comentarii

vacanta la munte la bunici


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pickysor... - de Lady Allia la: 23/07/2007 13:36:21
(la: tu de unde esti mah, ca mereu uit?!!!)
:)...de Arad ma leaga multe amintiri frumoase. Vacantele cand mergeam cu bunica la sora ei...o femeie deosebita si plina de viata.

daca e vorba de bantuit...ehheehei...
am bantuit de imediat dupa ce m-am nascut.
M-au luat bunicii la ei intr-un sat de langa Oradea, apoi din cand in cand trebuia sa imi fac valiza ca mergeam la cealalta bunica in jud. Alba.
si...am ajuns sa locuiesc si cu mare drag as spune in Moldova - Adjud. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca am sa ajung aici si am sa iubesc atat de mult locurile acstea.

De amestec...hahaha!!!
Doamne ce increngatura de amestec mai am! Dar mi-s mandra de ce is!
Un sfert mi-s maramureseanca din Asuajul de Sus - dupa bunicul din partea mamei.
Un sfert mi-s bihoreanca - dupa bunica.
O jumatate mi-s "albaneza" :))), cum zicea bunicul adica mi-s din jud. Alba - dupa bunicii din partea tatei - adica dupa tata.
Bunicul era din Ramet, unde este si o manastire deosebit de frumoasa. Casa parinteasca este un...diamant de suflet!
Spatele casei e asezat pe o stanca de munte, pridvorul sta pe doi stalpi grosi de lemn, iar pe sub ea curge un paraias.
Este...minunea mea de lemn plin de magie!
Bunica e din Aiud. Un oras pe care oamenii il cunosc doar dupa inchisoare, dar eu il iubesc pentru ceea ce este el.
O micuta bijuterie a Ardealului.

Oradea nu ma caracterizeaza.
Ma atrag mai mult oraselele mici, pline de suflet, de liniste si care au o personalitate aparte.
Daca ar fi dupa mine mi-ar placea sa am o casuta la tara. Iubesc oamenii de la sat. Oamenii aceia simpli si cu multa dragoste de Dumnezeu si de vorbe calde.

Daca e sa spun cat am eu la pantof :)))))))))), dar hai fie - am 34, adica 22 in numere vechi :)))))). Ma incalt doar de la copii :))))))).

