valoare morfologica a cuvintului a fiecarui

am incercat se redau in cateva cuvinte imaginea omului rupt de realitate si cred ca am reusit. Betia transforma omul intr-o paiata iar atunci se intampla k acesta sa vorbeasca fara a gandi in prealabil. Vorbele ii suna precum oracaitul broscoiului, grohaitul porcului s.a.m.d. De gesturi si privirea pierduta in niciunde nici nu mai vorbesc. In final adoarme pe unde apuca, nemancat si imbracat.


cristall ma bucur sa te vad in paginile mele.

athos...ma bucur sa vad k am cititori noi, scriu si versuri cu rima poate printre ele exista una care sa-ti placa.

belle
iti multumesc de vizitele regulate la textele mele
PS.ce m-as face fara tine? :P

dudi
romanul e nascut poet (cica) dar poate k eu nu ma numar printre ei. multumesc de vizita.

mihai.....!
nu ma indoiesc k vei citi tot ce am postat de-a lungul timpului pe acest site. Ce pot spune?
nu pot satisface nevoia de poezie a fiecarui cititor in parte, iar daca imi pare rau de ceva este k tu nu te afli printre acei cititori multumiti.
Iti multumesc de efortul depus pentru citirea acestor versuri dar mai ales pentru postarea comm.

multumesc de asemeni tuturor celor ce au trecut prin aceasta pagina dar si celor ce se vor mai perinda pe aici.
cu respect
Emma

Dupa ce ani de zile i-am adulat,ascultat cu mari sacrificii in tara noastra astupata,am reusit si noi sa vedem un concert Rollig Stones,aici.M-a emotionat pina la lacrimi,si acum cind va scriu,la fel.Au innaintat pe scena din intuneric spre lumina ,eroii tineretii noastre ,magnifici.Au cintat impecabil.Sala ,in piciore, a cintat impreuna cu ei cuvintele fiecarui cintec.La fel s-a petrecut si la concertul lui Roger Waters.Sa mentionez cit au costat biletele?O avere, ca n-avem reducere.Ma bucur ca am reusit sa le obtin pitonind pe internet si pe telefon.I-am amintit la exemple de perseverenta,profesionalism,longevitate.
De ce n-am anii tineretii si mintea mea de acum,cinta Ioana Radu o romanta adorata de tatal meu,care probabil avea multe regrete.....La subiect,ma mai gindesc trebuie intors pe toate fetele!

ma bucur ca se reactioneaza asa la ceea ce scriu...si desi unii inca mai scriu scrisori...sunt prea multi care nu le mai apreciaza valoarea asa cum ar trebui...poate ma gandesc eu doar la acele scrisori,pline de sentimente...dar din pacate am avut surprize neplacute si mi-a fost teama o vreme sa mai scriu. dar totusi nu are rost sa fiu eu cea care se schimba,daca ceilalti nu se invatza cu felul meu de a fi.
multumesc pt cuvinte,dar sa stii ca astept oricand si critici...

