comentarii

valoarea morflogica a cuvintului ambitios


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru Ovidiu - de sanjuro la: 19/03/2004 05:30:29
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Nu cred ca imaginea mea asupra lumii reprezinta o problema. Sunt un om normal, cred. Iar emotiile si trairile fac parte din insasi natura omului. Sunt destul de adaptat vremurilor ce le traim.
Ovidiu, folosesti cuvinte pretioase si pretentioase, invaluind un raspuns pe care l-as fi vrut simplu si direct. Incerci sa ne zapacesti pe toti. De ce, cand poti fi si altfel? Citeste, (dar probabil ai citit deja), "Farenheit 451", si supravietuirea cartii iti va apare ca o necesitate.
Astept clipa cand un scriitor roman va fi incununat cu "Nebula" sau "Hugo". Sau nu conteaza sa te cunoasca INTREAGA LUME?
Pana atunci, ramai cu bine. Mie, (si nu numai), mi-a fost de-ajuns!

#12403 (raspuns la: #12401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartile-comoara - de belazur la: 19/03/2004 12:14:54
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Era vorba de "carti care ne-au marcat existenta", nu atat de valoarea lor... (?) Cred ca cele pe care le-am citit mai tarziu le intrec pe cele citite in copilarie si adolescenta - in FOARTE multe privinte: si ca stil, si ca profunzime, si ca "modernitate" (daca asta e un criteriu valabil)... Dar nu pot spune in nici un caz ca imi marcheaza existenta. Ii confera alt "gust", ma inspira, ma fac sa ma redefinesc si deci sa-mi redefinesc prioritatile - poate, dar cam atat...
#12426 (raspuns la: #12418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia - de Little Eagle la: 19/03/2004 14:54:15
(la: Credinta si religie.)
Nu stiu de unde ai tras concluzia finala si parafrez cuvintele tale:"Ca si Ozzy multi sint cei care il incaracereaza pa Dumnezeu in inimile lor impietrite de pacat si neputinta,si din acest "beci" vor sa strige catre Dumnezeu,fara a-L lasa sa le raspunda..."
Oare ai citit cu atentie ce am scris in textul meu?Oare ai inteles ce am vrut sa comunic?Se pare ca nu,pt. ca esti prea mult cuprinsa de propria ta parere si evident sub influenta ego-ului.
Eu NU am nici o religie, de nici un fel si nici nu consider deloc necesar asta!Religia nu are nimic in comun cu Dumnezeu,ceea ce poti avea in comun cu EL este credinta in EL si asta o poti practica fara a apartine vreunei credinte si religii,ceea ce este intre mine si Dumnezeu este ceva intim si nu-i neaparat necesar sa cunoasca lumea toata cum cred eu si de ce cred in felul meu in EL!
Tu consideri ca vreau sa strig la EL din..."beciul" meu si nu-L las sa-mi raspunda....ce te face sa fii atit de SIGURA ? De unde stii tu ce fel de experiente spirituale pot avea ,fara a merge la biserica ori face inchinaciuni zilnice ? De unde STII ca Dumnezeu nu-mi vorbeste zi de zi in diferite feluri si ca POT avea o reala conversatie cu EL pe care IL consider in plus si un PRIETEN f. bun?Probabil pt. tine EL este undeva pe un nor,un mosulica care abia asteapta "sfirsitul" lumii ca sa pedepseasca omenirea toata.Halal Dumnezeu care poate gindi asa!Dca nu stiai,Dumnezeu este NUMAI DRAGOSTE,in EL NU exista dualisme,de ar fi NU ar fi EL!
Si DA din pacate exista NU doar in cei buni dar si in cei rai,e greu de asimilat asta dar in alta viata poate vei descoperi adevarul cind va veni vremea ta sa te trezesti.De ce crezi ca exista reincarnare si e parte din planul divin al creatiei?Sa ajungi sa te redescoperi si sa redevii ceea ca ai fost si esti de fapt:DUMNEZEU!Atentie insa,trebuie sa FII CONSTIENT in aceasta devenire si NU e usor!!!!Cu fiecare viata prin care ai trecut si vei trece vei face un pas in acest lung drum,este o experienta prin care trece sufletul pt. a se recunoste si a se descoperi,cu timpul si un criminal va ajunge la asta,poate si desigur prin mult mai multe vieti dar toti avem o sansa si NU TOTI vom ajunge la destinatie ...deodata!Crezi ca in trecutul vietilor tale nu ai facut nici un rau?
