valoare morfologica a cuvintului a fiecarui

Daca intentia era sa aduci zambete, cateva goluri ai marcat deja :)
Nu stiu insa daca reusesc sa dau mana cu mana in hora infratirii si sa o las "mai moale" ("cu analizele sintactico-morfologice pe text sau cu "judecatile de valoare" de care nimeni nu are nevoie").
Am si eu slabiciunile mele ;).

Ideea e ca ma bucura prezenta celor ca tine. V-as numi...negociatori. Sunteti cei care mai aruncati cate un pahar de apa rece in fata celor prea preocupati cu despicarea firului in 4.

Oricum, sa incerci sa mentii tonul relaxat acolo unde se afla mai mult de un personaj :))))) in dialog, recunosc, grea misie, renumeratie mica, dupa buget :).

Citatul ii apartine lui G.Chr.Lichtenberg , si da ,ai dreptate , e cam alambicat si nici eu nu mai sunt atat de sigura ca avea legatura cu textul. Dar ... imi plac aforismele si la ora aia mi se parea mie ca ilustra ceea ce voiam sa spun. Acum imi dau seama ca ar fi fost altele mai potrivite..., pentru ca ,
eu n-am vrut decat sa spun ca:
" A reaminti oamenilor vechile cugetari inseamna a-i indruma spre virtute. Nu e vorba de a-i face sa citeasca , ci de a-i face sa gandeasca." (Montesquieu-L'Esprit des lois) ,
dar cum:
" Nimic nu se spune care sa nu fi fost spus." (Terentius-Eunuchus)
si cum:
"Ceea ce ne place mai mult din fiecare scriitor , nou sau vechi , sunt gandurile noastre proprii." (Iovan Ducici-Comoara Imparatului Radovan)
eu cred ca:
"E curata nebunie sa judeci adevarul si minciuna doar dupa priceperea ta . (Montaigne-Essais)
asa ca eu te-as sfatui :
"Cauta si in scrum ! Poti gasi bijuterii si acolo. " (Bharat Chandra Ray- Opere)
si nu uita ca :
"Daca nu stimezi niciodata la altii decat ideile asemanatoare cu ale tale , respectul ce-l ai pentru spirit este intotdeauna proportional cu spiritul pe care-l ai ." (Claude Adrien Helvetius -De l'Esprit )
Si mai cred ca:
"N-ai nevoie sa fi laudat cand esti sigur de tine ;cine cauta lauda se indoieste de valoarea sa proprie." (Gustave Le Bon -Aphorismes du temps presents )
de aceea :
"Trebuie sa strangi pietrele ce ti se arunca , sint inceputul unui piedestal ." (Hector Berlioz -Memoires )
si inchei cu a-ti spune ca :
"Daca ai tine un registru al tuturor opiniilor tale asupra dragostei , religiei , instructiunii etc. -incepand de la tinerete pana la batranete -ce morman de inconsecvente si contradictii !" (Jonathan Swift -Thought on various subjects )
Sorry , intruder , m-am jucat putin cu cuvintele ,( binenteles ca persoana a-II-a singular era "fortata", nu ma adresam cuiva anume) iti multumesc oricum pentru aprecieri si , ai dreptate , cred ca ar fi timpul sa nu mai stau singura la masa. Cu mult respect , sissy.

Eu incerc sa dau o valoare si o judecata proprie acestor atitudini si sa inteleg care este motorul care actioneaza actiunile participantilor...bineinteles ca nu am intentia de a face un studiu statistic, doar simpla curiozitate...

pai tu de ce scrii pe aici? care sunt impulsurile ce te mana spre virtual?

zaraza

Draga Cata,

multumesc pentru intromisiune, mai curand m-ai salvat de la riscul de a inchide cu acest subiect, desi mi se pare interesant si in oarece masura ma atrage si ma face curioasa.

E interesant ce spui tu, dar nu prea am inteles bine chestia cu "confundarea experientelor". Pilda cu Diavolul care poate lua si forme pozitive pentru a ne castiga increderea e buna si de folos, dar mi se pare destul de departe de adevaratele experiente din sfera paranormalului.

Hai sa o luam mai cu meticulozitate, de la capat, ca sa-ti spun si parerea mea. Am auzit de Cartea mortilor din Egipt, chiar Eliade o citeaza de multe ori, dar mai mult ca o carte de litanii si "rugaciuni" daca le putem numi astfel, pe care le foloseau egiptenii in punerea in practica a cultului mortilor...nimic paranormal, cred, doar o expresie a memoriei si traditiei colective religioase transmisa in scris.

Daca e sa vorbim de Biblie - fara sa uitam insa ca multe simboluri/reprezentari si idei religioase egiptene sau siriene s.a.md. au fost transmise si reconvertite in alte semnificatii in religia crestina - sunt multe relatari care par "miraculoase" sau "minuni" infaptuite de oameni cu har sau sfinti, dar banuiesc ca un om cu capul pe umeri si cu ceva lecturi la activ, nu doar din domeniul religios, ar putea sustine cu mult bun simt si fara exagerari ca trebuie observat un anume stil de interpretare a Scrierilor sfinte, fara a nega valoarea si continutul acestora. Adica, mai pe scurt, alegoria, metafora si simbolul in relatarile biblice trebuie considerate cu o doza de relativism, avand in vedere ca inca din punctul de plecare autorii acestor scrieri au folosit mult aceste figuri de stil pentru a se putea apropria de cititori si a oferi imagini care sa vorbeasca nu doar mintii ci si sufletului (a se considera aici si specificul acelor vremuri, mentalitata, educatia acelor oameni, carora le erau adresate) si ca traducerile ulterioare (amintiti-va doar pilda "Camilei care trece prin ac" data de Isus atunci cand vobeste de facerea de bine si renuntarea la bunuri lumesti...aici poate fi vorba si de o greseala de traducere din limba aramaica in cea greceasca s.a.m.d) de nenumarate ori, cu sau fara voie, au alterat semnificatia originara a cuvintelor sau au facut omisiuni si adaugiri.

In ceea ce ma priveste nu as confunda distinctia intre Bine si Rau, intre Diavol si Dumnezeu cu revelatiile sau experientele paranormale. Sunt doua nivele diferite de cunoastere si reprezentare sau raportare existentiala...a nu se uita ca multi pasionati de paranormal cred in Reincarnare si practica Yoga, pe care multi crestini le refuza sau ignora.

