valoare morfologica a cuvantului goala

Io stiam ca se scrie frumu-schatz-o, da ma rog, voi sunteti teutonii:)))
Limba asta teutona e tare grea: Morfologia unui cuvant, poate avea un inteles anume, nuantat, diferit de aceeasi grupare de litere, oranduite similar. De aici posibilitatea nuantarii potrivite pentru un anume context.
Limba unor triburi conlocuitoare este imbogatita prin preluarea de nuante.
Sigur n-am scris gresit...:-)))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

cum justifica pruteanu "r"-ul ala dintre cratime????
gata, m-am informat: "Nu e infinitivul, e un condiţional cu valoare de imperativ. R-ul e doar o consoană de sprijin, pentru uşurarea pronunţiei, fără niciun(o) sens(valoare) morfologic(ă). "(pruteanu)

asa deci!
in cosecinta, daca pronuntz "fireaisafii", tre sa scriu "fi-re-ai sa fii", nu?
caz in care se mai adauga o vocala de sprijin!
mai-mai!

mie-mi apare ca se scrie "fire-ai", asa cum am zis io!
a fi (inf. scurt), fire (inf. lung)

alt exemplu:
a da, dare - dar(e)-ar boala!

1. Care este cuvantul favorit
Dimineata
2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
Ipoteca
3. Ce va face placere in mod deosebit
Vacanta cu ai mei
4. Ce va displace cel mai mult
Obtuzitaea mentala
5. Care este injuratura favorita
Eat my shorts
6. Ce sunet va place
Crepitatia zapezii proaspete sub bocanci
7. Ce sunet/zgomot va displace
Scartzaitul cu tacamurile in farfuria goala
8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
Editor literar
9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
Popa
10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.
Sint Domnul Goe, vrei ciucalata?

Vremuri in care s-a mers din vointa, cu vointa. Doar vointa. Gandirea exclusa, nu e timp pentru ea (efect toflerian?).
Vremuri in care s-a trecut peste oameni. Unii oameni. Impinsi deoparte. Fara timp pentru ei. Oamenii care gandeau, care analizau / planificau.
“Fara analiza”, “inainte” am putea spune ca ar fi fost cel mai potrivit slogan, motto al acelor vremi.

