comentarii

valoarea morfologica a cuvantului incat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
aceeasi - de Cri Cri la: 12/05/2007 15:03:22
(la: Sange)
obiectie. Prea mult "sange".
Textul e deosebit si curgator, pana de artist, daca ignor macar din trei in patru "sange".
Cum sa zic? E atat de des folosit cuvantul incat, nu doar ca strica tot dramatismul, dar ajunge el insusi sa fie lipsit de orice noima. Nici obsesie, nici depresie, spaima nici atat. Capata "valoarea" unui tzacanit sacadat pe sina randurilor, pana la oboseala.
Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident? - de (anonim) la: 09/03/2005 16:13:58
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu m-as intoarce imediat in Romania.
Cine a stat cativa ani in alta tara stie sa aprecieze si ceea ce e frumos in Romania. Este adevarat ca te poti enerva la tot pasul dar e intr-o anumita masura totul original si autentic.
Nu stiu ce as face cand o sa am din nou contact cu "autoritatile" romane si o sa ma mir ca de fiecare data de ce sta cate o individa in fata unui computer daca nu stie sa-l foloseasca. Cand te priveste cate un polizist cu burta si cu uniforma lucioasa de nespalata bucuros ca te-a prins in radarul instalat intr-un unghi imposibil si-ti explica cat de exact functioneaza radarul. La tot pasul te intreaba cate un tigan sau o tiganca daca nu ii dai bani. Trebuie sa mergi cate odata mai bine de 100 km ca sa poti bea o cafea cat de cat cu gust de cafea. Intre timp sunt multe lucruri mult mai scumpe decat in alte tari europene iar calitatea e mizerabila. De regula ma costa un concediu in Romania mai mult ca unul in Austria pe acceasi durata se intelege.
Daca ai intrebari si intrebi pe cineva ceva de regula nu poate sa-ti raspunda, daca poate, iti spune ce a auzit el de la un prieten. Nici macar la gara la informatii unde era de regula cate o persoana care raspundea inainte de a termina intrebarea si te lamurea in 3 secunde, nici aia nu mai stie nimic.
Asa de putini oameni se tin de cuvant incat daca te conduci dupa principiul "cu cine nu se tine de cuvant nu vreau sa am de a face" ramai singur. Daca mergi intr-o tara vrei sa te simti cat de cat bine dar daca te uiti in jur si o gramada de oameni trec pe langa tine dar de fapt nici macar nu sunt acolo spiritual te simti singur.
Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident? Intrebarea e ce ma determina pe mine sa ma intorc in tara? Cu ce ma atrage Romania?
Raspunsul este: Amintirile. Doar atat a mai ramas.
Eu m-as intoarce imediat in Romania, pentru trei saptamani.
alex - de latu la: 28/10/2006 17:49:42
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Io stiam ca se scrie frumu-schatz-o, da ma rog, voi sunteti teutonii:)))
Limba asta teutona e tare grea: Morfologia unui cuvant, poate avea un inteles anume, nuantat, diferit de aceeasi grupare de litere, oranduite similar. De aici posibilitatea nuantarii potrivite pentru un anume context.
Limba unor triburi conlocuitoare este imbogatita prin preluarea de nuante.
Sigur n-am scris gresit...:-)))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#154079 (raspuns la: #154076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de maan la: 22/08/2007 15:28:10 Modificat la: 22/08/2007 15:43:38
(la: GANDUL BUN)
cum justifica pruteanu "r"-ul ala dintre cratime????
gata, m-am informat: "Nu e infinitivul, e un condiţional cu valoare de imperativ. R-ul e doar o consoană de sprijin, pentru uşurarea pronunţiei, fără niciun(o) sens(valoare) morfologic(ă). "(pruteanu)

asa deci!
in cosecinta, daca pronuntz "fireaisafii", tre sa scriu "fi-re-ai sa fii", nu?
caz in care se mai adauga o vocala de sprijin!
mai-mai!

mie-mi apare ca se scrie "fire-ai", asa cum am zis io!
a fi (inf. scurt), fire (inf. lung)

alt exemplu:
a da, dare - dar(e)-ar boala!


#229038 (raspuns la: #229028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de lafemme la: 12/12/2010 14:04:23
(la: Publica-ti singur cartile)
mai... nu stiu ce sa zic...

poate ca, daca ajung la batranete cu suficient de multe poezii scrise o sa-mi fac cadou o carte. nu pot sa garantez ca o sa fac asta.

dar ca sa public acum pe banii mei... mi se pare aiurea. adica, daca nimeni nu-mi recunoaste valoarea suficient de mult incat sa ma publice, atunci sa o fac eu ca sa demonstrez ce? ca eu cred in mine?

e greu de ajuns acolo sus... la editurile mari. e si mai greu ca ei sa investeasca in tine atunci cand nu ai sustinere. dar... daca publicare iti doresti, asta se poate realiza - frecventare de cenaclu/ preferabil bucuresti, nu musai/ trimis poezii la cat mai multe reviste literare. etc
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


lascar - de maan la: 19/10/2005 20:54:51
(la: boucle-la!)
Intrebarea-mi din final era absolut retorica si urmarea, pe de o parte, sa ironizeze tocmai acea atitudine lejer superioara a unora (ca mine) care-i trateaza pe cei care dau periodic cu bata-n balta ca si cand ei n-ar fi facut-o niciodata, si pe de alta parte sa traduca incapacitatea-mi de-a-i blama in intregime, ironizand-o si p-asta, in egala masura.
Ziceam ca exista persoane care au despre sine o parerea atat de bine formata intru propria valoare, incat nu-s capabili sa recunoasca pe nimeni deasupra si care se comporta ca si cand ne-ar tolera pe toti, desi nu fac doua parale.
Ei bine, in aceasta situatie nu-i condamn niciodata pe cei cu adevarat inteligenti, care dupa cateva experiente neplacute cu acest gen de oameni, se amuza pe socoteala fraierului, intrucat n-au nici o sansa sa-l faca sa vada adevarul si nici sa-l accepte.

