comentarii

valoarea morfologica a cuvantului suprafata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
La Mina A Doua - de LMC la: 07/09/2004 23:01:41
(la: Ce credeti ca am Gasit!?!?!?!)
De ani de zile am o placere deosebita sa merg pe la magazinele cu lucruri de mina a doua. Daca ma credeti sau nu, va spun ca mi-am gasit o multime de obiecte care oricine le-a vazut la mine sau minunat cit de frumoase sint. Ce-a mai recenta achizitie a fost o poseta de Louis Vuitton, fetele cred ca stiu despre ce vorbesc. Am dat $1.99 pe ea, dar valoarea ei este la sute de dolari. Nu mi-a venit sa cred ca cineva a putut sa doneze asa ceva (magazinul era o caritate) iar altii sa nu-i descopere valoarea. Oricum eu cum am vazut-o am si luat-o si nici din greseala nu am mai pus-o jos pentru ca am observat o femeie care imi tot dadea tircoale din momentul in care am descoperit poseta intr-un colt mai ascuns. Tot atunci am dat peste niste pantofi noi nouti, care nu au fost nici macar odata pusi in picioare, pantofi de Salvatore Ferragamo, fetele din nou cred ca stiu marca. Eu nu-mi cupar niciodata pantofi sau haine de la mina a doua, sint foarte paranoica la chestiile astea, dar mi-am dat seama ca nu au fost nici macar incercati pentru ca erau absolut intacti nici o zgirietura pe talpa de culoarea crem si lucioasa. Pantofi de marca asta nu-i gasesti decit numai la magazine super luxoase si binenteles te costa de la $250 (la reducere) in sus. Pe mine m-au costat $9. Va dati seama ca nu i-as fi luat daca nu-mi erau buni; i-am incercat pe loc si parca erau turnati, pe de-asupra si de o comoditate fenomenala.

Astea sint doar doua exemple mai recente dar daca ar trebui sa va spun despre fiecare obiect in parte care l-am descoperit nu as mai termina de scris.
AlexM - de carapiscum la: 08/09/2004 04:49:38
(la: Preoti homosexuali?)
S-au spus si se mai spun multe pe tema asta, s-au adus argumente si contra-argumente care ar putea face pe cineva sa-si schimbe ideile intr-un fel sau altul. Eu mi-am exprimat punctul de vedere personal si n-am intentionat sa schimb ideile nimanui, chiar daca uneori asa pare. Scrisul nu e totuna cu vorbitul "fata catre fata".

"Think about it" este "indemnul" legat de fraza dinainte, nu de cea pe care ai postat-o tu in mesajul tau. "Pacatul homosexualismului este unul de moarte"- asta e o completare la afirmatiile anterioare. (Trebuia sa specific aceste lucruri ca sa se interpreteze corect ce am spus).

Dar cred ca mai intai trebuie lamurit ce este pacatul. Asadar "pacatul este calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera, prin gand, cuvant sau fapta, a voii lui Dumnezeu." Asta este definitia data de biserica ortodoxa- si cred ca nu difera de cea catolica.

Semnele dupa care se cunoaste pacatul sunt acestea: 1. Intrebuintarea deplina a mintii- unde nu exista judecata deplina a mintii, nu exista nici pacat (faptele nebunilor, ale copiilor mici si a tuturor celor lipsiti de logica/judecata pot fi impotriva legilor, dar nu sunt socotite pacate); 2. Libertatea voii- faptele rezultate de la om impotriva voii sale pot fi, deasemeni, impotriva legii, dar nu sunt socotite pacate; 3. Cunoasterea legii- adica trebuie sa se stie dinainte impotriva carei legi este indreptata fapta, sau cel putin sa fi fost posibila cunoasterea legii.

Cum se naste pacatul? Sf. Ap. Iacov spune: "Nimeni sa nu zica atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit... Ci fiecare este ispitit cand este tras si amagit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte." (Iacov 1, 13, 15). Prin urmare radacina pacatului se afla in pofta.

Ispitele vin pe doua cai: dinauntru si din afara. Cea dinauntru este prilejuita de pofta trupului (mancare, bautura, desfranare), pofta ochilor (bogatie) si pofta inimii (trufia vietii, mandrie)- pt. ultima a se citi de la 1 Ioan 2, 16. Cea din afara vine de la lume si de la diavol. Nu mai intru aici in detalii. Un amanunt extrem de important este acela ca ispita nu este pacat in sine. De aceea crestinul nu trebuie sa biruiasca pacatul, ci ispita care indeamna la pacat. A se citi despre aceasta la Iacov 1, 12.

Mijloacele prin care se pot birui ispitele sunt 3: 1. Rugaciunea (Luca 22, 40); 2. Lupta cu curaj (Iacov 4, 7); 3. Privegherea asupra poftelor (1 Petru 5, 8).

Exista insa si ocazia la pacat. Prin aceasta intelegem imprejurarile din afara care pot favoriza prilejul pacaturii, chiar fara ispita.

Mai exista viciul si obiceiul pacatos, ambele incadrate cam la acelasi capitol si anume obisnuinta de a pacatui. "Ceea ce este virtutea pt. faptele bune, este viciul pt. faptele rele".

Ce nu se intelege f. bine (si se repeta aceasta greseala in mod constant) este faptul ca nu persoana purtatoare a pacatului este judecata, ci pacatul pe care il poarta in suflet. Fiindca si Hristos n-a condamnat pe pacatosi, ci pacatele savarsite de ei.

Acuma si pacatele se impart in doua: stramosesc (al protoparintilor Adam si Eva) si personal (adica savarsit de fiecare in parte). La capitolul pacate personale trebuie spus clar ca nu toate sunt deopotriva de grele (Ioan 19, 11 si 1 Ioan 5, 16). Dar, dar..."pacatul cel mai greu este cel care ne stapaneste", spun unii parinti.

Care sunt pacatele grele (numite si pacate de moarte)? 1. Pacatele capitale: mandria, iubirea de argint, desfranarea, pizma/invidia, lacomia, mania si lenea. 2. Pacatele impotriva Duhului Sfant (despre care Hristos zice ca nu vor fi iertate nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie) sunt indreptate impotriva celor trei virtuti cardinale, credinta, nadejdea si dragostea, care sunt si atributele celei de a treia persoane divine. 3. Pacatele strigatoare la cer.

Pacatele impotriva credintei sunt: impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine, lepadarea de credinta si/sau prigonirea ei. Cele impotriva nadejdii sunt: nesocotirea bunatatii lui Dumnezeu (adica pacatuirea fara incetare cu gandul ca oricum va fi iertat, sau increderea oarba in credinta lipsita de fapte bune) si deznadajduirea (care duce adesea la suicid). Iar pacatele impotriva dragostei sunt: pizmuirea aproapelui pt. harul ce i s-a impartasit sau pt. sporul lui la fapte bune, neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna, nepocainta pana la moarte (care nu regreta nimic din ce a facut in timpul vietii) si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.

Despre pacatele impotriva Duhului Sfant citim la Matei 12, 32. Acestea sunt intr-un anume fel o inclinare spre apostazie (privita ca o rupere a legaturii cu Dumnezeu) pricinuita de indaratnicia omului de a nu face penitenta si prilejuita de impietrirea inimii lui. Totusi, chiar si cu acest pacat exista sanse de mantuire daca cineva se intoarce pe calea cea dreapta.

Pacatele strigatoare la cer sunt, asa cum le zice si denumirea, atat de grele incat isi cer adesea rasplatire inca din viata aceasta. De ce sunt asa de grele? Fiindca ele nu izvorasc la fel ca celelalate dintr-o slabiciune, ci din vadita rautate a voii (asadar savarsite cu precugetare). Acestea sunt: 1. uciderea cu voie (adica nu doar varsarea de sange, dar si rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire si lovirea in cinstea aproapelui- uciderea lui morala); 2. Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu buna stiinta a zamislirii pruncilor si lepadarea lor. Denumirea de sodomie s-a dat acestui pacat tocmai de la numele cetatii pierdute cu foc si pucioasa, Sodoma. Ap. Pavel zice ca astfel de fapte sunt atat de rusinoase incat nu trebuie nici macar amintite printre crestini (Efeseni 5, 3); 3. Asuprirea vaduvelor, saracilor si orfanilor; 4. Oprirea platii lucratorilor (specula facuta cu bratele muncitorilor, oprirea unei parti din plata pt. diferite pricini, scumpirea traiului, falsificarea/contrafacerea alimentelor); 5. Lipsa de cinste si multumire fata de parinti.

Inca ceva ce poate fi important: ne putem face partasi si de pacatele altora? Cu siguranta DA. Si iata cum: cand poruncim altora sa pacatuiasca; cand sfatuim pe altii la pacat; cand indemnam la pacat; cand ne invoim la pacatul altuia; cand tacem (aprobam tacit) si nu infruntam pe cel ce pacatuieste (!!!-aviz unora de pe aici); cand trecem cu vederea si nu pedepsim pe pacatosi; cand ascundem si aparam pe pacatosi; cand incuviintam pacatele altora; cand dam prilej de pacat sau sminteala.

Toate acestea fiind zise cred ca eu nu mai pot adauga nimic. Sa vedem intai la cate capitole se incadreaza sodomia si mai putem vorbi dupa aceea, daca vrei. Precizez ca cele scrise mai sus vin din invatatura de credinta crestin-ortodoxa.

NB Mai presus de ferirea de pacat, datoria crestinului este sa duca o viata morala!

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21308 (raspuns la: #21257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





kitsch, dupa mine, inseamna - de (anonim) la: 08/09/2004 12:00:45
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
un produs artistic sau de design artizanal sau chiar industrial, care are cautare intr-o comunitate, la un anumit moment, poate chiar este la moda in anumite grupuri ale societatii, dar care nu are valoare in sine.

Kitsch-ul subliniaza prostul gust al consumatorului sau. In aceeasi masura spunem ca are bun gust despre cineva care citeste o carte buna sau asculta o muzica buna sau isi atarna pe perete un tablou frumos.

Exemple : candva, la balci, se putea castiga la tir "pionierul din ghips in marime naturala". Covorasul de perete cu Rapirea din Serai este foarte cunoscut, privind cu atentie observam ca desenul are o grosolana eroare de constructie, unul din cai avand numai 3 picioare.
mrd - de Radu Herjeu la: 08/09/2004 15:15:32
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Nu vorbeam de valorile unei societati. Acelea sunt bazate pe traditii, credinte populare, mituri, asezare geografica si numarul de invazii... ma refeream la valorile individuale, care, eu cred cu tarie, trebuie sa fie comune, pana la un punct. Nu cred ca valorile pot fi impuse si nici raspandite ca gripa. Nu cred ca o societate are voie sa decida ce e mai bine pentru membrii alteia, nu cred ca bombele americane au adus libertatea irakienilor. Eu unul consider o barbarie sa arzi sotia pe rugul sotului. Daca l-a iubit atat de mult incat nu poate trai fara el, e decizia ei de a se lasa arsa. Ideea e ca, daca nu vroia sa fie arsa, n-avea de ales! De aceea, nu cred in valorile societatii impuse cu sila (sau prin educatie) oamenilor care nu mai au de ales.
Valorile nu pot fi impuse. Nu cele de care vorbesc eu. Nu poti impune unui om sa fie bun, sau sa nu faca rau, sa fie solidar si sa-i pese! Sunt lucruri care exista in noi si care trebuie scoase la suprafata! Societatea de azi pune accent doar pe individualism, ignorand aproape complet ceea ce ne leaga pe noi, oamenii, ca membri ai aceleiasi specii!
Sigur, ca democrat, pot sa-l ignor pe betivanul de alaturi care-si bate nevasta, atat timp cat nu ma deranjeaza pe mine! dar pot sa-l ignor pe omul de alaturi care, facandu-si rau, face rau si altcuiva? Chiar daca nici unul dintre ei nu mi-e apropiat? Ma pot gandi ca o educatie in scoala care sa le deschida ochii asupra unor valori umane (printre care si aceea de a nu te autodistruge- band si de a nu face rau altcuiva) i-ar putea feri pe multi sa fac aceleasi greseli? Sigur, e dreptul oricui de a se otravi cu tigarile! Dar, oare, nu e dreptul meu (si obligatia mea) ca om de a incerca sa-l opresc? Si, mai ales, de a-l impiedica sa-i otraveasca pe cei care n-au ales acest lucru? Pentru ca la fel vom trece indiferenti pe langa drogati, sinucigasi, betivani... in virtutea dreptului de a face ce vor! Si, curand, vom aluneca in a trata cu indiferenta asasinatle si violurile, pentru ca nu ne privesc, nu ne fac rau in mod direct! A-ti pasa e o atitudine, o stare de spirit! Nu poate sa-ti pese doar sa fie curat pe jos! Trebuie sa te asiguri ca oamenii inteleg de ce nu trebuie sa arunce hartii! Nu trebuie doar sa pui cosuri din metru in metru! Trebuie sa-i educi pe copii ca a arunca mizerie pe jos e un act nedemn, de lipsa de respect pentru ei si pentru ceilalti!
Romanii s-au trezit cu democratia in brate si, de 15 ani, isi bat joc de ei si tara lor! Pentru ca nimeni, de 15 ani, nu le-a mai dat un reper valoric, nu le-a mai aratat ca societetea in care traiesti reflecta fidel calitatea umana a membrilor ei!
#21343 (raspuns la: #20876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vae mihis.. - de AlexM la: 08/09/2004 19:28:45
(la: Preoti homosexuali?)
.. ca trebe luate pe rând.

Cele 10 porunci -credeam eu- sint interdictii. Peste tot se spune sa nu faci aia si aia ca ceea ce faci daca incalci ce pe acolo in cele 10 porunci, faci pacate. Sa intseleg din fraza carspicumciana "Nici eu n-am inteles ceva de la tine: se vorbeste explicit de pacat in cele zece porunci?" cum ca a incalca ce se spune in aceste 10 porunci nu inseamna a pacatui ? Daca zici Dumneata, asa o fi....

Trecem la punctul doi unde sint rugat sa pastrez decentsa in exprimare, unde aparent factorul declanshator care a calcat pe sensibiliate este probabil cuvantul "ciraci". Aparent este necesar sa dau definitia cuvantului pentru ca nu stiu ce intelegi Dumneata prin acest cuvant. Cuvantul inseamna: 1) elev , discipol, ucenic ( chiar daca livresc (!)). 2 (Depreciativ) persoana care impartasheshte in mod servil si mecanic vederile, parerile cuiva.3 ( sensul al mai vechi) Om de incredere al cuiva.
Este foarte posibil ca Dumneeata cunosti numai sensul depreciativ al cuvantului, dar asta nu este deloc vina mea.

Spui Dumneata ca-mi intelegi frustrarea. Io ma mir de care frustrare vorbesti pentru ca io nici macar nu o simt. Io pun lucrurile dupa o anumita logica peste care Dumneata se pare ca esti gata sa treci avand alt mod de a vedea lucrurile si o alta acceptantsa pentru explicarea realitatii.
Imi reproshezi ca ponegresc oameni pe care nici macar nu-i cunosc. Dar de unde stii la cine m-am referit exact? Am spus "Nebunul de Sf. Ioan Botezatorul " cumva? Nu cred. Nu am dat nici un nume ci m-am referit in general pentru ca intre acesti propavaduitori au existat si nebuni. Ma mir ca nu-mi reproshezi si expresiile "binevoitori" si "oameni de bine". Alea nu te-au deranjat desi faceau un subiect_multiplu( nu explic acu ce-i aia) cu "nebuni si ciraci".
Spui ca au dat lumii norme moral-religioase dupa modelul pastrat de la Dumnezeu si nu dupa mintea lor. Avand in vedere ca de la Dumnezeu sint numa cele 10 porunci si Isus le-a redus la 2, permite-mi sa cred ca au dat lumii norme moral-religioase dupa mintea lor, dupa modul cum au interpretat ei lumea si viata, dupa normele morale ale timpului lor. Iar de permis, mi-ai permis deja daca amintesc ca spusei "esti liber sa crezi sau nu".
Urmatoarea fraza nu prea mi-e clara. "ca dovada ca multi dintre ei s-au invrednicit inca si de neputrezirea trupului, asa viata au dus". Nu stiu ce ai avut in vedere cand ai scris asta, dar te asigur ca s-au gasit corpuri mumificate datate ca fiind de mii de ani inainte de Cristos.

In final imi spui ca e posibil sa am dreptate pentru ca unele dintre persoanele subiectului multiplu avut de mine in vedere au fost considerate la vremea lor nebune. Si aici nu mai ti s-a parut nimic indecent.

Concluzie: in loc sa raspunzi la intrebararea initiala te lansezi in polemica. In loc sa-mi vad de treaba, io ma apuc sa-ti arat ca te lansezi in polemica pe langa subiect, neavand ce face si baganadu-mi in card cu modul tau de a duce discutia (nu e si asta indecent?) si fac aceelasi lucru, polemizez cu tine.

Sfat: hai sa lasam ghiveciul asta la o parte si sa vorbim la obiect. Ti-am mai spus si in alt email. Crezul personal trebuie dat la o parte cand se studiaza ceva. Iar aici era "in studiu" pacatul de moarte al homosexualitatii care nu apare in cele 10 porunci dar apare pe undeva pitit printre diverse pilde date de X si Y.
Daca consideri ca doresti sa studiezi subiectul, iau parte cu cea mai mare placere la discutie, daca nu , eu unul deja ma retrag din "litigiul" numit "homosexualitatea pacat de moarte" pentru ca, daca as continua ca in acest mesaj nu am face nimic constructiv. Sare in ochi stim sa ne aruncam cu totii si nu cred ca trebuie sa mai demonstram ca o putem facem. Io o iau ca o axioma. Da, stiu, putem. Ca atare nu e nevoie sa o mai demonstram.

Cu stimã,

AlexM

#21361 (raspuns la: #21357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor :) - de Belle la: 08/09/2004 21:54:20
(la: Barbatul roman din diaspora)
nici nu m-asteptam sa scoatem prea multe la concret de la musiu destin, ca orice barbat o da cotita atunci cand i-e teama ca ar putea iesi in dezavantaj.

iar chestia cu taraganarea si abaterea de la subiect e de asemenea tipic masculina si se aplica de la caz la caz ;)

de data asta insa nu te baza pe mine ca mi-au murit neuronii (aia adevarati!) de cate cifre am invartit azi. in plus nici prea multa verva n-am (a venit toamana :((...)

dar m-ar interesa tactica "soarecele si pisica" asa ca iti dau cuvantul.

p.s. apropos de neuroni, oare cati o avea porcul
http://www.cafeneaua.com/node/view/1692#20965
#21380 (raspuns la: #21374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe atunci ai cuvantul madame :) - de Belle la: 08/09/2004 22:13:56
(la: Barbatul roman din diaspora)
eu nu m-am gandit ce-as vrea sa fiu in viata viitoare, dar cred c-as prefera sa fiu miliardar nu porc :P

eu tot sper ca toamna sa se transforme in vara indiana ... iar de cantat (indiferent cine) mai bine nu ca daca n-are voce atunci prefer linistea ;)

deocamdata n-am cum sa iau o piua dar mersi ca esti alaturi de mine ... mai am nitel de terminat ceva dupa care imi iau coada pe spinare peste vreo juma de ora. oricum azi nu ma duc la antrenament asa ca mai incolo o sa vin iar pe aparate (nu de alta dar azi e zi de rufe si de regula stau la computer in paralel ca ma enerveaza sa tot iau scarile in sus si-n jos ca nu mai am de mult 20 de ani ... defapt azi cred ca am 80 batuti pe muchie)
#21385 (raspuns la: #21383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-ar fi o idee rea - de Belle la: 08/09/2004 22:16:05
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
intotdeauna mi-a placut sa stiu cateva cuvinte din alte limbi straine, asa ca n-ar strica sa-mi mai arunci cate-un cuvant din cand in cand .... chestia e ca eu n-am ce sa te invat la schimb :(
#21386 (raspuns la: #21384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dialogul imaginar dintre tine si mine DESTIN - de dinisor la: 09/09/2004 00:36:22
(la: Despre prietenie)
Am citit, ti-am raspuns, am inteles, ti-am dat cuvantul!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Eram convins ca nu va multumiti cu asa putin... PENTRU DESTIN - de dinisor la: 09/09/2004 01:52:02
(la: Barbatul roman din diaspora)
Am folosit cuvintele tale ca titlu. Iata raspunsul:

Existe momente in viata cand omul trebuie sa se multumesca cu putin. Caci putin cate putin se face intregul, nu? Si cel ce isi doreste tot de-odata , ajunge sa nu isi mai doreasca nimic mult prea devreme...!

Drept pentru care, suntem la momentul in care virtualul este suficient. Ce va fi sa fie, lasa timpul sa-si spuna cuvantul.




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21445 (raspuns la: #21431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...o umbra a frumosului..."pentru dinisor, - de DESTIN la: 09/09/2004 02:14:18
(la: Despre prietenie)
(DESTIN) - vocea mea in strigatul catre lume,va tresari fiecare frunza...o simpla intoarcere de privire nu te va ajuta...asculta-ti sufletul si poarta-l intr-acolo de unde vine "strigarea"
- Instinctul te va ajuta, curiozitatea te va indemna in a continua cautarea , caci tu stii ceea ce iti doresti si iti lipseste in viata.

(dinisor) - Priveste daca vrei sa vezi, asculta daca vrei s-auzi. Eternitatea din inima ta iti va arata drumul...
-Nu-i asa DESTIN caci fiecare din noi avem eternitatea la picioarele noastre?

(DESTIN) Imi place cum gandesti ,desigur eternitatea ne apartine...vei fi inteleasa in drumul tau,deschide-ti inima in timp...valori umane inca sunt,sunt semeni ca si tine care ...in instinct,dorinte si in soapte se tot apropie...stii cum?chiar un cuvant.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21454 (raspuns la: #21180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aici erai? pentru destin - de dinisor la: 09/09/2004 02:33:53
(la: Despre prietenie)
(Dinisor) -carari necunoscute mi se astern in cale. incerc un pas si ma opresc. caci frunza n-o cunosc. dar ii aud strigarea cand tresare!

(DESTIN)- asculta-i soapta. dar si gandul. caci din eternitate s-a intors.
- Ce ii lipseste dara stii, straino! De vrei s-acorzi doar timp.

(Dinisor) - din timp ne-am ratacit si-n timp vom intalni cel semen ce in soapta indrazneste cu un cuvant a imi trezi...instinct, dorinte, soapte!



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21458 (raspuns la: #21454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 09/09/2004 05:12:06
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21506 (raspuns la: #21166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant - de korny la: 09/09/2004 12:38:52
(la: Ce credeti ca am Gasit!?!?!?!)
Mi-a placut...un site interesant...
Stau si ma gandesc cat de pretioase sunt lucrurile vechi si mai ales amintirile...daca stii sa le apreciezi la adevarata valoare...
it's just me
imigratie - de carmen2504 la: 10/09/2004 13:09:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Eu am ajuns prin Belgia, desi nici macar o secunda din viata mea nu am banuit ca voi ajunge aici.
Probabil ca aici soarta si-a spus cuvantul.
Si culmea e ca am ajuns aici tocmai cu trei luni inainte de a-mi face bagajele ca sa ma duc in Statele Unite ca sa incerc sa fac ceva studii suplimentare.

Anul trecut in decembrie m-am hotarat sa imi refac viata, desi nici asta nu era in plan. Dar ce sa-i faci, Asa e uneori. Nimic nu e cum ai planuit.
Asa ca am acceptat cererea in casatorie a actualului sot si iata-ma pe meleaguri Belgiene, deoarece el este belgian.
Si bineinteles ca imi este greu. Atat mie cat si celor doi copii pe care i-am luat cu mine.
Noi vorbim deja foarte bine engleza pentru ca eram pregatiti sa plecam in SUA. Insa aici unde locuim se vorbeste flamanda, limba fara de care nu pot nici macar sa fac curat sau sa calc rufe altora.
Bizar, nu? Dar exista reguli si trebuie sa le respectam si sa incercam sa ne integram.
Asa ca mergem toti trei la scoli de limba.
Si desi e greu nu e imposibil. Totul e sa vrei si sa depui un pic de efort.

Si merita, va spun eu.
Totul in jurul nostru este extrem de frumos , lucrurile sunt bine organizate si toti sunt civilizati si chiar foarte binevoitori.
Aici sunt programe speciale pentru cei ca noi, care vin legal sa se stabileasca.
Asa ca nu ne costa mai nimic nici cursurile de limba si nici alte cursuri care vor fi necesare integrarii noastre.
Intr-o seara faceam un calcul cat m-ar fi costat un profesor in Romania pentru trei persoane si m-a apucat durerea de cap. Probabil ca as fi muncit ca sa platesc profesorul si nimic mai mult.

Fiica mea vrea sa devina jurnalist, asa ca oriunde va lucra in viitor, inca o limba straina nu-i va strica. Mai ales ca limba flamanda nu e vorbita de prea multi la ora actuala.

Sper ca am luat decizia corecta si ca le va fi de folos copiiilor mei ca i-am luat cu mine.

In ceea ce ma priveste, deja ma gandesc ce sa fac pe cont propriu pe aici, doarece din cauza ca nu vorbesc inca flamanda la nivel avansat, insa nu imi pot gasi nimic de lucru pe aici, desi vorbesc engleza si franceza curent.
Ce voi face inca nu stiu.
Deocamdata merg la scoala si cercetez piata.

Oricum, e un mare adevar acela ca fara sa stapanesti la perfectie limba tarii in care te afli ai mici sanse sa gasesti ceva de lucru. Bineinteles ca ma refer la un loc de munca care sa fie si remunerat destul de bine, deoarece mai toti care pleaca din tara, pleaca ca sa castige ceva bani si nu doar sa se plimbe.

Pentru mine, acum cel mai important este ca am intr-adevar o familie iar copiii mei sunt fericiti. Restul o sa cladim piatra cu piatra impreuna.

#21623 (raspuns la: #21119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenii adevarati nu dispar, îi regasesti... - de (anonim) la: 10/09/2004 14:30:23
(la: Despre prietenie)
pe vremuri, in timpul studentiei, in RO, eram intr-un grup de prieteni, multi studenti straini : vietnamezi, sirieni, yemenitzi, libanezi, români...
multi la facultati diferite unii de altii, chiar si in orase diferite..o familie de "fratzi si surori", fara nici o ambiguitate...
recent, abia am sosit de 3 zile dupa 3 saptamâni în Yemen, un prieten yemenit din vechea gasca,
a alergat cum a auzit ca sunt in Yemen, nici n-a trebuit sa-l caut!

receptii, invitatii, masina cu sofer pusa la dispozitie,
toate usile deschise, vizita de uzina de medicamente guvernamentala, etc, etc
Parca n-ar fi trecut zeci de ani, ne-am regasit ca inainte, doar cu exceptia ca nu mai suntem studenti si ca "fratele" e ministrul adjunct de sanatate...
ne-am sarit în brate in holul hotelului, si tine-te la pupat...ca se uitau ca la urs la noi personalul yemenit, cu mentalitatea yemenita... s-ar fi dus pe râpa reputatia mea pe-acolo, noroc ca era însotit de sotia lui...

nu, prietenii adevarati nu se pierd nici o data, chiar daca sunteti despartiti si ati pierdut urma, când va regasiti continuati firul prieteniei acolo unde l-ati lasat, ca si cum v-ati fi despartit ieri.

insa "prieten" este un cuvant mare, care presupune multe lucruri...
multi au tendinta sa confunde cuvântul "prietenie" cu cel de "bune cunostiintze".. nu este acelasi lucru...
Rodiana draga:-) - de dinisor la: 10/09/2004 22:28:49
(la: Nebunii)
Daca ar fi acum sa fac o nebunie...m-as sui in avion! si m-as opri acolo unde stiu ca un zambet se intreaba.
Sa faci o nebunie este pentru mine sa iti urmezi sufletul, instinctul, dorintza. Sa lasi deoparte actiunile indeplinite din obligatie si rutina. Sa iesi din cotidian si sa te aventurezi in necunoscut.

tu spui: "Si dezamagirea mea cea mare fata de oameni este aceea ca sufletul cu tot ce inseamna el reprezinta pentru tot mai putini dintre noi o valoare.". Saraci cu duhul sunt cei ce isi uita sufletul si se adancesc in rutina si goana dupa bogatii materiale. Nu ajuta ca te dezamagesti pentru asta. Ajuta insa daca faci ceva sa-i ajuti pe bietii saraci cu duhul. Daca le deschizi ochii, daca le arati drumul.

tu spui:"dar totusi fiecare cunoscindu-se pe sine poate sti cum va reactiona intr-o anume situatie, ". sunt nevoita sa te contrazic. omul nu stie cum reactioneaza cand iubeste. pentru ca e sufletul lui care reactioneaza. sentimentele lui. am mai spus odata: omul indragostit, indiferent ca e barba sau femeie, e puternic, are energie, reactioneaza, traieste! in nici un caz nu se controleaza, indiferent cat de bine s-ar cunoaste pe sine insusi.

cred ca nu ai prins acelasi sens al "nebuniei" pe care cuvintele mele au vrut sa-l exprime in comentariul anterior. asta poate pentru ca suntem doua firi diferite...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21692 (raspuns la: #21238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
turcismul - de AlexM la: 10/09/2004 22:55:26
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
este prin definitie un cuvant aflat in lexicul unei limbi dar care provine direct din limba turca. La fel cum Slavismul vine din Vechea Slava, bulgarisme din bulgara, frantsuzisme din franceza, latinisme din latina ( hei !!! aici numa din "latina medievala", sau reintroduceri noi in limba, ca restul e m o s h t e n i t dom'le. Sper sa intselegi care e diferenta, alea nu mai sint "latinisme" alea sint "zestre"('tui neamul lui ca asta suna a cuvant dacic) de la "mama noastra" :-PPPP)

Ce zisesi tu acolo nu sint "turcisme" dar sint cuvinte turcesti. A face diferenta !!(rugam frumos, doar nu sintem la talcioc [looooooooooool])
io mi se pare ca recunosc pe acolo numa ceva cu "iubesc" acel sevyorum si hai ca mai dau si eu un "anamadâm" ca pe drept spui, io nu intseleg nimic din alis-verishul lor. Amadâm?

:-)
#21724 (raspuns la: #21706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AlexM - de carapiscum la: 11/09/2004 14:46:37
(la: Preoti homosexuali?)
Intr-adevar, asa este: trebuie luate pe rand. Inclusiv chestiunea potopului. Iti dai seama ca daca vom trece de la un subiect la altul ca si cum am schimba ciorapii, o sa ajungem intr-un tarziu sa purtam un ciorap de un fel pe un picior si altul de alt fel pe celalalt.

Cele zece porunci NU sunt toate interdicitii! Sunt indemnuri la o viata legata de Dumnezeu, la desavarsire, la implinirea faptelor bune si la neimplinirea celor rele. Exista insa si interdictii. Dar intrebarea mea era retorica, speram sa intelegi asta. Tocmai ca desi nu se vorbeste explicit de pacat in Decalog, noi subintelegem din textul respectiv ca tot ce vine in contradictie cu Legea este pacat in mod automat. Se incadreaza homosexualitatea la vreunul din capitolele Decalogului? Raspunsul meu este afirmativ: la porunca "Sa nu fii desfranat" (dupa alte editii suna "Sa nu curvesti")!

La punctul 2, "aparent factorul declanshator care a calcat pe sensibiliate" n-a fost doar cuvantul "ciraci"- pe care dealtfel il cunosc in toate intelesurile lui. Toate denumirile insirate de tine, unele puse in mod intentionat intre ghilimele, mi s-au parut a fi tendentioase atat in context cat si ca modalitate de abordare. Expresiile "binevoitori" si "oameni de bine" fac obiectul unei desconsiderari fiindca daca ai fi vrut sa inteleg contrariul, atunci nu le-ai mai fi pus in ghilimele. Prin urmare tocmai aceste cuvinte m-au deranjat mai mult. Din ce ai scris tu am dedus (iarta-ma daca am gresit) ca ai in tine un fel de repulsie fiintiala ce tine de parerea ta cum ca unii s-au folosit de Biblie in scopul de a minti voit lumea. Am vazut dispret si ostilitate, dar daca am gresit nu e numai vina mea, trebuie sa stii sa te exprimi mai clar pe viitor.

Se pare ca daca eu trec peste logica ta, nici tu nu te chinui sa faci altfel in ce priveste sistemul meu de gandire. Realitatea are intotdeauna mai multe fatete. Am zis-o de sute de ori: adevarul e ca un soare- vazut de mii de oameni, din locuri diferite si la timpuri diferite (spre ex. daca eu il vad la rasarit, tu poti sa-l vezi din alta parte dar la apus).

"Iti permit" sa crezi ce vrei, dupa mintea ta. Daca te-ai lua dupa mintea lor n-ai mai vorbi asa acum si-ai incerca macar sa faci din propria ta viata obiectul de studiu al cercetarilor tale.

"S-au gasit corpuri mumificate datand inca dinainte de Hristos"... Stiu asta, crezi ca vorbesti cu cineva care traieste in pustiu? Normal ca s-au gasit, s-a facut un obicei (ma vad nevoit sa repet asta) din a dezgropa mortii pt. a le cerceta oasele, asa ca in scurt timp nici in mormant nu vom mai avea odihna. Insa una e mumia si altul e trupul unui sfant, mort pt. credinta sau din credinta. Mumia e un sac uscat plin de oase goale, "moastele" sunt trupuri neputrezite, in perfecta stare, ca si cum ar fi inca vii, unele avand darul curgerii de mir- ceea ce lipseste cu desavarsire la mumii. Moastele sunt vindecatoare si izvoratoare de minuni, mumiile sunt izvoratoare de intrebari stiintifico-fantastice. Si as putea continua cu tema.

Nu, nu mi s-a parut nimic indecent in afirmatia mea. Ai putea intelege usor ce-ti vorbesc daca ai avea ceva experienta "in domeniu". Nebunii pt. Hristos au fost numiti asa pt. ca au dus o viata atat de ascetica incat lumea "normala" i-a crezut nebuni, nu pt. ca ar fi fost nebuni in realitate. Nebunia lor a constat in desavarsirea spirituala si in indeplinirea virtutilor sfinte in paralel cu nebagarea in seama a propriilor nevoi trupesti. Ei sunt cei ce au dat dictonul: "trupul e o buna sluga dar un rau stapan"!

In concluzie, nu e vorba de nici o polemica. E vorba de impartasit niste idei. Vrei sa le gusti, bine; nu, tot bine. N-am nimic de impartit cu tine. ...decat, poate, bucuria de a fi impreuna ca niste prieteni adevarati, chiar daca nu ne cunoastem in profunzime. Se prea poate ca in timp sa invatam sa apreciem ce are de daruit aproapele nostru.

Desi in general oamenii se feresc in a urma sfaturile altora, si eu nu fac abstractie de acest aspect, am sa-i dau curs. Vrei sa discutam mai mult, o vom face ca la scoala: ridicam manuta sus si raspundem direct la subiect.

Sa fii iubit!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21784 (raspuns la: #21361) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...