Oricum...viata ne ofera multe surprize si poate peste cativa ani...doar amestecul sanguin, locul nasterii si al copilariei vor mai ramane fixe...ca locatia actuala se pot schimba!
#218424 (raspuns la: #218204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desculta - de mihaelaq la: 08/12/2004 00:07:16
(la: vacanta ce mi-o doresc)
Practic nu ar fi chiar imposibil. Nu te obliga nimeni sa calci prin spini, cioburi etc. ori sa mergi numai pe asfalt.
La varsta asta nu m-as mai incumeta sa fac acest tur, dar "atunci" l-as fi facut (daca ar fi fost dupa mine)....
De mica si pana in ultimul an de facultate imi petreceam o mare parte din vacanta de vara la bunici, si umblam numai desculta (la sosire sandalele aterizau sub pat, si acolo ramaneau pana in ziua plecarii)....
#31072 (raspuns la: #30819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
Horia, - de maimuta la: 24/11/2005 18:43:04
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
sunt de acord cu tine.
vreau sa vad zapada, doar daca ma duc in vacanta la munte. de schiat nu stiu sa schiez.
imi place sa fiu cu gasca si sa ne batem cu bulgari de zapada. da' sa arunc numai eu:)))
#90346 (raspuns la: #90344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul din noi - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2006 13:01:24
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)
Mi-e dor de vremea cand ,copil fiind hoinaream prin munti cu bunicul si bunica de micile prostioare pe care le faceam la scoala ori acasa...De fapt si acum sunt un copil mare.
tzutzurica - de hard-candy la: 20/08/2007 02:38:04
(la: Declin sau evolutie spirituala?)
eu m-am oferit... dar oamenii iremediabili si frustrati nu pricep nimic !ma plictisesti,blondo!am crezut ca esti mai buna de-atat.Mai ia-ti o vacanta 'pe munte' caci adevarat graiesti:''mai lasa-ma,soro'',vezi-ti de 'conferintele' tale!Pe de-o parte ,ma bucur ca iti place sa scrii la mine :))))dar pe de alta imi e mila de tine cand vad ca n-ai nimic de spus!Cand oi avea tu creier pentru conferintele mele ,atunci sa lasi urme.Ma plictisesti,blondo...pleaca din conferinta mea :)))))te tzii ca scaiu'!Esti de ceva ani aici degeaba,n-ai invatat nimic!Ia-l ca ultim raspuns adresat tie,este bonus!Ineptiile sunt obositoare!
#228188 (raspuns la: #228187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salariul - de Roman Haduch la: 04/10/2007 19:20:58
(la: o intrebare, acolo...n-am voie? )
am un salariu de incadrare de 1650 lei .
Nadejdea mea este ca in viitorul imediat , sa am o licarire si sa incep sa produc resursele financiare necesare aducerii din idee in realitate a proiectelor cugetului meu. Doresc sa imi intretin corect familia , sa construiesc un centru crestin de vacanta in muntii Romaniei si sa modernizez gospodaria socrilor din judeţul Teleorman.
Eu cred ca in Romania se pot obtine resurse financiare substantiale si , in mod cinstit .Am exemplu pe Becali , pe Base, si as putea continua cu exemplele . Imi pare rau ca nu te pot sprijini in prezent dar dupa ce realizez primul milion de euro, te rog sa imi aduci aminte sa fac cinste. Voi oferi o masa , prin internet . Pun un cont pentru plata consumatiei ce va fi comandata de fiecare suflet din clubul de CAFEA .
cu respect Roman Haduch
p.s. andruschai ii trimit un frumos buchet de trandafiri , 3 rosii si 2 albi , pentru ca nu , acum , nu ma vede dna. Haduch. Apropo de scumpa mea , careia ii multmesc pentru ca a facut din mine un om calm. Adica , adica nu vreau sa dau explicatii. Pastrati chestia asta ca un secret . Totusi nu pot sa nu spun ca Mare este Dumnezeu. Era o vreme in care ma enerva doamna Haduch de ma scotea din sarite , spumegam de furii si aveam GANDURI VIOLENTE . Pana in clipa in care am ingenuncheat si am zis lui Tata Ceresc, " Tata ceresc iti multumesc pentru iubita mea , pentru dna. Haduch , mama a copiilor mei, iti multumesc mult pentru ca prin ea, prin iubita mea , TU imi examinezi calmul din inima . Iti sunt recunoscator. Din acel moment nu mai m-am enervat . Si azi strig Aleluia! Traiasca Dumnezeu !

bubu - de Apoll la: 11/02/2010 00:29:08 Modificat la: 11/02/2010 00:31:13
(la: de-ale copilariei amintiri(2))
Prin clasa a doua in vacanta de vara la bunici.Aveam un prieten cu vreo cinci ani mai mare ca mine care nu-mi refuza aproape nimic.Aveau bunicii un butoi de lemn pe care nu-l mai foloseau.Intr-o zi cand nu erau acasa m-am tiganit mult la prieten sa ma "traga cu butoiul" ca nu prea voia.Eram si sub influientele lui Huck Finn si ma gandeam ca o sa-l depasesc.In fine,am rostogolit butoiul pe un deal de vreo suta de metri.M-am bagat in butoi si amicul a inceput sa-l rostogoleasca la vale tinand mainele pe el.Pe la jumatatea dealului a pierdut controlul si butoiul a luat-o la sanatoasa cum a vrut el.Si-a avortat sarcina abia in vale intr-un pietroi.Cand am iesit din el aveam smirghiluite sprancenele,nasul,urechile,obrajii ,coatele si genunchii.A urmat un adevarat tambalau ,aia batrani sustineau ca mi-a facut-o anume si nu-i induioseam cu argumentele mele.Conflictul l-a rezolvat dupa vreo doua zile tata care ma cunostea bine si mi-a mai smirghiluit si el f'o doua peste anumite parti moi care nu fusesera afectate de rostogol.:)
amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
DONNA - de (anonim) la: 23/09/2004 17:11:46
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
da, incerc acelasi sentiment, desi ma temeam de el inca din adolescenta.Eu implinesc pe 12 oct 29 de ani si nu imi mai gasesc locul...Il gasisem?nu cred..ma doare ca imi caut de o luna si jumatate un alt loc de munca, si ca fac traduceri si pregatiri intre timp, slabut...ca a fost vacanta...am senzatia amara ca nu am dupa ce sa trag linie,,,ca am inceput multe lucruri si am terminat putin..mult prea putin
bunica imi spunea cand eram copil, om simplu de la munte :"branza buna in burduf de caine.."
de ce? nu stiam atunci, acum am insa o idee ce se contureaza din ce in ce..nici poeziile sau ce Dumnezeu am scris nu imi mai plac si am un stil aberant de a consuma TIMP..
timp care ma strange parca ca o camasa prea stramta....
da myriam, stiu bine cam cum te simti..
In ´90 la prima venire a min - de mya la: 23/09/2004 18:58:58
(la: suntem corect informati ?)
In ´90 la prima venire a minerilor in Bucuresti, ma aflam singura intr-o mica vacanta la bunici, in Moldova (intr-un oras mare). Ei bine, am vazut totul la televizor (TVR Libera ;-) ...tare, nu? ), "ordinea" facuta de catre mineri sau de catre "oamenii de bine", toate amanuntele, inclusiv pe "drogatii" ce-si duceau zilele in corturile slinoase din fata Teatrului National.