Toti am facut,la fel poate am facut si un bine ce a mai redus din povara KARMICA ce o purtam in spate si o ducem cu noi in urmatoarea viata.
Viata asta in care azi traiesti NU e UNICA!!!!La fel am fost si trecut prin diverse credinte si religii in trecut,creatia a fost gindita sa existe in eternitate.
Dar desigur ca tu fiind in viata asta ortodoxa si crezind in Isus vezi din perspectivele tale,dar NU critica pe altii pt. credinta lor si NU crede ca ai autoritatea de a trage concluzii imediate despre cineva ce nu cunosti deloc.
Eu NU te critic,imi apar relatia mea cu Dumnezeu credinta si prietenia ce am cu EL!Eu NU pun pe Dumnezeu undeva departe de creatia LUI,ci CHIAR IN MIJLOCUL EI!!!!EL este in fiecare secunda partas la orice se petrece in ea,pt. ca in fapt EL este creatia toata si prin ea se si recunoaste.Daca am gindi asa,
nu am mai avea razboaie si foamete si saracie si nici egoism,dar ....intre noi si Dumnezeu sta un val al ignorantei in spatele caruia zace eternul EGO,cel de care trebuie sa scapam pt. a inlatura valul de pe ochi.
Crezi in cine vrei tu,important e sa nu faci din credinta ori religia ta un mijloc de expresie a egoului tau sau ceva papagaliceste,sa impui altora parerile tale si sa le consideri in plus drept cele"adevarate".
E bine chiar sa cauti sa descoperi si alte credinte si sa le studiezi pt. a le intelege,toate au in final acelasi numitor comun,dar egoul uman le-a transformat in expresii personale si chiar indepartat de la realul inteles si precepte devenind chiar arme ale teroarei in ...numele LUI ...Dumnezeu!NU e nevoie sa dau exemple.
Si in nici un caz NU sint neputincios si am o inima impietrita.Cred in Dumnezeu
fara a fi religios si fara a-mi face zilnic cruci sau plecaciuni,nu am nevoie de ele
pt. a avea o relatie cu EL.Cum am spus mai sus,e ceva intim si nu consider ca e necesar sa fac parada din asta.Si in plus nici nu vad ce legatura are doctrina,morala sau cultul cu Dumnezeu?
A-L pune in orice din categoriile astea ori toate inseamna ai reduce pozitia LUi
care este dincolo de orice dezbateri teologice de orice fel,Dumnezeu nu apartine vreunei biserici anume ori credinte sau religii in schimb daca e sa fie asa,toate ii apartin LUI!
Si sa nu mai discutam despre ..TRECUT!Despre vechiul testament etc.Au fost ALTE vremi si timpuri ce azi NU mai sint,traieste in PREZENT caci asta e cel ce poti simti si percepe in viata asta!!!!
Inveti de la trecut dar NU trai in el si povestirile lui,foloseste invataturile pt. a le trai in acest prezent si pt. viitor pt. ca te vei reintoarce in lume in viata urmatoare cu siguranta!!!
Nimeni nu ajunge sa zicem un perfect master intr-o singura viata!!!!Drumul i-a fost creat prin alte vieti trecute.
Si odata ce esti fiinta umana,NU te vei reincarna niciodata mai jos ca specie a creatiei.Crezi ca e deplasta sa stii ca odata in marele trecut ca suflet ai fost o simpla piatra din creatie?Si ca ti-au trebuit milioane de vieti sa ajungi azi om?
Trecind prin toate formele creatiei?ca i fost vierme,peste,pasare,animal etc???
Totodata si Dumnezeu a trecut si trece si azi prin toate aceste manifestari ale sufletului SAU,pt. a se recunoaste si a redeveni EL insusi din nou,deci e alaturi cu noi si IN noi in fiecare secunda,pt. ca NU se poate desparti de creatia LUI,o iubeste prea mult,si atunci cind tu suferi si EL sufera,atunci cind esti fericita si EL e fericit.Niciodata nu va fi mai departe de tine ,fiind insasi in propria ta rasuflare.
Si mai crezi ca vreau sa strig la EL sa ma auda,cind vorbesc cu El in mine mereu si IL vad in jurul meu si in firul de iarba?Asa IL gindesc si asa cred eu in EL!
As putea scrie milioane de rinduri dar pe alta data si sper ca te-am edificat putin despre mine,nu e necesar sa fii asa de sarcastica,nu e nevoie.Sintem in final acelasi suflet!

