suflet poate, prin energia dorintei ce-l anima, sa transmita cuiva aceeasi dorinta, sau sentiment. De aceea (cred eu) se spune ca locurile unde s-au petrecut lucruri rele (crime, executii) sunt blestemate - pentru ca a ramas in ele o parte din energia acelor suflete in acele clipe. Si tot de aceea se spune ca 'omul sfinteste locul'.

Poate in privinta gandurilor ai dreptate, nu stiu daca energia unor spirite independente se poate numi ganduri. Dar cred ca pentru emotii si comunicare, nu e neaparat necesar sa existe un corp, si un creier. Eu le consider o forma de energie de sine statatoare.

Imi pare rau ca nu m-am documentat suficient ca sa aduc dovezi mai clare in aceasta privinta, dealtfel e un subiect care foarte greu poate fi inclus intr-o teorie deoarece lipsesc axiomele de baza. In acest fel de subiecte e foarte greu sa demonstrezi ceva, si concluziile adeseori tin mai mult de experienta personala si de intuitie, decat de ceea ce poate fi demonstrat stiintific.

Sper ca ti-am raspuns la intrebari intr-o oarecare masura, nu pot sa raspund cu mai mare precizie.

Desdemona
#12794 (raspuns la: #12735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(ANDREEA)o opinie... - de (anonim) la: 29/03/2004 15:55:20
(la: Ce este jurnalismul, dupa G.K. Chesterton)
Cuvintele lui G.K.Chesterton reflecta in mare masura adevarul in ceea ce priveste jurnalismul, sintetizeaza in doua randuri adevarul din spatele "frumosului",sau al "usorului". Ceea ce insa nu se precizeaza este faptul ca informatia nu poate fi digerata in starea ei bruta, indiferent cat de socanta sau neobisnuita sau interesanta este ea; informatia trebuie aranjata, "ajustata" la cerintele timpului si publicului, ca efectul sa fie cel scontat(starnirea interesului si lasarea unor porti deschise pentru eventuale "continuari" ale acelei informatii). JURNALISTUL este cel care se ocupa cu punerea la punct a detaliilor ce tin de exprimarea, transmiterea mesajului;nu spune numai ca "Mollow Jones a murit", ci se asigura si ca receptorul va reactiona in vreun fel la primirea vestii(va da televizorul mai tare, cauta detalii, fi atent la stirile ce urmeaza, cumpara ziarul in speranta (si cu placerea) de a se informa in plus). E de datoria jurnalistului sa capteze atentia celor din jur, sa le hraneasca interesul, sa le satisfaca nevoia de cunoastere.
La http://www.cafeneaua.com/n - de ikoflexer la: 30/03/2004 15:37:19
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
La http://www.cafeneaua.com/node/view/535 se poate citi un regulament al unui concurs pentru fotografii amatori si pro, concurs care vrea sa militeze pentru o Romanie mai pozitiva

D-nu Lazar, rugam daca ne puteti da numarul articolului cu pricina? -- ca sa evitam confuzia, avind in vedere lungimea conferintei la care va referiti.
- ikoflexer
#13042 (raspuns la: #13007) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
merci pentru raspuns - de desdemona la: 02/04/2004 06:55:09
(la: Cine sunt eu ?)
Ma bucur sa gasesc un interlocutor :)
Cat de departe poti sa mergi in introspectie ...
Practic, poti sa mergi pana la capatul oricarui subiect, dar cu o conditie, care in mod normal nu e usor de realizat. Trebuie sa ai constiinta iluminata de propriul spirit. Asta nu vine de la sine, desi se poate realiza, daca iti doresti si ai un pic de ajutor de la altcineva. Suna esoteric, cred, si multe din cuvintele ce le folosesc au fost deja devalorizate de religie si texte mistice. Ce inseamna sa ai 'constiinta iluminata' ? Nu e o stare a mintii, e o perceptie in plus, care iti permite sa fii constient de relitatea spiritului. E o stare de constiinta - esti perfect lucid si treaz - fara ganduri. Esti constient dar fara a te angaja intr-un proces mental. Ca si cand privesti ceva frumos, cand te bucuri de senzatia ce o creaza privelistea asupra ta, insa nu te gandesti la nimic in acel moment. In acelasi fel poti deveni constient de spiritul tau, o energie foarte subtila, aflata in inima. In acest moment poti sa te privesti fara teama si fara prejudecati si sa te intelegi, si poti afla un raspuns la intrebari importante care te framanta.
Eu am avut norocul de a obinte aceasta 'constiinta iluminata' dupa ce am participat la o mediatie de tip Sahaja Yoga. Ori de cate ori ma framanta ceva, sau ceva nu e in regula cu mine, ma asez intr-un loc linistit si ma uit in interiorul meu. Ai fi surprins sa stii cum - odata ce esti constient de spirit - slabiciunile ego-ului sau emotiilor dispar si minciuna sau scuzele (chiar propriile inventii) dispar. Nu ai nevoie de curaj sau de nebunie, fiindca nu te identifici cu partea mentala (care se simte vizata in aceste momente), constiinta spiritului iti da puterea, linistea si satisfactia, si tot ce simti e o marire a situatiei de echilibru si normalitate (totul e ok).
Odata ce ai aceasta constiinta a spiritului trezita, devine usoara chiar si religia (i.e. relatia cu Dumnezeu). Poti sa simti prezenta lui Dumnezeu in tine, in jurul tau, in altii (chiar in 'dusmani'). Nu e vorba de credinta mentala (cand cred fiindca asa trebuie sau fiindca vreau sa cred), pur si simplu descoperi ca tot ce te inconjoara, tot ce vezi, auzi, simti, e Dumnezeu. Ca si aerul, nu-l vezi dar te inconjoara si te patrunde, si te face sa traiesti.