Ce se intelegea de la televizor era o minciuna, o aberatie. Ca tot vorbim de manipularea maselor. Rudele la care ma tot duceam la mese zilnic ma intrebau cu indignare cum se poate asa ceva, ce cauta drogatii in centrul orasului, cum de nu se iau masuri. Eu le explicam care e treaba, despre punctul 8 de la Timisoara, despre faptul ca fusesem seri la rand in piata Universitatii cu oameni (rude si prieteni) normali la cap, in fine. Da´ rudele nu ma ascultau, ziceau ca bat campii si ca nu stiu ce zic. pe scurt, nu ma credeau. Inutil sa va zic ca toti votasera cu Iliescu. Nu puteam sa fiu nici prea agresiva ca nu aveam toate informatiile necesare. Ma intrebam si eu...ce e cu drogatii aia din imagini.

Cand m-am intors in Bucuresti, prietenul meu, care ma astepta la tren, mi-a strigat sa ascund aparatul foto (eram in faza in care faceam poze in nestire). Era plin de mineri in gara si in timp ce ne caram, prietenul mi-a dat raportul ce si cum. Il oprisera si pe el minerii cu o zi inainte (avea parul mai lung!), norocul lui insa ca avea o legitimatie de serviciu la el (cu poza) pe care scria muncitor practicant (desi el lucra la o revista in limba germana, ca corector sau asa ceva). Pe urma am aflat ca un fost coleg de-al meu de munca (inginer constructor) fusese batut cu bestialitate de catre mineri. Omul, proaspat pensionar, iesise in oras cu sacosele sa-si faca piata in Amzei da´nu a mai apucat. O "femeie de bine" a aratat cu degetul spre el urland ca isterica ca l-a vazut in piata cu "golanii". Tipul a ramas cu sechele la cap ani buni (s-a curatat intre timp). Culmea e ca el votase cu Iliescu...da´ce mai conteaza...

Sau:tot in ´90 eram intr-o deplasare cu niste colege la Suceava. Am tras la un hotel din centrul orasului. Tipa de la receptie cand a vazut ca suntem din Bucuresti a inceput sa faca conversatie de mahala, ca noi in Bucuresti am votat altfel (tocmai fusesera alegerile generale, da...alea din Duminica Orbului)...pe scurt - tzatza de mahala. Noi cuminti nu am comentat, am lasat-o in durerea ei. Ei bine, in fiecare dimineata ieseam la prima ora si bantuiam orasul in cautarea ziarului "Romania Libera". Cum intrebam de ziar la cate un taraba cum se intorceau spre mine din toate partile priviri pline de ura. Dupa cautari intense am dat pana la urma de un tip care avea si ziarul dorit de mine (in incinta garii). Ca lumea, nu? Si cica fusesera alegeri libere.

Acum doi ani ma intorceam cu masina din concediu spre Germania. Prin Craiova mi s-a pus pata sa iau "Dilema" ca tocmai aparuse si la plecarea din Bucuresti nu apucasem sa o cumpar. Am oprit la 4 chioscuri de ziare pana s-o gasesc. La ultimul tipa care mi-a scos Dilema" de sub tejghea mi-a zis ca are doar 3 bucati si ca de regula le da inapoi (ea le comanda fiindca citea revista cu nesat!). Tot spera sa o vanda si altora...Vorbesc aici de Craiova, oras mare cica...nu catun din varf de munte!

Revin in prezent. Am o ruda in familie (nu dau nume) care lucreaza la trustul de presa Catavencu. Toti de acolo stiu ca in Romania nu mai exista de mult timp televiziuni si ziare independente (alea care au ramas...se pot numara pe degetele de la o mana).

