|
te provoaca sa gandesti
valoare morologica a cuvantului pregatiti
Nu imi sta in fire sa atac la persoana, dar nu mi-am putut reprima cele mai ne-nobile sentimente cand am intrat pe al doilea subiect in noaptea
Daca citesc un pic conferinta erotica din care ai adus veninul dincoace, iti dau dreptate: Nu-ti sta in fire sa ataci la persoana. Mai repede la persoane. In ce priveste reprimarea sentimentelor ne-nobile, poate ar ajuta daca ai reusi sa le dai voie celor nobile sa se intrevada macar cateodata. oare aici numai unii au dreptul sa isi zica parerea cu valoare de adevar absolut????????????????????? Ce subliniaza numarul semnelor de intrebare? In ce priveste intrebarea, raspunsul este "Nu", si ca dovada pot cita o sumedenie din comentariile tale, care tintesc spre zone cu mult in afara unui radius pe care subiectiv l-as numi bun simtz, comportament social, etica, etc... ma intreb daca toti suntem prosti si numai una e "in toate cele"... Asta m-am intrebat si eu. Raspunsul meu a fost, ca probabil din punctul tau de vedere asa e. Asta pt ca am considerat ca meriti o replica la fel de caustica precum interventiile dvs.... Replica ta nu mi s-a parut deloc caustica. Mai mult asa, ca o bata ciobaneasca, expusa intr-o vitrina cu bijuterii. Efectul exotic pe care ai reusit sa-l creezi pe aceasta cafenea mi se pare de altfel binevenit... Asa, unii dintre noi isi aduc poate aminte de experiente pe alte foruri, pe care acum nu le mai viziteaza. Si te rog sa remarci ca inca nu am trecut la injurii Cred ca te-a costat multa stapanire de sine... Scuza-mi stilul "infierbantat" am invatat de la tov prof Asta cui ii e adresat? mie imi plac barbatii ca sunt mai putin meschini decat unele femei si ii iubesc pentru faptul ca si ei au o sensibilitate pe care se chinuie sa o ascunda cu strasnicie... Si ii iubesc pentru inca o mie de motive ! Cred ca acesta este momentul tau de sinceritate. Lasand la o parte observatia socio-culturala cu privire la meschinaria barbatilor, cred fiecare cuvant... "si asta pentru ca fiind scris de Racovitan mai revine pe prima pagina... scrisesem si eu ceva asemanator dar a ramas neobservat de nimeni" = egalitate SA FIE, dar nu pentru catei ;)
Am sa redevin serios! Cred ca problema exodului nu este grava sau poate fi "asimilata", DACA...se pregatesc bazele unei societati corecte (unde este lege nu este tocmeala)! Multi s-ar intoarce "de unde au baut pentru prima data apa" kasai romanu' crescut cu simtul stramosilor in sange ;)). Daca s-ar investi in viitor (educatie si cercetare) ar fi si mai bine, dar acum este cam JALE...insusi ambasadorul Ro intr-o tara anume ii sfatuia tineri sa nu se intoarca pentru un "moment" (corect omu' chiar daca l-a costat postul :(! Imi pare rau sa spun ca totul porneste din tara...asa cum un nou-nascut nu-si educa mama! Sa caut sa inchei intr-o nota optimista.. sunt romani de valoare care lupta de acasa (bravo lor, cu toate ca ii iau la misto prieteneste TOCMAI pentru ca ii admir :(( )
e dezastru, da-i inainte, nu te uita ca n-ai unde
- de
decibelus
la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?) Vremuri in care s-a mers din vointa, cu vointa. Doar vointa. Gandirea exclusa, nu e timp pentru ea (efect toflerian?).
