comentarii

val si stanca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
hon, - de anisia la: 20/04/2011 10:03:40
(la: Unde ati emigra?)
am calatorit mult in ultimii ani. in total 27 de tari. am trait in diferite tari, pe diferite perioade. din toate cate le-am vazut si cate le-am trait, daca ar fi sa ma apuce revelatia si sa-mi schimb complet modul de trai m-as retrage frumos pe coasta de vest a Irlandei. mi-as lua o cabanutza undeva chiar pe coasta, acolo unde se loveste valul de stanca. imi plac oamenii, imi place cultura, ador accentul cu care vorbesc, precum si noua bucatarie irlandeza bazata pe legume si peste / fructe de mare, nu-ti mai zic de verdeata si peisajele alea de-ti intra-n suflet si nu mai ies de-acolo.
e un singur minus in ecuatie: se conduce pe partea aialalta a drumului, dar ma gandesc ca n-ar fi rau sa vand masina si sa-mi iau o bicicleta...:)
GLOSSA : ce e val, ca valul trece.. - de JCC la: 15/10/2003 11:09:44
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Eminescu : Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate 's vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te'ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamnã, de te cheamã
Tu rãmîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne sunã multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sã le asculte?
Tu aseazã-te deoparte.
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipã tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se ceartã,
Tu în colt petreci în tine
Si'ntelegi din a lor artã
Ce e rãu si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.

Cãci acelorasi mijloace
Se supun câte existã.
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselã si tristã;
Alte mãsti, aceeasi piesã,
Alte guri, aceeasi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamã.

Nu spera când vezi miseii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi
Intre dânsii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãs;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca sã schimbe actorii'n scenã.
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te'ndeamnã, de te chiamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã stii a lor masurã;
Zicã toti ce vor sã zicã.
Treacã'n lume cine-o trece;
Ca sã nu'ndrãgesti nimica,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate;
Vreme trece, vreme vine.



acum vreo doi, trei ani - de (anonim) la: 08/12/2003 02:56:13
(la: In curând Craciunul..)
am petrecut un Craciun de neuitat.
lucram pe atunci in Cluj
si m-am intors cu o prietena
cu masina spre Brasov.
pe valea Bogatii
toata ziua a plouat
si a inghetat.
masina noastra nou nouta
s-a izbit in cea mai tampit construita curba din istoria Romaniei.
motorul s-a facut praf
deoarece am ,luat' un bloc de stanca
cu cutia de viteze.
era frig si umezeala.
am stat pana dimineata la cinci
sa ne scoata cineva din acel iad.
singure.
si cantau lupii la urechea noastra.
geamurile la masina erau sparte
si motorul nu mergea...

doua zile mai tarziu
colindam cu prietena mea si cu sotul ei...
in Poiana Brasov
vilele dintr-o anumita zona sunt identice.

eram inghetati de pe drum
si am intrat cantand
in vila.
20 de secunde ne-au trebuit
sa intelegem ca am gresit usa.

ne-a bufnit rasul.
o jumatate de ora am ras
cu oamenii carora le luasem cu asalt de colind, usa.
A fost frumos.
Minunat.
Ca toate serile de Craciun.
Cand magia zapezii
iti cuprinde sufletul...
Cata
Vine valul - de andrei p la: 13/09/2004 13:22:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe 28 septembrie se deschide Targul Photokina la Koln.
Firmele mari se pregatesc de un an de zile. Pentru toate aparatele digitale, senzorul este foarte important. Dar nu numai acesta. Progresele unui senzor nou dau probleme in productia in serie. De regula acestea intarzie cu luni de zile aparitia noului model.
A aparut prima revizie cu Fuji S3 pro, pe www.dpreview.com . Acesta are noul senzor, la 6Mpx cu dinamica extinsa, sau 12Mpx normal, care (se pare) va fi folosit si de Nikon.
Superioritatea Pro a Canon 1 Ds are zilele numarate. Dupa Photo-Kina, aproape sigur altul va fi numarul 1 mondial. Si Nikon – si Canon – pot anunta noutati la inalt nivel.
Dar sunt de asteptat zeci (daca nu sute) de surprize importante.
Cum PhotoKina este in Germania odata la 2 ani, surprize adevarate ar trebui asteptate si din Europa. Daca Rollei a fost jalnic la PMA in februarie, va arata acum macar un prototip. Va scoate Leitz la iveala Leicaflex-Imacon digital back ? Sau mai mult? Finlandezii de la Nokia au in pregatire telefoane cu 6Mpx, Suedezii de la Hasselblad s-au unit cu danezii de la Imacon. Ar putea coace si ei ceva inca de acum.
In Statele Unite, fotografia pe captor digital a obtinut deja 50% din imaginea de reclama, doar 36% in Europa.
Si se asteapta progrese spre 50% in 2 ani. Nu mai e timp de stat pe ganduri. Ori iei trenul digital din zbor, ori te matura valul.