Prin urmare, domnule Barca, daca in timp ce noi stam la povesti, intervine cineva (desi, nitel, m-as cam mira) care ne da repetate dovezi ca habar n-are despre ce vorbim, dar care insista totusi sa participe la conversatie, cum procedam?

1. daca-l ignoram, vom fi considerati niste ingamfati exclusivisti si, fiind eu femeie si dumneata barbat, se vor isca-n deplina aromnie cateva barfe de alcov, desi, entre nous soit dit, maan e femeie si lascar e barbat sunt simple presupuneri.
2. daca-i sugeram delicat ca–i pe de laturi nu va intelege neam, intrucat ‘a fi ridicol’ nu-i (aproape) niciodata o atitudine liber-consimtita.
3. ‘nu vezi ca deranjezi?’ spus verde-n fata e dovada de mojicie si va fi taxata ca atare (mai ales de catre audienta) – nimeni nu are nevoie de adevar daca nu-i in folos personal.
4. daca-i raspundem din curtoazie (doar nu dezbatem chestiuni de viata si de moarte si-i imperios necesar sa nu fim tulburati!) va intelege ca are intr-adevar un cuvant de spus si va sfarsi prin a ne da lectii la ce se pricepe mai putin – intrucat prostia este eminent agresiva.
Sunt curioasa care-i cea mai buna atitudine (alta?), presupunand la modul absurd ca amandoi suntem niste oameni destepti si ca avem de-a face cu un prost care bazaie.
Toate acestea, in spiritul comentariului pe care l-ai facut mai jos, adica al aceluia care considera toleranta o sfidare la adresa celuilalt.
#80016 (raspuns la: #79587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate asa ne 'luminam' - de thebrightside la: 23/11/2005 10:21:00
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
• denumit si Golden complex, poate declansa forte compensatorii foarte mari, transformandu-se intr-un aparent complex de superioritate. Uneori se cristalizeaza in jurul unei infirmitati reale, adesea insa poate impulsiona si conduite brutale, despotism acaparare etc.
• ansamblu de reprezentari, atitudini si conduite legate de un sentiment de inferioritate. Adler a dat o semnificatie centrala acestei notiuni, pe care o leaga de un deficit fizic real, de o inferioritate organica, morfologica sau functionala. Acordandu-i valoare etiologica, ii descrie efectele de supracompensare.
Complexul de inferioritate se leaga indisolubil de numele marelui psihanalist german Alfred Adler, insa radacini putem gasi si-n filosofia inceputului de secol XX la Friedrich Nietzsche in lucrarea "Asa grait-a Zarathustra ".
Teoria lui Alfred Adler incearca sa explice nevrozele, afectiunile mentale si mai general, formarea personalitatii prin reactii fata de inferioritati organice, aparute in copilarie, oricat de neinsemnate, morfologice sau functionale ar fi ele: "Defectele constitutionale si alte stari analoge din copilarie duc la aparitia unui sentiment de inferioritate care necesita o compensare in sensul exaltarii sentimentului personalitatii. Subiectul isi stabileste un scop final, in intregime fictiv, definit prin vointa de putere, scop final care pune in slujba sa toate fortele psihice".
Adler revine asupra acestui concept in "Sensul vietii", in special datorita unor critici ale parintelui psihanalizei la adresa psihologiei individuale adleriene, critici cu adevarat juste, insa pe fondul subiectiv al deteriorarii relatiei dintre cei doi.
Freud a demonstrat caracterul partial, nesatisfacator si sarac al acestor conceptii, ce apartin primei parti, bazandu-se in special pe exemple din activitatea sa de cabinet. Aceste critici il fac pe Adler sa-si revizuiasca fundamentul teoretic, oprindu-se cu mai multa atentie asupra laturii social-umane, a nevoii de legaturi, de atasament, asupra a ceea ce el numeste "sentimentul de comuniune sociala"
De asta data, Adler vede sentimentul de inferioritate ca insusi "motorul" civilizatiei umane ("A fi om inseamna a te simti inferior."), acest "sentiment de insuficienta" fiind o suferinta pozitiva ,"fiinta umana fiind mai degraba orientata spre dominarea lumii exterioare, decat spre echilibru", avand ca fundament teza: "Corpul uman este construit in mod vadit pe principiul securitatii."
Totodata Adler afirma: "sentimentul de inferioritate domina viata psihica si se lasa clar sesizat in sentimentul de imperfectiune, de neimplinire si-n permanentele nazuinte ale oamenilor si umanitii"; apoi acesta insista asupra importantei sentimentului de comuniune sociala, spunand, si pe buna dreptate, ca sentimentul de inferioritate este rezultat al "marilor carente ale sentimentului de comuniune sociala".
De asemeni el revine si asupra complexului de superioritate, vazut ca supracompensarea sentimentului de inferioritate pe plan fantasmatic, ideal." Aspiratia catre putere il face pe individ sa se retraga din fata pericolului de indata ce pare amenintat de o infringere sau din cauza deficitului de comuniune sociala, ceea ce se manifesta prin lipsa de curaj ", "lumea sa ideala il farmeca atat de mult incat este preocupat de rezultatele socului". Consecintele acestei supracompensari sunt lipsa sentimentului de comuniune sociala, o imagine deformata asupra propriilor capacitati pe linia supraevaluarii acestora.
In final Adler nota: "insecuritatea vietii nu a gasit pana acum – in general o solutie mai buna decat aspiratia la putere".
In ceea ce priveste originea complexului (sentimentului) de inferioritate, Freud a facut cateva precizari fara a trata insa problema in mod sistematic: sentimentul de inferioritate provine din cele doua pierderi, reale sau fantasmatice, pe care copilul le poate suferi: pierderea iubirii si castrarea. "Un copil se simte inferior cand observa ca nu este iubit, ceea ce este valabil si pentru adult. Singurul organ care este intr-adevar considerat ca inferior il constituie penisul atrofiat-clitorisul fetitei."
Structural sentimentul de inferioritate traduce tensiunea dintre Eu si Supraeul care-l condamna. O asemenea explicatie subliniaza inrudirea sentimentului de inferioritate cu sentimentul de vinovatie, dar in acelasi timp face dificila delimitarea lor. Mai multi autori au incercat dupa Freud sa faca aceasta delimitare. Dupa D. Lagache, sentimentul de vinovatie depinde de "sistemul Supraeu-ideal al Eului", iar sentimentul de inferioritate de Eul ideal.

