comentarii

valoarea morflogica a cuvintului ambitios


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Draga Mihaela,am citit cu ate - de sorin din italia la: 03/12/2004 03:52:50
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Draga Mihaela,am citit cu atentie mesajul tau.Am gasit in el tot atitea amar,deziluzie,si singuratate pe cita am si eu in suflet.Imi iubesc tara si ma laud sa spun ca sint roman chiar daca traiesc de 12 ani in alta tara.Noi am fost loviti de soarta cum spui tu ,de cind am deschis ochii.Cuvintele tale au mare valoare pentru mine,m-au impresionat mult.Sper sa-mi fie pilda si invatatura...
#30472 (raspuns la: #27434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu numai ca au fost cuvintele - de Dantimis la: 04/12/2004 22:44:34
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
Nu numai ca au fost cuvintele lui dar a si recunoscut ca a zis-o. Cica in spirit de gluma... Se pare ca si meseria de prim-ministru si-a facut-o tot in spirit de gluma! Oare cat de glumet va fi atunci cand va fi presedinte?

Poporul care voteaza un astfel de individ se numeste, din pacate, poporul roman, iar daca vrei sa-i castigi votul e suficient sa-i da-i o masa la restaurant si ceva de baut in ziua de votare si apoi poti sa-l plimbi cu autobuzul pe la toate sectiile de votare din tara si va vota ca imbecilul, fara a-si da seama ca-si da cu piciorul si la urmatorii 4 ani din viata pentru o masa la restaurant, care, culmea, este platita din bani publici, adica tot din banii lui... Ce-ar mai fi de zis?

Dan

Etnoperplexitati, sau despre tigani - autor: Horia Cornel Ivan - de (anonim) la: 13/12/2004 12:45:03
(la: Integrarea tiganilor)