La B&H, Nikon 8.700 de 8Mpx, aparea initial cu 1000$. Acum, impreuna cu cartela CF de 1Gb Lexar, este anuntat la 740$.
Cum proprietarii B&H sunt chiar importatorii in State, acesta este un semn sigur ca Nikon schimba modelul, iar exemplarele din modelul vechi trebuie urgent vandute.
Pentru fotografia digitala, pe masura ce calitatea de referinta creste, preturile scad. Cam cu 25% la fiecare 9 luni.
Aceasta perioada de boom digital duce la dezechilibrarea pietei de fotografie. Nechemati prezenti la locul actiunii pot face imagini, care pot fi recunoscute, chiar daca sunt proaste si jalnic compuse.
Lipsa de cultura a imaginii si capitalismul salbatic local, cu firmele care doresc beneficii peste 50%, preseaza plata fotografiei la noi catre cifre ridicol de mici. Partea proasta este ca din „turma de fotografi romani incapabili sa se adune si sa discute cum devine cazul cu supravietuirea si sa puna piciorul in prag,”
fac parte tocmai cei mai nepregatiti pentru a face fotografii de calitate, pe care sa le ofere eventual la alt pret, unor beneficiari mai elevati.
Asemenea lucruri se vor echilibra doar cu economia de piata reala. Peste cativa ani, cand proaspetii imbogatiti s-ar putea reduce spectaculos la numar, neputandu-se adapta la o concurenta reala.
Numai bine, Andrei
#22005 (raspuns la: #21994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vali draga sa fii sanatos!! - de Ivy la: 05/11/2004 21:10:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Vali draga sa fii sanatos!!
Ce sa zic..esti chiar funny!!! Iti place tie sa vorbesti ca ai bani, noa..asta e, daca iti place, iti place..te lasam, te ascultam..daca vrei pornim si la a te lauda...
Eu una nu ma tem de nimic darling, am fost la bine, am fost la greu...sunt iar la bine...relatia a fost la acelasi nivel minunat tot timpul. Ai dreptate, ..se poate deci ca relatia sa fie la acelasi nivel super tot timpul...

Tu tine-o tot asa, si daca vezi ca nu reusiti sa cheltuiti pe masura cistigurilor, vezi ca exista "donatiile".. Cu ajutorul donatiilor o sa reusiti sa echilibrati bugetul...well, dar tu stii ca doar esti absolvent de ASE..

Sa auzim de bine.

#27859 (raspuns la: #27732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. giocondel - de ueit la: 04/12/2004 15:52:20
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"majoritatea profetilor, erau oameni simpli fara educatie"

Departe de a fi asa. Moise a fost educat la curtea faraonului, Ioshua, Samuel, David au fost regi, Ezra, Ezekiel - preoti, Daniel era un nobil, etc. (cel putin asa spune biblia, probabil multe personaje sunt fictive)

"au revelat mii si mii de versuri intr-un limbaj nu numai poetic dar deosebit de profund"

Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.

"NU sunt eu in masura sa spun daca se inseala sau nu"

Prin urmare este cel mai intelept sa accepti pozitia lor, ce va aduce viitorul ramane de vazut.

"dar simplul fapt ca oamenii de stiinta spun ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta, tot ei demonstreaza faptul ca in orice haos exista o anume ordine, bine stabilita"

Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.

"Imi pare ca felul in care negati fara drept de apel existenta lui Dumnezeu, pentru ca nu este demonstrat stiintific sau pentru ca nu Il percepeti cu cele 5 simturi, este simliar cu felul in care oamenii din trecut descurajau oamenii de stiinta in descoperitile lor"

Eu nu neg nimic, doar ca pentru a crede in existenta a ceva sunt necesare anumite evidente. Evidentele in favoarea existentei lui Dumnezeu sunt comparabile cu cele pentru Mos Craciun, elfii de noapte, Fat-Frumos, Zeus, Thor, etc. Asa cum tu presupun ca nu crezi in acestia nici eu nu cred in Dumnezeu. Cand voi avea nu o "demonstratie stiintifica" dar macar un fir de evidenta imi voi reconsidera pozitia.

"curentul electric nu il vedea nimeni si totusi a fost descoperit si demonstrat si stiintific iar cei ce radeau la ideea de atunci, s-au dovedit a fi doar ignoranti."

Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.

"realitatea divina nu este imposibil de aflat, ea se afla in Tot ce exista si in tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident.Aceasta esenta se afla in mine, in dumneavoastra, in firul de iarba, in planetele indepartate si fiintele lor."