Preluat de pe http://www.actrus.ro/buletin/1_2000/INFERIORITATE.htm
Fler e un cuvant cam saracaci - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Prietenie sau dragoste?)
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi.
E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat.
Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina.
#104891 (raspuns la: #104883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt posesorii de pisici - de Pasagerul la: 26/06/2006 19:55:12
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
legile fizicii aplicate la pisici :

Legea inertiei pisicilor - O pisica in repaus tinde sa ramana in repaus daca nu se actioneaza asupra ei cu o anumita forta - cum ar fi deschiderea unei cutii cu mancare sau sunetul unui soricel.

Legea miscarii pisicilor - O pisica va merge in linie dreapta, daca nu exista un motiv intemeiat pentru a schimba directia.

Legea magnetismului pisicilor - Toate bluzele albastre sau negre atrag par de pisica direct proportional cu intunericimea (suna aiurea cuvantul asta) materialului.
Legea termodinamicii pisicilor - Caldura trece de la un corp cald la unul mai rece, mai putin in cazul pisicii, unde toata caldura trece la pisica.

Legea intinsului pisicilor - O pisica se va intinde pe o distanta proportionala cu durata somnului din care s-a trezit.

Legea somnului pisicilor - Toate pisicile trebuie sa doarma cu oameni oricand este posibil, intr-o pozitie cat mai putin comfortabila pentru oameni.

Legea alungirii pisicilor - O pisica isi va alungi corpul atat de mult incat sa poata ajunge la orice raft care are ceva interesant pe el.

Legea acceleratiei pisicilor - O pisica va accelera constant pana la momentul opririi.

Legea participarii la masa - Pisicile trebuie sa stea la toate mesele la care se serveste ceva bun de mancare.

Legea configurarii covorului - Nici un covor/patura nu isi poate pastra starea intinsa mai multa vreme.

Legea rezistarii la ascultare - Rezistenta unei pisici variaza in functie de dorinta omului de a o convinge sa faca ceva.

Prima lege a conservarii energiei - Pisicile stiu ca energia nu poate fi nici creata si nici distrusa, asa ca folosesc cat mai putina energie.

A doua lege a conservarii energiei- Pisicile stiu de asemenea ca energia poate fi stocata cu ajutorul somnului.

Legea observarii frigiderului- Daca o pisica se uita prea mult la un frigider, cineva va veni sa ia ceva bun de mancare.

Legea atractiei paturii electrice - Porneste o patura electrica si pisica va sari in pat cu viteza luminii.

Legea cautarii de comfort - O pisica va cauta intotdeauna, si de obicei va pune stapanire pe cel mai comfortabil loc din camera.

Legea ocuparii cutiilor - Toate cutiile din camera trebuie sa contina o pisica din prima nanosecunda.

Legea consumului de lapte - O pisica va bea o cantitate de lapte egala cu radical din greutate ei, doar ca sa arate ca poate.

Legea inlocuirii mobilei - Dorinta unei pisici de a zgaria mobila este direct proportionala cu valoarea mobilei.

Legea aterizarii pisicii - O pisica va ateriza in cel mai moale loc posibil.

Legea dislocarii lichidului - O pisica introdusa in lapte va dislocui un volum de lapte egal cu propriul volum minus cantitatea de lapte consumat.

Legea dezinteresului pisicii - Nivelul de interes al unei pisici variaza invers proportional cu efortul depus de om pentru a ii atrage interesul.

Legea respingerii pastilelor - Orice pastila administrata are energia potentiala necesara pentru a atinge viteza de iesire.

--------------------------------------------------
If you don't like something, change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain.
(Maya Angelou )
delfin81 - de Cri Cri la: 17/11/2006 20:40:22
(la: Altruism? Egoism?)
Gasesc ca e foarte la locul lui comentariul. De fapt mi s-au parut toate comentariile in regula si bine argumentate, chiar daca nu sustin acelasi lucru. Vezi de unde vin dilemele?
Suntem oameni, ratacitori printre valori. Nu fapta, in principiu e cea importanta, ci mobilul acesteia, valoarea morala care o induce. Pentru una si aceeasi actiune, functie de om, motivatiile pot diferi foarte mult. In profunzimea acestor motoare vroiam eu sa patrund, sa sotocesc.
Am ramas cu concluzia trasa mai demult, care-mi aminteste de bancul acela in care un soricel fugarit de o pisica roaga o vaca sa-l ascunda, aceasta face o balega peste el, dar pisica ii vede codita, il scoate si il mananca: "nu toti cei care te baga in rahat iti vor raul, asa cum nu toti cei care te scot de acolo iti vor binele".