Etnoperplexitati

Transmis prima data: duminica 5 ianuarie 2003
Faceam urmatoarea observatie si o supuneam atentiei Domniilor Voastre: daca-i adevarat ca scriind „copiii” cu trei de „y” se vertifica la români culmea snobismului, atunci pentru a atinge, la acelasi neam (popor, etnie) culmea stupiditatii crase, nu trebuie decit sa scriem „tigan” cu doi de „r”. In aceeasi ordine de idei intreb precum urmeaza:
Ce se poate spune despre un popor al carui folclor de o extraordinara frumusete, varietate si vitalitate, este interpretat intr-o maniera cu totul exceptionala, pe marile scene ale lumii (aceea care conteaza), doar de reprezentanti ai unui alt popor (neam, etnie)?!?
Aici ar fi de adaugat ca guvernantii francezi au reusit recent (2002-2003) cu greu sa trimita inapoi in Romania mai multe zeci, poate chiar sute, de rromi, adica tigani, dintre cei citeva mii patrunsi in mod ilegal pe teritoriul lor. Intrebarea ce cu groaza si-o pun occidentalii este insa: Ce se va putea face in fata a patru milioane de tigani (!!!) ce vor avea deplina libertate sa circule si sa se stabileasca oriunde, oricind si pentru oricit timp, in toata Europa, odata cu primirea Romaniei si Bulgariei in UE?!?! Si cind te gindesti ca toate statisticile noastre - de dinaintea lui decembrie ‘89, dar si de dupa - vorbesc doar de citeva sute de mii de rromi.... 1,7% la o populatie de 22.572.000 locuitori, valoare estimativa pentru 1997: cifre oficiale transmise la ONU!!! Un calcul simplu arata ca toata populatia rrom din Romania ar fi de circa 400.000 persoane; sau, pentru o mai mare precizie, 22.572.000 x 0,017 = 383.724 (anul 1997) si 22.430.000 x 0,017 = 381.310 (anul 2001) …
Dind o ocheada intr-un altas geografic recent, editie 2003, dintr-o tara civilizata, vom constata ca:
in Bulgaria la o populatie de 7.932.984 locuitori in 2002 avem urmaoarea distributie in teritoriu a grupurilor etnice:
bulgari 83,5%; turci 9,55%; tigani (romi) 4.6%; altii 2,4%.
in Romania la o populatie de 21.698.181 locuitori in 2002 avem urmatoarea prezenta in teritoriu a diverselor grupuri etnice:
romani 89,5%; maghiari 6,6%; tigani (romi) 2,5%; germani 0,3%; ucrainieni 0,3%; rusi 0,2%; turci 0,2%; altii 0,4%. Observatia mea: cum cuvintul altii se compune din: bulgari, tatari, greci, evrei, armeni, sirbi, l-as folosi dupa pomenirea acestora ...
Acum folosind arimetica pe care insusind-o in clasa a treia primara o stapinim cu totii, si aplicind „banalissima” regula de trei simpla, vom ajunge lesne la urmatoarea descoperire:
9o7.372 ........................... 4.000.000 tigani in Bul. si Rom.
364.912 ........... x (in Bul.) = 1.610.000 tigani in Bulgaria
542.955 ........... x(in Rom.) = 2.400.000 tigani in Romania
Aceste cifre furnizate de OCSE, adica foarte demne de incredere, conduc la mai realele procente: 20,3% tigani in Bulgaria si 11,1% tigani in Romania.
Precizez ca cifrele: 364.912 tiganii din Bulgaria, 542.955 tiganii din Romania, a caror suma 907.372, reprezinta numarul tiganilor din cele doua tari, asa cum in mod fals au fost comunicate la Natiunile Unite, in timp ce 4.000.000 este estimatia facuta de statisticienii OCSE.
Dar din pacate pentru imaginea destul de putin fotogenica a acestor Tari, recent s-au adaugat alte si mai putin magulitoare date. La telejurnalul retelei de televiziune RAI TRE, adica a aceleia fosta si actuala de stinga marxista, prin urmare favorabila unor tari al fostului bloc comunist, am putut auzi consternat urmatorul semnal de alarma: Citez aproae textual: „In 2007 Europa, primind in sinul comunitatii sale Bulgaria si Romania, va trebui sa faca fata revarsarii unei maree de sapte pina la noua milioane de tigani, liberi sa se miste peste tot pe intregul teritoriu al Uniunii.”
Este instructiv de stiut ca la doar 7 milioane de romi avem, respectind proportile (procentele) comunicate de cele doua Tari: in Romania 4,18 milioane de tigani (romi), care reprezinta 19,3% din populatia totala, in timp ce la 9 milioane, 5,38 milioane romi (tigani), adica 24,8% din populatia totala a tarii !!!
Concluzie: Unul din patru (sau din cinci) locuitori ai Romaniei sint(em) tigani! Iar asta n-o spune Jirinovschi si nici o anumita minoritate sovina apartinind etniei maghiare, ci o afirma intreaga Europa, chiar si aceea favorabila noua, prin institutiile ei, cu seninatate si fara urma de dispret!
Pentru Bulgaria, cifrele sint: minimum 2,8 milioane tigani (romi), adica 35,6%din populatia totala si maximum 3,62 milioane romi (tigani), adica 45,7% din intreaga populatie a tarii.
…dupa care citim, cu amaraciune dar fara a ne minuna, in recentele ziarele romanesti (din noiembrie 2003) ca referendumul pentru validarea noii Constitutii a Romaniei s-a realizat cu aportul determinant al taranimii in mediul rural si al tiganilor la orase ...
Cu stima, Horia Ivan (Roma, 27 iunie 2004)


