comentarii

va rugam sa ne transmite-ti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. Alice - de Paianjenul la: 05/08/2004 15:29:01
(la: Gramatica si butélia)
"bey, ea termenati, ca ieu acush'k la purecat..."

- Alice, te rugam sa fii rezonabila: aici se discuta chestiuni academice!...
#19096 (raspuns la: #19079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
perversitate romaneasca - de kikih2o la: 11/08/2004 02:20:19
(la: La ce-s bune filmele porno?)
Kiki H2O va prezinta:

Romanul romanesc pervers
- dupa un roman de Mateiu Caragiale -


Stimati cititori si stimate cititoare,

Intr-un cuvant, va propun un roman scandalos. Scandalos de indecent, scandalos de comercial, scandalos de brutal, scandalos de actual. Ceea ce imi doresc de la dumneavoastra este sustinerea si promovarea cartii, inclusiv pe caile nebatute de catre industria de carte. In mod ideal, spectacolul (sau, de ce nu, “circul”) din jurul cartii ar fi o intregire a atmosferei dinauntru. Metoda de marketing a romanului este una de factura noua pentru Romania: el este in mare parte oferit in format digital in mod gratuit, mizand pe curiozitatea voastra de a va procura din librarii textul integral si dorinta voastra de a impartasi si altora ce ati mai citit amuzant, inteligent, made-in-romania, despre vama veche, scandalos, indecent, tabu.

Dupa ce ati fost pe la www.RomanulRomanescPervers.tk, adica, in sfarsit, in urma lecturii, pot sa spun numai ca...

...nu stiu daca v-a placut mult, foarte mult, putin, sau deloc ce ati citit pana aici. Dar stiu sigur ca nu v-a lasat fara o reactie, ca acest text nu intra la categoria "literaturii plicticoase". Este un text cel putin scandalos, sper eu, iar scandalul sper sa se traduca in succes editorial. Va spun verde in fata ca romanul a fost scris avand in cap o idee de marketing, anume ca scandalul provocat sa faca publicitate neplatita textului. Strategia este de a va oferi 50% din text in mod gratuit, mizand pe faptul ca veti vorbi cu prietenii, cunoscutii, amicii despre Romanul Romanesc Pervers, fie pentru ca v-a placut, fie pentru ca v-a dezgustat.
Pe voi, celor carora v-a placut, sau vi s-a parut interesant textul, sau ca merita sa se vorbeasca despre el, va rog un singur lucru: rapiti un minut pentru a transmite link-ul catre roman celor din agenda voastra care ar putea fi interesati de el.
Eventual, adaugati in lista voastra de link-uri favorite Romanul Romanesc Pervers, intrucat restul romanului va fi disponibil pe web dupa cum urmeaza:
- 30 septembrie 2004, continuare Coitum (sectiunile 100-150)
- 30 noiembrie 2004, continuare Coitum (sectiunile 200-250)
- 1 ianuarie 2005, cel de al treilea capitol, Post coitum (sectiunile 380-400)

(A propos: tineti minte sa va uitati dupa textul integral - adica dupa carte - prin librarii incepand cu 1 octombrie 2004.)

Special pentru cei care vor sa dezbata, sa lupte si sa combata, sa deconstruiasca, sa injure sau sa propuna una alta, sau sa fie la curent cu ce mai zice lumea despre roman, sau sa auda cum altii sunt si mai pudibonzi sau si mai perversi decat autoarea sau chiar decat cititorii (hm...), va pun la dispozitie grupul de discutii al Romanului Romanesc Pervers la yahoogroups.

Kiki H2O
Sfaturi...fara pretentii - de mya la: 20/08/2004 11:50:01
(la: Ce fac cu viata mea)
Fiecare dintre noi isi pune mai devreme sau mai tarziu intrebarile la care vrei tu raspunsuri (unii in viata asta, altii in alte vieti, etc....cand le vine sorocul ca sa zic asa). Unii ajung sa-si rezolve mare parte din dileme si sa gaseasca raspunsuri mai devreme, altii mai tarziu. Nu exista formula magica aici, totul tine de fiecare om in parte.