Cat despre duhurile rele m-am cam lamurit ce e cu ele, dupa ce am urmarit povestea macabra a tinerei calugarite omorata cu zile de un preot si alte calugarite dintr-o manastire de langa Vaslui, in primavara asta. Preotul respectiv se autoapara zicand ca infaptuie totul dupa cum scrie la carte, caci maicuta era posedata de duhuri necurate si "pravila" cerea sa fie exorcizata dupa un anumit ritual...as fi curioasa daca astfel de rituri sunt predate si practicate in scolile noastre seminariale si in facultati de teologie ca si o practica curenta si functionala?! Cat despre biata victima...a avut nenorocul ca viata sa fie mai aspra cu ea si sa o supuna la incercari peste puterile ei psihice, care au consumat-o pana cand a dat in schizofrenie...confundata in mod lamentabil de "exorcist" cu "posedarea de catre diavol". Ori aici, e clar, paranormalul avea prea putina jurisdictie, mai curand si-a spus cuvantul ignoranta si putina cultura a vietuitorilor din manastire.

Daca gasesti incitant dialogul cu mine pe aceste subiecte sau chiar pe altele de acest gen, te invit sa-mi mai scrii...daca nu, cred ca amandoi putem gasi alte lucruri mai bune de facut.
Pe curand,
irina.

probabil ca n-ai avut de gand sa ma convingi, dar daca asta ti-a fost intentia nu cred sa fi ales calea cea buna plusand.
Poezia nu se iveste numai din dulceata sunetelor sau rozaliul peisajului, si asta fiindca nu toti simtim/gustam cu-aceeasi masura.
Exista in noi sentimente si imagini feroce, atata de intense incat vorbele n-au suficienta forta si-atunci apelezi la constructii socante.
Tu insuti oripilat de ce simti, ca autor, vei dori sa impresionezi cititorul si sa-i evoci o stare apropiata.

Ia fii atent aci:
“O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori…
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

…..

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!”

Si-apoi:

Mi-ai spus: “de unde-ti vine ciudata intristare
ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
- cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
o boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi.
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa!
Si-acum, desi ti-i glasul atat de dulce, Taci!

Taci, ne-nvatat-o! suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis.

Mai bien c-o minciuna sa ma imbat, si-alene
Sa ma cufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm la umbra ce-ti luneca din gene! (“seamper eadem)

Sunt scrise de-aceeasi mana, pe care doar posteritatea a recunoscut-o ca maiastra.
Decat sa pui degetul, mai bine sugerezi, creezi corespondente neasteptate, care naucesc mai abitir ca ideea-insasi.
Desi ies flori din mucigai, cu siguranta nu toate asocierile indraznete/ socante nasc poezie, asa cum izbucnesc cu ferocitate din Baudelaire.

Eu n-am facut, mai devale, decat sa interpretez un vers scos din orice context si sa-i exploatez posibila valoare poetica, fara sa ma gandesc ca autorul n-o fi vreun tembel care-a auzit ca se poate scrie poezie din cuvinte scrijelite prin unele bude, si-a bolmojit un vers, profund, din intamplare. Si-apoi, chiar daca…ce?

Faptul ca amandoi suntem oameni, mi-e destul ca sa-ti reamintesc ca suntem adesea subiectul unor stari care nu ne fac cinste. Chiar daca nu le recunoastem si sigur nu ne definesc, ele fac parte din noi.
Exista unii artisti care-au facut o pasiune din explorarea si dezvaluirea acestor stari pe care nu ni le iubim, dar prin care trecem, vrem au ba.

Fiinta eminamente pasnica si firava, lunile trecute am schingiuit un om, tresarind de multumire, la fiecare geamat ghinuit. Dupa ce-a murit, i-am smuls capul si mi l-am pus in poarta. Mi-am varat degetele in gura-i plina de sange si i-am largit-o-ntr-un zambet schilod, indepartand cu meticulozitate plina de extaz, dintii sparti, imprastiidu-i prin curte cantr-un demonic ritual.
Cand m-am trezit, m-am ingrozit de ce visasem…si de teribilele porniri pe care, iaca, le am.
De m-as pricepe/ sa fiu Baudelaire!, as putea face-o poezie din asta, intrucat cu extazuri in fata florilor si cu dorul de El m-am obisnuit ca tiganu’ cu scanteia…

Asculta-l inc-o data pe baudelaire:
“tu, cititor, tacut, bucolic,
Naiv si sobru om de munci
Aceasta carte s-o arunci
Cu tot desfrau-i melancolic.

De nu stii slova si vorbirea
De la dibaciul mag, Satan
Arunc-o, vei citi-o-n van,
sau imi vei crede sluta firea .

Dar daca, vrednic scormonesti
Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,
Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu suflet iscodind cu-n geamat
Un rai ce deopotriva-l vrem,
Ma plange!...Altfel, te blestem!”

(ame curieuse qui souffres
Et vas cherchant ton paradis
Plains-moi!...sinon, je te maudis!)

Na! ca v-am umflat cu poezie.
Feri sfantu’ sa-mi cer scuze.