Poti sa disperi analizand actiunile celor din jur? Cred ca da. Ii vezi pornind activitati uriase prin consecinte. Nepregatiti. Ii vezi ca habar n-au ce usi deschid, ce cutii ale Pandorei forteaza. Dar ei au vointa. Actiunea la baza e vointa. Poti sa te ingrozesti anticipand grozaviile ai caror germeni sunt saditi sub ochii tai. Poti sa te chircesti de frustrare vazand ce risipa de resurse (chiar si timp – culmea, evitand analiza) se desfasoara, ce probleme viitoare isi creaza. Si ai vrea sa le dai peste mana, sa le spui solutia la problemele inca nenascute dar deja fecundate, dar sti ca ar fi inutil. Capeti experienta. Sunt crunti. Isi bat cuie in talpa cu vointa, cu forta, cu incapatanare. Sunt insistenti. Iar tu poti sa suferi pentru ca in fata ta se desfasoara ceva rau pe care nu poti sa-l opresti. Ca un copil care se uita cu pumnii si cu dintii inclestati la golanii care il buzunaresc in curtea scolii pe un necunoscut. Asta are vreo legatura cu idealismul? Ideea de bine pe care o vezi atacata in atat de multe initiative ale celor cu vointa este cea care da drumul frustrarii? Cei cu inclinatii spre analiza sunt idealisti?
De unde dorinta de bine general? Din ea insesi sau din frica de rau? De raul deja cunoscut, trait, atins. Sau din dorinta de securitate. In sine. Formatia culturala ne spune ca binele e … bine si trebuie cautat, ni-l dicteaza ca tel. De aici oare diferenta intre golanii pentru care binele nu are valoare si cei care ar fi in stare sa moara pentru “bine”? E o simpla diferenta de cultura? Putem da la o parte simplitatea explicatiei: este sufletul este spiritul este evolutia?
Daca mergem pe firul suflet, spirit, evolutie cautam in noi. Daca mergem pe firul cuvant, concept, logica … cautam in neant. In necunoscut, in “orice”.
Cautarea din cuvant in cuvant este revolutionara. Prin asta nu spun ca aduce multasteptata, mult cautata evolutie, nu spun ca ar fi pasul mai aproape de raspunsurile mari, finale. Ci este revolutionara in masura in care atrage firile revolutionare. Firile care nu accepta status quo-ul. Firile rebele. Si firile orgolioase…
Si de unde cautarea? Unii spun ca din neliniste. Dar o neliniste este suficienta? Aici trebuie implicata si nevoia… De unde nelinistea, de unde nevoia? Putem sa cautam raspunsurile prin factorii care le slabesc? (pe astia ii cunoastem … parca) Dar mai pertinent ar fi de luat in atentie factorii care le potenteaza … dar care sunt acestia?
Cautarea prin cuvant, idee, concept. Am o pornire puternica de a o desfiinta, de a o face farame. Este mica, inutila, goala, stearpa. Starpa in emotie. Este comerciala. O analogie pentru cele doua cautari putem sa cream luand muzica. Diferenta este intre muzica comerciala si cea clasica. Intre banal, deconectare consumatoare si complex, deconectare visatoare.
Complexul. (antinom: simplu). Se crede ca este greu, este vazut ca un bau-bau. Normal in cazul in care se incearca inglobarea sa totala intr-un sigur gand pentru intelegere, pentru patrundere. Nimic mai fals. Abordarea este gresita. Din contra, un “ceva” complex este oportunitate de reverie, de zbor. Plimbare intuitiva printr-o gradina a gandurilor.
Intuitie. Superba unealta. Este capabila de a linisti nelinistea, de a satisface nevoia. Ramane uneori o umbra de mister dar are doar efectul unui parfum bun. Poate fi precursor al certitudinii. Aparent, din nimic se naste acel raspuns care inchide chinul, straduinta. Cautarea logica nu are final. Cautarea prin cuvant este repetitiva (ca fenomen, ca etape parcurse), este infinita este masochista. Un pic de claritate este suficienta pentru a intelege asta. Cautarea prin cuvant este metoda sigura pentru a nu gasi raspuns, metoda sigura de cautari nesfarsite, sisif cu al sau bolovan.
Insa cautarea prin cuvant inseamna teorii, inseamna material pentru propaganda. Propaganda propriei persoane. Inseamna uneori autoritate. Autoritate din capacitatea de a cuvinti. Inseamna faima, renume. Inseamna comercial, de consum. Prin muntii de cuvinte pe care ii poate produce un individ acest tip de cautare capata valoare sociala. Avem concepte care definesc alte concepte (parafrazare Rebreanu / Adam si Eva). Il avem astfel pe Kant. Acest tip de cautare si-a arogat dreptul de a fi posesorul “filosofiei”. Varstnicii se rasucesc. Nu mai este iubire de intelepcine, este iubire de cuvant, iubire de concept, iubire de hatis.
Filosofie … Iubire de intelepciune… intelepciunea ofera raspunsuri. Orice manual de filosofie actual postuleaza neincetat ca filosofia nu ofera raspunsuri… ce legatura mai este intre titlu si continut (?) … poate panza de bomfaier…
am inceput cu ceva si terminat cu altceva ... asa si? conteaza?