Chiar si faptul ca incepi sa te intrebi despre "nemurirea sufletului" sau despre "sensul vietii si al mortii" si tot e o chestie pozitiva, un pas inainte.

Ideea in sine e ca fiecare om trebuie sa-si descopere raspunsurile singur (da' nu e singur niciodata - e cu Dumnezeu sau mama natura...ma rog, doar ca nu stie asta ...inca). Ca sa ma exprim mai clar - cu ajutorul intuitiei simti ce trebuie sa faci in viata, faci diferenta intre bine si rau si alegi ceea ce tu consideri ca e bine pentru tine. Se poate ca alegerea sa nu fie cea ideala, da - se poate, insa daca intuitia iti face feste (se mai intampla uneori) - te prinzi in ultima instanta si repari greseala facuta.

Pe de alta parte, si greselile isi au rostul lor, fara ele...cum am putea sa avansam? Din greseli invatam, nu? Eu personal zic ca nimic nu e intamplator (in viata) si ca fiecare greseala facuta e un test pe care daca-l treci cu bine (adica inveti din ea ceva si te luminezi pe mai departe) nu poate decat sa te ajute in evolutia personala (spirituala in ultima instanta).

Fa in felul urmator: incearca sa te gandesti mereu ca absolut orice gand care iti vine in minte/fapta pe care o faci - transmite niste unde energetice (pozitive/bune sau negative/rele) care mai devreme sau mai tarziu intra in contact cu alte unde energetice si din interactiune se reintorc spre tine (fa o incercare!)...E putin ca abstracta ideea, trebuie sa recunosc insa daca tu transmiti unde negative - primesti unde negative (perpetuum mobile)...ca le primesti acum sau mai tarziu (cand nici nu te astepti) nu are importanta. Da' le primesti candva. Fiecare actiune isi are reactiunea ei - asta e legea fizicii si se aplica fara dubii mereu.

Sa zicem ca simti ca te dezamageste societatea, nu-ti place ce vezi in jur, ti-e lehamite de una sau de alta. Ce te opreste sa fii fericit/ implinit urmandu-ti pornirea din suflet (sa zicem...) incercand sa iti cauti fericirea in tine, sa fii tu un exemplu viu pentru cei din jur, sa te pui in slujba binelui (sa lucrezi sa zicem la un camin de batrani, din vocatie - sau sa te faci sora medicala - din vocatie sau sa ajuti benevol dupa orele de munca la un orfelinat tot din vocatie)?

Din cele ce-am "prins" citind mesajul tau...spre asta m-as uita...sa fiu in locul tau. Banii si satisfactiile materiale sunt nesemnificative in ultima instanta, in fond tot atata mananci, tot cu o haina te imbraci (nu porti mai multe in acelasi timp), tot in groapa ajungi la final (fara nimic) ... Omenia din om si faptele bune se intorc intotdeauna asupra oamenilor, o sa vezi ca Dumnezeu/ mama natura/ iti umple golurile (stomacului, buzunarului si sufletului) pana la urma.

Ce zici, te-ai mai inviorat un pic? ;-)

Pe vremuri - de Crisa_ la: 22/08/2004 21:03:55
(la: Cum pot publica un mesaj?)
Adica prin primavara, inainte de "lucrarile" la site, exista o varianta de transmitere de mesaje in privat. Ce s-a intamplat cu el?
digital vs. analog - de (anonim) la: 23/08/2004 16:44:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
sigur ca da, am mai citit si eu pareri de genul: in fotografie nu conteaza aparatul, conteaza ideea, poza, ce transmite ea. Am inteles. Am vazut in magazine niste aparate frumusele de unica folosinta. Nu inteleg de ce nu folosesc asa ceva fotografii profesionisti in loc sa umble dupa Hasselblad sau "nikoane", ca doar, repet, ideea conteaza, nu calitatea tehnica a pozei, o poza buna se poate face cu orice aparat.