Vremuri in care s-a trecut peste oameni. Unii oameni. Impinsi deoparte. Fara timp pentru ei. Oamenii care gandeau, care analizau / planificau. “Fara analiza”, “inainte” am putea spune ca ar fi fost cel mai potrivit slogan, motto al acelor vremi. Poti sa disperi analizand actiunile celor din jur? Cred ca da. Ii vezi pornind activitati uriase prin consecinte. Nepregatiti. Ii vezi ca habar n-au ce usi deschid, ce cutii ale Pandorei forteaza. Dar ei au vointa. Actiunea la baza e vointa. Poti sa te ingrozesti anticipand grozaviile ai caror germeni sunt saditi sub ochii tai. Poti sa te chircesti de frustrare vazand ce risipa de resurse (chiar si timp – culmea, evitand analiza) se desfasoara, ce probleme viitoare isi creaza. Si ai vrea sa le dai peste mana, sa le spui solutia la problemele inca nenascute dar deja fecundate, dar sti ca ar fi inutil. Capeti experienta. Sunt crunti. Isi bat cuie in talpa cu vointa, cu forta, cu incapatanare. Sunt insistenti. Iar tu poti sa suferi pentru ca in fata ta se desfasoara ceva rau pe care nu poti sa-l opresti. Ca un copil care se uita cu pumnii si cu dintii inclestati la golanii care il buzunaresc in curtea scolii pe un necunoscut. Asta are vreo legatura cu idealismul? Ideea de bine pe care o vezi atacata in atat de multe initiative ale celor cu vointa este cea care da drumul frustrarii? Cei cu inclinatii spre analiza sunt idealisti? De unde dorinta de bine general? Din ea insesi sau din frica de rau? De raul deja cunoscut, trait, atins. Sau din dorinta de securitate. In sine. Formatia culturala ne spune ca binele e … bine si trebuie cautat, ni-l dicteaza ca tel. De aici oare diferenta intre golanii pentru care binele nu are valoare si cei care ar fi in stare sa moara pentru “bine”? E o simpla diferenta de cultura? Putem da la o parte simplitatea explicatiei: este sufletul este spiritul este evolutia? Daca mergem pe firul suflet, spirit, evolutie cautam in noi. Daca mergem pe firul cuvant, concept, logica … cautam in neant. In necunoscut, in “orice”. Cautarea din cuvant in cuvant este revolutionara. Prin asta nu spun ca aduce multasteptata, mult cautata evolutie, nu spun ca ar fi pasul mai aproape de raspunsurile mari, finale. Ci este revolutionara in masura in care atrage firile revolutionare. Firile care nu accepta status quo-ul. Firile rebele. Si firile orgolioase… Si de unde cautarea? Unii spun ca din neliniste. Dar o neliniste este suficienta? Aici trebuie implicata si nevoia… De unde nelinistea, de unde nevoia? Putem sa cautam raspunsurile prin factorii care le slabesc? (pe astia ii cunoastem … parca) Dar mai pertinent ar fi de luat in atentie factorii care le potenteaza … dar care sunt acestia? Cautarea prin cuvant, idee, concept. Am o pornire puternica de a o desfiinta, de a o face farame. Este mica, inutila, goala, stearpa. Starpa in emotie. Este comerciala. O analogie pentru cele doua cautari putem sa cream luand muzica. Diferenta este intre muzica comerciala si cea clasica. Intre banal, deconectare consumatoare si complex, deconectare visatoare. Complexul. (antinom: simplu). Se crede ca este greu, este vazut ca un bau-bau. Normal in cazul in care se incearca inglobarea sa totala intr-un sigur gand pentru intelegere, pentru patrundere. Nimic mai fals. Abordarea este gresita. Din contra, un “ceva” complex este oportunitate de reverie, de zbor. Plimbare intuitiva printr-o gradina a gandurilor. Intuitie. Superba unealta. Este capabila de a linisti nelinistea, de a satisface nevoia. Ramane uneori o umbra de mister dar are doar efectul unui parfum bun. Poate fi precursor al certitudinii. Aparent, din nimic se naste acel raspuns care inchide chinul, straduinta. Cautarea logica nu are final. Cautarea prin cuvant este repetitiva (ca fenomen, ca etape parcurse), este infinita este masochista. Un pic de claritate este suficienta pentru a intelege asta. Cautarea prin cuvant este metoda sigura pentru a nu gasi raspuns, metoda sigura de cautari nesfarsite, sisif cu al sau bolovan. Insa cautarea prin cuvant inseamna teorii, inseamna material pentru propaganda. Propaganda propriei persoane. Inseamna uneori autoritate. Autoritate din capacitatea de a cuvinti. Inseamna faima, renume. Inseamna comercial, de consum. Prin muntii de cuvinte pe care ii poate produce un individ acest tip de cautare capata valoare sociala. Avem concepte care definesc alte concepte (parafrazare Rebreanu / Adam si Eva). Il avem astfel pe Kant. Acest tip de cautare si-a arogat dreptul de a fi posesorul “filosofiei”. Varstnicii se rasucesc. Nu mai este iubire de intelepcine, este iubire de cuvant, iubire de concept, iubire de hatis. Filosofie … Iubire de intelepciune… intelepciunea ofera raspunsuri. Orice manual de filosofie actual postuleaza neincetat ca filosofia nu ofera raspunsuri… ce legatura mai este intre titlu si continut (?) … poate panza de bomfaier… am inceput cu ceva si terminat cu altceva ... asa si? conteaza?
filozofand in genul parasutei....
- de
cuminte
la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Nimic despre ...fericire.) ......sau al centurii de siguranta, dupa cum iti este mai confortabil. M-am gandit o vreme, ce-i drept, daca meriti au ba raspunsul meu. Si uite ca ti-l dau de pe botul calului putere pentru ca-s mult prea aroganta sa astept tramvaiul.