LOVE&PEACE,
Ozzy
-------------------------------------------------------------------------------------------------
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.
The mind wavers.The heart does not"
Avatar Meher Baba
--------------------------------------------------------------------------------------------------
#12438 (raspuns la: #11236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Drumul spre bogatie si MAI ALES SPRE TOLERANTA - de Ly la: 19/03/2004 20:45:09
(la: Cat va ramane din salariu?)
Tipul de investitie depinde de personalitate (risk adverse sau nu etc), de virsta (etapa in care e familia si cerintele incluse aici), de venit si locatie. Desigur mai depinde si de altele dar astea ar fi principalele.

1. Investitia in imobiliare este cotata ca o investitie sigura DAR ca si la bursa sunt situatii in care trebuie sa iesi din ea la timp. Vezi centrul Detroit-ului. Cladirile de birouri de acolo mai au valoare ? E drept ca decaderea pe imibiliar nu e atat de rapida ca in cazul bursei.

2. Imprumutul se poate sa fie o idee buna. Se cheama leverage si la un optim ori folosesti banii bancii ca sa faci multi bani (aici e vorba de chestii speculative si de un pariu bun pe piata - cum ar fi imprumuti ca sa faci un pariu pe piata cum ca Yen-ul va creste, se intampla asta si faci bani. Dai imprumutul inapoi si ai ramas cu ceva. Sau imprumuti bani, cumperi o firma, o faci eficienta rapid sau ii vinzi bunurile si sa zicem ca esti destept si iei mai mult decit ai dat) - sau la redus taxele. Pe de alta parte orice imprumut - deci leverage, creste volatilitatea deci riscul.

3. Leasingul la masini e poate o idee buna pentru cei cu o lunga experienta de conducere in tara respectiva. Altfel asigurarea te omoara. Din punctul meu de vedere daca o masina merge, are o culoare tolerabile (verdele praz imi face rau !) si nu-si pierde aripile de rugina pe traseu, sunt foarte ok. Putin imi pasa daca nu arata grozav... La o adica eu dupa un fender bender de garaj am folosit masina fara bara de protectie, ca de, aveam nevoie....

4. Bursa este o idee buna dar eu sunt modelul hands on adica prefer sa ma uit eu la companie si sa decid. Dar daca nu ti le urmaresti un fond mutual poate e o idee mai buna. N-as investi numai pe bursa pentru nu e deloc intelept si apoi situatia economica actuala are semnale mixte si sunt destule comparatii cu 1933. Traditional intr-o piata neclara aurul a crescut la pret si va creste in continuare. Deasemenea in conditii de volatilitate in Orient (si ceva miiriieli recente la adresa sauditilor) petrolul e in crestere dar e destul de speculativ. Pe money market EURO in crestere fata de US dollars. Dollarul canadian idem - dar cum economia canadiana e prea legata de exportul catre US se vor face eforturi in a se tine dolarul canadian mai jos. Interesante firmele globale care isi hedge prin operatiile lor in diverse tari riscul de schimb valutar. Hai ca scriu o carte aici ! Mai bine ma opresc.

5. Tot respectul pentru Ozzy. Nu e usor sa mergi inainte in conditiile tale de inceput si sa-ti pastrezi visul si telul. Dupa cum e mare lucru sa recunosti totul aici. Andre Morariu - foarte bine ca ai investit mai ales dintr-un salariu care e de numai 3500 pe luna, dar putin mai multa intelegere, toleranta si respect pentru ceilalti de pe aici, zau ca nu ar strica. Ni te-ar face DOAR mai simpatic. Te deranjeaza ?????
Punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 06:56:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai vorbit aici de situl Punctum.ro

Aparitia lui si mai ales citeva elemente precise din "termeni legali si conditii" au declansat o sumedenie de miscari de trupe si de pareri pro si mai ales contra, din care o parte semnificativa pot fi citite cu interes la
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=393

La o analiza la rece, mie punctum.ro mi se pare o initiativa grozava, ratata din start din cauza unei proaste gestiuni a stimulilor reali ( daca se intimpla aia ce fac, daca se scrie asa cum reactionez, daca se raspunde asta ce raspund, si care e religia mea si crezul meu, sau ii bag pe toti in ma-sa si nu-mi pasa si o sa-i bag in ceatza si s-or linisti poate cumva); asistam mai ales, lucru caracteristic oricarei intimplari in Ro, la o dezastruoasa politica de public relations.

Pot sa intuiesc ca cineva sau un numar de buni fotografi au vrut sa faca un sit de inalta calitate a lucrarilor, dupa standardele hotarite dar nespuse, in care sa expuna colegi de suferinta si sa fie analizate lucrarile acestora de cei ce ar putea sa aiba un cuvint mai adevarat de spus si sa aiba astfel un permanent feed back la lucrarile expuse.