Problema e ca aceste lucruri trebuie traite, fiindca nu se pot transmite pe cale mentala. Iti urez succes in a-ti trezi aceasta constiinta subtila, poate poti sa faci cum am facut eu, poate o vei afla in alt fel. Trebuie sa ti-o doresti si sa ai incredere in tine.

Cat priveste instinctul si libertatea de-a face rau altora, daca te intrebi de ce iti vine, si privesti in tine, o sa vezi ca e o tendinta a egoului (care prin natura lui tinde sa domine si sa se afirme). Dar privind inspre altii vezi ca si ei (ca si tine) sunt o parte din Dumnezeu (insa o parte care inca nu e constienta de sine) si simti pentru ei compasiune si intelegere si-ti vine sa spui (cu sinceritate) celebrele cuvinte "iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac".

Cred ca m-am lungit (I always do). M-am straduit sa fiu clara, dar stiu ca astfel de lucruri nu se pot explica satisfacator: cum am mai spus ele trebuie traite.

Mult succes, si o zi excelenta !
Desde
#13181 (raspuns la: #13124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
13162 - de Tombola la: 02/04/2004 11:58:05
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Nu sint de acord cu Dvs. Se pot face fotografii artistice impresionante ca mesaj si cu un simplu polaroid. Tehnica ca tehnica dar "mesajul" este mult mai important.
Am vizionat niste expozitii cu fotografii facute de profesionisti numai cu Polaroide sau instamatice sau camere de 50 de dolari de fapt foarte artistice si ca mesaj extraordinare. Aratau si bogatia si cit si mizeria din NY City. :)
Nu tot ce-i tehnic corect in fotografie poate transmite si un mesajul artistului si de asemena putem sa spunem si invers...
Nu stiu de ce ne este rusine cu mizeria din Romania .Tiganii sint ai nostrii la fel ca si PSD-istii votati tot de noi.
Cred ca mesajul transmis de fotografii francezi este mult mai important decit tehnica folosita de ei.

Cu Stima

Andre Morariu
#13197 (raspuns la: #13162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
13162 - de Dinu Lazar la: 02/04/2004 14:51:35
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
pai, stimate domn, eu nu m-am legat de aparatu` lu` hartistu` care este.
Daca aveti cindva timp si dati o goneta sa cititi ce mai scrie subsemnatu` in vorbele despre fotografie de pe situl asta veti vedea ca eu sunt cel mai mare partizan al lomografiei (vedeti la google ce este) si sunt absolut convins ca absolut cu orice gioarsa de aparat se pot face opere de arta. M-am legat eu de aparatul sau de polaroidu` sau de tehnica??? Poate mai vedeti ce am spus, nu are rost sa repet aici, dar daca poate va e greu sa faceti scroll in jos, acolo scrie:
"- desi tehnic aparent sunt corecte, atit de corecte cit pot fi produse de un aparat automat, minuit la marea zeflemea -
- ca idee sunt banale si la limita de foare jos a limbajului vizual si facute la stilul "opreste aici masina sa-i pozam si pe astia" - pozare care se face ducind aparatul la ochi stind in picioare si luind o "amintire" cu un obiectiv care ala e, cine stie care,
- ca estetica sunt dezastru, sunt poze facute de cineva care habar nu are de ce e aia fotografie, facute in bataie de joc, dupa ce ca subiectul e cum e, mai e si fotografiat ca dracu`; o lumina execrabila, umbre foarte urite, compozitie voit idioata probabil, ca subiectul sa fie si mai dezastruos, linii de fuga si de compozitie zero, perspectiva e la pamint,
genul de imagine facute de un inapoiat mintal care zice ca e voit totul si ca e mare arta pe care noi, intzepeniti in timp, nu o putem pricepe."

Asa ca unde ati vazut ceva de polaroid sau vorbe despre tehnic corect ce poate transmite, chiar sunt curios.

Mesajul transmis de fotografii francezi e unul la misto si daca chiar va intereseaza problema despre cum se face imaginea unei natii, mergeti tot la conferinta mea pe la inceputuri si cititi cum un mare redactor de la o mare publicatie europeana a fost dus la ciolhane la manastiri in moldova, si articolul publicat era despre copii strazii si aurolacii de la Gara de Nord.
Nu vreau acum sa dezgrop mortii, dar a fost vazut un membru marcant al gedeseului cum platea niste aurolaci ca sa se ia la bataie si sa filmeze un sanchi cine verite, ca sa faca un film cu care a luat multi bani de la fundatii barosane... cam asa se scrie istoria.
Si ar mai fi chestii, dar plictisim lume a pe aici.
Parerea mea este ca foarte multe lucruri sunt murdare si jegoase la noi si alte multe lucruri sunt minunate si superbe si incintatoare; de ce se vad in lume numai si numai alea jegoase, sa ne spuna iluminatii care mai beau cafele pe aici, dar parerea mea e ca un aport considerabil il aduc incompetentii nostri guvernanti, care este.
Fraza pe care se bizuie propaganda Romaniei acum este "Romania, pur si simplu surprinzatoare"
Tata si mama campaniilor de imagine a fost anul trecut pe aici in Ro si a fost intrebat ce crede de fraza asta si a spus ca e o timpenie.
Nu mai intru in detalii ca nu are rost.
Cum e cu polaroidu?
#13208 (raspuns la: #13197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...