"Tot ce exista si tot ceea ce nu exista inca sau nu ne este noua evident" poarta numele de univers, nu vad de ce vrei sa-l botezi "Dumnezeu". Nu inteleg ce vrei sa spui prin esenta si cum ai ajuns la concluzia ca exista asa ceva.

"Lumea creatiei este un Tot.."

Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?

"vorbeam despre lumea viselor, cand sufletul omului calatoreste in lumile spirituale, unde are acces la constiinta universala…"

Visele reprezinta probabil un amalgam de informatii aparute in timpul consolidarii memoriei in creier carora constiinta incearca sa le dea un sens. Ce argumente ai ca exista o "constiinta universala" sau ca sufletul exista si poate calatori? Eu personal nu am aflat din vise nici o informatie care sa fie in mod cert noua.

"MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!."

Probabil nu citim aceeasi Biblie.

Ex. 22:

"20. Cel ce jertfeste la alti dumnezei, afara de Domnul, sa se piarda."

Num. 15:

"32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!""

Num. 25:

"l. Atunci s-a asezat Israel in Sitim, dar poporul a inceput sa se spurce, pacatuind cu fetele din Moab.
2. Ca acestea ii chemau la jertfele idolilor lor si manca poporul din acele jertfe si se inchina la dumnezeii lor.
3. Asa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mania lui Dumnezeu asupra lui Israel.
4. Si a zis Domnul catre Moise: "Ia pe toate capeteniile poporului si le spanzura de copaci pentru Domnul inainte de asfintitul soarelui, ca sa se abata de la Israel iutimea maniei Domnului".
5. Atunci a zis Moise catre judecatorii lui Israel: "Ucideti fiecare pe oamenii vostri care s-au lipit de Baal-Peor".
6. Dar iata oarecare din fiii lui Israel a venit si a adus intre fratii sai o madianita, in ochii lui Moise si in ochii intregii obsti a fiilor lui Israel, cand plangeau ei la usa cortului adunarii.
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, vazand aceasta, s-a sculat din mijlocul obstii si, luand in mana lancea sa,
8. A intrat dupa israelit in salas si i-a strapuns pe amandoi, pe israelit si pe femeie, in pantece; si a incetat pedepsirea fiilor lui Israel.
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douazeci si patru de mii.
10. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
11. "Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la fiii lui Israel, ravnind intre ei pentru Mine, si n-am mai pierdut pe fiii lui Israel in mania Mea;"

Deut. 7:

"l. "Cand Domnul Dumnezeul tau te va duce in pamantul la care mergi ca sa-l mostenesti si va izgoni de la fata ta neamurile cele mari si multe si anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei si pe Iebusei - sapte neamuri, care sunt mai mari si mai puternice decat tine -
2. Si le va da Domnul Dumnezeul tau in mainile tale si le vei bate, atunci sa le nimicesti, sa nu faci cu ele legamant si sa nu le cruti."

Deut. 20:

"16. Iar in cetatile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tau ti le da in stapanire, sa nu lasi in viata nici un suflet;
17. Ci sa-i dai blestemului: pe Hetei si pe Amorei, pe Canaanei si Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei si pe Gherghesei, precum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau"

Num. 31:

"14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi."

I Regi 15:

"3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin"."

2 Cronici 25:

"11. Iar Amasia a prins curaj si si-a luat poporul sau si a plecat la batalie cu el in Valea Sarii si a omorat zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
12. Si alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda si i-au dus pe varful unei stanci si i-au aruncat de pe varful stancii. si toti s-au zdrobit cu desavarsire."

Exemplele pot continua. Dupa cum vezi, ura rasiala, genocidul, uciderea prizonierilor de razboi, transformarea femeilor in sclave sexuale ale "poporului ales" sunt activitati direct comandate de Dumnezeu. Ura este dusa pana la nebunie, chiar si animalele sunt ucise. Sovairea evreilor in a duce la indeplinire aceste porunci pline de iubire, pace si unitate il enerveaza intr-atat pe Dumnezeu incat este gata sa-i ucida si pe acestia (vezi episodul cu Saul si regele Agag).

In NT nu apar astfel de atrocitati, ceea ce este de asteptat dat fiind ca evreii se aflau sub ocupatie romana, fiind la mila acestora. Totusi Iisus nu ramane dator ci ne aduce minunata descriere a iadului, concept strain VT, in care torturarea celor de alte pareri decat crestinii devine eterna.

"Am spus clar: cei ce practica o anume credinta.talibanii si inchizitia sunt extreme, denaturari,reactii egoiste si intunecate pe care oamenii le justifica porin prisma credintelor lor care ,de fapt, nu au nimic de a face cu Crimele comise de ei."

Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.

"Si unii atei au astfel de calitati, insa sunt mai putin motivati in a-si trai viata curat,pentru ca nu cred in transformare ,in evolutie, ce-au in gus si-m capusa."