Cand a dorit cineva sa plece de langa mine, nici macar nu mi-a venit ideea sa-l rog sa n-o faca. Uneori s-a dovedit ca am gresit, ca respectivul era doar nesigur pe sentimentele mele, iar faptul ca l-am lasat sa plece atat de usor i-a confirmat impresia ca nu l-as iubi. Insa eu o facusem pentru ca mi s-ar fi parut nedrept sa incerc sa retin pe cineva care nu ma mai voia, ca asta ar fi ingreunat soarta amandurora. Asa ca, vezi tu...
Nu sunt destul de egoista in sensul descris de tine, de a incerca sa fortez pe cineva sa stea cu mine, insa nici destul de altruista incat sa-i accept cuiva doar tolerantza.
Si cu prietenii patesc la fel; nu ma pricep sa-i impac, chiar daca e vorba doar de mici neintelegeri si prearapidul meu accept al unei ruperi de relatie este intotdeauna catalogat la "nepasare". Eu nu stiu sa construiesc , nu incerc sa refac, nu privesc inapoi. Cred ca e si asta tot un fel de extremism, chiar mai rau decat cel despre care e vorba pe conferinta.

Ah, am retinut asta: Nu stiu de ce ea ar risca sa accepte ca amic...sau orice , pe cineva in care nu poate avea incredere , care nu face , chiar si prin ex asta sa se bage in viata ei ...care nu face decat sa duca vba de ici colo , sa se joace cu intrigi ... sa o traga in ceva in care ea nu se vrea atrasa .
Nici vorba de asa ceva! De unde ai tras concluzia ca nu se poate avea incredere in el sau ca ar fi vorba de intrigi? A nu mai iubi pe cineva nu atrage in mod automat si retragerea increderii, nu cred ca au legatura. Cat despre "intrigi", daca dam acelasi sens cuvantului, nu se spune nicaieri ca el ar fi atras si pe altii in aceasta incercare de a o retine.
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
#157917 (raspuns la: #157891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adevar si neadevar - de rational rose la: 22/12/2006 21:59:06
(la: Sunt crestine obiceiurile de Craciun?)
Curios lucru mintea omului... Adoptam foarte repede teorii foarte indoielnice dar care ne plac, in timp ce pentru cele cu care nu suntem de acord cerem infinite dovezi...

Nu ajunge sa fim interesati de religie, ci trebuie sa fim interesati de adevar, fie ca ne place fie ca nu. Daca suntem interesati de adevar e bine sa incercam sa fim obiectivi, si sa vedem ce dovezi REALE exista pentru respectivele teorii, ce este adevarat si ce nu.

S-au gasit si se vor mai gasi specialisti tip Dan Brown, care lanseaza teorii "spectaculoase" bazate pe mai nimic, punand de la ei ceea ce lipseste ca sa le iasa o "poveste" de senzatie.

E adevarat ca de-a lungul secolelor o mare parte din crestinism s-a corupt cu obiceiuri pagane, pentru ca noua oamenilor ne este foarte greu sa renuntam la ceea ce ne place si la parerile noastre si asa se face ca paganii care au devenit crestini au adus cu ei obiceiuri care li se pareau lor bune. Pe de alta parte, cand crestinismul a ajuns religie de stat, s-au facut tot felul de compromisuri diplomatice cu paganii si s-a ajuns la o religie care sa impace pe toata lumea. Insa acesta numai crestinism nu e, si s-a si vazut in istorie la ce devieri a dus (cruciade, inchizitie, etc).

La fel de adevarat este ca in toate timpurile au existat crestini (putini ce-i drept) care au cautat sa pastreze crestinismul adevarat.

De fapt crestinismul ca doctrina a ramas acelasi, oamenii care s-au numit crestini s-au schimbat si au adoptat obiceiuri necrestine.

Vestea buna este ca manualul crestinului, Biblia, exista, si sunt suficiente dovezi arheologice, istorice, filozofice etc ca sa fim siguri de autenticitatea si valabilitatea ei. Nu exista atatea copii (circa 24000 pentru Noul Testament) pentru nici o scriere antica.

Crestinismul nu este o religie care a aparut dupa moartea lui Isus Hristos. Isus Hristos apare si in Vechiul Testament, iar religia Vechiului Testament este aceeasi cu cea a Noului Testament. Isus Hristos nu a schimbat aceasta religie ci a adus o lumina mai buna asupra ei, i-a dat viata, si a aratat cum trebuie traita cu adevarat aceasta religie si ce inseamna ea.

Mithraismul este o religie moarta de foarte mult timp, motiv pentru care exista destul de putine informatii.

Exista mentiuni antice despre un zeu Mithras printre multii zei indo-iranieni, dar apoi se "rupe filmul" si se mai gasesc mentiuni abia in epoca romana despre un zeu Mithras. Anumiti cercetatori "presupun" (nu exista teorie fara presupuneri) ca este unul si acelasi zeu, si ca ce au gasit ei in epoca romana la cel putin un secol dupa Noul Testament (inclusiv chestiile cu nasterea lui Mithras) existau si in mithraismul antic. Ca la orice alta teorie, daca presupunerile sunt false, la fel este si teoria. Cele mai multe mentiuni exista din perioada romana, iar intre acestea atat de multe neconcordante incat nu exista nici un motiv ca sa afirmam ca e vorba de acelasi zeu. Care-va-sa-zica nu se stie cine a "copiat" de la cine.