Nu inteleg ce e asa de revoltator in ceea ce a facut un artist de un asemenea calibru,cata vreme funduri descoperite si capete goale la propriu din muzica romaneasca si internationala fac fitze in adevaratul sens al cuvantului. La valoarea lui eu cred ca nu a fost destul de fitzos. daca era Ricki martin sau mai stiu eu ce zapacit era de la sine inteles comportamentul ,nu?
Adevarul e ca cei care vorbesc asa de el nu il merita ,asa ca sa asculte mai departe pipitele si homosexualii lalaitori.

nu am obiceiul sa fac promisiuni ferme..nu ma angajez des
nu-mi place, doar din politetze, sa dau sperantze cuiva, asa in vant, iar apoi sa creez dezamagiri.
dar cand spun un cuvant, chiar daca pare in vant sau simpla politetze, atunci pt mine are valoarea cat 10 promisiuni si trebuie sa-l respect, chiar daca nu este imediat...
dar mai devreme sau mai tarziu...

Nu fac promisiuni "diplomatice", nici profesional (servici), nici adultzilor si nici copiilor...

cred ca in viatza e bine sa ai un singur cuvant, sa spui ce crezi, place sau nu place...
si sa nu faci promisiuni..vorbe goale, daca nu esti sigur ca le potzi respecta...

expresiile: "itzi jur", "pe capul" nu stiu cui..."pe cuvantul meu de onoare", "itzi promit", "ai cuvantul meu" nu fac parte din vocabularul meu.. si ma fac sa cred, cand le aud, ca cei care le spun nu sunt siguri sa duca la capat ceea ce promit..de aceea au nevoie de o intarire...sa fie credibili..

asta este pt viatza zi de zi...
dar sunt lucruri mari, importante in viatza..casatoria de pilda...
promitzi o viatza intreaga, in fatza popii si a primarului, pana moartea va separa...dar este o promisiune in functzie de sentimentele din acelasi moment si de omul pe care il ai langa tine...nu tzine cont de schimbarea cu timpul a acestui om, sau chiar a ta insashi...cateodata pe parcursul vietzii sunt schimbari...
intr-o casnicie se intampla dupa catziva ani sa constatzi ca omul caruia i-ai promis viatza intreaga a disparut, ca ai un alt om langa tine, complect strain....:((
ce e valabil pt unul..nu mai e valabil pt altul...ce am promis omului pe care-l iubeam si era cum era, nu mai e valabila unui strain ce-a devenit si pe care nu-l mai iubesc...

deci obligatzia de respectul promisiunii "pana moartea va separa" dispare;

Stimabile, esti cam infatuat, matale!
De unde ai tras tu concluziile astea "destepte": "[...] nu prea ai mers la scoala,,, esti certat cu graiul dulce romanesc[...]"?
Cine esti tu ca sa faci judecati de valoare?
Precum iti recomanda cineva mai sus, intai citeste ce a mai scris Valeriu si apoi incearca sa articulezi o idee.
Am vazut ca iti dai cu parerea despre cativa din cei care au scris. Vezi ca lucrul la inaltime dauneaza grav sanatatii! Indiferent cine esti, aici "traieste" o comunitate de oameni simpatici. Pana sa le dai lectii, incearca sa intelegi cate una-alta citind.
Tu ce texte ai postat pana acum?
Dar hai sa iti arat eu cat de talentat la redactat esti:
"mai valeriu cercel ,mai baiete,nu prea ai mers la scoala,,, esti certat cu graiul dulce romanesc,,," - iaca mostra.
1. virgula se lipeste de cuvantul anterior si nu de cel ce ii urmeaza.
2. se pun trei puncte si nu trei virgule.
3. daca tot vrei sa folosesti virgulele in loc de puncte, vezi ca se pun trei si nu doua.

Mai scuteste-ma cu expresiile pompoase si goale de continut..."sfanta noastra limba romaneasca" sau "graiul dulce romanesc". Nu-i cu nimic mai sfanta sau mai dulce ca germana, poloneza sau japoneza decat daca esti PRM-ist. Atunci se scuza: persoanele cu handicap au regim special si locuri de parcare rezervate.