Am terminat cu ironia, si as vrea sa traduc putin altfel ideea: eu am afirmat ca digitalul este mai ieftin si mai rapid decit analogul (exceptind pe cei care "musca" la marketing si simt nevoia sa-si cumpere de fiecare data cel mai bun procesor aparut pe piata, si aici trebuie sa recunosc, industria IT se pricepe de minune sa-i faca pe oameni sa creada ca softul sau PC-ul care funtiona bine anul trecut trebuie inlocuit), ciclul de invatare a meseriei este mai scurt, sansele de afirmare mai bune fiindca investitia in scolarizare este mai mica. Si am mai afirmat ca multi dintre cei care ridica fotografia clasica in slavi o fac fiindca fac parte din categoria "dinozaurilor batrini" (si nu e vorba de virsta, ci de mentalitate) care se simt frustrati in fata unui calculator. Aici am gresit, e vorba si de frustrarea in fata tehnologiei dar mai mult e vorba de factori economici, generatia digitala, chiar daca nu scoate artistic poze atit de bune ca un fotograf profesionist care face asta de citeva decenii, reuseste sa vinda mai mult, pe bani mai putini la o calitate care este deja acceptata de cumparator. Puteti spune ca asta nu e arta, nu e fotografie. Poate nu e, dar
"arde" la venituri, pina si piata fotografului de nunti e cam terminata.

cititi din nou postarea dl. Buzoianu, din care am sa extrag citeva fragmente,
nu este singurul care se confrunta cu aceleasi probleme:

"Inainte aveai un assistant sau mai multi care stateau pe linga tine si aveau si ce invata iar salariul lor reflecta acest lucru. Acum tu ca fotograf stai pe linga assistant, care stie despre computere cam de 10 ori mai mult decit tine , iar salariul lui reflecta acest lucru."

"Imaginile odata editate trebuiesc transmise. Nu le mai poti trimite prin curier sau FedEx." - nu am inteles de imaginile scrise pe DVD-writerul laptopului nu
pot fi trimise prin FedEx, nu accepta astia medii digitale la transport?

"Problema este insa cu hotelurile. Un hotel 3 stele la Paris sau Milano costa cam 130 de Euro pe noapte. Dar nu poti transmite nimic din el.
Acum esti constrins sa stai intr un hotel de 4 sau 5 stele, ca se te poti folosii de conectiile rapide de internet pe care le au.
Beleaua ca aici o camera costa 300-500 de Euro pe noapte." - da' care-i problema cu internetul mobil de mare viteza ? e clar mai ieftin.


Mihai
#20168 (raspuns la: #20121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
digital vs analog - de Petre Buzoianu la: 24/08/2004 07:07:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Mihai
Nu cred ca ati inteles ceea ce eu am vrut sa spun. Sau poate eu nu am fost foarte clar.
Ca sa trimit niste imagini prin FedEx, ca sunt puse pe CD sau DVD ia tot 3 zile , ceea le va face sa isi piarda din valoarea de NEWS.
Asa ca trebuie sa le transmit. Aici beleaua este ca: In ceea ce fac eu showri de moda, un show are cam 70 de iesiri. Daca dupa editing imi ramin un full lenght si o asa numit "beauty shot" care de fapt este un bust, de fiecare iesire, se fac deja 140 de imagini, la care mai adaugi citeva detalii mai interesante, si niste acesorii, si un show a ajuns deja la 180-200 de imagini editate gata de transmis. Acum o imagine deschisa are in jur de 11megs Canon Eos 1D, 17 megs Nikon D1X, sau 23 de megs Canon Eos 1D Mark II. Comprimate, vor fi in jur de 2 megs una, inmultit cu 200 de imagini, fac 400de megs pe show.
In timpul unui sezon de colectii fotografiez cam 10 show ri pe zi , din care transmit insa doar 6 sau 7 . inmultim acum media de 400 de megs cu 7 si avem 2,8 gigs.
Speneati ceva de internetul mobil de mare viteza ? va garantez ca la cantitatea asta nu este nici mai ieftin si in nici un caz mai rapid
Nu mai vorbesc de faptul ca avantajul hotelului cu linii de mare viteza este ca pun ce am de transmis sa se transmita si ma duc si eu sa DORMMMMM!!!!!!! a doua zi o iau de la capat .
Cit despre fotografia digitala, este o legenda cum ca ar fi mai ieftina. Nu este ! este o legenda ca ar fi mai usor de facut . Nu este ! este o legenda ca cineva lipsit de experienta va scoate imagini mai bune. Nu se poate !
Inca ceva. Un adevarat profesionist, daca este nevoit poate face fotografii bune si cu cutia de conserve. Dar nu este eficient.
#20221 (raspuns la: #20168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografia - de (anonim) la: 25/08/2004 12:35:22
(la: Despre fotografie)
personal sunt adepta fotografiilor facute cu aparatul de fotografiat, desigur unul bun. Ma incanta fotografiile ori de cate ori le privesc mereu redescopar ceva nou. Una e sa stai in fotoliu si sa privesti o fotografie in mana, alta e sa stai cu mouse-ul. Are cu totul alt farmec si imaginea e alta, parca una reala si nu una "fabricata". Si fata mea a invatat sa faca fotografii si are numai 3 ani. As vrea sa ii transmit aceasta pasiune. Monica
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
despre cercetasi - de (anonim) la: 02/09/2004 15:11:44
(la: Ati lasa copilul dumneavoastra la activitati scout/cercetasi?)
buna ziua
eu sunt AFOnU