Aceasta opinie se bazeaza pe vre-o statistica sau este doar conceptia pe care o ai tu despre atei? Ateii nu sunt lipsiti de sentimente, de empatie, de dorinta de a face bine, doar ca in loc de a o face pentru a multumi pe Dumnezeu sau a evita o pedeapsa o fac pentru ca asa le dicteaza constiinta si ratiunea.

"Dupa ei potopul."

Regret sa te dezamagesc dar imi pasa de familia, de tara mea si de umanitate in general. Probabil aceasta opinie reflecta modul tau de gandire in absenta religiei.

"Un ateu, neaga existenta unei divinitati, iar majoritatea bazelor moralitatii sunt de natura spirituala."

Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?

"De ce ar trebui matematica considerata alfa si omega tuturor lucrurilor."

Am dat un exemplu de evidenta pentru 100% probabilitate a existentei lui Dumnezeu. Aparitia lui directa in mijlocul unui oras ar fi probabil o alta posibilitate.

"adevarul este intotdeauna simplu si clar."

Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.

"Un om ce crede cu atata tarie incat isi jertfeste viata pentru cauza sa, mai mult ca sigur ca stie ce face decat ca nu stie."

Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.

""Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?"

NU, dar dumneavostra ati vorbit cu vreunul si v-a spus ca a luat plasa??"

Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.

"NU un om a decis intr-o zi ca unu si cu unu fac doi??Eu ma indoiesc chiar de aceasta baza a matematici pentru ca mai de graba cred ca UNU si cu Unu fac tot UNU-apropos de Unitatea creatiei."

Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?

"Exact, nu vi se pare un pic ciudat ca mai toate popoarele lumii, din diferite monete istorice, aveau o credinta in Dumnezeu, sau ceva…?"

Nu e nimic ciudat. Un Superman in cer parea la momentul oprtun cea mai buna explicatie pentru fenomenele necunoscute. Ploaia cadea prin gaurelele din firmament, bolile erau provocate de demoni, visele erau excursii in lumea mortilor, etc.

"la momentul respectiv, credinta egiptenilor si a grecilor a avut sensul ei, insa a fost reinnoita de chiar dumnezeu, prin mesagerii sai, care au spus lumii ca desi Dumnezeu poate avea toate acele forme si atribute, el este totusi UNUL si unic."

Imi este imposibil de inteles de ce Dumnezeu a crezut de cuviinta sa-i minta pe indieni sau egipteni cu privire la reancarnare, sa le ceara evreilor sa-si taie preputul si sa arda oi pe altar, maiasilor sa scoata inima prizonierilor, iar apoi sa-l trimita pe Iisus sau mahomed sa spuna ca totul e o greseala. Nu are nici un sens.

"Am gasit cuvantul lui dumezeu in scrierile sfinte ale marilor religii."

Ce te face sa crezi ca acele scrieri nu sunt productii pur umane?

"De fapt eu constientizez faptul ca toti profetii au venit de la dumnezeu"

Deci esti de parere ca nu au fost si profeti mincinosi.

"accept scrierile lor sfinte ca fiind cuvantul divin"

Pe ce baza?

"A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri PUR materialiste...a fi numai materialist negand porice altceva sau numai religios ,nagand tot restul, este dovada de limitare in viziune"

Un "materialist negand orice altceva sau numai religios ,nagand tot restul"
nu este prin definitie un cautator. Daca insa cautarea te duce la una din aceste concluzii trebuie sa o accepti altminteri de ce ai mai cautat?

"Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

Nu detin statistici in acest sens"

Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?

"De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Pentru ca le-am studiat cu atentie, timp de 6 ani inainte de a deveni baha’I."

Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?

"Dumneavoastra de ce credeti ca nu sunt?"

Nu cred nimic, nu le-am studiat.

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30684 (raspuns la: #30216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate ca te inseli - de amelia la: 22/02/2005 16:29:18
(la: cat mai costa o iubire)
Consider ca toate lucrurile care se intampla in viata unui om mai bune sau mai rele trebuie luate ca o experienta a vietii , caci pana la urma din ele invatam , sau varianta " in prostie continuam sa dam"!
"Cost" mi se pare prea mult spus! pana la urma lucrurile asa decurg insa nu trebuie sa le transformam intr-o tranzactie!
So... tu "nimeni" mie imi spune multe acest ID, dar nu stiu daca sun eu ceea mai in masura sa fac anumite comentari...
Cu toti ne lovim de valul dragostei, este placut, chiar minunat! insa precum "valul" se mai loveste si el de cateva stanci care il duce inapoi, dar el "valul" se incapataneaza si revine caci asa simte el ca este sortit uscatului intr-un moment!
Eu cred si mai ales ador viata in orice clipa a ei.
Life is pink belive me!
And my ID is pinklife2007
Prietenia e un loz! - de anisia la: 18/07/2005 16:43:16
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
prietenia nu-i un castel
ce, mostenit, il poti preface in nisip...
nu-i zestre ce ti-a fost ursita,
nici pui de caine priponit.