Asa ca...faza cu alegerile libere...e o gluma proasta. Sigur ca sunt libere da´constiintele oamenilor sunt manipulate prin mass-media. La fel cum toata viata politica, tot ce e in societatea romaneasca e manipulare a maselor (de ani de zile). Vorbesc la modul general, cred ca intelegeti unde bat. E suficient sa va aruncati ochii pe cele mai recente sondaje de opinie, viitorul nu se intrevede prea roz.

Sa dea Domnul sa ma insel da´ma indoiesc!

#23185 (raspuns la: #23020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici eu nu ma recunosc in tex - de mya la: 06/12/2004 03:19:18
(la: Generatia de afara)
Nici eu nu ma recunosc in textul de mai sus la toate chestiile. La foarte putine de fapt. Mai mult la faza cu Romania pe care o purtam in suflet, Romanie care revine in amintiri doar prin lucrurile placute insa realitatea cruda e cu totul alta. Ma gandesc la bunicii care nu mai sunt, la satele izolate de munte unde-mi petreceam vacantele si la puloverele pe care le tricotam la gura sobei (cand locuiam cu bunica)...soba, in care bagam cate un cartof sa se coaca (il haleam cu sare si unt). E vorba de o anumita atmosfera, de copilarie...de chestii care trezesc nostalgii.

Cat despre sarmale, slanina afumata, palinca si cozonaci...eu nu le duc dorul, din simplul fapt ca sunt vegetariana (de multi ani), nu beau alcool niciodata si nu mananc zahar sub nici o forma (bine hai...rar de tot, sa zicem o data pe an).

Nu visez sa ma intorc in tara cu bani ca sa-mi iau case, scule sau mobile tari. Nu mi-au lipsit multe in copilarie...si chiar daca mi-ar fi lipsit, nu cred ca as fi facut o drama din asta. Sunt doar niste lucruri, nu au suflet, sunt trecatoare. Aveam prieteni cu parinti bogati pe bune (sefi de gostat, macelari, securisti, etc.)...si totusi nu ii invidiam pentru masinile, casele si sculele pe care le aveau pustii. Erau prea simpatici si relaxati (nefiguranti). "Pustii" s-au carat toti peste granita, nu ca sa faca bani mai multi (ca nu era cazul, aveau gramezi) ci ca sa traiasca normal, fara compromisuri (precum parintii lor, deh).

Nu mi-e dor de manele fiindca nu le-am ascultat niciodata (decat cu forta) si nici nu salivez dupa...seminte (sa zicem ;-)).

E drept ca vorbesc cu parintii la telefon des (e ieftin, am prins o firma convenabila), ma vad cu ei prin webcam si "discutam" prin Messenger. Si apoi...parintii sunt fericiti, sunt inca tineri, foarte optimisti, activi (bani au fiindca lucreaza mereu in plus) si ma viziteaza in orice tara m-as afla.

Asa incat numai alienata nu pot sa zic ca sunt...din contra, sunt normala peste tot, sunt tot eu in fond, nu sunt altfel decat eram cand traiam in Romania.

Cat despre striptease...ideea nu e rea, chiar! Am vazut deja in ziare niste anunturi...voiau dansatoare exotica cica...hm. M-ar lua sigur, am facut gimnastica de performanta in copilarie, pot sa ma "sparg in figuri" la o adica. As scoate bani frumosi ;-). Numa' sa nu afle sotul meu ca i-ar cadea fata...oau, ce soc! Sa ma fac ca plec la facultate si sa ma invart pe bara aia verticala, ai?! Fata nevazuta a lu' Mya...misto de tot.