PHOTO MAGAZINE - de Dinu Lazar la: 04/01/2005 13:35:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am gasit in sfirsit in comert asteptata revista Photo Magazine; pe ansamblu, in mare, mi-a placut foarte mult si a fost o surpriza extrem de placuta.
O revelatie, chiar.
Foarte ( chiar FOARTE) bine tiparita, cu o coperta de zile mari, plastifiata mat, cu literele titlului metalice si in usor relief, cu un interior foarte bine procesat din punct de vedere al DTP-ului, cu imagini multe si interesante...
E un inceput remarcabil.
Acu`, conteaza foarte tare cum se continua in lunile urmatoare, diferenta dintre agonie si extaz e cite o data foarte mica.
Poate un studiu mai aprofundat de corporate identity nu ar fi stricat; pe alocuri exista materiale, litere, culori, secvente, care nu se imbina armonios intr-un tot chiar unitar; vocabularul tehnic folosit are mari greseli pe alocuri si va trebui drastic revazut, si vor trebui folosite cuvintele romanesti cind exista expresii si notiuni incetatenite in romana; dar pe ansamblu, este o revista europeana, o realizare grozava care in timp daca va continua tot asa va putea deveni un port drapel al educatiei vizuale romanesti si un vector important a ceea ce ar insemna imagine pe aici.
Pe ansamblu pot spune ca sunt invidios...
Paginile dedicate domnului Narcis Virgiliu se disting ca un portofoliu de mare clasa; litere grozave, compozitia paginilor arata bine, paginatia generala e foarte buna, si desigur fotografiile sunt bine puse in valoare...
Bravo lui si bravo lor.
Pasim in 2005 avind si in Ro in sfirsit, dupa 15 ani de diverse proiecte ratate, o revista tiparita de arta si tehnica fotografica de nivel european, o spun inca o data cu invidie...
#32663 (raspuns la: #32650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rade ciob de oala sparta - de mircea bezergheanu la: 25/01/2005 16:37:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule andrei p, de ce nu va uitati in oglinda? Vorbiti de altii dar nu sunteti in stare sa faceti ceea ce ziceti. Eu am inteles ca ati renuntat sa va mai bateti capul cu noi, citez : "asa sa fie".
Trec peste faptul ca interpretati de fiecare data discutiile intr-un mod personal si original care depaseste usor bunul simt. Este clar pentru toata lumea, ati avut ceva de impartit cu Dinu LAZAR in trecut, dar chiar nu puteti trece peste asta?
La urma urmei, CE ESTE DE FACUT? Veniti cu solutii si nu cu vorbe otravite, exemplul personal ar face poate mai bine aici. Singura chestie care-mi aminteste de dumneavoastra ar fi un articol in defuncta ravista FOTOGRAFIA, cu niste imagini luate in Republica Moldova. SLAB! Este o judecata de valoare, pe care va rog sa o luati asa cum este. La Dinu LAZAR am vazut cu mult mai mult. Din pacate pentru dumneavoastra, in fata mea nu aveti credibilitate. Si va rog nu mai rastalmaciti lucrurile in interesul dumneavoastra - si automat in defavoarea celorlalti despre care vorbiti.
Dinu, in textul sau, mi-a dat un sfat, m-a incurajat si tin sa-i multumesc ptr. asta. Sunt idei care razbat dincolo de cuvinte, limbajul este uneori saracacios si un gest, o privire, un zambet completeaza mesajul. Pentru asta, probabil, trebuie sa fii un pic nebun.
Acelasi cuvant VORBESTE, INSEAMNA, ASCUNDE.
Probabil ca acel psiholog nu a citit despre asta.
De la PITAGORA am invatat ca initiatii isi exprimau gandirea in trei feluri: prima, clara si concisa; a doua - simbolica si figurata; a treia - sacra si hieroglifica.
Ar fi bine sa nu radeti despre asta, va depaseste!
Acum, ca mi-am declarat apartenenta la Clubul NEBUNILOR, va salut si va urez numai succese pe viitor.
Sa va ocupe bucuriile tot timpul si sa ne lasati pe noi cu necazurile noastre. Asta daca nu cumva bucuriile Dumneavoastra nu sunt chiar necazurile noastre. Ar fi meschin.