In loc sa spuna in statut din prima mai nene, uite in jurul lui icsulescu sau pur si simplu pe motiv de simpatie reciproca la bere sau la idee se face o grupare formata din ics si igrec si noi gruparea credem ca o poza buna e neaparat asa si asa si un comentariu bun e asa si asa si cine nu se inscrie in aceste coordonate pa si pusi, au scris un regulament care aparent e OK dar care de fapt pacatuieste in niste puncte fundamentale.

In loc sa aiba curajul sa spuna uite, suntem astia si cream curentul cutare care are urmatoarele coordonate si credem cu tarie in ceea ce facem si cine vrea sa vina pe aici trebuie sa fie asa si asa, si daca vrei sa intri cu poze sau vorbe trebuie sa ai poze cu zimti, sau fara zimti, vorbe dulci, sau artzagoase, au pus fraza care toarna gaz peste foc in loc sa-l stinga sau macar sa-l controleze:

"6. Din lipsa de timp, juriul Punctum isi rezerva dreptul de a nu comenta sau justifica deciziile sale referitoare la formularele de inscriere primite. Indiferent care este decizia finala, nu veti primi din partea juriului comentarii la fotografiile trimise."

Adica dati voi poze, ca noi nu avem timp de vorbe si cind o sa le vedem daca o sa ne placa esti membru, daca nu, nu, dar nu vei sti in veci ce ne place si ce nu si mai ales de ce, ca noi cream aciulea, nu ne jucam.

In general, toate gruparile din arta, intotdeauna, au avut curajul sa-si asume cumva apartenenta si personalitatea si stilul; la noi nu, totul se abureste, in loc sa se spuna " asta e un sit cu poze asa si asa, nu au ce cauta incepatorii fara glagorie, salonarzii si editorialii" se lasa totul in ceata, trimite tu poze ca noi in voie tacem si daca ne placi, dar de obicei nu e cazu`, al nostru esti.

Alta chestie trista este :

"10. Daca se intimpla sa nu primiti acceptul, aceasta nu inseamna ca fotografiile Dvs. sunt slabe. Pur si simplu juriul Punctum nu a fost convins de acele fotografii pe care le-ati trimis, si nimic mai mult."

Cum se face convingerea asta a juriului, daca trebuie un peste de la Galati sau o felicitare de la Haarper`s iar nu se spune; sau un vinisor sau pe shestache? Trebuie sa fii membru al unui partid sau sa publici pe de-a moaca la 22 ori sa fii plin de Dileme...
Daca s-ar preciza clar, tehnic, stilistic, estetic, conceptual, cum devine cazul, poate lucrurile ar fi mai in avantajul tuturor.

Poate, poate, ciinii latra, caravana trece.

Trece lasind sperante:

"Va asteptam pe Punctum oricand fotografiile Dvs. vor fi mai convingatoare."

Dar noroc ca suntem in Ro, unde:

"Regulamentul de fata nu poate fi contestat."

Asa ca am vorbit si eu aici degeaba putin, mirindu-ma cum devine cazu` de niste oameni altfel extrem de onorabili si importanti, fara indoiala, pentru fotografia romaneasca, reusesc sa faca atitea valuri pe care nu se vor sui ca sa surfeze, ci care ii vor uda daca deja nu au facut-o.

Nu neaparat cine se pricepe senational la imagine trebuie sa se priceapa la cuvinte si la organizare; dar in toate cele trebuie sa ai simtul masurii si sa cauti oameni care sa se priceapa in niste domenii tot atit de bine ca tine in fotografie, si sa scrie un regulament si sa conceapa un crez explicit si sa organizeze de o maniera multumitoare treaba.

O initiativa care poate fi grozava, risca sa ridice impotriva sa niste valuri nemeritate.

Si daca ar fi numai valurile ar fi bine...

Pentru ca fraza asta ne da iar cu capu` de pereti:

"5. Va rugam sa trimiteti in formularul de inscriere fotografiile Dvs. cele mai bune, indiferent de stil, subiect, categorie, tehnica folosita etc"

Pai, ori la bal ori la spital.
Traiasca ghiveciu`!
Ashtept pupat piatza endependentzi, sa fac si io o poza...
#12453 (raspuns la: #12439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri LA SUBIECT, va rog! - de Paianjenul la: 20/03/2004 09:41:25
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
Sint pe "faza" - de Paianjenul la: 21/03/2004 00:26:01
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Multumesc tuturor participantilor pentru atentia acordata acestui subiect... si pentru participarea propriu zisa!... Ramineti invitatii mei!...