Hai s-o luam sistematic si sa-nlaturam invalmaseala de ganduri ce-ti bantuie varful degetului...sprintar pe taste de altfel. 1) subiectul "Dumnezeu": Tu si eu suntem doua firi atat de diferite, incat ai putea spune ca noi nu avem acelasi creator. Dar ne uneste tocmai existenta lui Dumnezeu pt ca ambele suntem doar o biata mana de lut primordial. Ne incheaga prezenta lui Dumnezeu in noi. L-am vazut pe Dumnezeu si-n ochii unui copil care cersea parale la colt de strada, si-n zambetul nonsalant al unei nurlii ce se deda placerilor, in palmele muncite ale palmasului, in aviditatea cautatorului de aur contemporan.....in tine, in mine si-n noi toti. Si, da, El e capabil sa moara-n fiecare clipa si sa renasca-n altele imediat. Moare atunci cand tu Ii barfesti existenta din mine, moare atunci cand tu crezi ca detii adevarul suprem, moare atunci cand tu nu esti pregatita sa-L vezi pretutindeni. Nasterea unui ALT "dumnezeu'' ti-ar debusola cursul vietii?! SI daca Dumnezeu a murit, traiasca Dumnezeu! Nu e blasfemie, draga mea, Dumnezeu exista dincolo de zidul ridicat de vorbe... 2) "Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire" Fiecare trebuie sa-si confectioneze propriul vis, nu exista un manufacturier universal de vise. Pe al meu scrie "made in 3) "Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare" Citeste-ma inca o data! Si inca o data! Si mai citeste-ma o data! Era doar o metafora si mi-e prea somn si lene sa-mi bat capul cu explicatii.....poate o voi face totusi. Simplul fapt ca esti TU, ca te poti pipai in fiecare dimineata, ca te poti privi cu surpindere-n oglinda, ca poti intinde mana spre cel din patul tau, ca-i cauti trasaturile, ca-i infierbanti laptele din ceasca, ca-i zambesti unui trecator, ca te-mpiedici in asimetria pietrelor de pe macadam, ca mai injuri uneori, ca uiti s-o suni pe mama ta atunci cand i-ar face placere acest lucru, ca ai micile tale rautati, ca RESPIRI acelasi aer pe care-l respira si Dumnezeu, ar trebui sa te faca sa te simti FE-RI-CI-TA! TU RESPIRI VIATA! Iar ingustimea mea intelectuala este direct proportionala cu largimea campului tau vizual.........priveste in jur cu mai multa atentie! Cum motto-ul tau spune, intr-adevar, nimic in lume nu este intamplator! 4) "Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita" De unde stii tu care-i fericirea din ei? Care-i telul lor? Poate ca fericirea mea suprema este sa desfac nodul gordian si o viata-ntreaga ma voi chinui sa-mi duc la bun sfarsit visul. E posibil ca tie sa ti se para inutil, o adevarat tampenie, dar fericirea mea depinde de asta. Nu-i judeca pe altii prin prisma doleantelor tale. Fericirea ta este cautarea ''nodului in papura''?:-) 5) ''Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut'' Eupneea poate deveni fericirea de netagaduit a cuiva........dar tu nu vrei sa accepti decat propriile rigori in cautarea fericirii. Ceea ce e foarte bine, DAR NUMAI PT TINE! Insa ai grija! Conditia de ''avion'' nu se atinge atat de usor daca n-ai mers macar o data-n viata ta in hurducaielile unui tractor! 6) ''Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege" Viata ta rotunda pe mine ma plictisete intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns. Pe Maria o cuprinse o neliniste, sau poate chiar o teama. Era in pat cu un barbat, pe care il asteptase atata amar de ani dar nu-si explica ce resort o impunse se la acest gest. Prea usor a venit in camaruta lui si acest gand o facu sa tremure, cu toate ca era constienta ca nici un pericol nu o paste. Deodata se ridica in cot apasand cu degetul pieptul lui Mihai in dreptul inimi il intreba energic:
-Asculta, Mihai ce te-a facut sa dispari, atunci, asa fara nici un avertisment? Vreau mai multe lamuriri. Sunt convinsa ca imi ascunzi ceva. Nu stiu ce dar am acest sentiment. Mihai privi spre Maria nevenindu-i sa creada ce auzise. Era convins ca Maria il iubea fara nici un fel de retinere, dovada asteptarea ei. Iar acum deodata sare ca o leoaica pe el si-i cere socotala. Oare e bine sa ii spuna toate povestea vietii lui? Sa-i spuna adevarul crud?.. -Maria, oare nu ai incredere in mine? Toti acesti ani sa stii ca numai la tine m-am gandit. Am intalnit o multime de femei, dar eu numai pe tine te vedeam si numai cu tine imi vedeam viitorul. Nici nu-ti inchipui cat de dureros este cand vezi cum ti se naruie visele, cum vrei sa faci ceva si nu