Sunt multe "presupuse" asemanari intre mithraism, zoroastrism etc si crestinism, aparute in epoca moderna, dar pentru cele mai multe autorii "uita" sa mentioneze dovezile care sustin asemenea afirmatii, pentru ca ele fie nu exista, fie nu sunt credibile, fie dateaza dintr-o perioada foarte tarzie. Intrebati-i pe cei care fac aceste presupuneri pe ce se bazeaza. Se bazeaza pe fantezia lor si pe presupunerile altora, brodate pe niste "pretexte" reale. Oricum aceste asemanari nu au nimic cu crestinismul adevarat.

Ziua de 25 decembrie nu inseamna absolut nimic pentru crestinismul biblic (nu apare nicaieri in Biblie). Nu se stie data la care s-a nascut Isus, ceea ce se stie e ca sigur nu a fost in decembrie. Unele calcule arata ca ar fi fost prin septembrie. Crestinii timpurii nu au sarbatorit "Craciunul", nici nasterea lui Isus. Prima mentionare a datei de 25 decembrie apare tarziu, prin anul 354 d.c., adica dupa decretul imparatului Constantin.

Se pare ca exista mentionat ca si cand mitul spune ca s-a nascut Mithras erau pastori (ei si?) Din cate am citit nu exista nicaieri mentionat in scrierile vechi ca Mithra s-a nascut dintr-o virgina, ci dintr-o stanca (nu se stie daca era virgina :-) Mai mult, se spune ca s-a nascut direct matur, nu prunc. Mai sunt si alte discordante, pe care amatorii de senzational le "uita".

Cuvantul "paradis" vine din persana - posibil, si ce-i cu asta? Si persana de unde "vine"?

Crestinismul adevarat nu este o religie bazata pe emotii (desi nu le exclude) pe fantezii, pe mituri si pe ritualuri fara sens, ci pe ratiune.

Motivul pentru care crestinismul s-a raspandit exploziv dupa moartea si invierea lui Isus (desi in mod normal ar fi trebuit sa dispara: liderul a fost omorat iar discipolii erau fricosi si s-au risipit) este ca apostolii vorbeau despre ceea ce au vazut si auzit ca martori oculari, si despre lucruri cunoscute ca fiind adevarate de majoritatea. Nici cei care li se opuneau nu aveau argumente rationale pentru a-i contrazice; de asta cautau sa-i omoare.

2 Petru 1:16 "În adevãr, v-am fãcut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcãtuite, ci ca unii care am vãzut noi însine cu ochii nostri mãrirea Lui."

Multe lucruri pot "suna frumos" pentru urechile noastre (cum este citatul din Asimov) dar sa nu aiba alta valoare decat cea a unor tinichele care fac doar zgomot si nu folosesc la nimic.

....
gust amar... - de Lady Allia la: 14/08/2007 14:05:46
(la: epitaful epitafistului)
Am sa dau nu intamplator un citat de al lui Jules Renard:

"Omul este un animal care înalţă capul spre cer şi vede păianjenii din tavan."

Intotdeauna avem falsa impresie ca tronam peste un adevar. Asa este!
Adevarul nostru care de cele mai multe ori este un adevar egoist, individualist si rautacios..

Nu am sa inteleg insa niciodata de unde porneste intotdeauna "intoarcerea monedei"...
De ce daca un conflict se poate incheia printr-o zi minunata, cu soare, cu zambete trebuie mereu sa se renasca printr-un alt conflict?
Oare suntem atat de plini de noi incat intotdeauna vrem sa avem ultima replica, ultimul cuvant?
Oare...mereu trebuie sa mergem in fata propriei valori din dorinta de a demonstra ca avem pieptul deschis si larg...pentru a ne bate cu pumnii in el si nicidecum pentru a simti?

De ce mereu cautam "panza de paianjen" de pe cerul unui om si nu valoarea si frumusetea acestuia?
Probabil din mediocritate...suntem toti la fel!




FAMILIE - de Areal la: 24/07/2008 09:46:41
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
De obicei un tata vrea ca fiul sau sa fie asa cum ...n-a reusit el sa ajunga.

Tatal este acea persoana care a ajuns sa poarte poze acolo unde obisnuia sa tina banii.

Viata are un fel de a tine lucrurile in echilibru:
pentru fiecare femeie care nenoroceste un barbat este o alta care face un barbat dintr-un nenorocit.

Primul "detector de minciuni" a fost facut din coasta unui barbat si de atunci nu a trebuit sa i se faca nici un fel de imbunatatire!

Este adevarat ca, acasa barbatul poarta pantalonii, dar femeia tine bretelele.

Acelasi barbat care-i in stare sa piarda o zi intreaga la panda in balta,
la vanat rate, sau pe mal la pescuit, sare ca ars daca acasa sotia lui intarzie zece minute cu masa.

Semn pe peretele unui magazin de vopsele si tapet: "Sotii care aleg culorile trebuie sa aiba aprobare scrisa din partea sotiilor lor."

Traieste in asa fel incat atunci cand oamenii ii vor spune
copilului tau ca seamana cu tine, el sa simta nevoia sa scoata in afara pieptul, nu limba.

Definitia data de un copil pentru "ziua tatalui": Este la fel ca si ziua mamei, numai ca costa mult mai putin.

Cineva descria cam asa reactia sa cu ocazia logodnei fiicei sale:
"Este cea de a treia fata a mea care se logodeste si de fiecare data ma simt
de parca as da un stradivarius de un milion de dolari pe mana unei gorile".