Unul de la etaju' noua.
#34498 (raspuns la: #34462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dreptul Fotografilor - de Petre Buzoianu la: 28/01/2005 01:45:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred ca o sa supar ceva lume prin ceea ce am sa spun acum, imi asum insa acest risc..
Povestea asta cu hai sa revizuim Legea Drepturilor de Autor pe cit este de frumoasa, pe atit este de naiva. Problema nu sta in a revizui legea, ci in a revizui atidutinea in general despre fotografi si fotografie, si mai ales in a revizui perceptia fotografilor despre ei insasi.
Lucrurile se vor schimba cind lumea, inclusiv fotografii vor intelege ca atunci cind fotografiezi un eveniment ca sa spunem un show de moda, premiera unui film , ceremoniile de prezentare a unor awards etc , de fapt prin platforma de distributie pe care fiecare fotograf o are, in mod real asiguri evenimentului la care participi reclama gratuita in valoare de milioane de dolari.
Cind faci fotografie de news, un fotograf nu odata isi pune viata in pericol pentru a prezenta lumii care sta comod in spatele biroului sau in fata televizorului cu ceasca de cafea linga ei, ce se intimpla prin locurile mai zbuciumate ale omenirii. Iar exemplele pot continua la nesfirsit.
Ca sa poti practica aceasta meserie la un nivel competitiv, trebuie sa fii si inginer si artist in acelasi timp. Trebuie sa ai solide cunostinte de mecanica, optica, chimie, perspectiva, compozitie, culoare, istoria artei. Trebuie sa investeti ani de munca si dedicare.
Investeti averi in echipament care se schimba odata la citeva luni.
Fotograf esti 24 de ore din 24 , nu de la 9 dimineata la 5 dupa amiaza.
Un adevarat fotograf trebuie permanenta sa fie la curent cu ce fac altii, sa invete din greselile lor, sa invete din succesele lor.
Tehnica se schimba in permanenta, si in permenenta trebuie sa fii la curent cu ceea ce este nou. Asta inseamna zilnic , ore de studiu . Ca aceste ore sunt petrecute pe internet, sau acasa pe un fotoliu uitindu-te intr un album, tot studiu se numeste ca este .
In ceea ce ma priveste
De toate aceste lucruri, in primul rind beneficiaza clientii mei. Odata cu fiecare fotografie pe care o vind, clientul meu cumpara toti anii mei de experienta si tot ce am invatat pina atunci.
Cind un client, fie el o publicatie, o agentie o PR house sau un designer ma angajeaza,
o data cu cunostintele si experienta mea, angajeaza si toate relatiile mele.
Modele, designeri, actori, artisti, organizatori, PR directori etc.
La o prezentare de moda fotografiile mele sunt cu atit mai bune cu cit acces ul pe care il am este mai mare cu cit cooperarea organizatorilor este mai buna, cu cit relatia cu modelele ( mai ales back stage ) este mai cordiala. La o premiera sau la o festivitate de premiere, am nevoie ca personalitatile pe care le fotografiez sa fie comunicative, cooperante , sa-mi zimbeasca intr un cuvint sa am o relatie personala in care subiectul sa fie confortabil iar fotografiile sa imi iasa bune.
Aceasta relatie se dobindeste, nu pica peste noapte.
Pe subiectul asta se poate vorbi la nesfirsit asa ca ma opresc aici.
Revizuirea Legii Dreptului de Autor, ( care din cite o stiu eu este destul de buna asa cum este ) nu va schimba nimic. Este nevoie de o revizuire a atitudinii despre fotografie si fotografi,
Si mai ales o revizuire a perceptiei fotografilor despre ei insasi.
Decit o jalba la minister , cred ca mai util ar fi un MANIFEST despre ce inseamnaa fi fotograf, iar lumea sa adereze la el.
Dar then again poate ca spun prostii .

Petre Buzoianu
#34757 (raspuns la: #34728) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant jocul de cuvinte, - de florin-liviu la: 12/02/2005 15:55:48
(la: Oac oac oac)
interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine
Fara cuvinte - de fefe la: 16/02/2005 19:20:26
(la: Poezie. Una din cele de sertar... SAMUEL C.)
Sint pur si simplu fara cuvinte. Foarte rar intilnesc poezii care au
ecoul acela blind si plin de esenta. Daca mai ai si alte poezii
mi-ar face deosebita placere sa le citesc.
dragostea pe net - de maya net la: 03/03/2005 01:45:49
(la: Dragoste prin Internet)
despartire dupa dragostea pe net -- fantezie