prietenia nu-i o joaca
ce, plictisit, o cauti cand si cand...
nu-i valul spulberat de stanca,
nici clovn privindu-te razand.

prietenia e o arma,
un scut, un palos, un atuu...
pe drumul vietii cand s-arata
ia chipul ei cu tine, tu!

prietenia e o floare,
din bulb , in radacini s-a prins...
si daca stii un vreasc a pune
va dainui ca foc nestins.

prietenia se castiga,
trage un loz! dar nu trisa...
imparte darul fara teama
cu cei ce iar te-or invata

cum sa divizi unul in doua,
cum timpul sa-l primesti in dar,
cum mâna sa le-o intinzii in anii
ce-mpovarati acum iti par.


he, he! - de gigi2005 la: 07/08/2005 00:56:12
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Pai pe la Olanesti, pe valea Cheii, au montat niste baietzi, fosti alpinisti, un "lift", la cca. 50 m inaltime, daca nu chiar mai mult, legat intre doua stanci. Se coboara "liftul" asta (de fapt o nacela, ca nu nimeream cuvantul), te urci, te leaga bine cu hamuri si... zbori.
Vreau sa-ti zic ca am facut pregatire speciala cu mine insami inainte. Sti cum m-am simtit? Ca Icar!!!! Imi venea sa dau din aripi! Cand m-am urcat mi-a fost frica, pe urma mi-a fost frica la smucitura de la glezne.
E absolut mag-ni-fic! Dar sa nu mananci nimic inainte...
Merita sa incerci macar o data si gata, ai facut-o si pe asta. Ca si parapanta...
#63802 (raspuns la: #63800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2 vise repetate - de laura_ la: 06/12/2005 16:36:14
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Am avut ... acum cativa ani buni doua vise care ma "obsedau"... se repetau ...acelesi vise, aceleasi imagini...Desi au trecut cativa ani buni... in jur de 7... inca mai am in memorie... inca vizualizez aceste vise...

Primul... eram intr-un castel... genul acela de arhitectura veche... imbracata in rochie specifica vremii Ludovic... intram intr-o camera spatioasa... in fata cu geamuri mari, deschise... cu perdele albe si draperie visinie,terasa... eram foarte suparata, plangeam ... alergand spre fereastra... aveam parul negru si lung pana dincolo de coapse, ondulat si semiprins in crestet.... in dreapta era un pat cu baldachin,nefacut, ravasit,lenjeria alba si perne mari visinii, aceeasi culoare cu draperia ... deasupra patului un tablou imens, un peisaj... in stanga langa fereastra era o noptiera....alergam... m-am oprit... m-am uitat in oglinda... mi-am vazut parul.... plangeam... am dat la o parte perdeaua si am intrat pe terasa... era cald!... in jos... numai verdeata... o priveliste de vis.... m-am suit pe marginea terasei... ma uit la ea...era alba...plangeam... ma uitam in jos.... am sarit.... m-am trezit cu senzatia aceea de gol in stomac pe care o ai atunci cand cobori pe sina trenuletului din parcul de distractii...

Al doilea.... eram undeva la mare... pe niste stanci... mari... impunatoare... eram cu mai multi prieteni.... radeam.. erau valuri uriase... care se izbeau de partea cealalta a stancilor... si noua... noua ne placea asta... admiram... stancile.. valurile... la un momnt dat... am fost strigata... sa fug... sa fug cat mai repede de acolo... nu mi-am dat seama ce se intampla... o spaima si o nedumerire pusesera stapanire pe intregul meu corp si ma simteam neputincioasa in miscarile mele... am inceput sa alerg... dar o faceam prea incet... am alergat... spre grupul meu... dar ... din spate venea un val urias... si-i simteam parca aerul rece in ceafa... adierea rece... devenea... tot mai prezenta in simturile mele... alergam... din ce in ce mai incet... si din ce in cet mai tare... aveam senzatia ca ma inec... si valul deasupra mea... si incepuse sa ploua torential... si apa... multa apa... strigam dupa ajutor.... ma inecam.... multa apa in jur... foarte multa apa... eram mica in mijlocul ei... si nu mai vedeam pe nimeni.... si... m-am trezit tusind ingrozitor... aproape ca ma inecasem cu propria-mi tuse....