In momentul in care abordam acest subiect eram perfect constient de COMPLEXITATEA lui... si n-am facut-o deloc sub impresia ca eu AM raspunsuri satisfacatoare pentu orisicine... Am totusi o conceptie proprie despre notiunea de "suflet" si felul in care acesta "functioneaza"... - conceptie care satisface logica mea...- dar nu consider e cazul sa ma grabesc s-o impartasesc cu dv....

Pina una - alta mi-a retinut atentia raspunsurile lui Daniel Racovitan care afirma - cu toata certitudinea de sine, se pare - ca sufletul

- POATE sa existe si sa se manifeste ca entitate separata de trupul material al individului
- este NEMURITOR... la sensul propriu al cuvintului...

Nu insist sa dezbatem punctul nr. 1, la care sint de acord cu Daniel Racovitan, dar il invit sa elaboreze cit se poate de

- succint
- exhaustiv
- pe intelesul tuturor

raspunsurile sale la punctele 2 si 3!

Aveti cuvintul stimate Daniel Racovitan!...
punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 21/03/2004 02:58:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"D-voastra ce credeti : in jurul cui ar fi (este ) gruparea punctum ?"

Eu ce pot sa spun; nu stiu in jurul cui ar fi grupul de creatie respectiv, poate in jurul nucleului de la 7zile, care totusi este singura chestie mai creativa din fotografia romaneasca pe care o cunosc ( sau mai degraba o recunosc), poate in jurul unei personalitati marcante de acolo.
Este foarte bine ca se incearca sa se contureze o grupare de fotografi cu opere mai importante, este foarte rau cum o fac, prin acel regulament populist si aiuritor care da nastere la atitea sperante aiurea, conotatii destul de negative si ecouri nu tocmai favorabile.
Dar poate o sa ia atitudine si o sa creeze un manifest sau un credo care sa readuca apele in matca, sau poate o sa modifice modalitatea lor de comunicatie cu cei care ar avea ceva de intrebat sau ar dori sa se alature miscarii respective.
Sigur ca e oarecum normal ca orice grupare artistica ar trebui sa isi faca un garduletz in jur si sa accepte inauntru numai pe cei care se potrivesc cu filosofia grupului. Dar sa o faca vizibil...
Dar daca aceasta filosofie le e neclara membrilor grupului, apar astfel de incurcaturi.
Cred ca orice creatie e insotita de dureri, impliniri si tragedii, si pina s-or aseza apele, asta este.

Normal ar fi fost sa porneasca un grup de initiativa; apoi sa mearga o vreme treaba pe baza de invitatii; sa surfeze punctistii si sa invite pe cel care le place si care se alatura matricei lor creative sa li se alature; si de abia in a treia etapa, mai incolo, hat, sa deschida cercul si sa se poata inscrie si altii, dar daca faci o treaba, sa o faci serios, sa spui omului in fata ce nu-ti place la el si ce e rau in imaginea lui sau in cuvintul lui, si inainte sa-l faci sa aplice o cerere de inscriere, sa ii spui cine esti, ce faci, ce doresti, ce astepti de la al de vine.
Asa, am inteles ca sunt acolo unii care nu au nici imagini nici critici la poze si totusi sunt membri, ceea ce numai la noi se poate.
Eu, cum am mai spus aici, m-am trezit membru acolo fara sa ma intrebe nimeni; normal era sa primesc un email, mai nene, uite, suntem astia, facem asta, ne face placere sa te invitam sa participi, bla bla bla.
Cind colo, ii intreb si eu pe mail cum devine cazul si mi se raspunde ca nu putem sa spunem cine suntem, ca Internetul romanesc e rau si plin de ifose ( ma rog, citatul exact e mai jos cu citeva zeci de conferinte aici) nici ce vrem, dar suntem onorati, etc.
Normal ca m-am cerut afara si asta e.

"D-le Lazar , nu pot crede ca urmariti fenomenul de la distanta si doar atat."