poti. La un moment dat imi pierdusem orice speranta sa te mai intalnesc si simteam ca imi pierd mintile, iar tu acum... Dar imi faceam singur curaj si-mi reveneam -Nu te supara Mihai dar este important pentru mine sa lamuresc aceasta. Nu inteleg cum ai putut sa nu ai incredere in mine si sa fugi pur si simplu. -Nu de neincredere era vorba ci mai mult de teama sa nu ti se intample ceva rau. Eu trecusem deja prin multe nenorociri si nu vroiam sa-ti pricinuiesc si tie. Chiar Maria vrei sa stii viata mea? Te avertizez ca nu-i chiar ... -N-are importanta, eu oricum te iubesc si te voi iubi mereu... Mihai s-a ridicat, si-a pus un pahar de apa si asezandu-se pe marginea patului, privi lung la Maria si mangaind-o pe par spuse aproape soptit: -Daca asa vrei tu, atunci fii pregatita sa auzi ceea ce s-ar putea sa nu-ti placa. In seara in care te-am intalnit la Cafenea eram tare necajit, ba chiar disperat. Aflasem in aceiasi zi doua nenoriociri. Stii ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Dar sa incep cu inceputul. Mama mea a murit dupa ce a fost intepata de o viespe cand eu aveam cateva luni. Am fost crescut de bunicii dinspre mama, caci tatal meu nu avea familie. Toate au mers bine pana cand tatalui mei i-au luat comunistii cafeneaua. Da cafeneaua aceia , ca si asta de acum unde eu sunt barman, deocamdata, a fost a bunicilor apoi a tatalui meu. Dupa ce a fost expropiat tatal a plecat in lume si nu s-a mai auzit de el. Bunicii m-au crescut, m-au educat si fiind in anul doi la facultate intr-o sedinta UTM un coleg, care mai tarziu am aflat ca fiind fiu de legionar, ca sa se puna bine cu partidul m-a demascat ca sunt fiu de capitalist si am fost dat afara. Toate incercarile mele de a fi reprimit s-au lovit de un zid. Acasa, cand au aflat bunicii ce am patit au incercat pe toate caile si cu toate mijloacele sa fiu reprimit, numai ca din aceasta alergatura ei au descoperit cine a fost in realitate tatal meu; un cersator care ca sa se razbune ca nu a fost primit intr-o zi in cafenea si-a jurat sa puna mana pe ea. A facut tot posibilul sa intre in gratiile mamei mele, care de ce sa nu recunosc nu era o frumusete si prin casatorie a devenit proprietarul cafenelei. Intr-un moment de desnadejde, bunica si-a pierdut cumpatul si mi-a spus, spre groaza bunicului intreaga grozavie. Pe langa faptul ca eram dat afara din facultate am aflat cu stupoare ca nu sunt nici de vita nobila asa cu aveam convingerea. Iti inchipui ce era in sufletul meu. Atunci ai aparut tu ca o raza de soare, dar aparitia ta a fost dupa ce eu ma hotarasem sa o sterg peste... imi aranjasem deja ploile. In noaptea cand ti-am propus sa ne intalnim peste ani indiferent de ce se intampla cu noi, eram convins ca te-am pierdut, cu toate ca de multe ori imi facusem planul cum sa mi te recapat. Am ajuns dupa multe peripetii si pericole in Franta. Aranjasem sa fiu asteptat si ajutat sa pornesc pe un nou drum. Dar vezi oamenii nu se tin de cuvant. M-am trezit intr-o lume singur, fara nici un pic de sprijin decat ca vorbeam bine limba. Am incercat toate variantele. Marea mea greseala ca de aici am plecat fara acte si acolo a fost greu sa procur. Am vrut sa continui studiile dar fost aproape imposibil. Intr-o zi am intalnit intr-un bristou un tip care facea recrutari pentru legiunea straina. M-a incantat si cum eram disperat am acceptat. Vai de mine ce viata de caine am dus... dar cel putin m-am ales cu ceva banet. Dar Maria sa stii ca tot timpul numai la tine m-am gandit. De multe ori mi-a incoltit gandul sinuciderii, dar icoana ta ma urmarea peste tot si imi dadea sperante. De cum am aflat ca ma pot intoarece, ca dictatura a fost inlaturata, am venit imediat. Am cautat cafeneaua noastra si nici nu-ti inchipui cat de fericit am fost sa o gasesc aproappe ca atunci cand ne-am intalnit aici ultima oara. Am facut tot posibilul sa ma angajez si cu mare greutate am reusit. Acum ma lupt pe toate caile sa mi-o recuperez, mai ales ca te-am reintalnit. Acesta este cuibusorul nostru si acum il doresc si mai mult. Maria ramase tacuta si ii parea rau ca il provocase pe Mihai sa spuna scurta dar dureroasa istorioara. Acum in fata ei era iubitul pe care de atatea ori il visase alaturi. Il cuprinse in brate si buzele ei se alipi de ale lui intr-o patimasa sarutare. Da, il dorea, asa cum l-a dorit in lunga ei asteptare... Si maine este o zi... poate mai buna!