Am citit carti despre kitsch dar o definitie scurta si simpla nu am gasit. Pana la urma cred ca originea kitsch-ului poate fi gasita tocmai in incapacitatea celor mai multi de a-si explica simplu ce este arta. Si cu cat, pe masura ce trec anii si "curentele", ne indepartam tot mai mult de acea stare originara in care arta se confunda cu viata, in care ritualul facea parte din cotidian, asistam la o secare de continut, sau o desacralizare cum ar spune Eliade, a vietii de zi cu zi.
In vremuri de demult cand viata era un ritual continuu, artistul se confunda cu consumatorul de arta. Incetul cu incetul disjunctia artist-consumator de arta s-a produs inevitabil si s-a accentuat, astazi fenomenul catalogat drept kitsch fiind rezultatul direct al faptului ca tot mai multi isi inchipuie ca sunt artisti si "produc" pseudo-arta si multi, tot mai multi, fara sa inteleaga ceva din ceea ce se cheama arta, fac totusi "achizitii" de arta, fiind inevitabil clientii celor dintai. De ce acest fenomen este mai ales o plaga a societatii contemporane ? Pentru ca pe de o parte din arta se fac tot mai multi bani, deci e un business rentabil si, pe de alta parte, pentru ca tot mai multi oameni au acces la suficient de multi bani pentru a-si permite "achizitii". Arta nu se mai face, ca pe vremea lui Van Gogh sau Emily Dickinson, departe de bursa, ci tinde sa intre in cataloagele IKEA sau Quelle.
Artistul trebuie sa vanda pentru a - si "confirma" "valoarea" si astfel trebuie sa fie cat mai "original". Proportia celor "chemati" in lumea artistica in raport cu cei "veniti" pentru ca se inchipuie "chemati" tinde asimtotic catre zero pe masura ce democratia si legile pietei libere pun stapanire pe ce a mai ramas din arta.
Dar ce este pana la urma arta, daca non-arta o numim kitsch ? Un mod simplu de a explica fenomenul este sa acceptam ca un obiect de arta trebuie sa aiba mai multe niveluri de decodificare al propriilor intelesuri. Cel mai lesne se poate face demonstratia privind un obiect de arhitectura: se pot discerne 3 niveluri de decodificare: 1.cel functional in care percepem calitatile de utilizare a obiectului; 2.cel estetic in care percepem (intelegem) elemente de compozitie, raporturi de forma, culori, ritmuri, ierarhii, trasee, etc.; 3.cel simbolic in care deslusim intelesuri superioare, prin raportare la tipare si modele ce nu sunt numai ale individului ci apartin grupului din care acesta face parte. Decodificarea intelesurilor la unul sau mai multe din cele 3 niveluri este sursa de confort, satisfactie estetica, catharsis. Arta fara catharsis nu exista, cu alte cuvinte ceea ce se limiteaza la primul sau al doilea nivel este condamnat sa ramana obiect de folosinta strict functionala, sau "moda", ceea ce de multe ori nici nu este rau, daca producatorul (am evitat termenul de artist) este un profesionist pregatit pentru aceasta profesiune.
Kitsch-ul este arta care "se doreste a fi arta" dar nu transmite mai mult decat intelesuri functionale sau cel mult estetice. Fac astfel diferenta intre "profesionistul" de mai sus care nu are ambitii de artist, care-si face treaba onest si corect, si "amatorul" cu veleitati de artist, care "incearca" sa devina, de ce nu ? este asa de greu ?, genial.
Prin urmare cel care-si face casa cu turnulete stie ca trebuie sa aiba turnulete pentru a fi categorisit ca avand acces la un anume nivel de prosperitate (mai nou nu se mai poarta turnuletele ci numarul de etaje !!!) si tot el stie ca deasupra patului trebuie sa stea o "rapire" iar in camera curata trebuie sa aiba flori nemuritoare si acvarii cu pesti. Nu intelege nimic nici din una nici din alta dar stie care este "functia" celor doua. Elefanteii, bibelourile si toata gama de suveniruri afisate in "vitrina" de "middle-class people" nu satisfac altceva decat functia de afisare a nivelului de trai (bun !!!) fata de cei din aceeasi categorie. Am elefantei deci am bani sa-i cumpar; sunt frumosi ? bineinteles doar am dat bani pe ei !!!
Cel mai interesant fenomen din categoria kitsch-ului il constituie manelele care indeplinesc conditia functionala cu brio - au ritm, se pot canta la petreceri, ba mai au si texte desuchiate !!!, au chiar oarecare elemente de compozitie remarcabile (in sensul ca pot fi remarcate !) dar spre deosebire de o doina sau chiar o sarba care-ti poate taia respiratia, manelele nu acced domeniul catharsisului nici daca Gigi Becali plateste milioane in acest scop.
Si cu aceasta ocazie descoperim o alta caracteristica fundamentala a kitsch-ului: caricaturizarea prin copiere a artei adevarate, rezultata din demersul diferit al "manelistului" fata de cel al "profesionistului". Autorul de slagare este in general un profesionist.
Cred ca o sa ma apuc sa scriu o carte pe acest subiect incitant.
Mai important insa este ca subiectul sa fie dezbatut in mass-media pentru ca mai avem cred eu inca sansa sa ne salvam si sa ne intoarcem de la procesul complex de transformare in maimute-robot la natura noastra de fiinte superioare iar arta cu ritualurile sale face si trebuie sa faca parte din aceasta natura.

- Iubito, as vrea sa-mi spui doua cuvinte, cuvinte
care leaga viat‏a a doi indragosti‏ pentru totdeauna.
- Sunt insarcinata.

Nu am decat cuvinte de lauda... ramane doar de vazut cat de ad literam va fi pus in aplicare noul regulament.

Am o singura nedumerire.. partea cu maxim 200 de elevi... Mi se pare imposibil de realizat.Am fost la 4 scoli in Romania si toate aveau peste 500 de elevi.Vor sa construiasca noi scoli ?!
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

Comentariul se refera la urmatorul text, editat cu titlul "Stiinta intre pierzanie si absolvire" (autor: "om"): "Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui. Homo sapiens sapiens isi foloseste potentialul in a DESCOPERI pentru a se adapta mai bine (consum mai mic de energie proprie). In plus, mai multe deficiente (de toate genurile) sunt corectate prin tratamente genetice, transplante de organe si tesuturi cultivate in laborator, nanotehnologii, etc. Daca un individ acum cateva sute de ani nu avea sanse de supravietuire datorita unui defect letal, acum datorita acestor « mutatii de laborator » poate supravietui in spiritul si legea lui Dumnezeu. Suntem pregatiti sa acceptam provocarile stiintei si viitorului ? Putem dezmembra/reasambla CHPUL si ASEMANAREA cu DUMNEZEU pe/cu bucati…reutilizabile/de rezerva ? Au dreptul sa supravietuiasca (gratie stiintei), « impotriva » defectelor « originale « ? Suntem gata sa acceptam « mutanti »-creeati de stiinta- mai performanti care traiesc in legea lui Dumnezeu?"