Oricit ar fi de straniu, stimata doamna, eu nu urmaresc fenomenul de la distanta, nici de aproape, ci in nici un fel; m-am extras din orice manifestare sau activitate de pe Internetul romanesc, cu exceptia cafelei de aici.
Am avut citeva revelatii si prefer sa pot sa fiu critic cu toata lumea, atit cit se poate, si sa nu ma mai implic in nimic obstesc pe aici.
Dar imi aduc aminte cu placere de cineva din Grecia care dorea acum 3 ani sa faca o tabara de creatie pe o minunata insula pentru fotografii romani de pe lista de discutii Fotomagazin... dupa ce a facut propunerea si a vazut cum e treaba cu valurile, tendintele, starile, aerul general si chiar aaa... chiar vinturile din fotografia romaneasca, cu toate conotatiile aferente, a lasat-o moale.
Eu m-am trezit mai tirziu, dar tot m-am trezit.
#12481 (raspuns la: #12470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un strop de mine - de amoore la: 21/03/2004 12:01:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sa lasi...

Oamenilor sa nu le dai iubiri cu miinile curate
Sa nu le spui
Ca undeva e lumea ta
De lacrima albastra.

Sa nu-i lasi nicidata
Sa te calce,sa te stiveasca
In noroiul aripilor arse.

Sa nu-ti faci vise
Cu oameni fericiti.
Sa nu te-mbeti cu clipe
Ce demult s-au stins.


Si cind cuvintele-ti vor fi straine
Si-n tine zborul s-ar opri
Cind stii ca nu mai ai
De indurat o vina

Sa lasi un om sa-ti spuna
Ce a gresit


**********************************

Transcendenta

Era un timp
Pe care l-am iubit...
Dar am cazut!
Caci toamna mea
Venea intotdeauna dimineata.
Am incercat sa ma opresc
Undeva intre cer si pamint

Dar universul meu trecuse
Demult intr-o
Alta galaxie.
***********************************

Lacrima

Ochiul,
care privise mut lumina
A gasit modalitatea
De a-se exprima
Lacrima
Cuvint despre Dumnezue
Soptit in durere.

Junie 1995

**********************************

"Nu sunt ca zeii. Cit de dureros o simt
Un vierme sunt, ce-n pulbere traieste
A carui foame de pamint
Cu talpa, calatorul o stiveste"
Dante
#12501 (raspuns la: #12383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iar? - de Florin Iaru la: 21/03/2004 12:33:54
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimata doamna (sau domnisoara).
Probabil ca entuziasmul istoric va face sa ma luati de fiecare data pe mine ca etalon. Cuvintele, daca nu stiati, au sensuri duble, triple. Cind citesti cuvintul "masa" nu ai in fata ochilor numai masuta ta de lucru, ci multe mii de mese pe la care te-ai perindat. E o chestiune elementara. Se invata la facultate, in primul an, daca nu ti-ai prea batut capul in liceu. Daca as explica de fiecare data cum stau lucrurile, as imbatrini. Dar lasati-ma, pentru numele lui Dumnezeu!, sa ma pricep mai bine la propria mea generatie si la ce s-a intimplat cu ea. Daca spun ca optzecismul e mort, asta inseamna ca acest curent nu mai este "inovator", surprinzator si tinar. Ce mama naibii e asa de complicat? Credeti ca am intepenit in "tinerete"? Ia sa-si mai bata capul si cei mai tineri. Nu avem (eu si prietenii mei "optzecisti") de avocati sau laude. E timpul sa privim istoria (care ne-a consumat si pe noi) in fata. Iar modul dumneavoastra de a rastalmaci cuvintele altora este incalificabil! Daca m-as apuca acum sa insinuez ca EMA WORD este, de fapt, un agent al SRI care culege date despre participantii la forum? V-ar placea? Pai, ca mama dracului! Va repet: fiti corecta, daca vreti sa fiti tratata cu corectitudine!
#12504 (raspuns la: #12236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adacartianu, Cred ca glumesti - de Florin si atat la: 21/03/2004 14:32:21
(la: America, o tara comunista?)
Am mai citit ce-ai mai scris pe aici despre America...si cred ca tu glumesti...:) Asa ca, inca un 'zimbet' pe buze nu strica sau...poate ca da.

Poporul, Ceausescu, Romania (extract)

Din veacuri a luptat aceasta tara
Si fiii ei de veacuri au visat
Aceasta minunata primavara
Pe care o traim inflacarat.

Noi implinim tot ce-au visat strabunii
Si ducem mai departe visul lor
Spre frumusetea acestei tari si-a lumii
Spre fericirea acestui drag popor.
....
Si-aceste trei cuvinte minunate,
Cuvinte demne ca un tricolor,
Noi le purtam in inima sapate,
Spre comunism, spre anii viitori.