Lascar Barca
- de
Donna Alba
la: 16/12/2005 17:10:09
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?) Decoperirea lui Dumnezeu si, mai ales, apropierea de el este o chestiune pur individuala, care ar trebui privita ca o imbogatire personala. Fiecare ajunge la nivelul acesta cand este pregatit.
Da, biserica, asa cum o cunoastem noi, este doar o institutie! Se bazeaza pe cuvantul scripturii, dar este doar o institutie! Adevarata biserica trebuie sa o ridice fiecare in sufletul sau, acolo unde l-a descoperit si de Tatal. ce este cuvantul ?
o vibratie a aerului care incearca sa semene unui gand intrebare: ce este frica de intuneric ? ______________________________________________________ "Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi Urmatoare situatie circula pe mail ca si gluma... este un pic cam lunga dar va rog sa aveti rabdare....la sfarsit dupa ce am citit-o parca nu mai imi suna a gluma. O postez aici... concluziile le poate trage fiecare legat de diferentele de gandire intre barbati si femei.
Barbati si femei
______ Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
cand eram de varsta ta, eu nici macar nu eram constienta de asta.: ))) 17 ani e varsta cautarilor (stereotip, dar asta-i adevarul), e normal sa se schimbe prioritatile, e firesc sa experimentezi. Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. mereu e loc de mai bine cand e vorba de munca. te-ai gandit cat de mult iti plac mate si fizica? stii exact cu ce te vei ocupa dupa ce vei termina Automatica? daca da, atunci deja ai pierdut timpul cu noi pe net. : ) daca ai cu cine sa te intelegi (ma refer la profa), ridica mana la fizica si spune clar ca nu ai inteles. determina colegii care nu pricep sa fie si ei sinceri la ore. e posibil sa nu pricepi pentru ca nu ai invatat lectiile la timp, adica din pricina 'golurilor' - vina profesoarei dar si a ta! iti trebuie deci meditatii, ca sa recuperezi. iti sugerez sa-ti faci un program zilnic de la care sa te abati cat mai putin. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine de ce? cum ar trai un idealist intr-o cazarma? Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile ..si eu la fel. Partea buna este ca sunt un idealist. ...si eu! dar n-as zice ca asta-i chiar parte buna.:) Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios... SI EU! Am incercat si incerc inca sa le corectez eu nu mai incerc de multa vreme. izbuteam sa le tin in frau, dar mi-am dat seama ca-i mai bine sa-mi 'perfectionez' calitatile in loc sa pierd timpul incercand a corecta defecte genetice. Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. mda, asta-i nu doar foarte rau, ci si foarte urat. uneori poate nu stiu s-o arate sau nu o fac asa cum ti-ai dori, dar crede-ma ca nu vei gasi alti oameni carora sa le pese mai mult de tine. sa nu-ti fie niciodata rusine cu ai tai, fiindca in felul acesta toata viata iti va fi rusine cu tine. a face parte dintr-o familie unita, e una dintre cele mai frumoase aspecte ale vietii unui om. asta necesita multa daruire si iubire neconditionata. asa te iubeste mama ta, asa o iubesti si tu, chiar daca acum nu-ti dai bine seama. sa nu mai vorbesti asa niciodata. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica daca ar fi facut-o ai fi spus ca te-au obligat sa faci ce nu-ti place. ii respect enorm pe parintii care le permit copiilor sa-si aleaga drumul in viata si nu le impun sa urmeze un vis pe care ei n-au fost in stare sa-l implineasca. sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult tocmai ai spus ca esti dezamagit. sunt convinsa ca mama ta nu spune nimanui cat de mult ai dezamagit-o tu. iubirea neconditionata inseamna sa iubesti un om oricat de mult te-ar dezamagi, sa-l iubesti fiindca exista, cu tot cu imperfectiunile lui. asa esti iubit. "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!! da, mai, omule, ai dreptate, asa ar trebui sa faca. uneori grija zilei de maine e mai mare, atat de mare incat ca sa-ti asigure o haina buna, mama trebuie sa munceasca si nu le poate face pe toate perfect. vorbesti atat de frumos, esti atat de coerent la varsta ta incat nu pot sa nu observ ce treaba buna a facut si sa fiu chiar un pic invidioasa. i-ai luat azi o floare mamei? ai intrat in bucatarie s-o ajuti, fara sa-ti ceara? la cate dintre micile bucurii de femeie (nu de mama) o fi renuntat doar sa te vada multumit, te-ai gandit? Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc intr-o zi vei sti bine ce ai de facut. va fi ca si cand s-ar ridica ceata. toti am trecut prin asta si ne gandim cu nostalgie la acele vremuri. esti deja un om deosebit. si cred ca esti pe drumul cel bun: nu pot sti ce vrei daca nu te cunosti suficient. Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate ioi, io-s profesoara si 'a le sti pe toate' e un fel de defect profesional. dar nu numai. e un modul de-a te feri de necazuri. parintilor le e greu sa admita ca au gresit, asa-i de cand lumea. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic. ei, vezi??? asta am zis si eu mai sus. Eu nu stiu daca exista un plan al succesului 1. afla cine esti: ce-ti place, ce nu, ce n-ai face, ce-ti doresti ...etc 2. nu fa niciodata compromisuri pentru care stii ca nu te vei ierta niciodata 3. asculta-ti inima 4. nu-i condamna pe cei care nu te inteleg si nu obliga pe nimeni sa-ti impartaseasca visurile 5. nu impune, castiga 6. nu te minti 7. daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan 8. incearca sa inveti din greseli: nu-ti pierde timpul condamnandu-te pentru greseli vechi, ci cauta sa le eviti pe urmatoarele. 