Ai ghicit,... ai intuit, asta înseamnă ,,om''-ule că ai darul divinaţiei. Stilul nu-l poţi determina matematic , ci cel mult îl poţi intui. Nu-mi plac discuţiile sterile în care se repetă la nesfârşit lucruri banale. Mai precis unii din cafenea bat apa în piuă şi de aceea mă ,,agăţ'' uneori de ei. Ştii de ce sunt atât de ţepos şi prin asta atât de puţin diplomat; simt în mine puţin din spiritul ,,musca de cal’’, cu care moralistul raţiunii îşi înţepa concetăţenii. De aceea poate nu întâmplător mi-am ales nick-ul ,,spinroz''. Ironia nu face casă bună cu diplomaţia, dar ironia dispare atunci când există o comuniune de idei; se naşte empatia.
,,…te-ai întrebat vreodată de ce MAREA MAJORITATE sunt pasionate după ojă, ruj , rochii, modă şi dans.’’ Da, m-am întrebat şi cred că după multe cercetări am găsit răspunsul. Ca să placă bărbaţilor? Şi ştii de ce vor ele să placă? Pentru că sunt predestinate genetic frumuseţii. Frumuseţea este magia care atrage privirile., care are o singură tendinţă de a uni contrariile. În tot patern-ul feminin există un singur scop mai mult inconştient decât conştient, acela de a face posibilă o legătură sau de a reface una ruptă.
Ţi-aş fi răspuns prin cuvintele unui umorist francez, dar din păcate nu conţin decât savoarea ironiei nu şi pe acela al veridicităţii. El întreba: ,,De ce femeile au nevoie de ojă, ruj, rochii,îmbrăcăminte la modă, şi bărbaţii nu.'' Şi răspunsul lui( pe care nu te sfătuiesc să-l arăţi soţiei) era acesta: ,,Bărbaţii sunt prea perfecţi de la natură ca să mai aibă nevoie de aşa ceva.''
Cer scuze soţiei tale şi chiar te rog să-i prezinţi scuzele mele pentru îndrăzneala pe care am avut-o de a leza amorul propriu feminin. Dar cu siguranţă cred că va înţelege acum mesajul meu, fiindcă în pofida unor păreri preconcepute ale sexului tare, iubirea feminină nu are o valoare mai mică decât raţiunea masculină. Între cele două categorii antinomice se poate pune semnul egalităţii, sunt două principii ce se ,,aseamănă în oglindă'', ca bărbatul şi femeia. Ai putea spune care are o valoare umană mai mare?
PS – anturajul în care mă învârtesc sunt cărţile. Dar asta nu înseamnă că nu mai arunc câte o privire şi în viaţă… ba chiar mai multe… părerea mea este clară; dincolo de orice considerente religioase, atracţia nu este posibilă decât între poli magnetici opuşi: plus şi minus; la fel între fiinţe complementare conform principiului ,, asemănării în oglindă’’ . Prin urmare homosexualitatea deşi este posibilă ca eternă tentaţie a omului pentru ,,fructul oprit’’, ea nu este o necesitate; este o formă extremistă care iese din normalul vieţii.

explici in 1000 de cuvinte de ce nu scrii...ah, da!...extremele, uitasem de ele!

Cine vrea sa se distreze poate merge la

http://forum.softpedia.com/index.php?s=56fe70b3abf11101c83fe22b37d39af2&showtopic=62846

unde vedem cu unii i-au jmanglit lu` conu George Nicolae o poza.

Comicul situatiei este ca acolo ia cuvintul si furaciosul repsectiv; gorobetele are tupeu dar se face de ris de nu se poate la o oara de mare audienta; se aud cum rid si curcile cind citesc ce spune omul care lasa si el o umbra pe pamintul asta degeaba, judecind asa:

"Dupa cum am constatat luind la cunostinta incidentul, ele provin de pe un site public, care nu contine uzualul, conform legislatiei europene la care suntem afiliati in domeniu : copyright@proprietar 2005
un mic disclaimer ar face lucrurile mai clare si ar scuti de multa bataie de cap."

Asta este o prostie si o magarie fara seaman; blogul unui fotograf nu e sit public, unde fiecare sa jmangleasca ce vrea, este situl lui personal, ca nu e minister, si apoi legea - chiar si cea europeana - nu spune ca trebuie sa pui "copirait" nicaieri, ca sa nu fure hotii.

Legea drepturilor de autor nu e o optiune facuta de niste timpiti, este foarte clara si aici, si in Ioropa, si spune:

Art. 1. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala, este recunoscut si garantat in conditiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial.

(2) Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata.

Capitolul II Subiectul dreptului de autor

Art. 3. - (1) Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.

Capitolul III Obiectul dreptului de autor

Art. 7. - Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:

f) operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

Capitolul IV Continutul dreptului de autor

Art. 10. - Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei

Deci daca eu ma cac si fotografiez sculptura biologica, am creat o opera foto unica, esentiala, si nimeni nu o poate folosi, fie ca are copirait fie ca nu are; adica, chiar daca este un rahat, legea ma apara:

Art. 140. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea autorizarea sau, dupa caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o opera la cunostinta publica;


Art. 142. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda , daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) reproduce integral sau partial o opera;
b) difuzeaza o opera;
d) expune public o opera de arta plastica, de arta aplicata, fotografica sau de arhitectura;


Cam asa merg lucrurile.