Deodata la petrecere i se paru ca desi auzea perfect si nu mai putea decat sa recunoasca persoana care vorbeste , cuvintele se raspandeau in spatiu si parca incerca sa le prinda si sa le inghita pentru a intelege , dar cuvintele sunau disparat si disonant unele fata de altele. Nu mai stia cum sa le imperecheze. Se mira din ce in ce mai mult cum de se poate raspunde la asemenea cuvinte, care pareau asemeni pasarilor , ceva intre proiectile si tinte, pentru ca deodata sa perceapa melodia si ritmul si sa se lase furata de gandul ca oricum nu mai insemnau nimic, asa cum nu insemnasera nimic vreodata. Nu-i asa, pentru ca la fel zisese si el ca « noi nu suntem la fel : tu nu mai esti la fel, eu nu mai sunt la fel », si, nu-i asa , ca nu e nimic de inteles, sau e de inteles totul, pentru ca asta a fost raspunsul final. El s-a intors si cuvintele au sunat chiar asa chiar daca nimeni nu stie ce inseamna. Au zgariat la fel de tare, deodata cuvintele si retina, atinci cand s-a ridicat si a plecat. A plecat fara sa stiu unde, dupa ce il asteptasem atat sa se intoarca. De ce ? Nu mai stiu de ce, nu stiu nici de ce m-am schimbat nici de ce s-a schimbat nici macar daca ne-am schimbat intr-adevar. Doar cuvintele, daca le-as mai putea avea, daca as mai putea pronunta ceea ce nu pare a merge in context. Si totusi , efortul de a spune ceva, atunci , da, ar fi fost salvator si imposibil. Era… era… blond, da, mereu a fost cu nasul rosu de frig, nu, atunci, si … grabit parca… Si cand il vazuse dupa atata timp i se paruse ca abia se despartise de el acum cinci minute, era cumva in mintea ei mult mai stralucitor, atunci cand si-l inchipuise, cand era absent , decat acum cand statea in fata ei. Era blond si a luat-o in brate in statia de tramvai si foarte obisnuit , nu firesc, a luat-o in brate,a luat-o in oras, si pentru ca ea nu isi gasea cuvintele , si nu mai stia daca il iubeste sau nu, daca el e cel din vis, cel din calculator sau cel real, din fata ei, da, pentru toate motivele astea se simtea impartita si tot visul primei clipe in care i va vedea, cand isi inchipuise ca ii va spune deodata tot ce i s-a intamplat, totul se rupse . L-a intrebat de mai multe ori ce a vazut in lunile astea departe, acolo, si folosea timpul care se scurgea sa inteleaga daca si lui i-a lipsit dar nu aparea nici un semn in felul in care ea si-l imaginase si atunci scarbita la un moment dat de mediocritatea vietii fata de vis nu avu decat puterea sa taca si sa simuleze ca poate accepta ca o mare iubire sa se transforme in apa de ploaie. Si el de fapt nu zicea nimic, in prezenta ei povestea doar ca a fost obositor, fara sa aduca vorba de vreo aventura, de ceva care sa faca sa fi meritat departarea, chinul si suferinta ei, durerea si placerea, imaginate. Si el care desi zicea multe nu zicea nimic din ceea ce ea ar fi putut sa asculte si in cele din urma parea sa fie destul de entuziasmat , fara insa sa spuna altceva decat ca a fost greu si obositor si ca nu a avut cum sa viziteze mai mult America, si o punea pe ea sa povesteasca de turul Europei pe care il facuse. Si ii intinse un cadou, la care nu se asteptase ea, si pentru simplul motiv ca nu si-l imaginase , nu stiu , in strainii care erau , se strecura asa ceva ca o tristete, si nu pricepu de ce. Si el ii spuse ca o sa pastreze emailurile ei , cele mai personalizate dintre toate , si probabil asta suna a nerabdare de a o parasi dar ea ezita intre ce isi imaginase si nostalgia a ceea ce fusesera pe vremea cand cuvintele aveau valoare, cand el spunea ca o sa o paraseasca pentru ca e atat de indragostit incat nu mai poate sa fotografieze, pe urma cand ii scrisese ca isi doreste iar sa danseze cu ea in bucatarie. Sparte in bucati sau dezumflate , amintirile o intrerupeau si o opreau sa mai spuna ceva, totul se stinse parca in soapta acelui eu nu mai sunt eu tu nu mai esti tu, cuvinte care au fost inceputul calvarului , cand cuvintele toate s-au desprins de lume si au inceput sa pluteasca indiferent pe buzele si limbile altora in timp ce ea privea cuvintele , gesturile si incerca sa mai inteleaga adeavarul. Dar adevarul, o , adevarul se indeparta din ce in ce mai tare de cuvinte si in cele din urma nu ramase decat o durere in cosul pieptului in timp ce il privea indepartandu-se si intelegea ca niciodata nu vor mai traversa intersectia noaptea mana de mana, ca niciodata el nu o sa stie ca si ea l-a iubit, e drept, mai tarziu decat el, si poate iluzionata de ideea unei mari iubiri. Asa ca statea pe marginea unei mese pline de oameni intre prietenii ei cu limbile dezlegate de alcool, carora alta data le-ar fi ghicit cuvintele inainte de a fi pronuntate , contempland scaparea cuvintelor din frau si aruncarea lor in neant, parand ca descopera vanitatea de a pretinde ca mai e ceva de spus si imensa cacofonie a vocilor printre care se mai strecura : « Esti sigura ca iti e bine ? » , cuvinte carora iar se straduia sa le dibuie sensul.
Uimitoarea similaritate - de Ciusu la: 28/03/2005 03:25:26
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
Cuvinte pline de inteles si de sensibilitate- inteleg ce spui si sant uimit cat de asemenator gandesc si eu.