Într-o dimineaţă, un băiat se plimba prin pădure împreună cu tatăl său. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat câteva secunde ascultând, apoi şi-a întrebat băiatul:
- În afară de cântecul păsărilor şi de foşnetul frunzelor, ce mai auzi?
Băiatul, ciulind urechile, îi răspunse:
- Aud zgomotul unei căruţe.
- Aşa este, răspunse tatăl, mai mult decât atât, este o căruţă goală.
- Cum ştii, tată, că este o căruţă goală? căci încă nu se vede, ci doar o auzi.
- Este foarte uşor să-ţi dai seama când o căruţă este goală, din cauza zgomotului pe care îl face. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.

Tot aşa este şi în viaţa de zi cu zi. Când vorbim prea mult, întrerupând conversaţia tuturor, fiind inoportuni şi îngâmfaţi, simţindu-ne preaputernici şi reducând valoarea oamenilor din jurul nostru, trebuie să ne amintim de căruţa goală care, cu cât este mai goală, cu atât este mai mare şi zgomotul pe care îl face.

Daca tot ai inteles "valoare" in sensul ala, crede-ma ca banul nu e marfa.
Marfa e marfa. Care se vinde cu un pret. Adica ii se atribuie o valoare. La fel si cu serviciile.
Cand spui, "ce valoare are masina?" ti se raspunde "10.000$". Stii de ce? Pentru ca banii, de cand sunt introdusi in sistem au valoare. Cata? Cat scrie pe ei. In 1971 SUA a ridicat standardul in aur al dolarulul, asta insemnand ca valoarea dolarului nu mai era influentata de valoarea aurului depozitat in banci. Asa ca i'au atribuit ei valoare in functie de nevoia pietei. Deci banii, sunt o valoare prin modul cum sunt creeati. Daca ai o bancnota goala nu are nici o valoare, dar daca banca ii atribuie si ii imprima o valoare atunci ai bani. Oricum, despre bani si cum functioneaza ar fi prea multe de spus...

Stiam ca e o valoare, dar nu constientizam ca e chiar atat de mare :)

Ce se intampla cu Romanii? Nu mai descoperim nimic interesant despre noi insine ? Ceva REAL, legat de lumea moderna in care traim si care sa ne aseza pe o alta treapta intre natiuni? Trebuie sa ne intoarcem tot timpul la clisee de genul "Numai noi avem cuvantul dor" si altele de acelasi gen? Cine altcineva decat noi este interesat de asta? Cred valorile culturale, creativitata au valoare atata timp cat sunt perpetuate in prezent , nu sunt doar amintiri menite sa ne tina amortiti , incapabili de nimic cu adevarat demn de admiratie.

Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!

Diferenta de coruptie dintre SUA si Romania este foarte mare, dar asta nu inseamna ca nu exista coruptie in SUA, desi nu atat de pronuntata si nevoalata ca in Romania (ex. axa Enron-Bush-Cheney-Halliburton-Carlisle Group e considerata de majoritatea americanilor un exemplu pozitiv al capitalismului intreprinzator american sau in cel mai rau caz clientelism perfect legal).

Chestia cu "In Canada si USA cuvantul dat este crezut" este cam exagerata. Nu stiu despre Canada, dar traiesc in SUA de mai bine de 13 ani si dupa cate stiu eu, cuvantul dat nu are nici o valoare fara martori, si chiar cu martori cuvantul dat e nul in cazul politicienilor. Contractul scris si notariat e cu totul altceva, iar aplicarea legilor cu uniformitate relativa este ceea ce creaza diferenta dintre SUA si Romania.