9. fii convins ca incercarile dureroase ne sunt date la timp, pentru a invata din ele, asfel incat intr-o zi sa putem zice: ce bine, daca nu mi se intampla atunci, azi as fi fost flenduri. Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie. "bun" e relativ in literatura. stii vorba aia? "nu-i frumos ce-i frumos, ii frumos ce-mi place mie".:) referinte nu-ti dau, ca mi-i cam teama. am sa-l trimit pe Intruder pe conferinta asta, in cazul in care n-a gasit-o inca. el e baiet, stie mai bine. in plus, detectez ceva semne ca tare i-o placea de tine. si nu doar lui...: ))) ps. mamei tale i-ar fi greu sa te tina la facultate, de-aceea Academia ar fi o solutie. din fericire nu e singura, intrucat azi multi studenti au o slujba si se pot intretine singuri. iti doresc ce sunt convinsa ca vei obtine: succes! Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.
multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta... Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere. Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda) e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte! sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''... spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles! daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri! Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul. eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra! daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!! Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse. Partea buna este ca sunt un idealist ''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine! cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche. idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;) Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune. cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata! ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti... Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!! aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept! inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)! pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:)) Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc. nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine! nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima! si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate! Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile. Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!" Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil. eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a... nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder). Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine. fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila... Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic. de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala... Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate. nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:) nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''... Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc. Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie. E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti. Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent. As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte. nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum... iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand... nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur... deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:) nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:))))) ___________________________________ semper idem...
cuvantul "ghilimele" nu are f
- de
Intruder
la: 11/01/2006 09:55:33
(la: ":Ati vazut cumva vreo ghilimea?) cuvantul "ghilimele" nu are forma de singular. stiu ca s-a vrut o gluma dar, totusi...:)
___________________________________ semper idem... am gasit textul echivalent in romaneste :)
"Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvresttiai elgenze, nu cntozeaa in ce odrnie se alfa lirteele itnr-un cuvant, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma si utlima lierta sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaa colmpeta si tot o vei ptuea ctii fraa prboelme. Atsa e din cuzaa ca nu ciitm feicrae lteira, ci cvanutul ca un irtneg." E uimitoare capacitatea creierului uman de a reconstitui datele. are valoare practica in chat-uri...:)
mina anina
cuvantul mandrie
- de
mina anina_106
la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata) mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
superstitia for dummies
- de
pseudolacan
la: 17/01/2006 10:23:49