Cine foloseste o opera facuta de cineva fara acordul explicit al acestuia ar trebui sa faca pirnaie fara discutie, altfel nu o sa se termine niciodata in tzara asta cu derbedeii care isi dau cu parerea ca trebuie copirait si fura ca la balamuc.
Si vrem sa intram in Europa?
Pai sa ne dea certefecat de originalitate, cu copirait.
Aici se fura ca la balamuc si banditii mai au si curaj sa isi expuna panseurile.
O tzara perfecta.

compromisul in viziunea mea, asa cum s-a mai spus cateva postari mai jos poate in alte cuvinte, e o alegere constienta intre mai multe optiuni care nu pot coexista.
deobicei castigam ceva si cateodata 'pierdem' altceva; si aici intervin 'principiile' - ce anume conteaza mai mult si ca mai putin. a face un compromis nu inseamna neaparat a incalca niste norme morale. poate o traditie familiala religioasa sau sociala, poate ceva din educatia primita.
daca n-ar fi compromisurile nu am putea trai si progresa.

nu sunt de acord cu hypatia in afirmatia ei ca compromisurile duc la regres. si nici ca compromisurile sunt imorale. dinozaurii au disparut pentru ca nu au facut compromisuri - adica nu au fost adaptabili.
de aia multi oameni - barbati si femei deopotriva sunt singuri si nu-si gasesc perechea, nu pentru ca nu exista, ci pentru ca se cramponeaza de 'principii' si cand se trezesc anii au trecut si nu mai pot avea copii si ocaziile sunt din ce in ce mai rare...

fara compromisuri am fi inca in epoca de piatra si ne-am ciomagii ca chiorii.

orice proiect ingineresc este un compromis intre functionalitate, cost, valoare de intrebuintare (nu aia marxista). de la automobil si avion la camasa si pantof. daca ar stii pe cate 'compromisuri' ingineresti (adica alese stiintific si bazate pe statistica) se bazeaza constructia unui avion, multi n-ar mai zbura!!! din principiu :)))

toata arta e in a face compromisul cel mai avantajos, adica cel cu cele mai mari sanse de reusita si care aduce minimum de 'pagube' sau incalcari de principii.

cosmacpan wrote:
cel mai mare dusman al celor mici si cel mai bun prieten al celor mari.
EGO = daruinta, umilinta, regasire, implinire.
in ochii fiecarui ego se deslusesc urmatoarele cuvinte "fa-ma sa ma simt important". spune-i omului cat de mult il iubesti, ofera-i timpul si atentia ta, daruieste-i sinceritatea din privire caci te vei regasi si te vei implini.
"deschide-ti ochii si vei auzii mai bine" caci "inima are niste ochi de care mintea nu stie nimic"

Ma caut si eu printre cuvinte. Ma mir de unde-am aparut si unde sunt atunci cand singura ma caut. Ma bucur ca tocmai asa, cautandu-ma pe mine insami, TU m-ai gasit si nu m-ai mai parasit desi , poate , as fi meritat sa o faci...Asa ca mi-ai mai ramas TU atunci cand eu m-am ratacit...

te inseli, lumea devine din ce in ce mai rafinata, pentru simplul motiv ca are acces la cultura, si majoritatea are destul bun simt ca sa identifice valoarea. nu e suficient sa-ti traspui in cuvinte senzatiile si trairile, ai nevoie de macar o idee puternica drept fundament. altfel scrierile tale, desi frumos incondeiate, n-au valoare decat pentru tine. citeam mai demult un interviu cu o scriitoare contemporana care mie imi place foarte mult, si care spunea ca in ziua de azi, literatura seamana cu arhitectura. ca fiecare bucatica de carte e gandita si rasgandita in context, intai la nivelul ideii. si abia apoi, cand totul e in echilibru, incepe sa imbrace scheletul in cuvinte.

critica mea n-a fost rautacioasa, a fost poate prea directa, dar ce sa fac, n-am talent la scris.

salutari,

zaraza

sa ne puna la incercare.
si e si plin de greseli de sintaxa.
Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune.