Stati mai frati romani ca glumesc...eu sunt aia cu manastirea...sa fim seriosi, zau asa. Auzi...exotica...ptiu drace :-)))).
#30802 (raspuns la: #30786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu voia dumneavoastra domn - de gabriel.serbescu la: 21/02/2005 22:01:30
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Cu voia dumneavoastra domnilor, romanii inainte de comunism nu erau romani. Erau ardeleni, banateni, olteni, munteni, dobrogeni, moldoveni si altii.
Romanii din Banat, ca sa iau exemplul cel mai cunoscut mie, se simteau banateni. In ciuda despartirii fizice cu Banatul sarbesc, se simteau banateni inclusiv acolo, si limba ce se vorbea era un amestec de slavo-romano-austro-germana, perfect coerenta si de o plasticitate deosebita. Bunicul cunostea germana si maghiara, si asistand la taclalele intre vecini nu simteam nici hilaritate a la Vacanta Mare si nici altceva, cand se amestecau prepozitiile sau chiar cuvinte intregi.
Nivelul economic in Banat era deasemenea bun, (folosindu-se un barometru deloc ortodox, marturie o stau comunitatile puternice de evrei) iar astfel de nivel nu era decat mostenirea austro-ungara lasata oamenilor locului, constand evident intr-o mentalitate liberala si dedicata oricarui tip de activitate remunerabila.
Unirea la 1920 a Banatului si a Transilvaniei cu Romania a produs primele cazuri de coruptie, si in cartea ¨Romanii e destepti¨ Alex Gheo povesteste in ce mod, odata cu schimbul administratiei, incepeau sa fie substituite si obiectele din cladirile publice de catre noii directori de scoala, veniti din Oltenia sau Moldova.
De altfel e unul dintre putinele cazuri in istorie cand muntii unesc, respectiv Carpatii, de obicei fiind granite si frontiere naturale, ca sa ma folosesc de o asertiune a lui Boia.
Comunistii nu au facut decat sa continuie un proces de unificare culturala inceput pe vremea monarhica, si astfel s-a creat inclusiv pentru banateni si ardeleni plenul sentiment patriotic de roman, de care duceau lipsa pana atunci.
Una peste alta, odata cu instaurarea lui Dej, au inceput sa dispara catolicii, turcii din Dobrogea, si restul de comunitati minoritare. Ceausescu a continuat romanizarea masiva si daca pe la 1950 in aceiasi Dobroge tatarii musulmani traiau in proportie de 70%, in doua decade au fost redusi la 20%.
Astfel de cazuri se cunosc in Banat, si doar orasul meu natal-Caransebes, dintr-o comunitate de 15.000 de oameni s-a dublat cu aportul moldovenilor si a oltenilor. Totodata s-a purces la constructia grabita a cateva biserici ortodoxe, iar centrul orasului, de arhitectura baroca , a fost daramat si substituit cu blocuri.

Personalitatea romanilor e una conflictiva pentru ca romanii au conflicte la nivel de identitate, si un meci Poli-Steaua, Poli-Arges, Poli-Iasi, etc, reflecta prin intermediul lozincilor galeriei, cel mai bine un astfel de conflict, cat se poate de etnocentric, insa la fel, cat se poate de natural. De o aceiasi forma, in fata migrari masive in Timisoara, se pot observa inscriptii ¨moldoveni go home¨sau de alt tip.
Nu incerc sa ranesc nimanui sentimentul patriot, insa comunistii in acelasi timp au confiscat si istoria, preschimband-o si plasmuind-o in functie de interesele vremii. Personal, ca banatean, ma simt mai legat de fanfarele sarbesti, de cultul german fata de munca sau ordine, decat fata de tot ceea ce poate insemna Romania.
Cu permisiunea dumneavoastra, Romania e o himera.



in timpul-vacanta - de Cristall la: 02/03/2005 20:28:08
(la: :) Panselute :))
In timpul-vacanta.
Vreau sa traiesc din nou in timpul-vacanta; acel timp care seamana cu un pui de catel, ce asezat pe labutele din spate, urmareste pe perete, nedumerit, reflectarea soarelui in oglinda unui copil pistruiat si carn.
Si da din codita si hamaie dupa umbre pe pereti, dornic sa se lase prins de jocul luminilor.
Numai ca vine si o vreme cand puiul creste se face dulau respectabil, cu preocupari serioase si hamait pe masura; atunci e vremea ca si eu sa-mi iau iar turma de oi si sa plec pe munte iar pe fostul catel sa mi-l fac tovaras :)
Lumea mea - de flipper la: 27/10/2005 19:58:53
(la: În colţul meu, în lumea mea)
...e acolo unde am crescut, poate semana a cliseu demodat ceea ce spun, in mine nu m-am putut refugia niciodata, atunci cand ceva m-a coplesit.
Inainte reteta fericirii era simpla, chiar in timpul studentiei...luam trenul spre casa, intre munti, unde am trait cele mai teribile ierni, cele mai placute veri, unde am pierdut adesea, dar castig mereu!
acum privesc pozele, cheltuiesc sume astronomice sa aud telefonic voci cunoscute, si, asa cum cineva spunea aici mai demult, toti avem Medeleniul nostru, dar sensul vietii e mereu inainte.