cuvantul cercetas poate insemna foarte multe. de exemplu:

cercetas (scout in engleza) - este tanarul care face parte din Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei, organizatie neguvernamentala recunoscuta de Organizatia Mondiala a Miscarii Scout (Cercetasesti) fondata in anul 1907 de Baden Powell

exista si cercetasii traditionali si cercetasii marinari (carora doresc sa le transmit calde salutari)

cercetas (scout in engleza) - tanarul care face parte din Asociatia Cercetasii Crestini Romanai din Federatia Scoutismului European, organizatie care respecta principiile fondatorului Baden Powell punand accent si pe educatia religioasa crestina

acum exista alte explicatii care mai inseamna cuvantul cercetas

cercetas - soldat care are ca misiune culegerea de date si informatii din teritoriul inamic
cercetas - elev de liceu care a participat la tabara organizata la Sibiu de Academia Fortelor Terestre

trebuie precizat ca exista o multime de organizatii care folosesc cuvantul cercetas dar care NU au nici o legatura cu Organizatia Mondiala a Miscarii Scout fondata de Baden Powell

pentru mai multe informatii intrati pe www.google.com si cautati cuvantul cercetasii sau scout si vizitati paginile web ale organizatiilor care folosesc cuvantul cercetas

cu mult respect AFOnU
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

Amintiri aduse de valuri... - de DESTIN la: 04/09/2004 07:11:44
(la: Marea Neagra, amintiri)
...din largul marii,sparte in digul uitarii.

Intaia oara cand am vazut marea a fost in vacanta mare,treceam clasa a-III-a A.(asa scria pe eticheta caietului)

Aveam aproape 9 ani,ehe!!! ai mei m-au dat la scoala la 7 ani neimpliniti.

Tot atunci m-a vazut si marea pe mine... cum aratam gol...asa cum ma purtau ai mei pe plaje...

Imi placea apa,stateam si zbenguiam cat ma lasau ai mei,eu ii tot rugam ca mai vreau in apa...aveam si program de plaje "obligatoriu".

Joaca in nisipul fin ce intra peste tot,la baie eram controlat daca m-am spalat bine...mai gasea mama ceva nisip...la "inspectia"de seara.

Porumbul fiert ce se vindea pe plaje tanjeam la el ...insa parintii nu-mi cumparau...imi spuneau:tu nu vezi cine il vinde?eram ascultator...imi cumpara inghetata si mie imi placea.

Da odata aud pe plaje:

-Plesnivar foamea de floricele calde ,va rog!!!

era un tuciuriu...nici nu am mai intrebat daca imi cumpara...il vad pe tuciuriu ca se apropie de noi si zice:

-Plangeti copii sa va ia parintii floricele ,va rog!!!

Nici eu nici sora mea nu am plans...ne bufnise rasul...

Scoicile adunate dupa marimi si forme...eu preferam pe cele mari...sora mea aduna pentru margele...

Intr-o seara am facut o boacana,i-am luat punga cu scoici (melcisori)a sorei mele si le-am sfaramat...asa!!! marunt de tot...ca nisipul.Ce nebunii mai faceam...