...dand consitenta ceea ce este indus'... 'dand consistenta' - cere forma dativa - cui? (sper ca m-am exprinmat corect) sau cuvantul consistenta e in plus, sau lipseste o virgula dupa dand consistenta si un 'la' inainte de utilizarea...fiecare din corectari da alt sens (care tot ramane ascuns, dar e gramatical corect)
sau
'dincolo de fecunda improvizatoare atractie'
asta nu-i romaneste, lasand la oparte semnificatia cuvintelor.
2 adjective inaintea substantivului in lb. romana? unul singur treaca -mearga., da doua? macar de punea un si ...

p.s. bacalaureatul la lb romana l-am dat acum vreo 30 de ani...asa ca imi cer scuze daca am facut vreo greseala. sau poate revolutia din '89 a schimbat si gramatica...

si uite ca tot nu pricep,si cunosc toate cuvintele...
Da ce frumos suna!

Raportul monoculturalitate-
Interculturalitate
Este unul diurn
Pentru ceea ce remarcăm la vedere
Si unul nocturn
Spre ceea ce asortăm la prevedere
In latenţă
Tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus
Dind consistenta
Ceea ce este indus
Fiind necesar utilizarea
A ceea ce este unda retrovizoare,
Dincolo de fecunda improvizatoare
Atractie.

si daca tot mi-am stors mintile, mi-am amintit de pasarea Iuh-Iuh:)))))))

"Creationistii au contribuit la imprastierea ideii ca toate rezultatele stiintifice in acest sens sint gresite, ca lipsa momentana de raspunsuri este echivalenta cu lipsa de valabilitate, in definitiv ca evolutia nu exista, ceea ce este usor de crezut pentru cei cu o cultura limitata in domeniu cum este cazul majoritatii oamenilor."

Fals, cat se poate de fals. Creationistii nu sunt deloc impotriva stiintei. Subliniez, nu sunt impotriva stiintei veritabile, nu a caricaturilor de stiinta.

"Cultura limitata in domeniu." Fain. Altii i-au zis ignoranta. Si mai fain. Iata deci cum isi permit unele persoane sa-i numeasca inculti (sau ignoranti) pe Mendel, Pasteur, Newton, Morse, Lister, Boyle, Davy, Einstein si inca o gramada de talia lor, care, fapt cunoscut , erau creationisti. Cu ce s-au impotrivit ei, oare, stiintei? Exista si azi destui oameni de stiinta de valoare care nu cred in evolutie, si asta nu din convingeri religioase, ci din realism. Nu exista dovezi incontestabile, totul e speculatie (o forma de fantezie care se greveaza pe cunostinte stiintifice si se bazeaza pe speculatii e definitia pentru science fiction).
Evident, nici creationismul nu poate fi numit stiinta, dar poate fi abordat din punct de vedere stiintific, ca si evolutionismul de altfel, dar asta e cu totul altceva. Ele in sine sunt doar ipoteze.

Faptul ca Hitler s-a folosit de Dumnezeu in lucrarea sa nu il face nici crestin, nici creationist. Cuvintele sunt doar masca, dar atitudinea poti si singura sa iti dai seama ca nu isi are aici radacinile. La fel ca inchizitia, cruciadele, etc.