Putem sa vorbim de coruptie la nivelul legislativ in SUA, o coruptie care afecteza in mod negativ majoritatea americanilor prin tratate gen NAFTA, WTO, GATT sau legi care permit circulatia libera a capitalului, toate acestea avand efectul de a inchide fabrici in SUA si a le redeschide in Mexic, Europa de est si sud-estul Asiei. Bineinteles ca americanii sunt descurcareti si gasesc servici intotdeauna dupa ce sunt somerizati: ori la McDonald's sau restaurante asemanatoare, ori in alte industrii usoare pentru o leafa mai mica, fara asigurare medicala, mai putina vacanta si mai multe ore de lucru, dar atat timp cat randamentul si bursa stau bine, noi nu tinem discutii dintr-astea comuniste. Noi nu gandim, noi facem biznis!

Pe scurt, daca romanii cauta exemple de urmat in lupta anti-coruptie, ar face bine sa treaca SUA mai jos pe lista, ca-s tari mult mai calificate. De ex, pe 2002, Transparency International a clasificat SUA pe locul 16 si Canada pe locul 7. Pe primele sase locuri in ordine sunt: Finlanda, Danemarca, Noua Zeelanda, Islanda, Singapore, si Suedia. Intre Canada si SUA mai gasiti pe lista: Luxembourg, Olanda, Anglia, Australia, Norvegia, Elvetia, Hong Kong si Austria. Romania este pe locul 77 la egalitate de puncte cu Pakistanul, Filipinele si Zambia, dar mai bine decat Moldova ce se afla pe locul 93 la nu mare departare de codasa Bangladesh de pe locul 102. Sursa: http://www.transparency.org/pressreleases_archive/2002/2002.08.28.cpi.en.html

Pe o tangenta, ma intreb daca cei de pa Transparency International au luat in calcul faptul ca bancile vestice, Banca Mondiala si Fondul Monetar International (controlate de SUA si celelalte tari dezvoltate) perpetua situatia din tarile mult mai corupte prin faptul ca le furnizeaza imprumuturi grase ce ajuns des in buzunarele celor ce sunt cei mai vinovati de stagnarea economiilor rasuflate din acele tari. Credeti oare ca lipsa imprumuturilor din vest ar ajuta caderea guvernelor clientelare?

"dragoste", cuvant cu multe nuante, "dragoste de viata", "dragoste de bani", "dragoste de aproape", etc.

despre care dragoste vrei sa discutam?

cuvant este o inventie,de fapt o conventie pentru a defini ceva.
Eu cred in existenta intelectualilor,dar nu cred in privilegii,cum s-a spus pe aici.Cum la fel nu cred ca intelectualitatea e combinata sau presupune implicit orgoliul pasului inainte.Comparatia cu non-intelectualul e inerenta cata vreme acceptam ca o valoare nu este prin ea insasi valoare decat in comparatie cu o alta valoare,dar diferentele,zic eu,nu ar trebui sa nasca orgolii sau privilegii,ci ar trebui sa dea utilitatea.

karina

Intrebarea n-ar mai fi parut, probabil, o capcana daca as fi folosit cu prudenta cuvantul "meserie". M-am referit exclusiv la partea de suflet a talentului, la acel "nu’sh ce" care-ti striga "acuma, repede, clic!"...
Exista un fotograf, imi scapa numele momentan, care e renumit pentru pozele de nuduri in grupuri imense de oameni. Am citit ca, de curand, a convins cateva sute de femei sa pozeze goale intr-o...gara! Si-aici e tot marketing, sau pur si simplu carisma personala? Am vazut fotografiile...nimic vulgar! Senzatii insa, cu duiumul, inclusiv un gand de revolta impotriva "obraznicului"...

EU CRED CA NORII

Eu cred ca norii povestesc
In fiecare tara altfel,
Poate ca sunt tinuturi unde
Se vad pe ceruri epopei -
La noi pe bolta trec ciopoare
Cu caini batrani si miei nostalgici
Si-aluneca-n pasunea-albastra
Pe urma lor trei ciobanei.
Sau se inalta-o manastire
Nepamanteana, ca în somn,
Surpata-n haos fara mila
De rasuflarea unui vant
Si iarasi razvratita-n ceruri
Pana cand aripi de sindrila
Cazand inspre inalt cu spaima
Suie din lacrimi un cuvant.
Cum am putea sa ne dorim
Un cer senin si-o bolta goala,
Cand norii spun poveşti prin care
Suntem salvati în vesnicii?
Veniti, furtuni, deasupra noastra
Si infloreste-ne, durere,
Cat timp mai stii cu abur sacru
Pe cerul lumilor sa scrii...