- CHIPUL si ASEMANAREA omului cu Dumnezeu se refera la suflet, la partea spirituala a omului, si nu exclusiv la trup. Este adevarat ca trupul si sufletul fac aceeasi "lucrare", caci unul "misca" pe celalalt (Sf. Grigorie PALAMA vorbeste foarte frumos despre aceasta in "Tomul Aghioritic" si alte scrieri ale sale).
- Respectiv, trupul, care se orienteaza cu ajutorul celor 5 simturi, pune in actiune o lucrare (o fapta, un act, un gest, etc.), doar prin "conlucrare" cu sufletul, doar dupa ce si acesta si-a dat consimtamantul.
- Motorul care actioneaza asupra sufletului este constiinta, si aceasta actioneaza intr-o masura sau alta, in masura treziei ei. Cu alte cuvinte, sufletul isi da consimtamantul sau nu asupra unei fapte, (pe care, in cele din urma o va lucra trupul) in functie de gradul de trezire, de luminare al constiintei, pe care unii autori filocalici o numesc "glasul lui Dumnezeu din om".
- Asadar, CHIPUL lui Dumnezeu din om, intr-o reprezentare sumara, este constiinta omului, iar ASEMANAREA lui cu Dumnezeu este chipul "imbracat" in virtuti.
- In concluzie, este putin cam hazardata utilizarea termenilor de chip si asemanare a omului cu Dumnezeu cand ne referim la confortul fizic, la cosmetizarea trupului. Aceasta din urma nu transforma sufletul, singurul care conteaza intr-o raportare a noastra la Dumnezeu. Si prin aceasta nu desconsideram trupul, caci acsta are valoarea lui de "templu al Duhului Sfant" - cum spune Insusi Mantuitorul Hristos.
- Trupul trebuie inteles ca instrument de lucrare a virtutilor si de sporire spirituala, caci aceasta sporire spirituala este insasi ASEMANAREA (in devenire) omului cu Dumnezeu.
- CHIPUL i-a fost dat, ASEMANAREA si-o lucreaza singur, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar numai prin vointa libera a omului, caci Dumnezeu nu anihileaza vointa omului. Ii da libertatea de a respecta sau nu legile lui, de a se re-uni, a reface legatura lui cu Dumnezeu sau nu (religie provine din latinescul religare).

Evident ca scoala are un cuvant foarte important de spus, in viata fiecarui om...Desi la noi lucrurile merg prost si in aparenta o scoala nu mai valoreaza mare lucru, nu te poti dispensa de invatat daca vrei sa ai o anumita demnitate si un anumit statut! Si ce daca cei care nu au scoala conduc masini luxoase si ce daca cei care au o cultura generala de invidiat sunt luati in ras?!! in timp oamenii de calitate vor iesi la suprafata si se va vedea adevarata valoare!!

exista o unitate de valoare, la care raportandu-ne propriile standarde, ne autodeterminam corect nivelul de cultura ca sa-l putem impune in societate, iar aceasta sa-l si accepte ca atare?

omul in general este o fiinta orgolioasa...din cauza asta, la multi, standardul il reprezinta propria persoana...si uite asa, tindem sa-i privim pe altii raportati la valoarea noastra...din cauza orgoliului (discutabil de multe ori!) avem impresia ca ceilalti sunt macar cu un milimetru sub noi...on a toujours besoin d'un plus petit que soi, vorba frantzului...
cred ca si din cauza asta, in lume este atata bulibaseala.

"exista o unitate de valoare, la care raportandu-ne propriile standarde, ne autodeterminam corect nivelul de cultura ca sa-l putem impune in societate, iar aceasta sa-l si accepte ca atare?"


- Inca un posibil raspuns (prin parafrazare!) la intrebarea de mai sus: http://www.cafeneaua.com/node/view/2453#26032 . (Citeste comentariul "PROSTIOMETRUL", aplica principiul la domeniul cultura si decide daca respectivul comentariu raspunde si la intrebarea de mai sus).

PASUL 1
Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru', Englezu', etc.).

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
IQ mai mic decit numarul de la pantofi. Cistigarea unui loc in categoria prosti, dar multi.

PASUL 4
Posesie (sau achizitionare pe parcurs) limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude-n puscarie.

PASUL 6
Imagine
I. Bijuterii - lant, ghiul si bratara de aur - mai mult de jumatate din greutatea corporala.
II. Freza - 2 parti gel, o parte par.
III. Hainele - cit mai stralucitoare si de haios gust.
a. Camasa (alba sau neagra).
b. Pantaloni (preferabil negri).
c. Pantofi de lac.
d. Vesta, manta sau capa.

PASUL 7
I. Versuri
Vocabular obligatoriu: bani, dusmani, tigani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima, suflet, Dumnezeu, viata, valoare.
Interjectii : oooooooof, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha, etc.
II. Sint admise:
a. greseli gramaticale;
b. verbe - conjugare si acord;
c. substantive - plural la alegere;
d. greseli de tipul la toti, lu' copilu' meu si din seria casa - as vrea ca sa te regasesc;
e. versuri albe;
f. rime cu acelasi cuvint;
g. metafore duse la extrem (floarea florilor, sugativa-n portofel);
h. cuvinte straine (bambina, ragazza, etc.).

PASUL 8
Subiecte
I. iubirea
a. relatiile
1. cu mai multe femei
2. reusite
3. nereusite (vezi parasire)
b. parasire
1. pentru altul/alta (merge si homo)
2. pentru bani
3. pentru ambele
4. moarte
II. familia
a. copiii
b. nevasta
c. fratele
d. bunastare, parasire sau lauda
III. banii
a. detinerea lor in cantitati exagerate
b. risipa fireasca
c. invidia celorlalti
IV. lauda proprie (bogatie, bunastare, performante sexuale, sex-appeal, performante muzicale)

PASUL 9
Melodia
I. instrumente consacrate
a. acordeon
b. orga proasta
c. instrument de suflat
d. tobe de sintetizator cu generozitate
II. voce
a. optionala si/sau chinuita
b. ecou
c. accent obligatoriu
d. rap inclus
III. originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip
I. miscari necesare (pentru manelist)
a. stinga-dreapta (maxim doi pasi)
b. pocnire din degete
c. zimbet cuceritor
II. 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentul
III. decor haios (sau inexistent)
IV. lumini cit mai colorate
V. citeva masini decapotabile in care sa cinte barosanu'.