Nici scoala si nici Biserica nu pot inlocui familia in educatia copiilor.

Daca cineva ti-ar da cate 10 bani pentru fiecare cuvant frumos spus cuiva
si ti-ar cere inapoi cate 5 bani pentru fiecare cuvant urat spus, ce ai fi: om bogat sau ... sarantoc?

Imparat sau om de rand, cel mai fericit este cel ce-si gaseste fericirea acasa.-J.W. von Goethe

Parintii n-ar trebui sa-i minta pe copiii lor niciodata, nici macar atunci cand pare a fi in folosul lor. Minciuna este ceva foarte periculos chiar si in cantitati mici. Ea deterioreaza constiinta, iar aceasta, impreuna cu dragostea, sunt lucruri de valoare eterna. (Pablo Casals)

Opusul iubirii nu este ura, asa cum se crede de obicei. Ura, cu toate efectele ei negative este un sentiment care tine seama ca celalalt exista. Opusul iubirii este ceva mult mai rece si mai distrugator, mult mai plin de cruzime: opusul iubirii este indiferenta! Cele mai multe familii sunt dezintegrate de aceasta maladie moderna.

Exista doua greseli in conflictul dintre generatii. Prima este ca cei tineri cred ca inteligenta este un substitut pentru experienta, iar cea de a doua este a celor in varsta care cred ca experienta poate inlocui cu succes inteligenta.

Una dintre cele mai raspandite greseli printre femei: credinta ca este suficient sa ai un copil pentru a deveni mama; este ca si cum ai crede ca poti deveni mare muzician de indata ce ti-ai procurat un pian.

Pentru o mama, fiul ei nu inceteaza niciodata sa fie un copil; iar fiul nu a ajuns cu adevarat adult decat atunci cand intelege si accepta acest adevar despre propria lui mama.

Cuvantul evreiesc pentru parinte este "horim" care deriva de la "moreh", invatator. Primul si cel mai mare invatator al copilului trebuie sa se afle in familia lui.

Necazul cu cresterea copiilor este ca pe cand crezi ca ai ajuns sa ai experienta, copiii te scot la pensie.

Sa nu crezi ca ai pierdut timpul degeaba daca copii tai ti-au auzit sfaturile dar nu le-au pus in practica. Peste ani de zile ei si le vor reaminti si le vor spune la randul lor copiilor pe care-i vor creste.

Cel mai mare dar pe care-l pot face parintii copiilor este propria lor prietenie.

Tatii nostri ne-au invatat cum ar fi trebuit sa fim; mamele noastre ne-au invatat ceea ce suntem.
#328382 (raspuns la: #328286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga alexandrule - de lafemme la: 03/09/2008 13:35:14
(la: Prefata de septembrie)
permite-mi sa incep prin a-ti spune ca:
esti sumbru si scabros
si cel mai tare ratat in metafore - cred ca suna mai bine daca erai cel mai mare, dar sa nu intram in amanunte

per total textul nu e rau, as zice, a fost o lectura glont, cateva imagini chiar faine, si scabroase, asa cum le-ai si vrut.

dar, renunta la paranteze, cititorul nu e musai bou, poate sa-si dea si el seama de unele trebi, chiar nu e nevoie sa ne desenezi o harta. ca si cand sunt atat de dejtept incat s-ar putea sa nu ma pricepi. plus de asta un text care se explica prea mult pierde din valoare.
pe alocuri ai exagerat. dai flegme de cu sange si puroaie drept in ochi. o flegma serioasa este scarboasa in sine. daca mai adaugi ca e de a unui bolnav de tbc ne imaginam ca are si sange si eventual puroi... de cand cu cameliile, stim cum sta treaba.
apoi. dupa bunatate de text plin de viermi si carnuri descompuse, imi zici puiule???? tzzzzz la cuvantul asta zau de nu mi s-a ridicat parul pe ceafa! aceeasi chestie nu se intamplase cand auzisem de puroi!

acestea fiind spuse... draga alexandrule mie mi-o placut textul, asa macabru si scabros cum fu el. :P
MUZICA - de Areal la: 21/11/2008 09:42:58
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Ce este in fond Muzica? Ca este o forma de arta, toata lumea este de acord. Ea este in plus cea mai directa forma de arta, caci atinge zona senzoriala aproape fara interventia intelectului. Spre exemplu, ritmul unei tobe poate fi perceput chiar cu ... stomacul (nu intamplator peste 70% din cei ce asculta numai muzica ritmata si la un volum ridicat, au ulcer). La capatul opus se gaseste arta literaturii in care cuvantul genereaza imagine, sunete sau chiar mirosuri in mintea cititorului, si abia acestea vor stimula senzatiile. Tocmai de aceea, textul este de obicei (in muzica moderna) doar un pretext de a adauga vocea umana sunetului instrumentelor. Intre cele doua exista o tensiune: atunci cand textul devine esenta mesajului, muzica este coborata la nivelul de pretext. Oricat de armonioasa ar fi imbinarea text/muzica, ceea ce conteaza (din punct de vedere muzical) este cantabilitatea cuvintelor (cat de armonios pot fi ele cantate si nu declamate). Daca textul este atat de dens si interesant incat iti acapareaza toata atentia, muzica (si cu ea efortul compozitorului) se pierde in fundal ... Doar cei foarte talentati stiu sa alterneze pasaje de text atractive cu pasaje muzicale la fel de atractive. - Emil Silvestru