Cum era si normal, imaginile domnului G.Nicolae au stirnit ceva dixcutii si pe softpedia si pe situl domniei sale.
Problema e mai complexa si poate ar merita putin analizata.
Cine are timp si chef sa consulte o colectie de NG pe ultimii sa zicem 20 de ani, va vedea ca imaginile de la catastrofe sunt la fel de frumoase - adica au densitate, conrast, stralucire, saturatie, claritate - ca alea care povestesc chestii poetice, linistite, calme. Difera subiectul doar.
Si desigur abordarea fiecarui fotograf in parte.
Din punctul de vedere al editorului, cred ca GN se afla pe calea cea buna; trebuie sa descrie cum crede ce crede.
Ca acele imagini stirnesc atitea pasiuni, ne demonstreaza cit de sclavi suntem atunci cind exista o idee preconceputa de altii pentru ce ar trebui sa vedem.
In volumul "Comunicare si valoare in presa" a lui Victor Botez, care mi-a fost si un foarte bun prieten, aparuta, vai, pe timpul impuscatului la Editura Academiei, si de aceea poate uitata, citim o chestie valabila si azi; prntre rinduri, ca sa nu plictisim cafegii: " este momentul sa ne punem intrebarea daca fotografia de presa are un specific national... fotografia romaneasca penduleaza in maniera scolilor est sau vest europene...fiind vizibil efortul, dar doar efortul, de a cauta un drum propriu... balanta inclina sensibil in favoarea universalitatii, discernerea unui specific national lasindu-se anevoie detectata. Pentru fotografie raspunsul ramine evaziv... orice adevar este mai intii un paradox, devine o banalitate si sfirseste prin a fi o prejudecata...lupta cu necunoscutul este mai usoara decit lupta cu cunoscutul."
Tot din acea lucrare aflam ca in perioada dintre cele doua razboaie existau mult mai multe si mai serioase publicatii ilustrate decit acum, dupa 15 ani de demo... un reportaj cu inundatii se putea publica cot la cot cu Berman sau Brunea Fox la "Realitatea Ilustrata", la "Ilustratiunea romana", la Universul sau la Dimineata, care la evenimente deveneau albume foto practic.
Unde ne aflam acum?
Pai e simplu; fotografii de presa nu au bani de proiecte pe lung termen, merg la buluceala si fac cam ce li se spune, si imensa lor majoritate sunt lefegii la patron; asta spune tot despre la ce ne putem astepta de la fotografia de presa romaneasca, unde sunt desigur si oameni care incearca si se zbat, dar cu rezultate deseori departe de un nivel macar normal.
In acest context, cei care incearca sa se exprime liber si la inalt, foarte inalt nivel - cum ar fi GN sau Tudor Prisacariu si inca putini - cred ca se afla pe muchea prapastiei, prin aparitia unei posibile demotivari ( pai ce fac nene, merg pe jos de la Ploiesti la Bucuresti pe calea ferata, fac poze si ma uit numai eu la ele??) si prin continua raportare si discutie cu ce face poporu` care incearca sa descopere cum se butoneaza un aparat dar nu pricepe nimic din ce e dincolo de sufletul imaginii, asta in cazul extrem de fericit ca se ajunge acolo.
Nu pot decit sa sper ca vor apare cumva cindva posibilitati autohtone de a publica astfel de materiale, reportaje si povestiri fotografice de inalta calitate, spuse altfel si la nivel cu ce se face prin lume.
Deocamdata, judecind dupa ce se intimpla ( cunosc un magnat de presa romaneasca cu mai multe BMW-uri si viloaie cu scari interioare spiralate de sute de mii de $, care iau poze de pe Internet, si care patroneaza mai multe publicatii unde practic nu exista fotografi) cred ca orizontul pentru lucrari fotografice de substanta, adica pentru publicarea lor si pentru posibilitatea de a trai din ele, e cam indepartat.
Dar, cine stie...
Oricum, domnii Mereuta, Prisacariu, Nicolae, constituie citeva nuclee in jurul carora s-ar putea coagula un numar de publicatii virtuale.
Daca as fi in locul domnilor citati as bombarda Liternetul, Fotomagazinul, si alte publicatii virtuale cu propuneri de colaborare... blogul nu e totul pe lumea asta.
Agora On Line (www.aol.ro) mentinuta in viata de iubitorul de fotografie si de poetul Dan Iancu, ar fi alta directie care ar trebui abordata.
Ar trebui ocolite publicatiile care publica si asa si asa, sau mai orice, care nu au un spirit critic unitar si care traiesc numai de pe urma celor care vor neaparat sa se vada on line.
Ceva ar trebui facut pentru o mai vizibila prezenta a imaginii de calitate; cu pozele banale sau fara har m-am cam lamurit, foarte bine, sa existe si ele, chiar tiparite la edituri prestigioase, dar sa nu omoare imaginea de calitate...