Cata, se pare ca inca o data nu faci decat sa confirmi sectarismul si intoleranta religioasa a ortodoxilor de astazi. Desi au si ei punctele lor bune, daca ne intoarcem in istorie descoperim multe situatii in care in mod paradoxal crestinismul a fost cea mai intoleranta religie, mergand pana la masacre in numele apartenentei religioase, pe cand in alte religii nu a existat o prigoana din aceste motive decat cel mult pe durate de timp strict limitate. Din acest motiv, inainte sa-i faci pe altii sectanti, mai bine uita-te prima oara in propria ta ograda. Chiar as fi curios sa aflu ce intelegi tu prin sectarism...sunt sigur ca te-ai incadra destul de bine in propria ta definitie.

- chiar daca crestinismul ar fi singurul adevar, in primul rand ortodoxia nu este singura detinatoare a lui. Te-am mai intrebat o data, sfintii catolici au primit putere de la Dumnezeu sau de la diavol? Si cum am mai spus-o, aici trebuie sa tii cont ca unele doctrine catolice sunt opuse fata de cele ortodoxe.

- intr-adevar Biserica lui Iisus va dainui pe vecie, fiindca este intemeiata pe adevar si pe legile divine. Din pacate la ora actuala sunt multe aspecte in ortodoxism care nu mai sunt deloc la fel cu cele lasate de Iisus. Am sa-ti dau un singur exemplu, dar lista e foarte mare si cuprinde aspecte fundamentale.
Pe vremea lui Iisus, exista obiceiul profund spiritual ca oamenii sa se binecuvanteze intre ei. In Biblie se spune ca "parintii isi puneau mainile pe copii", sau fratii intre ei, etc. In vremea de azi, dupa ce preotii si-au arogat meritul de a fi singurii intermediari intre om si Dumnezeu, aceasta fiind o situatie profund malefica, ideea ca un om simplu sa-l binecuvanteze pe altul apare pentru cei mai multi ca o blasfemie. Din aceasta cauza, cand la MISA s-a predat Arta Binecuvantarii, folosind chiar multe temeiuri biblice, mai multi preoti au sarit ca arsi in sus.

- relativ la cine ne raspunde la rugaciunile noastre, daca ce spui tu este adevarat (desi il contrazici pe Iisus), atunci nimeni nu ne impiedica sa punem intrebarea: dar sfintii ortodoxi cu ce putere faceau minunile lor? Daca si diavolul poate face atata bine, nu cumva el a ajutat ortodoxia sa se dezvolte prin aceste "minuni", tocmai fiindca servea intereselor lui? Evident ca eu nu cred ca diavolul a facut asta, dar din punct de vedere al rationamentului tau aceasta idee ar fi complet valabila.

- legat de curvie, daca crezi ca sfanta taina a casatoriei poate sa faca diferenta intre curvie si ceva placut lui Dumnezeu, te inseli profund. Crezi ca daca o femeie sau un barbat se casatoresc din interes pentru avere, si aceasta casatorie este "sfintita" de biserica, atunci ea nu tot curvie se cheama? Deci vezi si tu ca nu casatoria religioasa elimina curvia. Ca sa te intorc la cuvintele lui Iisus, de care se pare ca te cam indepartezi, El a spus unei femei usoare "iertate iti sunt pacatele, caci mult ai iubit". Deci vezi si tu ca de fapt singura putere care face ca o uniune intre un barbat si o femeie sa fie cu adevarat placuta lui Dumnezeu este iubirea. Fara iubire, nici o casatorie nu va face ca acea unire sa fie altceva decat curvie si prostitutie. Iar cu iubire, acea uniune devine cu adevarat sfanta.

- referitor la Buddha, evident ca el si alti mari maestri yoghini stiau mai multe dacat multi sfinti crestini. Tin sa-ti reamintesc ca multi sfinti crestini au fost canonizati doar fiindca au fost martiri, ei practic fiind analfabeti. In acele momente de martiriu, Dumnezeu s-a manifestat prin ei, i-a intarit si i-a inspirat, la fel cum de exemplu i-a inspirat pe unii profeti. Dar trebuie sa-ti dai seama clar ca inspiratia divina este o gratie a lui Dumnezeu, fiinta ta inca nefiind in comuniune completa cu El. Si atunci acele "cunostinte ale sfintilor" respectivi de fapt erau doar cuvintele lui Dumnezeu pe care Acesta le punea in gura lor. La un maestru yoghin in schimb, datorita revelarii complete a Sinelui Divin Etern Atman (spiritul) din el, comuniunea spirituala cu Dumnezeu si cu toate legile Lui este totala si nemijlocita. Din acest motiv, aceste fiinte pot sa manifeste permanent intelepciunea lui Dumnezeu.

- intr-adevar Kali este o ipostaza a lui Dumnezeu. Nu mai vreau sa vorbesc acum despre asta, fiindca deja ti-am dat mai multe subiecte si prea mult nu e bine dintr-o data, fiindca isi pierde valoarea. Ca sa-ti spun mai multe despre Kali ar trebui prima oara sa explic mai multe lucruri, si prefer sa o fac ulterior.

Spirit Intelept

tavonetzu,

Povestea ta de dragoste este povestea fiecarui tinar/tinara de la 14-16 ani si poate este cel mai puternic si mai sincer simtzamint de dragoste pe care il traim.
Cuvintele pe care le folosesti in povestirea ta sint un pic prea mari: "dragostea vietzii mele", "cea mai mare iubire din viatza mea"... etc... Viatza ta abia incepe, o sa ai timp sa cunosti alte iubiri la fel de mari si la fel de puternice.
Singurul sfat pe care pot sa tzi-l dau este ca ar trebui sa discutzi aceste probleme in mod deschis cu parintzii tai. Cu mama sau cu tata, cu cine te simtzi mai comfortabil sa vorbesti despre astfel de subiecte.
Din cite am putut citi printre rinduri, tu esti un tinar sentimental, sincer dar un pic cam timid. Ai nevoie de cineva care sa te ajute sa treci peste aceasta timiditate, normala la virsta ta, dar care nu trebuie sa-tzi domine atitudinea.
Eu itzi doresc mult noroc si sint sigur ca in curind itzi vei gasi o prietena care sa aprecieze sinceritatea ta si sa te iubesca la fel de mult.