Acestea fiind zise, cum putem judeca muzica? Atunci cand ascultand-o simtamintele trezite sunt de natura pozitiva - bucurie, armonie, liniste sau dinamism constructiv - adica atunci cand ceea ce este realmente bun in fiinta proprie este inaltat, amplificat, muzica este fara indoiala buna. Daca, dimpotriva, animalul este trezit si adus in prim plan, lasat sa se dezlantuie, muzica nu poate fi buna. Oare miscarile spasmodice ale lui Angus Young (AC/DC), show-rile Alice Cooper (cu decapitari, sange, si alte "ingrediente") si lista ar mai putea continua pe multe pagini, sunt ele generatoare de muzica sau nu? Eu cred ca au o filiatie directa in religia "voodoo" si alte tehnici samano-ocultiste si trebuiesc cu desavarsire evitate, caci muzica este doar un pretext pentru trezirea bestiei din adancuri ... - Emil Silvestru

In contextul amintit anterior, rapp-ul nu este muzica, ci text ritmat. Cum 80% din textele rapper-ilor negri nu sunt altceva decat incitari la ura si razbunare rasiala, restul fiind incitatii sexuale, putem considera rapp-ul un instrument social, si nu arta. Pe de alta parte, genuri ca trash, speed, etc. sunt, prin muzica si text, excelente materializari a tot ce este mai josnic, bestial, abdominal si morbid in fiinta umana alienata, caci nu am nici un dubiu ca aceste genuri sunt rezultatul alienarii sociale si mintale. - Emil Silvestru

Muzica este o forma fundamentala de arta, cu acces direct la sufletul uman si de aceea poate fi o excelenta modalitate de a mentine acest suflet deasupra mizeriei acestei lumi. In aceasta stare, sufletul uman poate primi si accepta mult mai usor Cuvantul lui Dumnezeu. Numai atunci cand implineste aceste calitati este muzica o valoare. Altfel, ea ramane doar o alta fateta (una din miile) a nimicniciei si a desertaciunii umanitatii fara Dumnezeu. - Emil Silvestru

Cine nu crede in "puterea" muzicii sa faca bine sa-si aduca aminte de cantecele lui David langa chinuitul imparat Saul, de tobele si trompetele care insotesc trupele in razboi si de ... cantecele de leagan. - M.M.

"Ce fel de muzica ii place lui Dumnezeu?" In multimea de stiluri si genuri muzicale, care este "muzica duhovniceasca"? Pe care s-o alegem si s-o promovam pentru servicile bisericii? Iata un raspuns pe care l-am primit in timpul unui priveghi pentru Daniel Valeanu, dirijor de orchestra la Bellflower, California:

#364968 (raspuns la: #364083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exemplul cu "Italia" si audienta subiectelor (inteleg ca se refera la numarul de comentarii) nu e relevant, pentru ca in sistemul karmei nu numarul de comentarii determina valoarea unui subiect. Nici nu e luat in calcul. Conteaza voturile. Si si voturile astea, sunt ponderate: cuvantul celor cu karma (activitate) superioara atarna mai greu decat cel al unui user inscris de 5 minute, si mi se pare corect sa fie asa. Bombardarea cu subiecte de proasta calitate nu face decat sa scada karma, pentru ca e probabil sa atraga voturi negative.

Numarul de comentarii nu influenteaza karma decat foarte marginal, deci logoreea nu are mare efect.

Stati linistiti, calculul karmei e gandit in asa fel incat sa scoata in evidenta activitatea pozitiva.
#436068 (raspuns la: #436016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 29/07/2009 12:54:39
(la: Toti si totul in paginile Bibliei? 4.)
textul original în ebraică al Genezei, aşa cum apare el în cea mai cunoscută ediţie a Bibliei - "Biblia de la Ierusalim";
- o traducere în greceşte a Noului Testament, recunoscută ca fiind foarte valoroasă;
- cea mai veche şi mai importantă traducere în engleză a textului Noului Testament, ce aparţine versiunii cunoscute sub numele "King James Version", publicată în 1611.


hai sa zicem ca suntem ignoranti.
presupunem ca nu stim ce e biblia si ce valoare are cuvantul 'original' pus alaturi de acest text.

da' cum isi inchipuie cineva ca traducerea ii capabila sa respecte fie si partial ordinea literelor in text, astfel incat sa putem vorbi de unul si acelasi puzzle?
Adinuta - de taticu la: 20/08/2009 19:10:10 Modificat la: 20/08/2009 19:12:56
(la: Un vis)
Nu intelegi? Subiectul Apoll ma starneste prin faptul ca e atat de hilar incat ma incanta. Eu sunt in extaz citindu-l! Gasesc o voluptate ... penibila in a ma citi bezmetismele lui. Daca as vrea pornografie as citi Brumaru, daca as vrea dejectii...ma rog, nu vreau dejectii. Cinic cum mai sunt cateodata, imi intretin buna dispozitie citind Apoll. Sunt total confiscat de alaturarile lui, de crasele si delicioasele malentedu-uri, de banalitatile monumentale.
Cred ca nimeni nu il citeste pe bietul om mai insetat ca mine. Multi il citesc cu minima atentie, pe diagonala. Probabil ca toti stramba din nas dar nu vad enormitatile. E o bucurie rautacioasa pe care, nu stiu de ce, ma fascineaza efectiv.

"Ast-noapte în vis se făcea
Ca totul să-mi pară aieve
Ecranu-n imagini zăcea
Cuprins de converse gâlceve".

Citeste doar inceputul asta. Daca tu intelegi ceva esti mare. Alternanta imposibila a timpurilor, alaturarile voit-sugubete dar atat de schioape, ecranul care zace-n imagini, cuprins de numai Apoll stie ce. Adica cum converse, ce cuvant e ala si ce inseamna? Ce galceve? Care e plurarul la "galceava"? Cum se certa ecranul, cu cine? Pai nu zacea in imagini? Dar care e sensul? Si de fapt, ce a vrut a spune?
Si stai, ca asta e doar inceputul!