Acolo intr-adevar amarul si inutilitatea anumitor perioade din viata,se volatilizeaza! Cand ma apropii de casa imi vine si acum, matura fiind, sa sar din masina, sa alerg pe jos, sa-mi salut in graba turma de pisici, sa vad ce flori a mai plantat mama, ce legume misterioase mai cultiva, sa-mi salut toti prietenii din trecut...si fara nici un efort piere totul, ca si cum s-ar fi intamplat cu un veac in urma.
poate nu sunt prea coerenta, ceea ce vreau sa spun e ca eu am un loc, outside, unde sunt eu insami, indiferent ce mi se intampla...
ceea ce ma doare e faptul ca am ales involuntar in viata, mereu strazi care m-au indepartat de acel loc, acum ar fi tardiv sa incerc a ma intoarce altfel decat in vacanta, poate ca a trai acolo ar diminua tot farmecul si efectul curativ...
Acum stiu ca nu ma voi putea intoarce nici de Craciun, voi aprinde in gand lumanari la mormantul tatei si a bunicilor, voi inghide ochii in valtoarea consumista a lumii in care ma aflu, si voi simti frigul taios de acasa pe obraji, mirosul de brad...si gata...
Stiu ca nu e acelasi lucru, ca viata are o alta viteza aici, poate cu timpul voi avea resursele sa ma intorc mai des, dar nu acum...

abbibal - de Lady Allia la: 13/08/2008 10:35:30
(la: Începutul unui microserial, dacă vă interesează)
cred ca de aia mi-asi fost atat de drag de la inceput :) - chemarea locurilor...
eu am copilarit pe la Aiud, Ramet...am umblat vaile Muresului, iar Ciugudul...e pe una dintre ele, nu? :D

la Sloboda la cabana imi petreceam vacantele - aveam noroc ca unchiul meu era administrator acolo. Doamne ce zile frumoase!
ma trezeam cu padurea in fata ochilor si ziua o hoinaream dintr-un capat in altul. incercau ei sa ma sperie, dar nici o sansa. nu ma temeam de lup, urs, mistreti :)))). doar de intuneric, dar ala nu avea treaba cu mine :).

si eu te-am urmarit :), chiar daca printre lacrimi stateam chitic si taceam.

Oarda...am fost doar o data cu bunicul - era sofer pe "cursa" :). Este intre Sebes si Alba Iulia, nu? Imi amintesc putine, dar stiu ca si mie mi-a placut ca si copil comuna :).

Dintre toate insa...Rametul mi-e la suflet. Salbatic intre munti, rasfirat, iar pe la ore de sarbatoare se aude dangatul de la Manastire...
Bitterdream, - de Bucu la: 13/07/2009 21:51:24
(la: A picta cu lumină)
daca tot m-ai întrebat, iaca, zic. tii minte poza ceea cu "tâmplarie" tot de la confa asta? ei bine, în acelasi muzeu e facuta si asta. stiu, suna ca dracu si-i da acum o nota falsa, dar asta e, pe unde umblu eu aici n-o sa gasesc in veci asa frumuseti decât la muzee...

ei, dar focul (macar atât!) era adevarat. si mi-a amintit de cuptorul bunica-mii, pe lânga care ne lungeam in vacante. undeva între banat si oltenia, în munte ...
#461814 (raspuns la: #461797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prole: idee serioasa de vacanta - de Honey in the Sunshine la: 10/05/2011 18:37:42
(la: A Place to go)
Liguria: de la un capat la celalalt. Ventimiglia - Sanremo - Alassio - Genova - Recco - Portofino - Rapallo - La Spezia - Cinque Terre - Portovenere.

Ai absolut tot ce ti-ai putea dori de la o vacanta: peisaje naturale superbe, mare, munte, flori, maslini, lamai, portocali, mancare extraordinara, arhitectura rurala, arhitectura urbana de la ruine romane la cetateti medievale la palate renascentiste, baroce, neoclasice, moderne. Serios, orice ti-ai putea dori si toate la superlativ. Si-n plus concentrate in 400 de km pe care ii faci in proportie de 90% pe autostrada.

Am fost de multe ori, dar saptamana trecuta chiar am facut turul asta complet si a fost una din cele mai misto mini-vacante.

Daca nu ai fost, cauta pe google macar unul din locurile citate, o sa te convinga, te asigur!




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...