Cu drag,

So Happy

in cazul de fata, daca iovan ar iesi vinovat, se cheama ca in romania hotul e protejat prin lege
Depinde de ziarul in care citesti. Poate ca unele ziare ar remarca faptul, ca in Romania s-au respectat de data asta drepturile omului...

nu crezi ca ar da apa la moara hotilor existenti si potentiali
Invers insa, da apa la moara fiecarui sot inselat, de a-l omora pe amant. Apararea ar fi simpla: "O vrut sa ma fure, sa traiti dom' judecator. Si fiti bun - sa va traiasca copiii - sa tineti cont de 'cazul Iovan' ca precedent in luarea unei decizii privind stabiliriea pedepsei mele... "

Nu-l cunosc pe Iovan, nici pe hot si nici situatia, dar mi se pare cumva din Kafka, o situatie in care fiecare stie dinainte ca iovan oricum o sa castige fiindca are bani, de aceea n-are rost sa ne gandim prea intens la vinovatie, dar "bine-ar fi sa castige iovan ca sa capete hotii o lectie", indiferent de detaliile care - poate - ar putea iesi la iveala daca ne-ar interesa...
Cu alte cuvinte jos cu coruptia, dar in cazul asta ne-ar ajuta, asa ca - dar numa' de data asta! - inchidem ochii...

Subiectiv inteleg foarte bine ce scrii, zaraza. Si eu imi zic ca ar trebui pusi la zid aia care se leaga de o fata de 9 ani, si apoi pleaca lasand in urma o existenta terminata inainte de a fi inceput si o pata pe cearsaf...
Insa imaginea unei tari e ca un puzzle, compus din multe, multe bucatele mici...