(la: Superstitiile sant reale sau fabulari ale mintii?) cred ca mai degraba superstitiile devin adevarate pentru ca sunt reale si pentru ca semnifica o realitate ajungem sa credem in ele. una la mana, fiecare are superstitiile lui. pentru faptul ca stii ca unii considera pisica neagra aducatoare de ghinion nu inseamna ca si tu chiar crezi ca asa e. de fapt o superstitie "reala" nu e niciodata atat de simpla. superstitia de care te temi cu adevarat tinde sa-ti organizeze raportarea la realitate. poate atinge complexitati care ajung sa fie aproape simptome de psihoza. ca sa vezi cat de prost inteles e sindromul psihotic gandeste-te ca si ultima teorie a fizicii cuantice, cea despre a unshpea dimensiune nu e departe de superstitie. ce sa mai zic de astrologie etc...o superstitie suficient de complexa devine stiinta cu conditia sa fie suficient impartasita. revenind la problema realului si simbolicului, o superstitie e reala pentru ca e tocmai urma aparitiei in real (in ceea ce efectiv traiesti) a unei imposibilitati de a simboliza, de a-ti explica ceea ce se esti. de fapt doar retrospectiv realizezi de exemplu :) ca faptul ca ti-a taiat calea o matza neagra are legatura cu ghinionul pe care dupa aceea l-ai avut. Adevarul e ceea ce are efect, deci o superstitie e adevarata daca e reala, adica daca iti organizeaza raportarea la realitate. Nu crezi intr-o superstitie inainte ca aceasta pentru tine sa fie in cel mai serios sens al cuvantului reala. In ceea ce priveste miturile urbane, maruntele superstitii de zi cu zi, cele decare razi, te feresti dar cu care te si impaci, acestea fuctioneaza la nivelul comunitatii dupa acelasi principiu. ele sunt adevarate pentru ca au fost si inca mai sunt reale. pisica neagra e urma persecutiilor religioase din evul mediu dar care nu au fost de fapt niciodata cu adevarat renegate. desi unii pot spune ca era o tampenie sa arzi matza impreuna cu vrajitoarea inconstientul colectiv inca crede ca avea dreptate. o fi stiind el ce stie. inconstientul e ceea ce nu stim ca stim. numarul 13 la fel...daca te gandesti bine oricum au macar o parodie de efect,aminteste-ti de 11 si 11bis al lui caragiale. 11bis trebuia sa fie 13 si tot incurca lumea:). pana la urma o supertitie nu e niciodata nefondata. ele nu devin realitate pentru ca sunt adevarate ci tocmai pe dos. adevarul e cel care devine, nu realul. adevarul e ceea ce credem despre realitate. adevarul e restul nesimbolizat din real. de aceea el e totdeauna unul imaginar. in acest sens superstitiile sunt mai reale decat stiinta sau realitatea convenita aproape universal ca atare. in fizica newtoniana nici nu trebuie sa mai crezi. ea e deja stapanul imaginar al simbolicului. superstitiile sunt urme de absenta in cadrele imaginarului instapanit peste realitate. de aceea daca ai o superstitie esti automat sanctionat. superstitiile sunt simbolice si de aceea nemotivabile dupa canoanele imaginarului stiintei. Insa in acelasi timp sunt si reale. Traiesti cu adevarat in real si nu in imaginar doar atunci cand totul ti se pare ireal. Daca mai ai si tupeul sa sustii ca tu ai dreptate sigur te trezesti cu un shut simbolic si esti catalogat in cel mai bun caz ca dus cu pluta, in cel mai rau...ti s-a si pregatit o camera cu pereti moi :). totusi e bine pentru ca mai demult ti se pregatea un foc de tabara. in concluzie si in opinia mea oamenii fara superstitii sunt cei nmai fericiti dar si cei mai orbi. fiecare cum poate :)
================== mai rau fara tine decat cu tine
iubirea e viata
- de
Cristache Gheorghiu
la: 20/01/2006 12:50:58
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?) Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.
Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua: - Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti. - Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut. Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera. Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori. Succes! Cristache Gheorghiu
Cer scuze cititorilor care au
- de
Nonverba
la: 22/01/2006 11:45:47
(la: Premiile pentru literatura – Cafeneaua.com 2005 - Rezultatele!) Cer scuze cititorilor care au votat intrucat au fost pusi fata in fata cu o mana de texte mediocre, dintre care au trebuit sa-l aleaga pe cel jalnic intr-un mod mai cosmetizat/suportabil. Stiu cel putin alte 2 texte de o valoare incontestabil mai mare decat cele alese pt votare, care insa nu au trecut de pre-selectie. Se va folosi argumentul subiectivitatii. Minunat! Atunci, straduiti-va pe viitor sa creati un juriu cu mai inalte simturi critice, iar nu unul alcatuit in pripa prin auto-nominalizare.
Clubul dvs de discutii imi pare a fi o joaca de-a libertatea cuvantului, de-a "priveste, gandesc!", de-a "uite perla, nu e perla" (ocazie cu care rog administratorul site-ului sa modifice linkul de creare a unui cont, cel care apare ţanţoş pe prima pagina; "creeaza-ti un cont", e corect). Inca o data, cer scuze "publicului" si rog ca textul meu sa nu fie introdus in mirobolanta colectie de texte premiate. Cu alte cuvinte, renunt la premiu. Felicitari, intruder, destinul vrea sa stralucesti. Succes la viitoarele editii, nonverba
nonverba
- de
anisia
la: 22/01/2006 14:58:13
(la: Premiile pentru literatura – Cafeneaua.com 2005 - Rezultatele!) Stiu cel putin alte 2 texte de o valoare incontestabil mai mare decat cele alese pt votare, care insa nu au trecut de pre-selectie. Se va folosi argumentul subiectivitatii. ... dragutza, daca dadeai putina atentie rezultatelor, observai ca matale castigasesi defapt premiul publicului, si-atat. deci publicul a fost cel ce te-a cocotzat pe podium, nu juriul. sa fi fost asta o dovada de subiectivism din partea publicului? hai sa ne punem intrebarea...