Comunismul pe care il detestam atat de mult pentru mizeria materiala in care ne-a tinut, ne-a aparat involuntar si paradoxal de o mizerie mai perinicioasa, mai insidioasa si mai subtila: cea a atractiei materiale. Vestul traieste sub "seductia tiranica a materiei" dupa o sintagma superba a ganditorului elvetian Frithjof Schuon. Dar Schuon nu intelege prin asta cupiditatea comuna, eterna si banala a firii omenesti care exista de altfel in orice civilizatie si in orisice cultura ci inchistarea mintii moderne in receptaculul realitatii fenomenale care exclude in mod dogmatic si categoric existenta oricarei realitati transcendente („l’enregistrement méticuleux et souvent arbitraire de faits éventuellement insignifiants— ou rendus tels par le point de vue adopté — remplace la perception intellectuelle de la nature des choses”). Stiinta se bazeaza in mod axiomatic pe negarea a ceea ce nu se supune criteriilor observatiei empirice si deductive si prin asta reduce existenta la aspectele ei perceptibile si rudimentare- nu e de mirare ca in acest context omul insusi se considera doar un animal (superior, fara doar si poate dar un animal) ori in extremis doar un amestec de substante chimice ingenios alcatuite. Un corolar previzibil si notabil al acestui fenomen este ca viata omeneasca si-a pierdut orice calitate sacra, orice valoare simbolica si in ultima instanta e posibil sa isi piarda orisice valoare, de orice fel.

"creatura a ajuns sa stabileasca existenta creatorului..."- minunat spus! E clar ca sufletul tau nu poate sa fie atata de diform pe cat il acuzi; altfel nu ai putea sa percepi realitatea atata de adecvat si de subtil.

Foarte adevarat! - de Ciusu la: 28/03/2005 22:15:27
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
Cuvinte pline de inteles si de sensibilitate.

Comunismul pe care il detestam atat de mult pentru mizeria materiala in care ne-a tinut, ne-a aparat involuntar si paradoxal de o mizerie mai perinicioasa, mai insidioasa si mai subtila: cea a atractiei materiale. Vestul traieste sub "seductia tiranica a materiei" dupa o sintagma superba a ganditorului elvetian Frithjof Schuon. Dar Schuon nu intelege prin asta cupiditatea comuna, eterna si banala a firii omenesti care exista de altfel in orice civilizatie si in orisice cultura ci inchistarea mintii moderne in receptaculul realitatii fenomenale care exclude intr-o maniera dogmatica si categorica existenta oricarei realitati transcendente („l’enregistrement méticuleux et souvent arbitraire de faits éventuellement insignifiants— ou rendus tels par le point de vue adopté — remplace la perception intellectuelle de la nature des choses”). Stiinta se bazeaza in mod axiomatic pe negarea a ceea ce nu se supune criteriilor observatiei empirice si deductive si prin asta reduce existenta la aspectele ei perceptibile si rudimentare- nu e de mirare ca in acest context omul insusi se considera doar un animal (superior, fara doar si poate dar un animal) ori in extremis doar un amestec ingenios de substante chimice. Un corolar previzibil si notabil al acestui fenomen este ca viata omeneasca si-a pierdut orice calitate sacra, orice valoare simbolica si in ultima instanta e per cale sa isi piarda orisice valoare, de orice fel.

"creatura a ajuns sa stabileasca existenta creatorului..."- minunat spus! E clar ca sufletul tau nu poate sa fie atata de diform pe cat il acuzi; altfel nu ai putea sa percepi realitatea atata de adecvat si de subtil.