Da...uite că până la urmă nu m-am putut abţine să nu scriu, deşi mi-am promis să nu o fac pentru că ştiu că o să-mi ridic "iovaniştii" în cap, dar asta este. Consider că atunci când lupţi pentru o idee în care crezi nu stai să te ascunzi de teama de reproşuri ci ţi-o asumi şi pledezi pentru ea.
Înainte de a da argumente vreau să spun ceva din punctul de vedere al unei surori. Sunt soră a doi băieţi minunaţi şi dacă unul dintre ei ar fi păţit aşa ceva...vă asigur că eu în locul Mihaelei aş fi fost un monstru pentru acest Iovan, pe care eu nu îl voi numi "domn" niciodată. Cred că nu ar mai fi putut în viaţa lui să pună mâna pe o armă, iar dacă ar fi facut-o nu ar mai fi avut cu ce trage că i-aş fi tăiat mâinile. Vă pare inuman ce scriu...probabil, dar este uşor să comentezi scuzele lamentabile a familie Iovan fără să priveşti măcar o dată în sufletul acelei femei care aşa cum a putut şi-a crescut fratele.
Ştiţi ce greu este să creşti un om şi să îşi ia altcineva dreptul să îl omoare? Fratele meu mijlociu la vârta de 8 ani a fost lovit la şcoală în cap cu o minge de baschet şi a făcut comoţie cerebrală. A stat 4 luni în spital şi a învăţat să umble din nou...nu mai avea echilibru, nu mai aude bine de atunci. are migrene foarte des,..., iar eu eram neputincioasă. Nu puteam decât să îl ajut alături de familia noastră să înveţe din nou să umble, să înveţe din nou să aibă încredere în copii, să înveţe să nu mai spună mereu: "nu merg jos că dacă merg poate acuma o să chiar mor". Şi să vă mai spun ceva...când am mers la şcoală să ne interesăm cine a fost am aflat că nu ni se spune pentru că este persoană influentă şi şcoala nu dorea probleme. Nici măcar bunul simţ să dea un telefon să vadă dacă fratele meu nu a murit (a fost la 5 minute de moarte) nu au avut părinţii acelui viitor Iovan! Nu i-am dat în judecată pentru că ne-a interesat mai mult ca fratele meu să îşi revină, iar pentru asta trebuia ca toată afecţiunea, atenţia şi timpul liber să i se acorde lui.
Apoi...ştiţi cum este să trăieşti într-o familie unde din cauza serviciului părinţii sunt mereu plecaţi, mereu prea ocupaţi să facă rost de bani, iar fraţii rămân să se crească şi să se educe unul pe altul? Ştiti ce înseamnă să te trezeşti noaptea urlând că ai visat că frăţiorul mai mic s-a suit pe balustrada de la balcon şi a căzut şi a murit??? Şi era doar un vis domnilor !!!
Să ştiţi că sunt o persoană realizată aproape pe toate planurile, am firma mea pentru că m-am săturat să lucrez pentru alţii care nu ştiu decât să exploateze şi să te trateze ca pe o cârpă în loc să îţi vadă valoarea intelectuală, valoarea ca persoană, valoarea ca şi angajat. Am intrat imediat după liceu fără nici o pregătire suplimentară la facultatea de drept şi am intrat la fără plată, iar în anul 3 am renunţat pentru că m-am săturat de ipocrizie, minciună, furt pe faţă şi oameni jegmăniţi pentru că vor dreptate. Momentan fac o facultate unde nu am lipsit la nici un curs, la nici un seminar, am obţinut o bursă de studii în Paris...într-un cuvânt îmi place ce fac.
Am scris toate acestea pentru că vreau să se ştie că nu sunt o persoană care scrie în necunoştinţă de cauză şi care ştie ce înseamnă să munceşti pentru banii şi pâinea ta.
Până în prezent am semnat zeci de petiţii pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună, pentru ca mamele să aibă anumite drepturi, pentru ca bătrânii să nu mai ajungă să doarmă şi să mănânce prin tomberoane, pentru ca acei copii care nu ştiu ce îi aşteaptă după ce se nasc să se nască cu nişte drepturi. Toate acestea le fac pentru că îmi place să lupt pentru cauzele în care cred, pentru că m-am săturat de atâta "indolenţă sufletească" şi lipsă de acţiune a oamenilor şi pentru că vreau ca viitorii mei copii să trăiască mai bine, vreau să ştie că mama lor chiar dacă poate nu a reuşit să schimbe ceva, MĂCAR a încercat.
Am scris acestea deoarece vreau să spun că eu nu vreau ca copii mei să trăiască într-o societate care pune în mână arme oamenilor, înainte de a da legi sociale pentru ca hoţia să se reducă, pentru ca unii copii să aibă măcar şansa să aleagă între şcoală şi o viaţă ştearsă, pentru ca să nu mai existe atâţia copii fără nici o şansă, care să fie stigmaţi înainte de a se naşte.
Toată lumea condamnă hoţia...este foarte simplu. cel mai simplu este să tragi concluzia înainte de a cerceta cauzele.
Probabil mulţi spun că sunt utopică.., nu, nu sunt! Cum aş putea fi utopică într-o lume unde copii sunt aruncaţi fără regrete în tomberoane ca şi nişte pachete goale care nu au nimic de dat sau spus, ca şi când nu ar fi nişte suflete care să merite o şansă!?
Cum aş putea fi utopică într-o ţară unde oamenii preferă să ia şuturi în fund mereu de la cei care ne reprezintă...fără să tragă semnalul de alarmă, fără să ia atitudine...din contră...suntem serviţi cu "rahat" (scuzaţi expresia) pe tăvi de aur, iar noi după ce îl mâncăm mai zicem şi "mulţumesc"!!!
Cum să fiu utopică când românii sunt obişnuiţi mereu să arunce în faţă cuvinte grele şi doar apoi ajung să cugete la ceea ce au zis?s
Cum să fiu utopică când în ţara asta mereu se caută ţapi ispaşitori, iar oamenii sunt hăituiţi de taxe şi impozite fără să aibă drepturi reale pentru a supravieţui!?
Cum să fiu utopică când există atâţia copii abandonaţi care ne cerşesc măcar o privire, iar noi cântam melodii cu "iubiţi şi câinii vagabonţi" şi în ochii lor nici măcar nu ne uităm să le ştergem lacrimile!?
Cum să fiu utopică când sute, mii de bătrani sunt daţi afară din case pentru că nu îşi mai pot plăti cheltuielile după ce majoritatea din ei au muncit o viaţă întreaga pentru o pensie de nimic!?
Cum să fiu utopică când bogaţia şi luxul ne zâmbeşte pe la televizoare, când pentru ei legea nu există, când pentru ei crima este o normalitate, iar ţara moare de molima sărăciei, injustiţiei, a lipsei de cultură şi educaţie ... să nu mai vorbim de cea a nedreptăţii!?
Cum să fiu utopică când dacă vrei să rămâi în ţara asta pentru că o iubeşti şi chiar vrei să faci ceva pentru ea, pentru tine...statul român nu te ajută cu nimic, ba mai mult, iţi râde în faţă şi îţi dă la poveri de nu le poţi duce!?
Cum să fiu utopică când... am citit şi am auzit atâtea persoane care au spus despre Bogdan Iancu că e "hoţ", "tâlhar", etc...că şi ei dacă ar fi fost in locul lui Iovan l-ar fi omorât!?
Cum să fiu utopică când mi-e deja silă de cei care vorbesc de crimă ca şi de ceva normal...ca şi când noi oamenii am fi cu pedeapsa supremă, ca şi când noi am fi cu judecatul sufletelor, ca şi când noi am fi cei care sa hotărâm dacă cineva MERITĂ sau NU MERITĂ să trăiască !!!!
...Eu sunt de-a dreptul mâhnită şi tristă că într-o zi voi avea copii care să trăiască printre astfel de oameni, care uită regulile de bază: nu judeca, nu dori moartea altuia, nu fi rău, nu fura, nu ucide...da...ce vor avea de învăţat copii mei dintr-o astfel de societate???? CE???
Oameni buni înainte de a judeca pe cineva de ce fură...mai bine puneţi-vă în locul a zeci de mii de români care din cauză că îşi văd copii murind de foame sunt nevoiţi să înşele, să mintă, să fure...gândiţi-vă ce aţi face voi dacă copii voştri v-ar spune că nu au mâncare, iar angajatorul v-ar ţine pe posturi de probă cu săptămânile, cu lunile şi nu v-ar plăti, nu v-ar face o carte de muncă sau mai rău...nici nu s-ar osteni cineva să vă dea această şansă măcar.
Acuma imi veţi da replica...că încurajez hoţia...ce patetic ar suna şi îmi vine să şi zâmbesc..., nu o încurajez ci am luciditatea de a vedea cauzele nu efectele.
Câţi oare dintre cei care condamnă ştiu câţi oameni nu au nici măcar şansa unui loc de muncă, ce să mai vorbim de reabilitarea la locul de muncă sau în societate a unui fost condamnat?!
De obicei oamenii judecă, clasează şi uită să dea şanse, dar ştiu să se bucure ca şi copii când spun: "Vezi, am avut dreptate! Ăla iarăşi a juns după gratii!"...cum să nu ajungă când în afara altor persoane de teapa lor ceilalţi nu le dau şanse???
Oamenii au impresia că ei le ştiu pe toate, iar ceilalţi sunt doar.."restul", da..si astfel acest "restul" care poate din diverse motive au facut o greşeală în viaţă nu mai au nici măcar şansa unei reabilitări umane, ce să mai vorbim de altfel de reabilitări? Parcă am fi D-zeu şi îi judecăm şi îi stigmăm pe veci cu neâncredere şi lipsă de respect.
Înainte de a judeca atât de aspru pe alţii eu spun ca fiecare să se gândească ce au făcut pentru ca această societate să fie mai bună? Câţi copii părăsiţi au ajutat, câţi cerşetori au luat acasă măcar o dată sa le dea o ciorbă caldă, de câte ori au cerut o viaţă mai bună, legi sociale pentru cei care oricum nu beneficiază de nimic?
Avem o ţară care deja este bolnavă de sărăcie, de cerşetori, de copii abandonaţi, de bătrâni fără case, de tineri fără şanse, de legi neaplicate obiectiv, de corupţie...oare nici măcar bunul simţ, valorile primordiale din Biblie şi spiritul curat nu ne-a mai rămas?
Oare chiar atât de răi să fim, încât să ne proclamăm popor creştin, dar defapt majoritatea sunt nişte criminali în haine de "pioşi"?