Poezia ta imi pare o adunatura de cuvinte care sa dea bine.
Reciteste te rog, de exemplu, prima strofa.
"Fa-mi un balansoar intre genele tale
aduna-ma-n palme,ca pe un strop de idee
si nu-mi da drumul"
Acum citeste si restul. Cu ochi proaspeti, ca si cum nu ai sti cine si cum a scris-o si vei intelege despre ce vorbesc.
E un buchet de cuvinte care nu-mi aduce nici o culoare, nici o unda de parfum, nimic. Si la sfarsit, cu acel "esti ca un mare oftat" chiar mi-ai confirmat prima impresie.

"Ca am tradat prin cuvinte pe care nu le-am rostit niciodata?"

frumos...adevarat...dar tare trist

"Un alt mesaj ar fi dependenta din ce in ce mai mare de progresul tehnologic pentru supravietuire...sunt nenumarate exemple care confirma faptul ca in timp o anumita pastila nu-si mai face efectul si trebuie marita doza sau schimbata medicatia (ce sa-i faci si organismul se adapteaza ;-)!"

Exemplul cu pastila nu mi se pare cel mai potrivit. Tu te referi la toleranta farmacologica un fenomen care nu are implicatii genetice si nici evolutive. Progresul cultural si tehnologic au implicatii mult mai profunde in evolutia umana. Cultura si tehnologia au modificat in primul rind sexualitatea umana – selectia sexuala este un fapt constatabil si are consecinte evolutive. Un exemplu este relatia intre indicele de natalitate si nivelul cultural pe regiuni geografice.
Nu numai ca speranta de viata depinde de progresul tehnologic dar oamenii intervin activ in propriul proces de selectie, isi “modeleaza” propria evolutie. Selectia naturala este un mecanism care a pierdut forta in cazul speciei umane. Totusi sa nu uitam ca acest lucru se intimpla in tarile civilizate si ca exista inca regiuni pe glob in care selectia naturala isi mai spune cuvintul desi si in acest caz din ce in ce mai putin.

“In alta ordine de idei nu am vazut in tabelul lor gene (specificate clar) care sunt implicate in schimbarea MORFOLOGICA a persoanelor care urmare a conditiilor de mediu si trai (cu toate exemplele lor CLARE despre frig si alimentatie).”

Din cite am inteles eu explicatia ar fi ca morfologia umana este datorata in mare parte derivei genetice si altor cauze negenetice cum sint schimbarea dietei care a dus la cresterea mediei de inaltime sau la modificarea morfologiei maxilare. In tabel apar genele care ar fi supuse unui proces de selectie recenta, si s-au identificat doar citeva pina in prezent.

“prezenta scazuta a H2 la africani...cu toate acestea familia are in media mai multi copii decat europeeni unde H2 este mai des intalnita”

Haplotipul H2 apare la 21% din europeni si 6% din africani. Femeile europene purtatoare de H2 au 3,5% mai multi copii decit cele purtatoare de H1. Este evident ca H2 nu are acelasi avantaj reproductiv pentru restul populatiilor de exemplu cele africane. Motivul dupa cum spun si autorii este necunoscut. Poate o sa aflam vreodata si explicatia. Articolul a fost publicat in Nature Genetics 37, 129 - 137 (2005) - A common inversion under selection in Europeans, dar nu am acces la revista asta :(

Mi se pare mie, sau te-au confirmat? ;))

As vrea si eu sa contraargumentez (fara sa contest...) cateva pasaje din mesajul tau, se poate?

In primul rand, homosexualitatea a fost de prin anii '70 esclusa din DSM IV - Manualul APA (Asociatiei Psihiatrilor Americani), deci nu se mai poate vorbi, nici macar d.p.d.v stiintific, de boala sau deviatie sexuala.

Homosexualitatea a fost scoasa de pe lista bolilor mintale in 1973 la presiunea activistilor homosexuali. Nici o descoperire noua stiintifica (NONE) n-a dus la aceasta decizie. Activistii homosexualii au spus ca ei sunt normali si ca nu vor sa fie tratati. Punct. Pe asta s-a bazat decizia "stiintifica".