Nu stiu ce semnificatie au cosmarurile mele... dar m-au marcat intr-un fel ... pt ca nu intelegeam de ce se repeta... si de fiecare data ma trezeam in aceeasi stare psihica si fizica....
de sub vale la Rovine - de Andre29 la: 06/02/2006 22:39:19
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
de sub vale la Rovine

si Ropleaca tot nu vine

tare as scrie ca mi-e bine

daca doar un haiduc vine

dar nu-i bine

e chiar foarte bine

sa tot vina

sa-l avem la cina

al sau glascior

langa cu vin ulcior

in urechi sa-l auzim

noi doua il primim



________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#104364 (raspuns la: #104355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cea din vale de Rovine - de Andre29 la: 06/02/2006 22:49:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
pentru cea din vale de Rovine

revin si iti spun acum tie

draga Elbereth Tinúviel

poate-i mai bine fara el

daca haiducul ne ignora

si in nori se evapora

semnez si iscalesc

in limba elfa iti vorbesc

Lúthien Númenessë


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
de-o fi vale, de-o fi deal m - de cosmacpan la: 06/02/2006 23:17:57
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
de-o fi vale, de-o fi deal
murgu l-am vandut mai an
si rucksakul e cam greu
ca sa umblu teleleu
pe carare nemarcata
prin padure neumblata
pe din vale de Rovine
cine-I oare, cel ce vine?
omul nou s-a ratacit
intruder s-a pribegit
iar hangita-i la habsburgi
stau si sparg la buturugi.
dau la stanga, mandra floare
in dreapta ii alta floare
cum o-ntorci de ele dai
ca-s cu limba pe vatrai
si-ar lua si-ar pureca
si la darac ar mai da
sa m-abat din drum meu?
sa-mi trag sufletu' de-un leu?
-vai tu ce mai mofturos,
si se da ca e falos,
-cin-te crezi tu mai badie,
cu tzurtzuri la palarie?
oi fi vreun zmeu paraleu?
Fat frumos? ori semizeu?
ia mai vin-o pe pamant
nu-mi umbla cu capu-n vant
nu adulmeca parfume
sa ai ce barfi prin lume,
ba ca aia nu-ti prieste
ori ca nu se potriveste
ori ca alba, ba ca-i neagra
ori ca-i alunitza-n barba
ba c-o fi si c-o patii
si-uite-asa cum ne vedeti
nu ne dam pe cinci baieti

valul - de MOGECRI la: 28/02/2006 20:41:03
(la: Caricaturile lui Mahomed)
sura 33 vers. 59 " o, invitatule! nevestele tale, nevestele credinciosilor si fiicele tale sa poarte valul si sa se acopere cu vesminte largi. in acest fel se vor deosebi de celelalte femei, si in acest fel va fi ocrotita virtutea lor." sura 24 vers. 31 " spune credincioaselor sa se acopere cu un voal , si sa arate frumusetea lor numai sotului, tatalui, tatal sotului, fiilor, fiilor sotului, fratilor, fiilor fratilor si surorilor, prietenelor, sclavelor, eunucilor si baietilor care nu au inca varsta cand se au dorinte pentru femei" o sa revin cu citate unde sant interzise imaginile .
#108670 (raspuns la: #108438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sens unic! - de sarsilovici la: 21/04/2006 19:28:38
(la: Ganduri)
cam asa e! Incepe si se indreapta serpuind intocmai ca un rau si se varsa intr-un final in marea sufletelor calatoare! cate vieti s-or fi scurs in marea asta! Si rauletu asta vine de undeva de sus.. de undeva dintr-o stanca cocotata.. de vrfem sa urcam tot timpul? pentru ca venim de undeva de sus si vrem din cand in cand sa ne aducem aminte de inceput vrem sa ne aducem aminte de cum e sa privesti totul sa cuprinzi cu privirea culmi si dealuri si furnicile umane care de-abia se zaresc..Si cautam cu privirea si cautam ceva pe cineva... Umblam prin viata neobositi dupa ceva..material sau imaterial, o senzatie sau un lucru..Da cautam zi de zi ..Inca de cand ne trezim ne cautam papucii si apoi restul.. cand avem timp si de noi ne cautam sa ne facem bine.. si cautam si cum avem noi ceva de pret gandul, il timitem sa zboare ca u vultur, uneori ca un fluture si sa colinde lumea sa colinde suflete sa lanseze rugaminti, sa vada sa ne povestesca cum e la soare cum e la munte cum e sa fii iubit cum e sa iubesti cum e sa mananci caviar cu e sa te plimbi cu o masina luxoasa c um e sa mergi cu trenul, sa navigi cu un submarin sa fii bucuros sa fii puternic sa ai putere sa fii sef sa fii acuzator ne trimitem gandurile sa zboare numai dupa ce ne place si dupa ce simtim ca ne-ar place....&Uneori nu vor sa zboare si raman inchise intr-un punct fix si plang .... Sensul vietii! Pai de sus spre vale! Spre mare ocean sau ...da daca nu ar fii viata un rau ar fi un lac...Plictiseala aceleasi haine valuri mici aceiasi pestisori..Mai vin unii mai naviga pe noi mai scuipa in apa mai arunca cate o piatra da nu-i inghitim sau ii inghitim si le dam din viata noastra adica apa pana se umfla pana se plictiusesc de noi Si atunci nu-i mai bine rau? Colinzi locuri mereu in schimbare te infurii in unele locuri te linistesti si tot timpul ai un scop sa curgi la vale sa cresti si sa alimentezi marea cea mare si albastra si primitoare si totusi tacuta... cate voci a inghitit ea si nu vorbeste te asteapta sa te inghita..Da nu cred ca e lacoma asa e ea..Albastra si adanca si plina de povesti...si din apa se ridica ganduri si zboara in alte parti si noi, noi ramanem pe fundul apei da bine, bine ca ne-am trimis gandurile la plimbare...!
val IMAGINE ŞI FOTOGRAFII - de val manescu la: 30/04/2006 11:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!
val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.
val Cred că aveam vreo ş - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val