la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
a, si inca o chestie - de alex boldea la: 05/04/2005 14:58:49
(la: muzica buna-definitie)
da, la noi se mai face muzica buna. sunt inca trupele mari sa le spunem, cum e de exemplu iris, sau celelalte cuvinte, care fac muzica de o calitate superioara. era si cargo la un moment dat, si holograf, si in general am avut multe trupe de valoare (de phoenix nu mai are rost sa amintesc).
de asemenea sunt niste trupe in underground care fac niste chestii destul de ridicate calitativ pe scena metalica. problema este aceeasi din totdeauna, si anume nu sunt conditii. studiourile profesioniste sunt mult prea scumpe si trupele mici nu isi permit. asta e in aria mea de interes, sincer sa fiu nu ma intereseaza daca exista sau nu dj-i romani care "fac muzica buna", dar sunt destul de curios ce se intampla cu cei care studiaza la conservator.
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
hmmm... - de anisia la: 14/05/2005 10:48:44
(la: cand veti fi mari cine ati vrea sa fiti?)
am vazut odata un film despre viata Madonnei. si mi-a ramas in minte o fraza "cei ce nu au putut tine tempo-ul cu mine, au ramas in urma mea." nu stiu daca sunt exact astea cuvintele ei, dar ideea e cam asta: vointa, ambitie, perseverenta, determinare pe plan profesional. trebuie sa recunoastem ca, lasand deoparte viata-i personala din tinerete, Madonna s-a catarat profesional de la prima treapta pana in varful piramidei. deci, pe plan profesional, daca ar fi sa o iau de la capat, as urma principiul ei.
pe plan personal insa, ca fel de-s fi, imagine in public, eleganta, demnitate, prestanta...as alege ca model Mary of Danmark, sotia printului mostenitor din familia regala a Danemarcei. Chiar daca traita pe alt continent, intr-un alt mediu/stil/mod de viata, Mary a demonstrat o capacitate imensa de adaptare la noul statut de printesa a Danemarcei. M-a impresionat forta si eleganta de care a dat dovada de la prima zi a sa in viata publica si pana in prezent. Este o persoana pe care o admir.
ma bucur ca se reactioneaza a - de lore_lie la: 17/05/2005 09:30:33
(la: Scrisoare)
ma bucur ca se reactioneaza asa la ceea ce scriu...si desi unii inca mai scriu scrisori...sunt prea multi care nu le mai apreciaza valoarea asa cum ar trebui...poate ma gandesc eu doar la acele scrisori,pline de sentimente...dar din pacate am avut surprize neplacute si mi-a fost teama o vreme sa mai scriu. dar totusi nu are rost sa fiu eu cea care se schimba,daca ceilalti nu se invatza cu felul meu de a fi.
multumesc pt cuvinte,dar sa stii ca astept oricand si critici...
#49460 (raspuns la: #49459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
,,Om''-ule ai dreptate sunt un ,,roze'' cam ţepos... - de spinroz la: 23/05/2005 14:18:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai ghicit,... ai intuit, asta înseamnă ,,om''-ule că ai darul divinaţiei. Stilul nu-l poţi determina matematic , ci cel mult îl poţi intui. Nu-mi plac discuţiile sterile în care se repetă la nesfârşit lucruri banale. Mai precis unii din cafenea bat apa în piuă şi de aceea mă ,,agăţ'' uneori de ei. Ştii de ce sunt atât de ţepos şi prin asta atât de puţin diplomat; simt în mine puţin din spiritul ,,musca de cal’’, cu care moralistul raţiunii îşi înţepa concetăţenii. De aceea poate nu întâmplător mi-am ales nick-ul ,,spinroz''. Ironia nu face casă bună cu diplomaţia, dar ironia dispare atunci când există o comuniune de idei; se naşte empatia.
,,…te-ai întrebat vreodată de ce MAREA MAJORITATE sunt pasionate după ojă, ruj , rochii, modă şi dans.’’ Da, m-am întrebat şi cred că după multe cercetări am găsit răspunsul. Ca să placă bărbaţilor? Şi ştii de ce vor ele să placă? Pentru că sunt predestinate genetic frumuseţii. Frumuseţea este magia care atrage privirile., care are o singură tendinţă de a uni contrariile. În tot patern-ul feminin există un singur scop mai mult inconştient decât conştient, acela de a face posibilă o legătură sau de a reface una ruptă.
Ţi-aş fi răspuns prin cuvintele unui umorist francez, dar din păcate nu conţin decât savoarea ironiei nu şi pe acela al veridicităţii. El întreba: ,,De ce femeile au nevoie de ojă, ruj, rochii,îmbrăcăminte la modă, şi bărbaţii nu.'' Şi răspunsul lui( pe care nu te sfătuiesc să-l arăţi soţiei) era acesta: ,,Bărbaţii sunt prea perfecţi de la natură ca să mai aibă nevoie de aşa ceva.''
Cer scuze soţiei tale şi chiar te rog să-i prezinţi scuzele mele pentru îndrăzneala pe care am avut-o de a leza amorul propriu feminin. Dar cu siguranţă cred că va înţelege acum mesajul meu, fiindcă în pofida unor păreri preconcepute ale sexului tare, iubirea feminină nu are o valoare mai mică decât raţiunea masculină. Între cele două categorii antinomice se poate pune semnul egalităţii, sunt două principii ce se ,,aseamănă în oglindă'', ca bărbatul şi femeia. Ai putea spune care are o valoare umană mai mare?
PS – anturajul în care mă învârtesc sunt cărţile. Dar asta nu înseamnă că nu mai arunc câte o privire şi în viaţă… ba chiar mai multe… părerea mea este clară; dincolo de orice considerente religioase, atracţia nu este posibilă decât între poli magnetici opuşi: plus şi minus; la fel între fiinţe complementare conform principiului ,, asemănării în oglindă’’ . Prin urmare homosexualitatea deşi este posibilă ca eternă tentaţie a omului pentru ,,fructul oprit’’, ea nu este o necesitate; este o formă extremistă care iese din normalul vieţii.
#50648 (raspuns la: #49861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
explici in 1000 de cuvinte de - de Intruder la: 25/05/2005 11:13:02
(la: de ce nu scriu)
explici in 1000 de cuvinte de ce nu scrii...ah, da!...extremele, uitasem de ele!
Romania, tzara de hoti si de balamuc - de Dinu Lazar la: 11/06/2005 21:27:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cine vrea sa se distreze poate merge la