..............
Daca intradevar ai scris din 'inima' despre America, imi exprim profunda mea tristete pentru ce ti-a facut educatia din Romania. Cel putin eu nu ma simt vinovat...plecind, nu am platit taxe pentru invatamint...:)

Florin si atat
P.S. Sau poate doar ti-e dor de casa...
de acord, dar ... - de (anonim) la: 22/03/2004 03:23:47
(la: Cine esti tu, America?)
Inteleg ce vrei sa spui despre america si cultura banilor. Si eu am avut aceeasi impresie in momentul in care am descoperit felul de a gandi si actiona al lumii vest-europene, care e discipolul fidel al sistemului american. Europa inca mai are ceva sa ofere pe plan uman, desi cele mai mari probleme sunt create tot de modelul american al 'religiei banului'. Totusi nu as numi asta 'comunism', ci mai degraba dictatura banilor, fiindca e intr-adevar o dictatura foarte subtila, mai privativa de libertate individuala decat a fost in vremea lui Ceausescu.

Totusi, nu idealiza Franta, chiar daca s-a opus politicii americane. Am constatat ca multe dintre lucrurile care nu merg bine in Ro sunt asa tocmai fiindca au fost copiate dupa sistemul francez, ale carui carente au fost recunoscute de mult timp chiar de francezi. Nu am vazut prea mult din Europa sau din lume insa sunt convinsa ca Franta e departe de-a fi locul idealizat pe care ni-l imaginam noi romanii cu conditionarile noastre de secolul XIX.

Cat despre romanii care sunt un neam slab sau mai lipsit de valoare ca altii, nu e adevarat, pur si simplu sunt intr-un moment in care adevaratele valori nu se pot face auzite. Singurul lucru care l-as reprosa romanilor emigrati pe care ii cunosc si celor ce scriu comentarii pe acest site e ca adesea prea usor ii critica pe alti romani, uitand ca (virgula) cine vede paiul din ochii altuia ...

Sper ca dupa o vreme ai sa te reconciliezi cu mediul in care esti si ai sa gasesti suficienta valoare umana in cei din jurul tau ca sa iti dea putere sa fii tu insati, chiar in mijlocul unui sistem bolnav de materialism. Iar daca nu reusesti, nu uita ca adevaratii locuitori ai acestui continent binecuantat (care e America) sunt amerindienii, si cultura lor te poate sustine moral si sa iti dea inspiratia artistica de care ai nevoie.
... mai putin o definitie - de (anonim) la: 22/03/2004 04:27:24
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
O incercare de-a defini corect sufletul este destinata esecului, din cauza ca subiectul transcende sfera ratiunii umane. Ratiunea are limitele ei.

Sufletul e partea cea mai subtila a entitatii umane, compus din doua parti : partea divina si cea umana. Partea umana include emotii, dorinte, ganduri, si e o forma de energie inregistrabila cu aparate speciale. Partea divina (numita spirit) este tot o forma de energie -imposibil de evidentiat prin de tehnica actuala- care are proprietatea de-a fi o reflectie a divinului, si de natura absoluta.

Sufletul se poate manifesta ca entitate separata de corpul fizic mai ales dupa moartea corpului (in timpul vietii el se exprima si manifesta prin corp). Gandurile, emotiile si comunicarea sunt posibile si independent de corp (desi cel mai adesea sunt prea discrete pentru a fi simtite un om fara calitati de medium).
Partea numita spirit se manifesta independent de partea de ganduri si emotii, si un om constient de spiritul sau (adesea numit 'iluminat') simte bucuria, iubirea si pacea pe care o iradiaza spiritul, si devine o personalitate deosebita. Aceasta stare de 'iluminare' este tinta tuturor activitatilor religioase.

Spiritul este nemuritor si neschimbat de timp, restul sufletului se schimba cu timpul, acumuleaza amintiri, impresii si tendinte, se reincarneaza si poate cunoaste 'raiul' sau 'iadul' in momentele existentei sale. El este nemuritor dar supus reincarnarii, dorinta lui fiind eliberarea de constrangerile materiale prin 'iluminarea' de care am vorbit anterior.

Aceste lucruri sunt greu de descris in cuvinte, dar si mai greu de inteles, cum am spus mai inainte ratiunea are limitele ei (ca orice obiect intr-un 'spatiu' oarecare). Imi cer scuze daca m-am exprimat prea confuz.

Desdemona
12417 pt Tombola - de ionel la: 22/03/2004 08:12:50
(la: Religia mortii)
1. Nu ma deranjeaza atacul la persoana pt ca mie asta-mi demostreaza o lipsa de argument din partea interlocutorului si, pana la urma urmei, are dreptul la cuvant, orice ar avea de zis (tot asa cum Bush are dreptul la cuvant chiar daca nu stie sa lege doua cuvinte si jumatate sunt minciuni). Este datoria noastra, a cititorilor, sa decidem daca spusele lui au vreun merit sau nu, si nu sunt de acord (cum nu am fost niciodata) ca moderatorul sa stearga un mesaj doar pt ca i se pare deplasat de la subiect.