La namol,ne manjeam ca nu ne mai cunosteam...care mai e fata si care mai e baiat...si eram mai multi...aveam si imaginatii...la indemnul parintilor...

Acuma...marea a ramas aceiasi, noi ne-am schimbat...cat te pretuiesc copilarie!


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20979 (raspuns la: #20844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inainte de toate, sunt copii... - de ampop la: 07/09/2004 08:42:03
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Inainte de "lupte pentru independenta" este vorba pana la urma de niste copii. Copii care au murit in Osetia, copii care mor apropape zilnic in Israel...iar imi aduc aminte vorba sarbului ce luase parte la razboiul lui Milosevici: "nu muzulman, nu croat, nu sarb...copil..." si izbucnea in lacrimi. Independenta, nationalism, fanatism religios, lupta de clasa...darwinism. Omul fiara care-si motiveaza crimele abominabile prin CAUZA. Sa ne rugam pentru cei ce au murit si aici, si la 9/11 si in Ierusalim, Tel Aviv etc....DACA suntem OAMENI.
Mario
#21198 (raspuns la: #21194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul #21310 - de Muresh la: 08/09/2004 10:49:36
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
OK , transmitem pe aceeasi frecventa .
Chestia principala din postarea mea : Chiar atat de aspru sa fi fost Caiafa intentionand sa-l depriveze pe Iisus de viata vesnica ?. Ar fi fost asta o cruzime inutila si nu mi se pare logic .
#21327 (raspuns la: #21310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
religia si orientarea sexuala - de desdemona la: 09/09/2004 15:13:53
(la: Preoti homosexuali?)
Religia cere manifestarea a ceea ce e mai inalt in om, dorinta sa de-a fi in contact cu divinitatea. Orice om care are inclinatii in acest sens ar trebui sa puna mai putin accentul pe slabiciunile umane, si mai mult pe partea spirituala (acest lucru fiind valabil atat pentru preotul homosexual cat si pentru cei ce-l critica). Daca toti preotii ar fi sfinti, nici nu ar mai exista acest subiect. Dar si preotii sunt oameni, care mai au si defecte (unele mai mari altele mai mici). Cred ca nu e esential pentru oameni sa se preocupe de pacatele altora - exista deja un judecator divin pentru acestea. Mai important e sa se concentreze asupra mesajului principal al religiei, transformarea de sine insusi. Poate ca acel preot transmite bine mesajul religiei care e de importanta primara, fara a amesteca detalii din viata sa personala, care sunt lucruri secundare. Daca cei ce ii vor asculta predicile se vor simti inspirati sa se transforme pe ei insisi, acest lucru e mai important decat pacatul celui ce vorbeste.
Scuze daca m-am abatut de la natura discutiei.

Desdemonovici
turcismul - de AlexM la: 10/09/2004 22:55:26
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
este prin definitie un cuvant aflat in lexicul unei limbi dar care provine direct din limba turca. La fel cum Slavismul vine din Vechea Slava, bulgarisme din bulgara, frantsuzisme din franceza, latinisme din latina ( hei !!! aici numa din "latina medievala", sau reintroduceri noi in limba, ca restul e m o s h t e n i t dom'le. Sper sa intselegi care e diferenta, alea nu mai sint "latinisme" alea sint "zestre"('tui neamul lui ca asta suna a cuvant dacic) de la "mama noastra" :-PPPP)

Ce zisesi tu acolo nu sint "turcisme" dar sint cuvinte turcesti. A face diferenta !!(rugam frumos, doar nu sintem la talcioc [looooooooooool])
io mi se pare ca recunosc pe acolo numa ceva cu "iubesc" acel sevyorum si hai ca mai dau si eu un "anamadâm" ca pe drept spui, io nu intseleg nimic din alis-verishul lor. Amadâm?