In al doilea rand, ceea ce afirmi tu, si anume, asa-zisul principiu universal al cauzei si efectului in realitate nu e decat o prejudecata filozofica

Sper ca Happy intelege fraza asta, ca pe mine m-a lasat... curioasa, cel putin.

experienta de viata care ti-a dat poate satisfactia dar si dificultatea de a afla....

cu alte cuvinte Happy a avut satisfactia de a avea dificultatea in a afla... sau a avut satisfactia de a nu afla...? ce mai, sunt tare de cap!

Acestea fiind spuse, nu cred ca are sens sa pui in aceeasi turma politicienii cu sociologii sau daca vrei cu filozofii. Sunt categorii, chiar si numai la nivel profesional, complet diferite si cu comportamente diferite.

a.... pai asta-i clar. In sfarsit, ca ma speriasem...

Intre altele, cred ca legalizarea casatoriilor intre gay sau lesbiene - concept cu care nu sunt deloc de acord, pentru ca legamantul casatoriei trebuie sa asigure unirea unui barbat cu o femeie

si sexul in sine de ce n-ar fi tot asa, intre un barbat si o femeie(ca stii de-aia au fost create doua sexe)? Si-apoi , cu definitia asta casatoriei, nu cumva contrazici ce spui mai incolo? Mi se pare mie sau tu cam "aperi prea infocat heterosexualitatea in detrimentul celorlalti"? Daca sexul homo e normal, de ce n-ar fi si casatoria same-sex normala?

, pentru crearea acelei celule capabile sa duca si la procreare

adica a zigotului daca nu ma-nsel? zic si eu asa, nu stiu....

- este o exigenta impusa de transformari ale societatii actuale liberale si "democratice",

deci nu esti de acord cu same-sex marriage, dar recunosti ca e o exigenta , adica o necesitate. Am ghicit?


Pe de alta parte nu putem nega faptul ca multi dintre intelectualii sau oamenii de stiinta, de arta care au trait pe acest pamant au fost gay, chiar si nedeclarati public. Dau doar exemplul lui Michelangelo, da Vinci, Hamingway, Oscar Wilde, Freddy Mercury, Valentino ...

Cu Freddy Mercury si Valentino sunt de acord, dar de unde stii ca Michelangelo , Da Vinci, Oscar Wilde sau Hemingway au fost gay? Sper ca nu de pe gaymonkey.com sau mai stiu eu ce alte siteuri obscure pe internet. Ca tot vorbeai de manipulare, asta afla ca e manipularea de cea mai joasa speta care intampla in lumea de azi - reinterpretarea operelor si vietilor marilor personalitati, cu scopul de a scadea valoarea lor in ochii generatiilor de azi, pentru ca valorile pe care le exprima sunt incompatibile cu noua ordine mondiala. Globalizarea are nevoie de maimute care nu se pot raporta la nici un sistem de valori, in care totul e relativ, si unde crima poate fi scuzata. Nu, Irina, David al lui Michelangelo nu e expresia homoerotica a artistului, in nici un caz!