Lasa si tu, Adinuta, o secunda rigiditatea si amuza-te. Stiu ca nu e frumos ce fac, nu ma simt bine deloc. E o masochista placere cu care ma avant in haosul asta intelectual....dar e delicios. E ca o savarina plina de sirop pentru un obez....Nu te poti abtine.

Odata m-am gandit sa il parodiez aici pe cafenea, sa fac o confa in care sa imitam stilul de scriere a unuia sau altuia. Am incercat sa fiu Apoll dar fiasco: nu am putut sa ma ridic la valoarea maestrului....

#473235 (raspuns la: #473192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amari - de latu la: 07/05/2010 19:15:59 Modificat la: 07/05/2010 19:20:59
(la: Ingerul digital)
Dar cine si ce poate obliga citirea,comentarea,comversarea...bagarea in seama a "conopidelor"!?
Nimeni. Nici invers nu se poate interzice nimanui sa scrie. Insa cred ca asa cum cineva are libertatea de a aduce ceva in discutie, asa are si fiecare libertatea de a emite o parere despre acea tema. A ocoli acea tema nu devine insa obligatie, doar pentru ca parerea ar putea displace.
Apropos tema: Tema asta cu cine - ce - are dreptul si cine ce n-are dreptul a mai fost dezbatuta. Uneori la rece si alteori s-a lasat cu huiduieli. Cred ca ai prins si tu discutii din astea.

In ce-i priveste pe noii veniti, eu vad asa lurcrurile: Cineva vine, citeste, se simte bine sau ii vine sa vomite si in functie de asta reactioneaza revenind sau nu. Daca-mi amintesc bine, tu ai ales sa revii. Eu n-am regretat decizia asta a ta. Tu?
Citesc acum de cateva zile pe cafenea ceea ce s-a scris in timpul in care n-am fost pe-aici. Textele de nivel mediocru s-au inmultit si faptul ca unele din ele au comentarii pare sa se datoreze doar lipsei de alte teme si dorintei de a participa la viata cafenelei. N-ai ce critica la asemenea texte. Ori le sari ori scrii ceva. Daca le sari, par sa existe perioade cand poti iesi dupa cinci minute din cafenea. Iar asta nu e tzelul, zic eu. Cat priveste scrisul, la texte pe care nu le sar si scriu, nu concep sa mint.

Pe de alta parte, fiecare blogar doreste sa-si largeasca numarul de cititori. Cu ajutorul marketing-ului online (SEO = Search Engine Optimization) pot ajunge la popularitate bloguri, indiferent de valoarea lor intelectuala, doar pentru ca arata spre ele link-uri mai multe decat spre celelalte. In momentul, in care as da click pe un link sugerat in text, as face publicitate blogului.
In afara de linkuri, un alt criteriu pentru masinile de cautare il constituie cuvintele cheie. "Icoana digitala", repetat cu o densitate de 3-5% (altii spun 2-5%) reprezinta o densitate optimala. Repetat prin conferintele cafenelei, este gasit de masinile de cautare, care "isi aduc aminte" ca l-au mai citit pe undeva, ridicandu-i automat rangul (ranking). Altfel spus, cu cat mai mult ne certam noi pe marginea unui text introdus de cineva (pe care discutiile noastre oricum nu-l intereseaza), cu atat creste ranking-ul cuvantului cheie respectiv si cu atat mai mult urca blogul respectiv pe lista masinii de cautare.

Last but not least: Exista posibilitatea, ca fiecare click dat pe video-ul propus in confa spre discutie, sa contribuie la popularizarea blogului. Asta ar fi de asemenea o explicatie pentru invazia de reziduuri blogale. Ar fi insa si un semnal de alarma pentru admin in ce priveste viitorul, desi citind titlurile la "cautari recente", cred ca nu-i mai trebuie si alte semnale de alarma. Parerea mea e, ca adminul n-a lasat cafeneaua la cheremul blogarilor, pentru ca se poate lesne configura cafeneaua in asa fel, incat blogarii sa-si piarda interesul. (Stiu ca se zice blogger, dar blogar e mai aproape de plugar, iar bloggerii insisi nu vor nici ei sa fie confundati cu viiturile).

Cafeneaua-i,cred,destul de mare si cu destule mese si colturi.
Exact. Asta e fraza cu care tot ce-ai scris inainte si dupa, devine scenerie. Formuland cum ai formulat, dai vina pe meseni, daca cineva se loveste de colturi si varsa cafeaua.


"Trancaniti academic" si dati exemplu de confe originale care mentin vechile standarde in loc de a tot "alerga" de la o masa la alta!
Daca te uiti inapoi si esti foarte sincera cu tine, cum ti-ai raspunde la intrebarea: In ce a constat savoarea cafenelei? In textele senzationale, in care toata lumea discuta la obiect, pertinent si fara a-si ingadui vreo divagatie, sau in texte comentate de lume si tzara, cu savoare, mucalit si colorat?

Cred ca schimbarile au aparut din momentul in care "Aratati cat sunteti de destepti" a primit statut de argument. Cred ca suntem de acord, ca o astfel de fraza nu este un argument, ci o actiune de teapa inchizitiei.

N-am avut de gand sa scriu atata, dar asa a iesit. Sorry si mai ales: Amari, foarte putine din cele ce-am scris, ti le-am adresat tie :-)
#540274 (raspuns la: #540076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...