Sunt de părere ca hoţii, tâlharii,infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept, dar sunt total împotriva CRIMEI.
Sunt de acord să ne fie teama şi să fim suspiciosi cu un recidivist, dar nu sunt de acord să nu i se dea şansa unei reabilitari şi să fie tratat tot restul vieţii ca un infractor. Asta ne face la fel de vinovaţi de viitoarele lui acţiuni imorale ca şi pe el !!!
Sunt de acord că se întamplă ca atunci când dă cineva buzna peste noi în casă să încercăm să ne apăram fiinţele dragi, dar nu sunt de acord ca prima chestie care îmi trece prin minte să fie..."îl omor", asta mă transformă într-un criminal care premeditează.
Nu ştiu ce să mai spun...pentru că sunt plină de dezgust şi am obosit să văd atâta răutate în oameni, dar ceea ce i s-a întamplat lui Bogdan este regretabil şi sunt în totalitate de acord cu poziţia surorii sale Mihaela, pe care eu o imbratisez cu mare drag şi respect,îi doresc să aibă în viitor parte de multă fericire şi îî doresc ca D-zeu să îi dea puterea să treacă peste toate acestea şi să poată să îşi plângă fratele în linişte
Acuma oameni buni...dacă Bogdan hoţ, tâlhar, şi ce ştiu eu cum a mai fost numit...eu cred că D-zeu l-a judecat deja şi a hotărât dacă a fost un om bun sau rău, dacă meritat iertat sau nu , dar pentru acest Iovan ... mie personal mi-e milă şi chiar dacă într-un fel îi port pică în sufletul meu, m-am rugat pentru el, m-am rugat să îi dea D+zeu tăria să se uite în sufletul lui şi să ia decizia corectă.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca

Mi-as permite intrebarea, daca dumneata vorbesti din experienta proprie sau din cea a altora.

De asemenea mi-as permite sa remarc:
A sustine punctul propriu de vedere este un drept legitim al fiecarui participant la o discutie.
A arunca intr-o discutie cu argumente asa cum ai arunca cu pietre dupa cineva, tine de libertatea de exprimare.
A participa la o discutie in care cineva arunca cu pietre este o optiune a participantilor.

Orice limba vorbita de cineva ,fie ea de uz international sau nu ,ne inbogateste valoarea ca oameni ,si ne asigura accesul la comunicare si cultura altor popoare ...
Limba vorbita contribuie la asigurarea accesului, doar daca vorbitorul nu se descalifica prin modul de a o vorbi.

Last but not least [= La sfarsit dar nu in ultimul rand]:
Sasii nu vorbesc nemteste (de altfel se numeste germana) ci un dialect de origine germana, pe care insa nimeni care cunoaste limba germana nu-l intelege.

S-auzim de bine.

Ma bucura comentariul extrem de "realist" pe care l-ai facut, poate cam deplasat din partea unuia care scrie poezii si ar trebui sa inteleaga nuanta metaforica a anumitor cuvinte dincolo de valoarea lor strict proprie. Desi intr-un fel ai dreptate, pentru ca am incercat sa vad daca e greu de inteles "unde vreau sa bat " pentru o persoana care habar nu are despre ce e vorba. Asta e realitatea iar daca am gresit adresand un text "ca eseu" publicului larg in loc sa-l transmit doar persoanei care trebuie sa-l inteleaga imi cer scuze. Iar ca sa intelegi aceasta ultima fraza (pentru a nu ma mai lua peste picior) am sa-ti dau un exemplu: eu iti zic atat: "joi la ora 20:00"; normal ca nu ai intelege nimic insa un amic de-al meu cu care am vb despre cupa uefa isi va da seama ca e vb de ora la care incep meciurile. Desigur asemanarea e putin cam deplasata, dar releva clar faptul ca cel caruia ii transmiti un mesaj il va intelege mult mai bine decat ceilalti care il citesc pe langa el. Cum cred ca poeziile de dragoste ale lui Eminescu le-a inteles mult mai bine Veronica Micle decat noi.
Revenind insa putin si la aspectul strict propriu al frazelor legate de " a dori,a avea , a cunoaste" ca povara pe de o parte sau ca progres pe de alta parte trebuia sa te gandesti de doua ori inainte de a face acea afirmatie. Si stii de ce? Iti "esplic": de exemplu dorinta lui Newton de a descoperi de ce marul din copac cade in jos si nu in sus a reprezentat un mare progres prin descoperirea fortei gravitationale. Dorinta mea de avea o masina straina devine un progres personal sa spunem in momentul in care imi cumpar o Toyota Corolla. Si in ambele cazuri si un motiv de bucurie, de fericire. Dar, dorinta care odata realizata reprez progres si un motiv de fericire, este urmata de o alta dorinta. Si tot asa pana la urma totul devine o povara. Pentru ca Newton desi si-a dorit , nu a reusit sa descopere nimic mai reprezentativ decat ceea ce tocmai realizase, iar eu chiar daca acum mi-as dori un BMW M6 si prin absurd as reusi sa-l am, probabil ca dupa o scurta perioada de timp ma va multumi , cine stie, doar un Mig 29. Iar aceste doua exmple, chiar daca sunt diametral opuse converg spre aceeasi idee: totul este relativ in functie de momentul in care se petrece.Pentru ca daca acum cateva luni un lucru( o persoana) ma multumea pe deplin, ma facea fericit, acum acel lucru(persoana) nu mai imi trezeste aceleasi sentimente. Si atunci vine presupunerea fireasca: poate era mai bine daca ma opream in acel moment...Esti fericit acum ca ti-ai cumparat un apartament cu doua camere iar peste ceva timp nu-ti mai ajunge o vila cu piscina. Chiar daca aceasta evolutie a lucrurilor este fara doar si poate un progres, cu timpul nu cumva devine o povara pentru noi ca persoane?

cateva precizari:
-"evolutia" virusilor tine mai mult de erorile din procesul replicarii. Mutatiile nu sunt facute dupa o anumita strategie ci sunt aleatorii. In alte cuvinte, 1001 de forme virale sunt replicate de organism, dar numai un nr limitat scapa sistemului imunitar = se depun oua pentru 1001 de pesti si numai cativa scapa de pradatori si alte cele obstacole (selectie !!nu evolutie ;)).
-"soarta fiecarui mutant depinde printre altele de capacitatea sa infectiva in organismul gazda" = poate ca mai corect ar fi capacitatea de a "pacali" sistemul imun. O pacaleala "clasica" este modificarea post sau cotranslationala a proteinelor capsidei cu "markeri self" ai celulei gazda (de exemplu glicozilarea). asfel celulele APC (antigen prezenting cells) verifica markerii prezenti la virusi si ii iau ca pe self...lasandu-i sa-i faca de ... cap ;))