Pai istorii comice daca de fapt nu ar fi dramatice va pot povesti pina miine.
Structura este cam asa; la computere, la detepeu, sunt niste oameni care sunt intr-o casta superioara cu mii de clase fotografilor; sunt niste domni sau doamne care se vad cu directia in fiecare clipa bot in bot si pentru toti fotograful e un dobitoc, o gloaba care tre` sa dea totusi ceva sa ilustreze publicatia; pentru ca fotograful e, cum stie orice detepist, un mare dobitoc care trebuie shuntat si care nu merita decit sa i se taie capul, vedem ce se intimpla.
Imi aduc aminte cu placere de momentele cind mai colaboram si eu la un mare trust de presa din Ro pentru femei; trec peste faptul ca investitiile in domeniu in redactie erau ca si nule, monitoarele luate de la gunoi de prin Germania aici erau excelente pentru calibrat poze, plus ca de programe cu licentza nici nu putea fi vorba, si mausurile inotau intr-o galushca de pisla si gem ( erau cu bila) - si scanarile erau facute de niste unii carora daca le ziceai "histograma" se uitau in jur sa vada ce gram de historie vede prostu` de fotograf... trec de astea si imi amintesc o zi de fotografiat cind modelul a stat trei ore jumate sa i se faca o inalta lucratura la par, si mai aveam 5 minute si ne dadea afara din locatie; am facut fotografiile asa cum s-a putut, in speranta ca o infima portiune de par se va putea retusa; aiurea, eram poet.
Omul de la detepeu a spus ca firma mama de la Paris ii interzisese expres sa retuseze ceva pe imagine, fie si un fir de iarga sau o mesa de par miscata cu un milimetru, cum era in cazul asta; si a umplut redactia cu shtangi si sopirle ca ce poze proaste fac eu, de era sa ma cocoseze aia cu costul intregii sedinte rebutate din cauza mea, care sedinta a trebuit repetata pentru ca onor detepeului i-a fost lene sa puna trei fire de par in plus, chestie de zece secunde de lucru in Photoshop.
Cum ziceam, as putea vorbi pina miine de atmosfera orweliana, antilucrativa, si de luptele care m-au scirbit; pe de o parte conducerea care o avea cu fotografia ca baba cu mitraliera, si de nesiguranta nu intreba fotograful ce sa puna pe coperta, ci facea sedinte de zeci de ore ca ce coperta sa aleaga cu niste de fapt terchea berchea de detepisti care erau buni numai pentru ca le cintau in struna... si pe de alta parte parca toti se coalizau si din zece propuneri o alegeau absolut intotdeauna pe aia care dadea cel mai prost.
Dar ce conteaza?
Viata merge inainte; se fac astfel niste cariere colosale, se aduna averi incredibile, si daca fotografii e prosti nu au decit sa muste din malul cu mil inca cincisnsprezece ani de acum incolo.
Pentru ca cine face git e dat afara si in locul lui vine un altul in doi timpi si trei miscari; fotografii la Romanica sunt niste lefegii nenorociti, nu niste liber profesionisti care sa aiba un cuvint de zis in treburile meseriei si in cultura romana.
Pe de alta parte, sigur, numai niste maxim 3-4 anormali vorbesc pe tema asta si au ceva de macanit; de fapt totul e in regula si ce e e foarte bine si oricine zice altceva are ceva stricat la bibilica.
Ma uitam la pozele alea cu fumul anuntate azi aici... ma gindeam dom`le, ce chestii grozave pentru o copertzica de carte de poezii, pentru o ilustratie de ceva, pentru un afis interesant... dar ce, credeti ca bintuie pe internetul romanesc directori artistici de la edituri si grupuri de presa, sa freamate daca vad ceva barosan si sa propuna contracte de colaborare? Credeti ca imaginea are vreo valoare? In primul rind, cel mai la indemina e sa ciordeasca imaginea asa cum e si sa zica bravo fraiere in gind; daca nu, fac un print si dau poza la fotograful platit cu centul pe ora, si-i spun: mai , fa o poza ca asta.
A fost in Ro pe vremea odiosului si sinistrei o editura... nu are importanta care... copertile se dadeau la niste graficieni; sigur, pe pile, pe matol, pe relatii, dar o suta doua de graficieni aveau niste bani foarte buni in fiecare an de la editura respectiva, cu care puteau sa isi finanteze lucrarile personale sau lucrarile de sertar care nu au aparut nici azi.
Acum in acel loc e tot o editura, dar are angajat pe un singur cineva care face coperti, citeva sute de coperti pe an, pentru un salariu minimal...editura fiind un important far al democratiei, capitalismului, libertatii si dreptatii.
Atunci ce pretentii sa mai avem... asa merge treaba si cu fotografia.
Apropo, fotograf, nu are editura aia... nu mai e important sa ai asa ceva azi.
Asta e chestia cu pozele cu fumuri... grozave poze...astept sa zbirniie telefonul la artist... va salut, suntem revista cutare, am vrea o serie de portrete de scriitori cu un fundal ca acela... si niste imagini de moda... neaparat.
Da` s-ar putea sa astept cam mult... si omul cu fumurile, si mai mult... asta e.
Nu mai folositi titlul asta ca o sa se ia astia de la www.presa.ro ca ce avem cu ei. Nu avem nimic, veni vorba la discutie, atit.