Minunat! Atunci, straduiti-va pe viitor sa creati un juriu cu mai inalte simturi critice, iar nu unul alcatuit in pripa prin auto-nominalizare. - stii vorba aia: dupa razboi multi viteji s-arata!!! serios acuma, nu mai vorbi in necunostiinta de cauza... Clubul dvs de discutii imi pare a fi o joaca de-a libertatea cuvantului, de-a "priveste, gandesc!", de-a "uite perla, nu e perla" ... pai si atunci ce cauti pe-aici??? de ce ti-ai publicat textele intr-un astfel de "club". pleaca mamica de unde ai venit , ca nimeni n-o sa-ti duca dorul!!! "inteligentzi" de-astia cresc la kilogram in orasul de unde sunt eu..., asa ca vezi incotro o apuci, daca chiar vrei sa te evidentiezi :)) Felicitari, intruder, destinul vrea sa stralucesti. ... asta inseamna destin pentru dumneata? un concurs virtual? atat de limitate iti sunt orizonturile?? ha, ha... ce pacat ca e plecat intrusu'... ca tare s-ar fi amuzat de o astfel de urare :)) hai drum bun si vezi pe unde calci... ca sunt multe pietroaie pe coclauri , pe-acolo...;) ________________________________________________________ avem echipa, avem valoare
imi place cu ce iesi la-naintare la palinca nu ma bag dar la vin as vrea cu drag o ceptura sa-ncercam langa peste sa adulmecam cu cognac-ul imi faci placul la sfarsit un Benedictine si cu totii la tine venim ;) aduc eu desertul si gata zaiafetul ________________ "Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu “Realmente mi se pare caraghios ca, atunci când cineva te invadează, să ţi se recomande spre eliberare plângerea la ONU sau apelul la presă.”
"Mă gândesc că musulmanii n-au considerat frumos ca Spania să aibă trupe în zonă şi i-au şi adus la cunoştinţă că-i deranjează, deşi nu prin presă sau prin organisme juridice internaţionale. Totuşi nemulţumirea lor a fost destul de clar exprimată, trupele spaniole s-au retras şi acum cred că te poţi urca într-un tren fără groază." "Cealaltă variantă a arabilor e frumoasă, nobilă, dar mult mai păguboasă pentru cel ce ripostează, decât pentru agresorul iniţial." Uite ce-ti zic, dizertatia ta da dovada de atita lipsa de sensibilitate fata de tragedia familiilor - din ce in ce mai numeroase - lovite de terorism ca taie respiratia. Sper sincer pentru tine sa fie doar vorbaria goala a unui om probabil tinar si care nu stie ce inseamna sa-ti tremure inima pentru cineva drag. Despre ce vorbesti? Cind e “atunci cind” , care “cineva” si pe cine “te invadeaza”? Pe cine invadase Australia in 2002 pentru ca 202 tineri sa fie facuti bucati sau arsi de vii intr-o discoteca in Bali? Si pe cine invadasera 3 fetite crestine din Indonezia ca sa fie decapitate de un grup musulman pe care tu il califici ca frumos si nobil ? Si asa mai departe... Pentru informatia celor care pot citi rindurile tale necugetate, trebuie sa se stie ca mult dupa atentatele din Madrid care au produs schimbarea guvernului si retragerea trupelor spaniole din irak, politia spaniola a continuat sa aresteze teroristi care pregateau noi asasinate in masa, unii din ei s-au aruncat in aer cu un etaj intreg al blocului in care erau ascunsi cind ii incoltisera. Asa ca asta este valoarea a ceea ce crezi tu despre a ma urca sau nu intr-un tren. Nobletea si frumusetea tu o gasesti la cei a caror “profesie” este sa finanteze, organizeze si execute dezmembrarea corpurilor unor civili care calatoresc din intimplare cu metroul sau autobuzul respectiv sau a minorilor in drum spre scoala? Lamentabil. Si dezgustator. _____________ "Hmmm, prayer! The last resort of a scoundrel…" Lisa Simpson
|
 loading... |
(la: silabisim fiecare pe limba în care iubim)
Zambete oneste, de departe mai importante mie decat orice cuvant rostit, ce nu va reusi niciodata sa ma picteze la fel de bine ca surasul…
Exista, de-acum stiu, oameni care-s mai aproape de mine decat oricare dintre zambetele mele cele mai sincere.
Egoista, ma framant in lectura si-mi zic: sa rupi din tine adevaruri ce zac nestiute-n sufletele multimii si s-o obligi (spre fericirea ei) sa simta, e una bucata jertfa pentru care se cade-a multumi.
Cu toata puterea gandului, pe care iata-l zambet pentru tine, nu pot semna mai jos decat cu “maan zisa alice”.:)
***********
Dupa ce te citesc putine lucruri tiparite in mintea mea mai au valoare.
Si-acesta doar fiindca mi s-au adancit, de vii, la temelie.
Ai sa-mi devii tu insati vie temelie, de vii mai des pe-aici.