:-)
#21724 (raspuns la: #21706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desdemona, - de Jimmy_Cecilia la: 14/09/2004 13:16:50
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
Daca mi s-ar întâmpla, cred ca as filma si în plus de politie, as transmite filmul la toate televiziunile posibile..
asta este de ne-acceptat!
#22215 (raspuns la: #22210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pofta ungurească - de SB_one la: 14/09/2004 22:12:31
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
Pofta ungurească


S-a trezit "prinţul Tristan de Bathory" zis şi
Prinţul de Transilvania


În internet (la www.tristan-bathory.com) ni se prezintă "măria sa Prinţul Transilvaniei", un neica Tristan Bathory, care pretinde că ar descinde direct din dinastia de Bathory. Acest domn, care actualmente locuieşte în Ungaria, pretinde pe situl său -în 4 limbi europene- posesiunile din Transilvania, Lituania şi Polonia ale familiei Bathory şi se vede ca singurul urmaş al Hoardei de Aur şi al regelui Bathor.


Efendi ne transmite că vrea să ofere celor 2 milioane (sic) de locuitori ai Transilvaniei, o soartă mai prosperă şi mai civilizată...






SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#22302 (raspuns la: #22296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTIN, - de Denysa la: 19/09/2004 14:58:44
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am incercat sa iti transmit o adresa ajutatoare insa mesajele mele -comentariile apar dupa un timp.Deja am vazut ca ai gasit si ti s-a oferit si o alta adresa cu traducerea .In limba germana voi continua sa incerc a traduce dupa cum am mentionat anterior.

BYE!
#22862 (raspuns la: #22810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zic si eu... - de Pheidippides la: 22/09/2004 18:08:41
(la: Ateu convins!)
Acu' eu nu prea ma pricep la lucruri care exista dincolo de imaginea mea din oglinda. Cat priveste problema de care vorbesti aici, in treacat fie spus, cu daruire si abnegatie, au cred ca trebuie sa insisti. Nu se poate ca prietena ta, spirit mic din cate imi dau seama, sa nu realizeze ca vaca nu da lapte dintr-o coincidenta nefericita, ci datorita lui Dumnezeu. E imposibil sa nu creada, eu am folosit experimentul si mi-a reusit, dupa ce o sa-i spui ca un soi de hirciog, de mangusta, oricum ceva din desert, nu naste, chiar daca e insarcinata, daca in acel an nu e suficienta hrana. Dumnezeu, cine Altul, ii comunica pe cai nestiute de noi, ca nu are de gand sa de-a drumul la apa pentru a produce mancare. Daca totusi rezista, pentru ca astia sunt caposi, ateii zic, asa cum subtil remarcasi si tu, incearca cu altceva. Adu-i aminte de Inchizitie, de cruciade, de mizeriile care se petrec la adapostul sutanei. De multitudinea de oameni care, ca si ea, erau considerati niste eretici.
Adu-i aminte ca, la baza, eretic insemna "cel care gandeste altfel". Adu-i aminte ca tot ce facem bun nu e meritul nostru, ci al Lui, iar tot ce facem rau e proprietate personala a oamenilor.
Daca nici asa nu merge, nu-ti ramane decat sa te gandesti ca poate ea nu incearca sa-si ascunda slabiciunile dupa atotputernicia Lui sau sa-si gaseasca raspunsuri in afara ei. Caci, in bunatatea Lui, asta poate fi menirea ei: sa nu Creada. Na, ca am vrut sa fiu ironic si nu mi-a iesit deloc.
Cineva spune ca "Foarte putini atei nu sunt in acelasi timp si ignoranti". Acu' eu iarasi nu prea ma pricep. Eu stiu o poveste moralizatoare, din asta care prinde astazi, ce zice ca o femeie credincioasa avea o carte in casa, "Probleme zborului in cosmos". Toata lumea pica de emotie cind o vedea odihnindu-se lasciv, cartea nu femeia, pe masa din sufragerie. Intrebata, domna, sincera din fire, a spus ca o foloseste drept fund de lemn pentru mamaliga, nu de alta dar era mai groasa si nu se topea fata de masa. Nici nu stiu ce am vrut sa spun, dar sigur e mai corect decat ce au spus altii.
Acum fug ca menirea mea deja a luat-o la vale, suparata ca am indraznit sa ma opun unui lucru pe care nu pot sa-l inteleg, nu pot sa-l intuiesc, nu pot sa-l simt, dar care sigur ma asculta in noptile cand sunt singur. Si, pe langa faptul ca are urechi pentru lucrurile importante pe care i le transmit, mai si rade, spre deosebire de voi, la gluma mea cu mamaliga.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...