Mizerabilii...
un om fugarit prin mlastini.
haituit de caini care nu mai stiau cine le era adevaratul stapan
datorita educatiei primite
era un criminal el oare?
pentru ca, muritor de foame fiind
FURASE o bucata de PAINE?

extrapoland
imi amintesc de cineva inchis in Romania noastra
pt ca furase o rata
in timp ce adevaratii hoti
se lafaie in hoteluri de lux
la adapostul banului
pe care ni l-au furat.
de la cei care ti-au luat painea de la gura
tie si copilului tau.
si te-au lasat la pensie
muritor de foame
si fara putinta de a te readapta
intr-o societate
in care valoarea si-a pierdut esenta...
si atunci ma intreb?
politicieni romani
ce faceti voi
pentru a reda demnitatea
natiunii romane
care tribunal suprem ne va ierta
pe noi
traitori in aceste timpuri
ca ne-am lasat parintii
sa moara in rusine
si in mizerie.
si pleaca in necunoscut
cuprinsi de disperarea
de a nu fi reusit
sa-si incununeze destinul
cu lumina.
De ce ii lasam pe parintii nostri
sa plece enigmatici si cuminti
si doborati de soarta
si de disperare...
Ce partid politic poate sa raspunda
cu mana pe inima
ca asta e viitorul Romaniei?
nu de altceva
da eu nu stiu cu cine votez
la urmatoarele alegeri.

Ce presedinte isi va lua angajamentul
ca ne va reda demnitatea
de a fi oameni.

Eu nu vreau vorbe goale.
vreau un raspuns curat.

EU TE VOI SUSTINE.
si mama mea.
si fratele meu.
si strabunii mei.

sa nu crezi ca ma poti insela
caci nu te voi ierta
si te voi blestema
sa nu mai vezi in viata ta
lumina soarelui
si zambetul copiilor tai.
si nu glumesc.
si ruga mea se va urca la cer
deoarece nu e ruga unui magar.

Ce-ti doresc eu tie?
viitor presedinte al Romaniei:
sa ai puterea sa te scuturi de tristeti
si de coruptie
sa cladesti case pentru oamenii batrani
sa aduni copiii strazii.
si sa fii om intre oameni.
si sa ne ajuti pe noi
sa redevenim oameni.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

eu sunt casatorita cu un catolic

unchiul meu, ortodox fiind este casatorit cu o femeie evanghelica

eu cred ca semnificatia casatoriei
trece de bariere religioase
atata timp cat cuvantul da
are o valoare in fata lui Dumnezeu.

sa-mi fie iertat
daca gresesc.

si sa va mai spun ceva:
strabunicii mei au fost greco-catolici
ei au trecut din motive...(independente de vointa lor)
nu conteaza
dar sa le spunem de politica bisericii
la ortodoxism.

asta nu i-a impiedicat sa fie
mai departe de Dumnezeu.

Si doctorii sint tot oameni care depind de partea materiala a vietii pentru a supravietui, mai bine sau mai rau.
Sint intr-adevar salariile lor atit de mici, nu pot crede, 100 de euro dupa atitia ani de studiu ?? Asta este recunoasterea si respectul pe care statul il acorda oamenilor ei de valoare ? Atunci sa nu se mai mire ca toti pleaca si ramine tara goala si in timp, batrina... Deci nu pe ei as da vina,daca asteapta ´´cadoase´´ ci sistemul politic care nu numai ca a creat aceasta situatie de saracie si fara demnitate dar si continua sa o mentina.