Cred că aveam vreo şase - şapte ani cînd, într-o vară, a venit circul la Comăneşti, judeţul Bacău, România. De fapt, era un cort cu patru pereţi de pînză albă, fără acoperiş, montat pe cîmpul viran din centru, între alimentara lui Zavadovscki şi Farmacia nr.1 . Un panou de carton era prins de cei doi pari care marcau intrarea. Pe el erau pictate grosolan, în culori violente, două fiinţe uluitoare: Omul cu Faţă de Bou şi Fata Fără Mîini. Îi aşteptam, ştiam că fuseseră cu o săptămînă înainte la Moineşti. Trepidam de emoţie, mai ales că Omul cu Faţă de Bou, înfăşurat într-o mantie de mătase neagră, umbla prin băcăniile din tîrg ca să-şi cumpere de mîncare. De la spate arăta ca un uriaş, cu umerii largi şi pălăria cu boruri mari de ţigan ardelean. Avea jumătatea dreaptă a feţei acoperită cu o eşarfă roşie. Ochiul care se vedea era de un verde strălucitor. N-o fi fost şi ăla de sticlă? Da’ cum vedea cu el? La cîrciuma lui Paisa ceruse o tescovină. Băieţii îl văzuseră cum îşi dezgolise pentru o secundă faţa ca să dea ţoiul de duşcă, cu buzele groase şi pline de bale. Se şoptea ba că arătarea se născuse în urma unui incest, ba că maică-sa se culcase cu un bou adevărat, ba că, de fapt fusese om normal, pînă pe la douăzeci de ani, cînd se îndrăgostise nebuneşte de o îngeroaică măritată cu un vrăjitor. Unii jurau că-i văzuseră copitele şi coada. Sigur era că era blestemat.
Pe la ora cinci a intrat în cort şi noi ne-am înghesuit în faţa intrării, fiecare cu un leu de hîrtie în mînă. Cu un leu cumpărai atunci o îngheţată Doina pe băţ.
În sfîrşit, iată-ne în cort, pe băncuţele soioase de lemn. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, pentru prima oară în oraşul dumneavoastră, minunile secolului : Omul cu Faţă de Bou şi Frumoasa Fără mîini! Cei bolnavi de inimă sunt rugaţi să părăsească sala. Banii se restituie la ieşire. Lume, lume ! Pentru prima şi ultima oară în oraşul dumneavoastră, circul nostru prezintă două fiinţe unice pe pămînt. Încarnarea blestemului ! Lume, lume, vino să vezi minunea!
Chiar dacă aş fi fost bolnav de inimă, n-aş fi stat acasă.
Un cerşaf jegos s-a ridicat şi un răpăit de tobă ne-a tăiat respiraţia. Încet, cu o mişcare studiată, Omul cu Faţă de Bou şi-a dat deoparte năframa roşie. Pe obrazul lui drept creştea păr galben, ţepos, iar ochiul imens emitea o lumină roşie. Din tîmplă îi ieşea un cucui absurd, ascuţit ca un corn. În locul unde ar fi trebuit să fie bărbia şi gîtul supura o plagă roşie–vineţie. Brusc se făcuse frig. Ceafa era umflată ca o băşică de porc. Priveam hidoşenia numai o fracţiune de secundă şi îl ascultam uitîndu-mă la vîrful tenişilor mei de cauciuc. Dacă am murit vreodată de scîrbă, atunci am murit. Făptura se fălea cu copita braţului drept de pe care, cu aceeaşi încetineală, scosese mănuşa din piele neagră. Era maiestuos şi în acelaşi timp, ridicol. Inima mi se urcase în gît şi îmi venea să rîd şi să plîng. Vocea lui gravă, insidioasă, ne suspenda între realitate şi poveste. Spunea că se simte om, că nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decît dragostea şi că durerea lui e că l-au respins la recrutare. Apoi, a scos dintr-o valiză jerpelită o trompetă de aur cu care a început să cînte Silence. Înmărmuriţi, nu ne-am dat seama cînd s-a terminat cîntecul şi s-a dat deoparte altă cortină. Nimeni nu s-a gîndit să bată din palme. O prinţesă adevărată, cu pietre preţioase în coroniţă, se uita la noi de pe scena de scîndură. Ochi negri imenşi, părul solar şi trup de silfidă într-o rochie de mireasă care nu avea mîneci.
Fata Fără Mîini, bătea ritmul Ursului de la Asău într-o tobiţă de pionier cu beţele ţinute nefiresc între degetele de la picioare. Avea pielea albă şi, prin transparenţa ei, puteai să-i vezi sîngele curgînd. Îşi punea picioarele pe după gît, îşi scotea coroniţa şi se pieptăna. Putea să coase şi chiar împletea un fular din lînă galbenă. Ne holbam la pulpele ei rotunde şi la chiloţii albi care se vedeau de sub rochie. Degetele cu unghii de sidef se mişcau cu precizie şi agilitate. Ducea mîncarea la gură fără nici un efort, contorsionîndu-şi imposibil coapsele lungi de divă .
Vocea baritonală a monstrului pe jumătate om explica savant gesturile fetei. Era născută aşa, fără mîini. Blestem de neam. Dar prelungirile delicate ale tălpiţelor ei roz puteau face mai mult decît puteam noi să facem cu mîinile. La sfîrşit, ne-a dat autografe.
O chema Elena şi , după cum scria, cred că nu ştia să citească.
Totul era al naibii de adevărat şi, în acelaşi timp, nefiresc.
A doua zi, parcă nimic n-ar fi fost. Dimineaţa la şapte, cînd m-am dus să iau pîine de la Zavadovscki, cortul dispăruse.