http://forum.softpedia.com/index.php?s=56fe70b3abf11101c83fe22b37d39af2&showtopic=62846

unde vedem cu unii i-au jmanglit lu` conu George Nicolae o poza.

Comicul situatiei este ca acolo ia cuvintul si furaciosul repsectiv; gorobetele are tupeu dar se face de ris de nu se poate la o oara de mare audienta; se aud cum rid si curcile cind citesc ce spune omul care lasa si el o umbra pe pamintul asta degeaba, judecind asa:

"Dupa cum am constatat luind la cunostinta incidentul, ele provin de pe un site public, care nu contine uzualul, conform legislatiei europene la care suntem afiliati in domeniu : copyright@proprietar 2005
un mic disclaimer ar face lucrurile mai clare si ar scuti de multa bataie de cap."

Asta este o prostie si o magarie fara seaman; blogul unui fotograf nu e sit public, unde fiecare sa jmangleasca ce vrea, este situl lui personal, ca nu e minister, si apoi legea - chiar si cea europeana - nu spune ca trebuie sa pui "copirait" nicaieri, ca sa nu fure hotii.

Legea drepturilor de autor nu e o optiune facuta de niste timpiti, este foarte clara si aici, si in Ioropa, si spune:

Art. 1. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra oricaror asemenea opere de creatie intelectuala, este recunoscut si garantat in conditiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de ordin moral si patrimonial.

(2) Opera de creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin simplul fapt al realizarii ei, chiar neterminata.

Capitolul II Subiectul dreptului de autor

Art. 3. - (1) Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.

Capitolul III Obiectul dreptului de autor

Art. 7. - Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:

f) operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

Capitolul IV Continutul dreptului de autor

Art. 10. - Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei

Deci daca eu ma cac si fotografiez sculptura biologica, am creat o opera foto unica, esentiala, si nimeni nu o poate folosi, fie ca are copirait fie ca nu are; adica, chiar daca este un rahat, legea ma apara:

Art. 140. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea autorizarea sau, dupa caz, consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o opera la cunostinta publica;


Art. 142. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda , daca nu constituie o infractiune mai grava, fapta persoanei care, fara a avea consimtamantul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) reproduce integral sau partial o opera;
b) difuzeaza o opera;
d) expune public o opera de arta plastica, de arta aplicata, fotografica sau de arhitectura;


Cam asa merg lucrurile.

Cine foloseste o opera facuta de cineva fara acordul explicit al acestuia ar trebui sa faca pirnaie fara discutie, altfel nu o sa se termine niciodata in tzara asta cu derbedeii care isi dau cu parerea ca trebuie copirait si fura ca la balamuc.
Si vrem sa intram in Europa?
Pai sa ne dea certefecat de originalitate, cu copirait.
Aici se fura ca la balamuc si banditii mai au si curaj sa isi expuna panseurile.
O tzara perfecta.
#54428 (raspuns la: #54423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...