2. Cat despre acuzatii, n-am laudat niciodata PCR-ul deoarece stiu prea bine ce monstru a fost si ce pui de monstri a creat, pui bastarzi ce inca bantuie Romania si diaspora. Carpa de la Torino este doar o carpa chiar daca multi isi doresc a fi mai mult decat atat. Este imposibil a fi demonstrat ca Iisus ar fi atins-o macar o singura data. Chiar daca sangele de pe ea ar fi demostrat ca dateaza de prin anul 1, tot nu ar insemna nimic deoarece Iisus nu a fost singurul rastignit pe cruce in acel an. Poate e chiar carpa in care Toma sau vreun alt evreu a fost imbracat. Cat despre acuzatia ca as fi ateu, este o logica stramba daca asta ai dedus dupa acuzatia mea impotriva cultului lui Iisus. De unde stii tu ca nu-s hindus ori budist ori zoroatrist ori agnostic?

3. Referitor la intrebarea mea, poate cineva in cateva cuvinte sa-mi demostreza cat de cat de ce invierea lui Hristos este o realitate istorica? Ori macar sa ma indrumeze spre o demostratie ce nu apeleaza la credinta?
#12556 (raspuns la: #12417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dezacordul meu - de bernicova la: 22/03/2004 08:26:55
(la: Gramatica si butélia)
Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane. Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.
#12557 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Întoarcerea în România - de Filip Antonio la: 22/03/2004 09:10:35
(la: America, o tara comunista?)
Dragă Aminda, până la urmă ce vroiai să spui, că America e comunistă ?(dar te rog în mai puţine cuvinte şi mai clar)
#12562 (raspuns la: #12539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ONU si valoarea ??? - de SIXPACK la: 22/03/2004 09:59:16
(la: Dupa atentate. Motive ale retragerii din Irak)
Chiar crezi ca tine contul sau urmareste Al Qaida cum voteaza Camerunul?
Chiar crezi ca Belizele au forta informationala in lume si pot vota concret, cu o buna cunostinta de cauza impotriva Statelor Unite ?
-Fiti va rog, mai seriosi !!!
#12567 (raspuns la: #12547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
12513/anonim - de Tombola la: 22/03/2004 11:38:41
(la: America, o tara comunista?)
Frate anonim multumesc ptr compliment si imi pare bine ca este inca cineva alaturi de mine care nu "besteleste" America desi cei care o fac traiesc in ea mult mai bine decit in Romania.
Se apropie alegerile si pSD si-a inceput campania de "infiltrare" cibernetica a internetului,a diasporei .Majoritatea sint "puicute" ratacite ciudat in America deziliuzionate de asa de multa libertate ca nu stiu ce sa faca cu ea si se apuca sa scrie pe internet ca sa-si treaca oful de dorul pSD-ului ramas acasa :)
In loc a critica administratia Bush,mai bine s-ar uita in ograda de la Cotroceni plina de fosti cumetrii de afaceri ai cizmarului.
Uita sa ne spuna ca acesti cumetrii vor intirzia intrarea Rom.in EU,ca tot ei au furat totul din patrimoniul Romaniei si cind nu a mai ramas nimic de valoare indeamna pe romani sa mearga la munca in occident ca sa umple inapoi cuferele goale ale visteriei furate de ei.
Jurnalistii care spun adevarul sint batuti si amenintati cu moartea ,tunurile economice ,se dau de sus in jos pe tacute,proprietatea privata furata nu s-a dat inca inapoi la cei care o revendica si exemplele negative se tin lant zi de zi...
In schimb ne doare de ce face America si multi dintre noi ne-am transformat in "pacifisti" sau mai bine zis au ramas tot comunistii de dinainte de 1989.:)
Bush este de vina ca Romania nu a facut un rahat in 15 ani de neo-comunism si cum sa faca cind pacifistii nostrii votind pSd 99 la suta de fapt voteaza pentru un alt guvern de tip ceausist,un altul si un altul.
Americanii sint de vina si nu doctrina KarlMarx,Engels,Lenin ,Stalin care ne-a mincat pe noi timp de 50 de ani si se pare ca vor mai fi inca 50 dupa ei.

Cu Stima
Andre Morariu
#12575 (raspuns la: #12513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...