De ani de zile, acelaşi sentiment de increat, de suspensie între neant şi viaţă, mă paralizează ca atunci cînd eram mic şi neputincios. Mi-e scîrbă că nu pot face mai mult ca respingătorul circ politic din ţara mea să ia sfîrşit. Şi mi-e milă de noi, copiii, că plătim atît de scump intrarea, doar ca să fim prezenţi la acest spectacol jalnic.

carti pe care le-am iubit.. - de contesa la: 14/05/2006 07:48:00
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"La Medeleni",am crescut cu Monica si Danutz,si l-am iubit pe Vanea la Balti,am plans-o pe Olgutza si l-am plans pe mos Gheorghe...mi-e dor de ei,si vreau sa recitesc.
apoi, "Fiul risipitor"-Radu Tudoran,e acolo povestea mea de dragoste,cuvintele mele,trairile mele...
Coelho cu "veronika se hotareste sa moara", "alchimistul"
Jonh Fowles si "Magicianul"

"arcul de trimf"-erich maria remarq,cu povestea valului si-a stancii."E o poveste veche.Mai veche decat noi.Asculta.A fost odata un val ce s-a indragostit de-o stanca inconjurata de mare.Valul spumega si se rotea imprejurul stancii,o saruta zi si noapte, o imbratisa cu bratele lui albe, o privea, o uda si-o implora sa vina dupa el.O iubea si se spargea spumegand in jurul ei si astfel o surpa pe nesimtite,pana cand intr-o zi ea a tipat,complet sfaramata si i-a cazut in brate.Si deodata n-a mai fost nici o stanca cu care sa se joace,pe care sa o iubeasca,la care sa viseze.Era doar o ingramadire de pietre in fundul marii,cufundata in ea.Valul s-a simtit dezamagit si intristat si-a plecat sa caute alta stanca.."

si am iubit-o pe "Lorelei" a lui Teodoreanu; "Accidentul" si "Jocul de-a vacanta" ale lui Mihail Sebastian

si ultima iubire:Marquez! cu "Dragoste in vremea holerei", "A trai pt a-ti povesti viata"..
poate doar la vale :o) - de Guinevere la: 26/06/2006 21:53:29
(la: Cand 'punem frana'...?!!)
Eu as zice sa smulgi franele cand traiesti frumos si iubesti, n-ai nevoie nici macar de vreun spectru opritor, chiar daca nu functioneaza.
O sa-ti pui singur o mare palma de stop in piept, doar de vei provoca suferinta altora. Ca suferinta se induce si ajungi sa nu mai fii fericit tu insuti.
Altfel... mergi inainte si nu pune frana decat daca te duci la vale! :o)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: