comentarii

valoarea morfologica a cuvintului lin


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
rodica - de jeniffer la: 07/06/2006 18:56:38
(la: Credeti in predestinare?)
nu te pierde cu sensul cuvintelor, liniile nu pot fi trasate decit de oameni.
#126693 (raspuns la: #126671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Balo - de Sancho Panza la: 11/08/2007 14:32:14 Modificat la: 11/08/2007 14:32:32
(la: COMISIA DE DISCIPLINA )
...culmea, te contraziceam chiar pe tine cand spuneai de Pittis, unde spuneai ca suntem mai saraci. mi-ai pus intrebarea asta numai mie?

daca tu-mi explici ce te-a dus spre comparatia asta, ma delcar multumita...:)
intrebarea mea era:
crezi ca exista useri fara de care situl asta s-ar prabusi?
iar tu faci un salt la trapez, cam fara plasa dedesubt, spre Pittis. Omul asta a marcat o generatie, a insemnat VALOARE, a avut o linie de conduita...si talent primit cu ocaua mare.
Care din userii de pe cafenea de poate lauda cu toate acestea?
#226342 (raspuns la: #226291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de maan la: 22/08/2007 15:28:10 Modificat la: 22/08/2007 15:43:38
(la: GANDUL BUN)
cum justifica pruteanu "r"-ul ala dintre cratime????
gata, m-am informat: "Nu e infinitivul, e un condiţional cu valoare de imperativ. R-ul e doar o consoană de sprijin, pentru uşurarea pronunţiei, fără niciun(o) sens(valoare) morfologic(ă). "(pruteanu)

asa deci!
in cosecinta, daca pronuntz "fireaisafii", tre sa scriu "fi-re-ai sa fii", nu?
caz in care se mai adauga o vocala de sprijin!
mai-mai!

mie-mi apare ca se scrie "fire-ai", asa cum am zis io!
a fi (inf. scurt), fire (inf. lung)

alt exemplu:
a da, dare - dar(e)-ar boala!


#229038 (raspuns la: #229028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RH - de munteanu rodica la: 04/09/2007 17:22:03
(la: entuziasm)
Acuma da ,cred ca exprimarea , textul,
si scriitura te reprezinta.
Felicitari.In sfirsit, se vede adevarata valoare(lipseste un cuvint mic, mic, din propozitia mea)
pt ff si core - de ionel la: 30/01/2004 10:11:07
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
ff> Credeti ca, in linii generale, culturile se pot auto-izola, sau este macar asa ceva posibil in secolul 21?

Bineinteles ca nu se pot autoizola, dar putem sa incercam totusi, nu? ;-)



core> De unde se ajunge la concluzia ca teistii sunt demonii, iar umanistii post-moderni, un fel de clone laice ale sfintului gheorghe in razboi cu modernistii si europa la gramada.

Ai perfecta dreptate: no toti teistii sunt demoni. Iar pe tema umanistilor postmoderni, as prefera o comparatie cu Lucifer mai degraba 8-]

core> tot ce e vechi, este cu necesitate subred si prafuit, va sa zica, lipsit de valoare- se subintelege din ditirambele dvs.

Referitor la arta, cu putine exceptii, DA! Daca insinuezi ca m-am referit la toate cele vechi, nu numai la arta, exceptiile sunt mai multe.

core> De partea cealalata, a post-modernilor ("umanistii" new age? :))) ), singura valoare intrinseca pe care le-o point-ati pare a fi doar vederea buna pe timp de noapte, caci ei sunt in stare sa vada nudul imparatului (macar ala era un imparat, nu o paiata, model in serie )

N-am nevoie de ochelari infrared sa vad goliciunea imparatului (Iulian sau Boschete Jr)...

core> Din start ii grupati pe post-moderni in simpli observatori ai predecesorilor, nihilisti numai pe argumentul timpului, nobili strict prin alianta cu arta pentru ca oricum nu pot fi aristocrati din nastere (aristocratii sunt goi, sa nu uitam), laici pentru ca trebuia sa voluntarieze cineva si ca adversari ai teistilor :))

Generalizezi cam multe din putinele mele cuvinte. Nihilisti? Pentru pacea sufletesca a teistilor, modernistilor si structuralistilor, da. Nobili? Nu exista nobili. Aristocratii sunt goi? Imparat este cuvant peiorativ pentru mine. Imparatul este mai degraba un parvenit cu aere manierate, decat un aristocrat (un idol fals si gaunos de altfel). Laicii, adversari ai teistilor? Cam drastic, nu?

core> Curios cum un judecator al teismului da sentinte absolut nemuritoare (in sensul ca sunt bune de inscriptionat in piatra, ca Tablele Legii) la adresa a 240 de milioane de oameni!

Te rog, nu-mi pune vorbe-n gura. "Sentinta" mea a fost limitata specific la arta si la felul cum arta inaintasilor trebuie vazuta in prezent, nicidecum un fel de sentinta inscrisa-n piatra la adresa tuturor europenilor. Mai citeste inca o data paragraful cu pricina. Iar pe chestia cu inscriptia in piatra, nu te-ncrunta asa de tare ca apa trece si pietrele se macina si se sfarama in timp oricum.

core> Reteta de varza a la bruxelles mai lipseste la masa imparatului si ecce post-modernismul cu fatza umana! :))

Reteta de varza? De ce o reteta, si nu doar varza ori salata? Sau o coroana de spini in contrapoint cu ghiulurile si lanturile de 'spe carate si dintii incrustati cu diamante?
#8632 (raspuns la: #8611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
pentru UEIT - de giocondel la: 27/11/2004 09:18:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
UEIT: Cred ca argumentele pe care le aduci privitor la relatia stiinta religie nu sunt fondate. Iata de ce:
"Intotdeauna va exista un punct in care stiinta se va bloca, facand loc nespusului si inexplicabilului, a ceea transcende Limitarile umane."
1) Faptul ca anumite lucruri sunt necunoscute astazi nu implica faptul ca maine nu vor fi explicate pe cale naturalista. Experienta de pana acum ne sugereaza acest fapt"miscarea nu poate exista fara existenta unei forte la fel cum nu exista efect fara de cauza"

GIO: Faptul ca ,prin inspiratie divina, oamenii gasesc metode de a numi si a identifica anumite fenomene in univers , nu demonstreaza nimic..tot ce face omul este sa devina constient de legile perfecte ale creatiei, sa puna etichete si sa pretinda ca detine adevarul suprem…In viitor stiinta se va dezvolta din ce in ce mai mult, oamenii vor deveni constienti de aspecte pe care noi nu le putem inchipui inca, insa rationamentul dumneavoastra pica la fel de usor cum spuneti ca pica al meu: mergand inapoi pe linie stiintifica, pana la originea lucrurilor, tot la un pct mort se ajunge, la punctul primordial si Unic al existentei

UEIT-1) Fizica cuantica ne spune ca exista efect fara de cauza.

GIO-Si stiinta isi are limitarile ei..probabl ca sunt lucurri mult mai subtile la mijloc, de care inca fizica cuantica nu a devenit constienta.de asemeni,realitatea divinitatii si createi in sine este rupta atat de cauza si efect, transcendand aceste aspecte ce limiteaza si divizeaza, dupa un anume punct.

UEIT-4) Daca nu exista efect fara cauza atunci pe Dumnezeu cine l-a cauzat?

GIO-Lumea existentei fizice , este o lume Cauzala, supusa transformarii, alterarii si continuei evolutii..Dumnezeu este Imuabil,ne creat , etern, impersonal,atotcuprinzator, atoatestiutor si auto-suficient.EL nu are nevoie de noi, se afla dincolo de dorinta sau orice limitare umana.Pana si faptul ca il numim si ii atribuim anumite atribute este absolut ridicol, considerand adevarata natura a divinitatii.

UEIT-Nu cunosc nici un exemplu de vis premonitor sau "deja-vu" care sa nu poata fi explicat decat prin existenta transcedentului. Din cate stiu eu toate studiile stiintifice care au abordat aceste fenomene au avut rezultate negative. Intuitia nu are nimic miraculos.

GIO-Eu cunosc exemple clare, chiar personale!NU vi s-a intamplat niciodata sa visati un loc pe care nu l-ati vazut niciodata sau o situatie anume si mai tarziu, peste ani, sa va aveti ocazia sa vizitati chiar acel loc si viata sa ava duca in eact situatia de mult visata??Mie da!Si nu o singura data.Dar banuiesc ca asta tine de perceptiile spirituale, aferente sufletelor deschise spre Mister.


"daca intr-adevar nu ar fi nici un Creator si sufletul nu ar exista sau ar inceta sa existe odata cu degradarea corpului fizic, atunci intreaga istorie a umanitatii nu ar fi decat un circ,iar marile minti si spirite ale diferitelor epoci, niste clovni!"

UEIT-1)Un argument foarte slab. Multe lucruri sunt neplacute (bolile, dezastrele naturale) si cu toate astea sunt reale. Universul nu pare a fi interesat de sperantele noastre.

GIO-Universul cauzal este direct interesat de sperantele noastre si mai ales de actiunile noastre.Prin ceea ce facem , noi insine devenim clipa de clipa creatori, prin simpla exercitare a liberului arbitru.

UEIT-3)As spune dimporiva ca in cazul in care religia crestina de exemplu este adevarata istoria este un circ. Viata tuturor oamenilor nu a avut valoare intrinseca, a fost doar o insiruire de teste la care Dumnezeu i-a supus asemeni unor cobai intr-un labirint (desi evident stia de la inceput rezultatul) pentru ca mai apoi marea majoritate sa fie trimisi spre tortura eterna in timp ce cativa isi vor petrece eternitatea cantand imnuri de slava si bucurandu-se la vederea suferintei pacatosilor din iad (care pot fi frati, parinti, copii, prieteni).

GIO-Personal nu cred in existenta raiului si a iadului in sensul dezvoltat de credinta crestina(in interpretarea data de unii si altii)…argumentul dumneavoastra are sens atata timp cat as fi de acord ca unii merg in rai si unii in iad .Dar asta ar dovedi limitare din partea creatorului insusi, si este un alt subiect , la fel de vast.

UEIT-1) Este fals ca, in caz ca Dumnezeu nu exista nu pierzi nimic. Pierzi timp, bani, crezi toata viata intr-o minciuna, unii si-au pierdut chiar viata.

GIO-MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!IN general cei ce practica o anume credinta sau macar admit existenta unui creator suprem, iubesc pe cei din jurul lor cu dezinteres, isi servesc semenii cu devotiune, incearca sa devina mai desavarsiti in fiecare zi, nu ucid, nu se ataseaza de partea materiala pana la obsesie, nu mint , sunt generosi , muncesc cu devotiune, in permanenta lucrand pentru dezvoltarea umanitatii.Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi, si chiar acest fapt este o dovada esentiala a existentei lui Dumnezeu.Daca dumnezeu nu exista pierzi: bani,timp, crezi intr-o iluzie, si unii chiar au murit pentru asta…Dar daca Dumnezeu exista?? Poti pierde aspecte mult mai pretioase decat cele practice pe care le-ati dat dvoastra exemplu.printre care confort sufletesc, intr-un plan nesupus timpului, unde vei sta intr-o stare de involutie spirituala si indepartare de dumnezeu ..si e mult mai dureros decat a crede in ceva ce poate nu exista,pierzand timp si bani, dar traindu-ti viata curat si frumos.

UEIT-2) Justetea argumentului depinde de probabilitatea existentei lui Dumnezeu, care este mult sub 50%. Daca neglijam acest fapt ar trebui sa credem si in Mos Craciun, ca, nu-i asa, daca nu exista nu pierdem nimic, iar daca exista ne aduce daruri

GIO-.-probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta.Dumneavoastra ce sursa ati folosit pentru aceasta afirmatie(50 la suta)?Eu am folosit puterea ratiunii mele, ani de cautare si milioane de intrebari, inima si chiar sufletul pe care El mi l-a daruit.

UEIT-3) Exista mii de religii, majoritatea incompatibile. Nu poti fi si crestin si musulman, iar daca alegi gresit, desi crezi, mergi tot in iad. Este posibil ca religia corecta sa fi disparut sau sa nu fi aparut inca. Prin urmare nu ai de ales intre doua ci mii de posibilitati, sansele de reusita fiind prin urmare aproape nule.

GIO-Daca alegi cu un ochi vigilent, sansele sunt mai mari decat doriti dumneavoastra sa credeti ca sunt de fapt.Cuvantul lui Dumnezeu insusi, are putere creatoare si insamantat in inima la momentul potrivit poate trezi din punct de vedere spiritual, pana pe cel mai intunecat ,ignorant si indepartat de adevar suflet.De fapt , poti fi de toate de odata …Eu cred ca : moise, noe, avram, budha, krishna, zoroastru, mohammed,bab, baha’u’llah si multi alti profeti de care istoria nu este constienta, au adus acelasi mesaj umanitatii, in esenta lui unic si neschimbat.Singura incompatibilitate a diferitelor mari religii consta in legile sociale ,ce au fost schimbate si denaturate, in timp, chiar de oameni(de obicei chiar de liderii lor spirituali) in scopuri egoiste ,sau care pur si simplu sunt diferite pentru ca la momentul revelatie, necesitatile societatii din respectivele timpuri, erau diferite.Asadar eu sunt crestin, musulman, zoroastrian,hindu…totul la un loc,pentru ca vad unicitatea creatie dar mai ales unitatea ei.Si asta se numeste ca sunt baha’i

UEIT-4) Este posibil ca Dumnezeu, chiar daca exista, sa aprecieze ratiunea si nu credulitatea, iar credinta sa fie astfel un alt test la care oamenii sunt supusi. In aceasta ipoteza, crezand mergi in iad.

GIO-Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua. A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri pur materialiste si a crede dar nu orbeste, in traditii si dogme neverificate ci doar transmise din generatie in generatie.Noi nu putem stii ce apreciaza El,pentru ca se afla dincolo de astfel de limitari. La fel de bine, Stiinta poate fi testul cel mai de pret la care omul este supus..(vezi clonarea, unde oamenii au inceput sa se creada dumnezei,NEGAND EXISTENTA DIVINITATII, pentru simplul fapt ca au descoperit cum sa creeze viata singuri, …folosind totusi ceva preexistent, ce nu depinde de puterea omului de a crea.

UEIT-5) Nu poti crede la comanda si e o prostie sa crezi ca Dumnezeu nu-si da seama ca nu crezi cu adevarat si ca ai facut un calcul egoist.

GIO-Corect, de aceea drumul unui cautator este intortocheat dar in final atat de frumos.Cred ca dumneavoastra sunteti un cautator

UEIT-6) Credinta nu este suficienta. Fiecare religie are o serie de alte conditii necesare salvarii.

GIO-Adevarat ; a marturisi apartenenta la o anume religie sau cale spirituala,nu este de ajuns.Este timpul faptelor,ci nu al cuvintelor.Numai bine!
#29982 (raspuns la: #29970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
Eu cred că până şi Bogdan merită să i se facă dreptate - de Lady Allia la: 14/11/2005 17:50:03
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Da...uite că până la urmă nu m-am putut abţine să nu scriu, deşi mi-am promis să nu o fac pentru că ştiu că o să-mi ridic "iovaniştii" în cap, dar asta este. Consider că atunci când lupţi pentru o idee în care crezi nu stai să te ascunzi de teama de reproşuri ci ţi-o asumi şi pledezi pentru ea.
Înainte de a da argumente vreau să spun ceva din punctul de vedere al unei surori. Sunt soră a doi băieţi minunaţi şi dacă unul dintre ei ar fi păţit aşa ceva...vă asigur că eu în locul Mihaelei aş fi fost un monstru pentru acest Iovan, pe care eu nu îl voi numi "domn" niciodată. Cred că nu ar mai fi putut în viaţa lui să pună mâna pe o armă, iar dacă ar fi facut-o nu ar mai fi avut cu ce trage că i-aş fi tăiat mâinile. Vă pare inuman ce scriu...probabil, dar este uşor să comentezi scuzele lamentabile a familie Iovan fără să priveşti măcar o dată în sufletul acelei femei care aşa cum a putut şi-a crescut fratele.
Ştiţi ce greu este să creşti un om şi să îşi ia altcineva dreptul să îl omoare? Fratele meu mijlociu la vârta de 8 ani a fost lovit la şcoală în cap cu o minge de baschet şi a făcut comoţie cerebrală. A stat 4 luni în spital şi a învăţat să umble din nou...nu mai avea echilibru, nu mai aude bine de atunci. are migrene foarte des,..., iar eu eram neputincioasă. Nu puteam decât să îl ajut alături de familia noastră să înveţe din nou să umble, să înveţe din nou să aibă încredere în copii, să înveţe să nu mai spună mereu: "nu merg jos că dacă merg poate acuma o să chiar mor". Şi să vă mai spun ceva...când am mers la şcoală să ne interesăm cine a fost am aflat că nu ni se spune pentru că este persoană influentă şi şcoala nu dorea probleme. Nici măcar bunul simţ să dea un telefon să vadă dacă fratele meu nu a murit (a fost la 5 minute de moarte) nu au avut părinţii acelui viitor Iovan! Nu i-am dat în judecată pentru că ne-a interesat mai mult ca fratele meu să îşi revină, iar pentru asta trebuia ca toată afecţiunea, atenţia şi timpul liber să i se acorde lui.
Apoi...ştiţi cum este să trăieşti într-o familie unde din cauza serviciului părinţii sunt mereu plecaţi, mereu prea ocupaţi să facă rost de bani, iar fraţii rămân să se crească şi să se educe unul pe altul? Ştiti ce înseamnă să te trezeşti noaptea urlând că ai visat că frăţiorul mai mic s-a suit pe balustrada de la balcon şi a căzut şi a murit??? Şi era doar un vis domnilor !!!
Să ştiţi că sunt o persoană realizată aproape pe toate planurile, am firma mea pentru că m-am săturat să lucrez pentru alţii care nu ştiu decât să exploateze şi să te trateze ca pe o cârpă în loc să îţi vadă valoarea intelectuală, valoarea ca persoană, valoarea ca şi angajat. Am intrat imediat după liceu fără nici o pregătire suplimentară la facultatea de drept şi am intrat la fără plată, iar în anul 3 am renunţat pentru că m-am săturat de ipocrizie, minciună, furt pe faţă şi oameni jegmăniţi pentru că vor dreptate. Momentan fac o facultate unde nu am lipsit la nici un curs, la nici un seminar, am obţinut o bursă de studii în Paris...într-un cuvânt îmi place ce fac.
Am scris toate acestea pentru că vreau să se ştie că nu sunt o persoană care scrie în necunoştinţă de cauză şi care ştie ce înseamnă să munceşti pentru banii şi pâinea ta.
Până în prezent am semnat zeci de petiţii pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună, pentru ca mamele să aibă anumite drepturi, pentru ca bătrânii să nu mai ajungă să doarmă şi să mănânce prin tomberoane, pentru ca acei copii care nu ştiu ce îi aşteaptă după ce se nasc să se nască cu nişte drepturi. Toate acestea le fac pentru că îmi place să lupt pentru cauzele în care cred, pentru că m-am săturat de atâta "indolenţă sufletească" şi lipsă de acţiune a oamenilor şi pentru că vreau ca viitorii mei copii să trăiască mai bine, vreau să ştie că mama lor chiar dacă poate nu a reuşit să schimbe ceva, MĂCAR a încercat.
Am scris acestea deoarece vreau să spun că eu nu vreau ca copii mei să trăiască într-o societate care pune în mână arme oamenilor, înainte de a da legi sociale pentru ca hoţia să se reducă, pentru ca unii copii să aibă măcar şansa să aleagă între şcoală şi o viaţă ştearsă, pentru ca să nu mai existe atâţia copii fără nici o şansă, care să fie stigmaţi înainte de a se naşte.
Toată lumea condamnă hoţia...este foarte simplu. cel mai simplu este să tragi concluzia înainte de a cerceta cauzele.
Probabil mulţi spun că sunt utopică.., nu, nu sunt! Cum aş putea fi utopică într-o lume unde copii sunt aruncaţi fără regrete în tomberoane ca şi nişte pachete goale care nu au nimic de dat sau spus, ca şi când nu ar fi nişte suflete care să merite o şansă!?
Cum aş putea fi utopică într-o ţară unde oamenii preferă să ia şuturi în fund mereu de la cei care ne reprezintă...fără să tragă semnalul de alarmă, fără să ia atitudine...din contră...suntem serviţi cu "rahat" (scuzaţi expresia) pe tăvi de aur, iar noi după ce îl mâncăm mai zicem şi "mulţumesc"!!!
Cum să fiu utopică când românii sunt obişnuiţi mereu să arunce în faţă cuvinte grele şi doar apoi ajung să cugete la ceea ce au zis?s
Cum să fiu utopică când în ţara asta mereu se caută ţapi ispaşitori, iar oamenii sunt hăituiţi de taxe şi impozite fără să aibă drepturi reale pentru a supravieţui!?
Cum să fiu utopică când există atâţia copii abandonaţi care ne cerşesc măcar o privire, iar noi cântam melodii cu "iubiţi şi câinii vagabonţi" şi în ochii lor nici măcar nu ne uităm să le ştergem lacrimile!?
Cum să fiu utopică când sute, mii de bătrani sunt daţi afară din case pentru că nu îşi mai pot plăti cheltuielile după ce majoritatea din ei au muncit o viaţă întreaga pentru o pensie de nimic!?
Cum să fiu utopică când bogaţia şi luxul ne zâmbeşte pe la televizoare, când pentru ei legea nu există, când pentru ei crima este o normalitate, iar ţara moare de molima sărăciei, injustiţiei, a lipsei de cultură şi educaţie ... să nu mai vorbim de cea a nedreptăţii!?
Cum să fiu utopică când dacă vrei să rămâi în ţara asta pentru că o iubeşti şi chiar vrei să faci ceva pentru ea, pentru tine...statul român nu te ajută cu nimic, ba mai mult, iţi râde în faţă şi îţi dă la poveri de nu le poţi duce!?
Cum să fiu utopică când... am citit şi am auzit atâtea persoane care au spus despre Bogdan Iancu că e "hoţ", "tâlhar", etc...că şi ei dacă ar fi fost in locul lui Iovan l-ar fi omorât!?
Cum să fiu utopică când mi-e deja silă de cei care vorbesc de crimă ca şi de ceva normal...ca şi când noi oamenii am fi cu pedeapsa supremă, ca şi când noi am fi cu judecatul sufletelor, ca şi când noi am fi cei care sa hotărâm dacă cineva MERITĂ sau NU MERITĂ să trăiască !!!!
...Eu sunt de-a dreptul mâhnită şi tristă că într-o zi voi avea copii care să trăiască printre astfel de oameni, care uită regulile de bază: nu judeca, nu dori moartea altuia, nu fi rău, nu fura, nu ucide...da...ce vor avea de învăţat copii mei dintr-o astfel de societate???? CE???
Oameni buni înainte de a judeca pe cineva de ce fură...mai bine puneţi-vă în locul a zeci de mii de români care din cauză că îşi văd copii murind de foame sunt nevoiţi să înşele, să mintă, să fure...gândiţi-vă ce aţi face voi dacă copii voştri v-ar spune că nu au mâncare, iar angajatorul v-ar ţine pe posturi de probă cu săptămânile, cu lunile şi nu v-ar plăti, nu v-ar face o carte de muncă sau mai rău...nici nu s-ar osteni cineva să vă dea această şansă măcar.
Acuma imi veţi da replica...că încurajez hoţia...ce patetic ar suna şi îmi vine să şi zâmbesc..., nu o încurajez ci am luciditatea de a vedea cauzele nu efectele.
Câţi oare dintre cei care condamnă ştiu câţi oameni nu au nici măcar şansa unui loc de muncă, ce să mai vorbim de reabilitarea la locul de muncă sau în societate a unui fost condamnat?!
De obicei oamenii judecă, clasează şi uită să dea şanse, dar ştiu să se bucure ca şi copii când spun: "Vezi, am avut dreptate! Ăla iarăşi a juns după gratii!"...cum să nu ajungă când în afara altor persoane de teapa lor ceilalţi nu le dau şanse???
Oamenii au impresia că ei le ştiu pe toate, iar ceilalţi sunt doar.."restul", da..si astfel acest "restul" care poate din diverse motive au facut o greşeală în viaţă nu mai au nici măcar şansa unei reabilitări umane, ce să mai vorbim de altfel de reabilitări? Parcă am fi D-zeu şi îi judecăm şi îi stigmăm pe veci cu neâncredere şi lipsă de respect.
Înainte de a judeca atât de aspru pe alţii eu spun ca fiecare să se gândească ce au făcut pentru ca această societate să fie mai bună? Câţi copii părăsiţi au ajutat, câţi cerşetori au luat acasă măcar o dată sa le dea o ciorbă caldă, de câte ori au cerut o viaţă mai bună, legi sociale pentru cei care oricum nu beneficiază de nimic?
Avem o ţară care deja este bolnavă de sărăcie, de cerşetori, de copii abandonaţi, de bătrâni fără case, de tineri fără şanse, de legi neaplicate obiectiv, de corupţie...oare nici măcar bunul simţ, valorile primordiale din Biblie şi spiritul curat nu ne-a mai rămas?
Oare chiar atât de răi să fim, încât să ne proclamăm popor creştin, dar defapt majoritatea sunt nişte criminali în haine de "pioşi"?

Sunt de părere ca hoţii, tâlharii,infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept, dar sunt total împotriva CRIMEI.
Sunt de acord să ne fie teama şi să fim suspiciosi cu un recidivist, dar nu sunt de acord să nu i se dea şansa unei reabilitari şi să fie tratat tot restul vieţii ca un infractor. Asta ne face la fel de vinovaţi de viitoarele lui acţiuni imorale ca şi pe el !!!
Sunt de acord că se întamplă ca atunci când dă cineva buzna peste noi în casă să încercăm să ne apăram fiinţele dragi, dar nu sunt de acord ca prima chestie care îmi trece prin minte să fie..."îl omor", asta mă transformă într-un criminal care premeditează.
Nu ştiu ce să mai spun...pentru că sunt plină de dezgust şi am obosit să văd atâta răutate în oameni, dar ceea ce i s-a întamplat lui Bogdan este regretabil şi sunt în totalitate de acord cu poziţia surorii sale Mihaela, pe care eu o imbratisez cu mare drag şi respect,îi doresc să aibă în viitor parte de multă fericire şi îî doresc ca D-zeu să îi dea puterea să treacă peste toate acestea şi să poată să îşi plângă fratele în linişte
Acuma oameni buni...dacă Bogdan hoţ, tâlhar, şi ce ştiu eu cum a mai fost numit...eu cred că D-zeu l-a judecat deja şi a hotărât dacă a fost un om bun sau rău, dacă meritat iertat sau nu , dar pentru acest Iovan ... mie personal mi-e milă şi chiar dacă într-un fel îi port pică în sufletul meu, m-am rugat pentru el, m-am rugat să îi dea D+zeu tăria să se uite în sufletul lui şi să ia decizia corectă.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
cassandra, donquijote: incepeti sa fiti rezonabili - de dorinteodor la: 03/04/2006 09:05:25
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
cassandra, stiintele exacte au legi si reguli precise. gindeste independent la urmatorul aspect: folosesti un cuvint notat A. acest cuvint trebuie sa aiba o definitie. definitia lui A contine cuvinte care de asemenea trebuie sa fie definite. ca sa le definesc trebuie sa folosesc de asemenea cuvinte definite. vezi ca am intrat deja intr-o spirala care nu se mai termina. daca nu-ti dai seama de asta o sa discuti discutii.

cum s-a rezolvat problema? solutia gasita pentru prima data in istoria cunoasterii de Euclid a fost sa accepti un numar foarte limitat de termeni cu definitie descriptiva. dup'aia toti ceilalti termeni se definesc numai fata de acest termeni fundamentali. in acest fel toate cuvintele, cu exceptia celor fundamentale, au definitie generata de modelul simbolic facut in acest fel.

din cauza asta nu exista definitie normala pentru punct si pentru linie (euclid) si nici pentru masa, spatiu si timp (newton), de exemplu. acesti termeni doar se descriu, cum putem, intuitiv, imaginativ...

darwinismul nu are aceasta structura si din cauza asta este doar ideologie asa cum am mai aratat. el este util in sistematizare si ca platforma de discutii. nu trebuie niciodata sa uitam ce este darwinismul.

donquijote: statistica este o metoda matematica de predictie atunci cind structura devine excesiv de complicata. teoria gazelor se bazeaza pe statistica deoarece nu putem scrie ecuatiile de miscare a tuturor moleculelor dintr-un gaz (teoretic se poate, evident). statistica, pentru a fi acceptata in stiintele exacte a trebuit sa fie folosita in cadrul modelelor simbolice specifice domeniului. de exemplu, temperatura este asociata cu viteza moleculelor. cind sint extrem de putine molecule nu mai merge statistica dar definitia simbolica a temperaturii continua sa fie valabila.

daca nu folosesti statistica intr-un model simbolic atunci o iei pe aratura. de aici a aparut zicala: sint minciuni, minciuni sfruntate si statistici.

de exemplu, dupa un studiu de 30 de ani pe copii care au ajuns maturi, s-a "constatat" ca cei care se uita prea mult la televizor in copilarie ajung cu comportamente agresive la maturitate. evident ca, neexistind model simbolic, corelatiile de acest tip nu au nici o valoare. poate exista o cauza primara care sa-i faca pe copii sa se uite prea mult la televizor si aceasi cauza sa-i faca agresori la maturitate. statistica deci nu are legatura cu stiinta in lipsa unui model simbolic.

fii linistit, atit euclid cit si newton au dat modele simbolice fundamentale care fac predictii abssolut corecte pe pamint, (in limita preciziei disponibile) si evident ca nu exista predictii incorecte. dorinteodor
#115111 (raspuns la: #115055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
argint viu - de LaPlusJolie la: 17/07/2006 18:12:53
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)

Ma avertizasesi ca ai postat un comentariu pe conferinta mea si îl citisem deja de sambata. A trebuit însa sa reflectez putin asupra subiectului ca sa pot sa vin si cu un raspuns pertinenr.
Cand am provocat aceasta tema de discutie, în ciuda a ceea ce se poate întelege din textul conferintei ca atare, doream cu precadere sa aflu ce statut mai are meseria asta în Romania si aiurea, ce anume cred romanii de aceasta profesie, daca se poate numi asa. In ceea ce ma priveste, directiile viitoarei mele cariere începeau deja sa se trasez. Nu stiu daca, nu vor începe sa se retraseze de acum. Zic asta pentru ca unele raspunsuri imi reînvie ambitii de adolescent.
Cand am dat la facultate, am întampinat dezaprobarea parintilor si a profilor care ziceau ca o atare meserie nu e de mine si m-am bucurat de aprobarea prietenilor si colegilor care spuneau ca sunt „tout à fait” facuta pentru asta. Cine oare ma cunostea mai bine nu as putea sa spun, cand sunt facuta sa scap atat de usor intelegerii banale, gratiei dualitatii specifice Gemenilor.
Cert e ca pana la urma, am avut ceea ce am avut chef. Asa am ajuns la facultate in Timisoara. Imi aduc aminte cu cat entuziasm imi pregateam toate articolele pentru scoala si cu cata mandrie replicam ca eram studenta in jurnalism. Eu, si de altfel, toti ceilalti 80 de colegi ai mei impartaseam aceeasi daruire (in anul urmator, au intrat 120; iar dintre colegii mei, se mai tin de scoala vreo 30-restul fiind imprastiati prin lume, atrasi de preocupari mai mundane).
Sa ne intelegem. Nu critic nici o clipa profesorii de la facultate. Sunt toti, fara exceptie, personalitati de valoare ale vietii media si culturale romanesti. Nu stiu insa cati dintre dansii sunt si (buni) pedagogi.
Ai dreptate, jurnalismul nu se invata o scoala. Sunt gata sa-mi argumenteze asta atatia ingineri sau mai stiu eu ce reprofilati din presa romaneasca. Dar nu cred ca mai suntem in epoca in care jurnalismul se prinde dupa ureche, ca si alternativa la o alta pregatire care nu mai e actuala.
Notiuni de baza de tehnici de scriere de presa, o minima diferentiere intre principalele specii si genuri jurnalistice, dexteritate in manuirea unui aparat foto si a unei camere de filmat sau pricepere in ale on-line-ului, ca inserare de text, audio sau video sunt insa ESENTIALE!
Nu, nimeni nu ma poate invata sa fiu jurnalist, daca nu am skill-urile si determinarea si constructia sufleteasca necesare, dar in conditiile unei economii de piata in continua dezvoltare, a unei perpetue evolutii ale pietei media in Romania si in lume, un viitor jurnalist profesionist nu se va mai forma dupa ureche.
Exista scoli de gen in Romania. La Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj si Sibiu, incercand astfel si o ierarhie. Si stiu cate ceva despre sistemul din fiecare. Poate ca la Bucuresti sau Iasi si nu numai se face o insertie a studentului in miezul problemei inca „de mic”, ca sa vada din timp ce il va astepta daca se incapataneza sa vrea sa stea de paza democratiei cand va fi mare. Nu a fost cazul acolo unde am studiat eu.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa fac ca sa am ocazia sa experimentez toate aceste lucruri. Sa merg la facultate in alte orase, in alte tara, asa ca tine? Poate ca da, dar nu am avut acest fler de la inceput.
As fi vrut sa mi se dea ocazia sa public cate un articol mai des decat in perioada practicii, sa pun mana pe o camera video, sa vad un studio de radio pe dinauntru, sa transpir intr-o agentie de presa sau sa inghet transmitand stirile din fundul Moldovei.
Si as mai fi vrut sa fac asta intr-un cadru organizat, de preferinta, educational, ca doar, de aia e facultate. De ce sa ma multumesc cu sfaturi binevoitoare de genul
„daca vrei ceva cu adevarat, poti sa o faci si pe cont propriu”? Sa se inteleaga: nu vreau nici sa traga cineva de mine sa fac ceva pentru de care nu sunt apta..Vreau doar ca daca eu imi doresc si cred ca vreau sa fiu jurnalist, sa imi demonstreze ca pot sa fiu asta sau nu
Nu stiu a cui e vina, daca e a mea, daca e a scolii, daca e sistemului, daca e a Romaniei.
Dar, pentru ca ai amintit si de asta, a fi ziarist in Romania nu coincide deloc cu ceea ce inseamna sa fii ziarist in Vest, nu vreau nicidecât sa devin unul dintre multele specimene care bantuie peisajul audio-vizual românesc. Nu vreau sa renunt la principii sanatoase doar pentru ca foamea e mare, nici sa devin o paranoica care nu vede in ceilalti decât niste concurenti si niste dusmani. Înca cred ca o profesie, indiferent care ar fi ea, e facuta sa te dezvolte ca individ, tocmai prin contactul uman si activitatea pe care o presupune.
Si mai stii ce, as fi vrut, si imi dau seama ca inca vreau, sa aleg eu pentru mine ceea ce vreau sa fac mai tarziu, nu sa aleaga hazardul. Ca poate sunt într-adevar facuta sa fiu jurnalist, sa lupt pâna în pânzele albe pentru principiile în care cred, sa fiu îndaratnica si naiva si obiectiva. Sa ma folosesc de cuvinte, imagini si sunete îmbinate cu dibacie ca sa transmit publicului toate credintele mele despre viata.
Iata, deci, cateva dintre gândurile mele vizavi de subiect. Mi-ar face o deosebita placere sa mai schimbam idei pe aceasta tema.

============================
I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#133734 (raspuns la: #132923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de celdesubdush la: 06/10/2006 14:16:14
(la: Din pura curiozitate)
1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
de acord. marea dragoste implică "investiţie" sufletească...marile realizări implică muncă, timp, bani...beneficiezi de ele, le "guşti", constientizezi valoarea lor...acestea te fac să te simţi împlinit ca om...marele risc îl reprezintă pierderea lor.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
de acord. orice pierdere, nereuşită trebuie să te facă mai înţelept şi dacă nu mai merge să o "dregi" să ai grijă pe viitor să faci în aşa fel încât să nu se mai întâmple
3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.
de acord. este foarte important să ai respect pentru tine..din punctul meu de vedere respectul pentru sine implică şi respectul pentru cei din jurul tău.totodată, este important să îţi recunoşti atât reuşitele cât şi eşecurile şi să ţi le asumi în consecinţă.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori minunata o lovitura de noroc.
de acord. poţi rata o ocazie şi ulterior să ţi le ofere ceva mai potrivit pentru tine(pici un interviu la o societate şi, ulterior, eşti angajat la altă societate pe un post mai bine plătit şi mai potrivit pentru pregătirea şi nevoile tale).
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
de acord. trebuie să cunoşti care sunt regulile, să ştii foarte bine care sunt consecinţele încălcării lor şi, astfel, în funcţie de împrejurare să le încalci fără să existe consecinţe sau acestea să fie nesemnificative.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
de acord. o mare prietenie se construieşte foarte greu şi nu trebuie ca orice neînţelegere să afecteze prietenia. asta pentru că o mare prietenie implică sentimente, acceptare reciprocă, cunoaşterea calităţilor şi defectelor celuilat. se pot ivi situaţii în care discuţiile apar independent de voinţa celor doi şi este bine ca înlăturarea acestora să fie făcută în echipă.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
de acord. este foarte important să realizezi care sunt greşelile tale, să ştii să iei măsurile potrivite şi să îţi mai poţi repara greşeala/greşelile.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
de acord. este bine ca în fiecare zi să îţi rezervi o perioadă de timp pentru a fi tu cu tine ca să îţi pui ordine în gânduri, să îşi faci "planul de bătaie", să te regăşeşti.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
de acord. o schimbare implică ceva nou în viaţa ta şi, eventual, un compromis. chiar dacă intervine o schimbare nu trebuie să renunţi la scara de valori şi la principiile de viaţă existente.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
de acord. pot exista situaţii în care, deşi eşti de acord cu problema respectivă, nu îţi găşeşti cuvintele sau nu ai curajul să te exprimi..atunci este mai bine să taci şi să încerci să treci la fapte.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
de acord. dacă ai respect pentru tine...pentru alţii...îţi asumi reuşitele/eşecurile...realizezi care sunt greşelile...le corectezi...la schimbări îţi păstrezi scara de valori şi principiile sănătoase...ştii să foloseşti tăcerea ca răspuns..poţi spune că trăieşti o viaţă onorabilă. la bătrâneţe, după pensionare, în momentul la care eşti "ruginit" şi nu mai ai randament te gândeşti cu mândrie şi plăcere la viaţa trăită şi te bucuri de trecut.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
de acord. este necesar să existe o atmonsferă plăcută întrucât casa trebuie să reprezinte pentru tine "oaza" de linişte, locul în care te refugiezi după o zi obositoare de muncă, locul în care trăieşti cu cei apropiaţi ţie.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
de acord. atât în viaţă cât şi in relatia cu cei dragi ţie trebuie să trăieşti pentru viitor...în aceste condiţii nu are rost să "dezgropi morţii/securea războiului".
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
de acord. învaţă-i pe cei din jurul tău lucrurile care te caracterizează şi pe care le stăpâneşti cel mai bine...astfel din generaţie în generaţie s-ar putea să fi dat ca exemplu pozitiv/negativ...aşa poţi atinge nemurirea.
15. Fii gentil cu pamantul.
de acord. respectă natura şi tot ceea ce înseamnă ea.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
de acord. vizitarea unui loc nou te poate îmbogăţi sufleteşte şi spiritual.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
de acord. este intr-adevăr cel mai frumos să ai pentru cel de lângă tine o "rezervă"...să îi păstrezi treaz interesul şi să fi în măsură să îl surprinzi plăcut în fiecare clipă.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
de acord. pot exista succese mai puţin importante decât lucrurile la care trebuie să renunţi (detaşarea cu serviciul într-o altă localitate, cu mai multe avantaje,detaşare ce poate implica pierderea marii iubiri).
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea.
de acord. cred că este mai mult aplicabil femeilor (din dragoste, din respect pentru ele şi pentru bărbatul de lângă ele îi calcă lucrurile, i le spală, îi face mâncărurile preferate, ajungând să se neglijeze pe sine).
====================================
cele mai frumoase clipe urmează să vină...un nou inceput
raspunsuri - de Andre29 la: 04/11/2006 10:17:58
(la: Mister Cafeneaua 2006 - ALEGERILE)
ALEXANDROS la Sat, 28/10/2006 - 09:33
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
La mine acasa, totdeauna are culoarea ciripitului de pasarele.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Elena se cheama ;) si nu i-as da voie dar o invita fiica ei(draga, e mama mea, clar?).

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu mirosul marii

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Prezentul, clipa. Oricat am anticipa, niciodata nu se intampla exact cum vrem.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Am fost cu baietii la o betie. Grav e ca eu nu miroseam a alcool(nu beau) ci a parfum de dama (si nici cu asta nu ma dau... ).

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Daca imi place vocea, incerc sa vand castraveti la gradinar.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Niciodata nu il gasesc liber

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Ce ai fatza asta mai frate?
Esti trist?
Atunci stai sa vezi tristete!
Si-i smulse o coasta...

9. Cum arati in costum de baie?
Daca as fi modest as spune ca nu prea arat prea bine. Dar nu sunt modest.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa tac, impreuna cu cineva cu care am facut-o si intr-o seara senina de vara si intr-o seara viforoasa de iarna.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Nu are rost sa-i caut sensuri

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca fiecare dintre noi avem cu ce sa asemanam un nor

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Femeiea gravida, mirosul florilor ,Bach - Ave Maria, cascada Niagara, Everestul, computerul, dragostea.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Anonimul

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cand cineva mi-a compus o poezie.

BALOO la Mon, 30/10/2006 - 16:15
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Turchiz. Amestec dintre albastrul clipocitului vietii si verdele duduitului miscarii.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
E fiinta omeneasca si ii dau voie pentru ca o indragesc si o apara de mine.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu Pompei

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Ce ma lasa cu gura cascata si ochii cat cepele.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
L-am intrebat pe tata de ce nu stiu cum am ajuns in pat, de ce am gasit un lighean langa pat, de ce nu tot mustul din beci e dulce si i-am spus sa inchida odata geamul ca ma doare capul!

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Ma scuz si incerc un date.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Ca sa-l ia apoi pe-al doilea neglijandu-l pe primul, pe urma sa-l ia pe primul neglijandu-l pe-al doilea, si din nou sa-l ia pe-al doilea neglijandu-l pe primul... Si pentru ca nu are decat doua maini si ar aparea intrebarea : de ce barbatii prefera sanii neglijand restul?

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Wow! Hmmm... OK. In definitiv, de ce nu?

9. Cum arati in costum de baie?
Din avion ca si David Hasselhoff, de aproape se vad diferentele : el purta boxer shorts rosii - eu purtam ludovici roz cu volanase si gauriti in genunchi; colegele lui au fost Pamela Anderson, Carmen Electra, etc. - colegele mele au fost cat pe-aci sa se inece...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa ma gandesc - ce mi-ar place sa am motiv sa port costum de baie!

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Unul singur : A avea sau a nu avea rost!

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca fiecare se uita in jos, ii place ceva si-si preia o forma asemanatoare, asa de joaca, de chi-chi.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Sunt de neinlocuit. Sunt minuni pentru ca nu e clar cum au fost realizate. Maretiile de acum insa, e cunoscut cum s-au realizat si deci nu mai pot fi numite minuni. Deci, nu le-as putea inlocui.
Locul minunilor l-au luat inventiile si descoperirile care au revolutionat lumea.

In afara cadrului definitiei, o minune as numi totusi :
http://www.members.tripod.com/~joseromia/samuel.html

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Baloo

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cand, intr-o librarie, un tanar a strigat la despartire : "Salut barbate", dupa o discutie apriga mai lunga de o ora. Avea vreo 3 ani si nu mai vroia sa plece cu mama acasa de langa barbatul necunoscut.

BLOOM la Tue, 31/10/2006 - 17:09
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea starii mele de spirit sau culoarea sperantei....

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-Bau este 1% din mine si-i dau voie sa faca ce vrea el, numai ca restul de 99% este rege. Restul de subintelege...Altadata Bau-Bau este vecinul, si face ce vrea in casa lui...

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu puloverul meu verde sau rosu....

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Inseamna clipa urmatoare, inseamna viitorul. Neprevazuta inseamna masa urmatoare pe care o iau.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ca mi-am pierdut cheile de la apartament si ca-mi pare rau dupa ele.

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Ma voi scuza politicos, ii voi lauda castravetii si ca as vrea sa- gust, dar pe motiv ca vreau sa cumpar ii viitor o cantitate mai mare...si ne dam intalnire la piata

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Asta e ceva general valabil?? Nu cred. Totusi se concentreaza pe un singur punct erogen....e mai bine pentru un efect profund

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
A spus retoric:Daca femeia e asa de buna, de ce Dumnezeu nu are o femeie??

9. Cum arati in costum de baie?
Arat ca si cum as fi la plaja....tanar si optimist

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa stau la caldura, sa citesc, sa privesc cum se concentreaza un sens in fiecare flacara a focului , dupa care imi revin din reverie si privesc un film in timp ce imi strang iubita in brate, greutatea corpului ei imi ramane in minte.....

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Un sens:cel al siesi insusi.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca sunt prea flexibili???!!

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Nu as distruge ce exista deja, poate as adauga un suflet pereche pentru toti

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
In om de zapada (artificil la figurat) pentru ca ma topesc dupa frumos. Vara sunt conservat, si cu fiecare iarna renasc.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
In adolescenta si de fiecare data cand am un suflu efervescent. Conditia e ca eu sa fiu multumit (suficient, dar nu indeajuns) si ca toti sa fie multumiti.

CELDESUBDUSH la Sat, 28/10/2006 - 15:08
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Depinde foarte mult de locul in care te afli...îl poti asocia cu, culoarea obiectului pe care-l vezi dimineaţa când deschizi ochii.....

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Nu am avut cum să îi dau voie pentru ca nu a existat pentru mine...

3. Cu ce se asorteaza albastrul?
relaxare...linişte....culoarea mea preferată...

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
acel "ceva" de care trebuie să ţii seama...

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
nu au existat poveşti nefericite...am relatat realitatea până la "şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat"....

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
mă scuz şi încerc să cumpăr....

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
cel lacom preferă sânul mai mare, cel tandru pe cel mic ca să îl ocrotească şi să-l dezmierde în sărutări...

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
mai trebuie un gât fără de care nu te poţi mişca...

9. Cum arati in costum de baie?
nu port costum de baie...


10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
dacă nu am de lucru...ascult muzică şi scriu....vezi "Octombrie"...de unde reiese ce a însemnat pentru mine luna octombrie...

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
atât cât trebuie

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
ne ajută imaginaţia....

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
nu le-aş înlocui...aş mai adăuga...

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
sunt un ilustru necunoscut...

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
au fost momente în care m-am simţit erou dar mi s-a reproşat că am dezamăgit prin comportamentul meu aşa că este super ok răspunsul de la întrebarea nr. 14...

CIRTITORU la Mon, 30/10/2006 - 21:40
1. Daca as fi femeie, probabil ca as raspunde ca are culoarea mierii pe care iubitul meu o toarna in cafea ori a laptelui pe care l-am varsat pe servetul de pe coltul mesei, in timp ce priveam cum barbatul iubit isi aranjeaza cravata. Dar sint barbat si atunci am sa spun ca are culoarea cernelii cu care am sa semnez cel mai important contract din viata traita pina acum ori culoarea masinii pe care am sa mi-o cumpar si am sa plec sa cunosc lumea.

2. Bau-bau sint temerile din mintea mea, lumea pe care mi-am creat-o temindu-ma sa nu pierd cele mai dragi lucruri de pe lume. De ce ii dau voie uneori sa ma chinuie? Pentru ca sint om si sint supus greselii.

3. Cu ce se asorteaza albastrul?
Cu ochii mei, care capata reflexe metalice atunci cind viata ma supara.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul?
Neprevazutul? Este acel bau-bau din mintea mea, teama ca as putea pierde lucrurile frumoase si dragi, teama ca m-as putea pierde pe mine in dragostea unei femei.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ca am baut ca un porc. Din copilarie mi-a ramas inca neindeminarea de a spune minciuni. Si inca mai cred ca adevarul este cea mai buna minciuna. Daca-l vezi beat turta, nu poti sa-ti inchipui ca un barbat este treaz, nu?

6. Daca gresesc numarul si dau peste o sera de castraveti englezesti incerc sa ma conving ca nu discut cu gradinarul ori cu gradinareasa. N-as putea sa-i vind castraveti... Apoi, mai vedem noi. Poate vocea nu-mi place, ori poate ma trimite la plimbare cu tupeu de gradinar. Nu stiu ce-as face. Pot sa spun ce-ar urma: as reveni cu un telefon...

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca au de ales...

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Oare unde o fi femeia? Sa vad daca am avut macar acelasi talent...

9. Cum arati in costum de baie? Pai, anatomic vorbind, am doua picoare, doua brate, bust, git, cap si toate alea incluse intr-un atlas semnat de medici. Estetic, deh, ce sa spun... As putea si mai bine daca in loc de job mi-as face program prelungit la sala, daca in loc sa pierd noptile citind tot felul de carti as dormi cu o masca din alea cosmetice pe ochi si daca as putea suporta un chin pentru care le invidiez pe femei: depilarea. In rest, sint barbat.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa beau un vin rosu, sa citesc o carte buna, sa stau la palavre si sa ma gindesc ca orice-ar fi, sint la adapost. Mi-e cald si bine si am ragaz sa-mi vad de gindurile mele.

11. De cate sensuri are nevoie un rost? De atitea cite trebuie pina ajungi la o noima.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? Pentru ca sa poate primi o definitie sau un rol intr-o piesa cu ingeri.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Viata, pe care as incerca sa o retraiesc de fiecare data la o valoare maxima, pe o scala de sapte valori.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
In iobag, pentru ca sint sclavul ambitiilor mele si al iubirii pentru o lume perfecta. In iobag pentru ca sint sclavul muncii si al capriciilor pe care vreau mereu sa mi le satisfac. In iobag, pentru ca sint sclavul meu.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cind m-am nascut, pentru ca am adus fericire femeii care m-a purtat in pintec. Pentru ea am fost unic. Cind mi-am cucerit iubita, pentru ca am vazut in ochii ei ca pot fi iarasi un om unic, si cind mi-am vazut primul nascut, pentru ca am inteles ca pot rupe din univers o farima pe care o por transforma in viata.

CORDONBLEU la Mon, 30/10/2006 - 16:15
1.Ce culoare are sunetul dimineata?
Roz, desigur, caci Aurora cu degetele-i trandafirii…

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
E ea, unica, fiindca-i mainile-i cu degete prelungi intarzie venirea prea crudei dimineti.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu: ochii cerului, arcul curcubeului iesind din mare, aramiul toamnei itit de dupa streasina muntelui, zambetul ei pitit dupa lacrimi.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Idila care nu are aerul de deja vu.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
I s-a facut rau unui amic si l-am dus la spital. E nefericita, fiindca pe urma a murit (dar nu din cauza noptii aleia, din fericire!?).

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Cumpar sera, alint vocea si scuz castravetele, nu de alta, dar e teapan ca un englez sadea.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca nu au patru maini si doua guri, poate. Eu, oricum, nu sunt dintre cei neglijenti.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Cred ca i-am facut prea multe coaste.

9. Cum arati in costum de baie?
Ca sa fac baie, nu imi pun costum. Cand fac dus, uneori, depinde de caz. Cand fac plaja, niciodata...ca nu am rabdare de asta. Deci, sincer, nu am costum de baie, doar daca nu se pune costumul lui Adam. Nu, nu ma cheama Adam. Iar Eva, nici atat.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa numar stropii de ploaie. Mint, desigur. Dragoste imi place sa fac, fireste. Ce fac, de fapt, intr-o seara ploioasa de octombrie? Astept sa vina noaptea.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Doua: plus infinit si minus infinit.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
De ce fiecare femeie seamana cu ceva? Daca te uiti mai atent, si norul si femeia sunt unici si nu seamana cu nimic. Chestie de iluzie optica.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumii, ce anume le-ar lua locul?
O singura minune pentru sapte altele? Echitabil. Femeia.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Sfinxul anonim.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cand m-am razboit cu mine insumi si am invins. Dar, nu stiu nici pana azi cine si ce a castigat.

COSMACPAN la Sat, 28/10/2006 - 22:59

1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea diisperarii. Dar nu ma intrebati care e ca nu va spun. secret.
Care secret? tu nu stii ca secretul nu traieste mai mult de o rasuflare?

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
aau - aau, bau - bau, cau - cau..........u sau.........? una galeata de apa la trei ore - buffalo.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Infinitul a fost cantat, varul a fost turnat........ce-a mai ramas? Marea Neagra.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
aventura de a participa.........la.........lalele.....lalele.....
Cafele?

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Mamicule, da io unde am fost? La sedinta cu parintii, puiule.......

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Nu va suparati? da castraveciori Bulgaresti aveti? In Otet? Si ce daca........

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca nu am doua guri si daca e mai multi se spune " sâ ni pupi pe noi, frumosi ce suntem........."

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Ce sa fac din coasta lui?

9. Cum arati in costum de baie?
Ud, ars de.........soare.....transpirat....plin de nisip.....(pi coate, pi burta si genunchi)

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Daca m-ai intreba ce nu-mi place poate te-ai astepta sa-ti raspund ca nu-mi place sa stau in ploaie si sa astept. Si ai dreptate. Chiar nu-mi place.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Ce rost are daca tot n-are sens? sen si blu (rostu-i de la fereastra, usa sau parchet, ca daca-i de la parchet e click-clack)

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca ei se rostogoleste, se imbulzeste, se lateste, se-ndarjeste, se striveste, la chef chiar se fulgereshte.........

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Altele sapte...........ca daca as avea io puterea...ehe..........cate as mai face io..........timona.........

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
cred ca ati pus prea putine, ca io pe toate le vad cand ma uit in oglinda

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
uite acu' ca m-au taiat transpiratiile ca bisturiul lui Florin Jr, m-au lasat neuronii de la astenie (toamna deh) si pentru ca de fapt imi place.

DONQUIJOTE la Sat, 28/10/2006 - 03:05
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
albastrui ca si led-ul mobilulului care ma trezeste.
incepe bine pe albastru...

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
asta e singura intrebare care nu poate fi asociata cu sexul, asa ca nu stiu ce sa raspund.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
cu majoritatea intrebarilor, din cauza ca mai toate (cu nu prea multa imaginatie) se pot asocia cu sexul dar n-o sa ma fentati. ca si rostul are mai multe variante :)

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
ceva gen sharon stone (si desteapta si buna) pentru care sa merite sa infrunti probleme pe care nu le aveai inainte.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
sfinx....

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
incerc sa vrajesc vocea daca tot s-a ivit ocazia (vezi pct. 4). nu-mi plac castravetii

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
pe asta de unde ati mai scos-o? daca asa pare e doar chestie de tehnica.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
si cu asta ce ma fac? hai sa-i fac un rost. urmarea e cunoscuta...

9. Cum arati in costum de baie?
nu arat ca ce e important nu se vede.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
muzica, tigara, vinul si pc-ul (bridge). deobicei dupa aia vine noaptea.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
de mai multe ca alfel viata ar fi plictisitoare

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
ca sa ne faca sa credem in coincidente si sa avem de ce sa ne minunam de cate ori privim cerul.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
venus din milo

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
cam toti, depinde unde si cand, in afara de iobag si om de zapada ca nu stiu sa privesc lumea din perspectiva lor.
totusi contele de monte cristo acopera mai multe aspecte.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
la modul serios, orcine poate deveni erou, daca e fortat de imprejurari.
in spiritul chestionarului, probabil in conditiile de la pct.4 sau cand imi imaginez ca sunt monte cristo.

INTRUDER la Sat, 28/10/2006 - 22:07
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
culoarea pijamalei mele cu nori, luna si stelutze, a sarutului somnoros si confuz, a cafelei, a fumului de tigara si-a faiantei din baie...

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
bau-bau este un fel de "a wicked man" de pe Ulita Copilariei.
de cand eram mic a vrut sa se-nfiltreze-n fiinta mea plapanda dar, nu i-a dat mama voie...(a venit bau-bau din crang si-alerga prin sat sa fure si sa duca in padure pe copiii care plang...si-a venit la noi, la usa; mama a iesit zicandu-i: du-te-n treaba-ti, not a chance!...n-ai nici tu, nici imparatul bani sa-mi cumpere baiatul...dar daca ai o oferta grasa, poate negociem! ok?...ti-l las si-n rate!"

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
cu camasa mea preferata, cu iarba necosita, cu mine cand pasesc prin oameni, cand stau culcat cu fata la cer, cu artificiile care-mi explodeaza-n maruntaie...e culoarea mea preferata.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
neprevazutul:
inseamna atunci cand vii dintr-o deplasare pe nesteptate si pe ala din dulap il apuca stranutul.
neprevazuta:
cand inviti o gagica la restaurant si la sfarsit constati ca ai uitat sa iei banii de-acasa.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
"unde ai stat pan' la ora asta?" "la o bere cu baietii." "doar la una?" "da, ca prietena ei s-a mutat de-acolo, saptamana trecuta..."

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
in nici un caz nu cumpar!!...s-ar putea sa ma frustreze vreun castravete si-atunci imi strica ziua (si noaptea.)

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
fals. femeile sunt acelea care nu au rabdare sa trecem si la sanul nr. 2.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
D-zeu: "ce zici?...facem una mica?"
Adam: "now you're talking!!! yes! yes! yes! a tiny bit!!...the case is pressing!

9. Cum arati in costum de baie?
tot cu degetul aratator...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
sex pe acoperis

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
de-un sens giratoriu ca s-avem loc pentru o invarteala de 360°.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
pentru c-asa ne place: sa personalizam toate alea...

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
...nu le-as inlocui pentru c-as fi subiectiv si as pune minunile mele in loc...omenirea n-ar putea duce pe umeri, niste minuni ce nu-i apartine si pe care, oricum nu le-ar intelege.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
saltimbanc, pe cafeneaua punct com, cateodata.
sfinx, cand lucrez, cand sunt preocupat.
cateodata Einstein, prietenii stiu de ce.
Casanova, cand ma invadeaza hormonii si mormonii.
iobag, cand sunt in criza de bani.
"Montele de Conte Cristo"...cand ma simt nedreptatit.
anonim, atunci cand vin pe cafenea cu alt nick (sic!)
atat.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
cand m-au tinut "puterile" multe minute si-am auzit in ureche "criminalule, nu mai rezist".
nu ma-ntrebati nimic in plus; la mine secundele sunt minute si minutele sunt ore...:D

LATU la Fri, 27/10/2006 - 21:18
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea muzicii in surdina. Impreuna cu culoarea aburului de cafea amestecat cu cel de fum de tigara si linistea ochilor inchisi, imi aduce pulsul la ritmul rasaritului de soare.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-bau e multi. Si nu le-as da voie daca zilei nu i-ar urma noaptea si fara noapte mi-ar lipsi ceva.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu intregul.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Nesigurantza si curiozitate. Conditia: Sa nu fiu orbit de faruri sau lanterne, ci de aura (sic).

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
"Am fost cu bere la baietii". (Nu, n-am gresit ordinea cuvintelor).

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Vocea nu vreau s-o cumpar, si fara voce gasesc castraveti si la piata.

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Ca sa vada daca "bratzul de tenis" se poate extrapola.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Mai mult nu pot face pentru tine... Sorry!

9. Cum arati in costum de baie?
Nu stiu. Frecventez nudistii.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa raspund la intrebari de o inteligenta uimitoare, in vederea participarii la un concurs pentru masculi frumosi, bataiosi, muschiulosi si cu un IQ cu mult peste medie.
Azi ma pregatesc pentru concurs.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Cel putin doua: Planul A si planul B.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pentru ca orice are corespondent in fantezie.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Alte sapte. Deosebirea ar fi, ca ar fi ale mele.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Om de zapada pentru morcov, saltimbanc pentru zambete, sfinx pentru liniste, tarzan pentru simplitate, einstein pentru a scoate limba, mormon pentru a scapa de celularu asta, casanova pentru a scrie tampenii citite cu evlavie, iobag pentru a baga, contele de monte cristo pentru a-l intalni pe abatele Faria, anonimul pentru a-mi linisti voyeurismul.
Toate astea as vrea sa fiu.
Pentru ca n-ati scris "visator", nu ma regasesc insa cu adevarat si determinant in nici unul din cei enumerati.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Citind cu crescanda uimire cine - si de ce - m-a nominalizat.
Multumesc fiecarei doamne si fiecarei domnisoare in parte pentru nominalizare si daruiesc fiecarei domnisoare si fiecarei doamne cate un bujor virtual rosu.
Cu ai mei doi - reali - la inmanare, vor fi trei.

MARCUSE la Sat, 28/10/2006 - 09:45
1. Scanteiata - cand dorm cu fatza la zid si ma trezesc plin de avant.
Cand nu - caprui alintat si pupacios.

2. Bau-bau e pusca mea din “ce pusca mea !” si pantofii de dama masura patrushpatru. Sau doamna Yeti in capruiul alintat si pupacios de mai sus.

3. Cu pietrele de rau si cerul neclipit de noapte

4. Neprevazutul - cand el e cu un cap mai mare si deja i-am vopsit calul in verde
Neprevazuta – sa ma las luat prin surprindere, legat la ochi si amestecat in toate punctele cardinale dupa cum vrea jucausenia ei.

5. Ca am fost fiindca toti tantalaii ies vineri seara la o bere cu baietii, si eu nu? Pentru ca m-am facut singur tantalau, povestea a fost nefericita doar pentru mine. Ea nu mai putea sa respire de ras.

6. Un castravete englezesc e bun oricand la casa omului, macar pentru conversatie. Deci cumpar. V-ati prins ca vocea nu conteaza! :)

7. Fiindca e suficient sa urci un munte ca sa ti se taie rasuflarea. La al doilea esti deja mort si tot ce iti doresti e sa nu sforai prea tare… ca doar esti un domn uimit de frumusete, ma Gheorghe ma!

8. M-am plictisit, vreau lego!

9. Rapitor dar cam vanat de frig pentru ca n-am slip cu gluga.

10. Sa desfund burlanele si sa dau jos pisicutele plouate din pomi –versiunea pentru doamna marcuse. Versiunea adevarata – sa fumez o tigara de foi si sa-mi incalzesc mainile la foc, sa vad cum iese curcubeul peste plopi.

11. De sensul potrivit mie si ei, sau noua. Hai, zece, cu catel cu tot.

12. Pentru ca fiecare pereche de ochi se innoreaza cumva.

13. Regretul. Ca nicio minune nu trebuie sa dispara.

14. Cred ca Einstein tarzan si mormonul saltibanc ma descriu destul de bine. Ar mai fi si Casanova iobag dar asta e deja Ion si s-a dat.

15. Cand am venit acasa victorios si cu nasul spart iar mama mi-a spus ca sunt eroul lu’ Peste. Si cand o face plopul pere, sa fie el erou in locul meu. Eu sunt un plop obisnuit.

OM la Fri, 27/10/2006 - 21:42
1. Ce culoare are sunetul dimineata? = de corpuscul si unda (cand imi imbaiez corp-ul-cu-unda apei )

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie? = mutulica. Pai cine sunt eu ca sa ma pun in contra naturii....lui alex ? :))

3. Cu ce se asorteaza albastrul ? = cu sunetul cuvantului VISSUDHA

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ? = who cares/Big ... Bang (unde ai fost toata noaptea? )

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii? = am fost la femei :((

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi? = pun "vocea" sa ia un castravete in gura, astfel putand judeca dupa accent calitatea marfii :))

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? = mai fetelor, voi ati facut dragoste cu unul care are strabism? Cum arata? Ei, acum vedeti voi raspunsul !? :)))

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat? = atentie la Jeni :))

9. Cum arati in costum de baie? = (i) ud si ars! (ii) unde sunt eu acum arat ca naiba pt ca costumul meu de baie este ca bikinii rusesti , adica face genunchi. In plus, cand intru in apa...simt ca-mi pun poalele in cap :((

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie? = sa ascult (si nu numai) "Ploaie in luna lui Marte" (are baniciu o voceee) !

11. De cate sensuri are nevoie un rost? = unul, da' bun!

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? = pai altfel cum sa-i intelegi creatia lui Helen Keller?

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul? = stem cells, campul magnetic, pi (3.14), motzoflenderul, efectul de piramida, efecul de sera si minunea ca inca mai traim.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine? = ma regasesc in ceea ce ma..gaseam mai inainte ;))

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou? = cand imi spun altii ;))

PASAGERUL la Wed, 01/11/2006 - 19:42
1.Ce culoare are sunetul dimineata?
-verde daca ma trezeste muezinul
-negru daca ma trezeste pisicul

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Fiecare dorinta noua naste un bau-bau nou.Ii dau voie ca sa nu fie prea monoton.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu orice, altfel Dzeu ne-ar fi facut fundalul de alta culoare

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Neprevazutul-Sarcinile timpite pe care le inventeaza seful meu
Neprevazuta-O sansa sa descopar femeia sublima

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Stiam ca nu-ti place cind merg cu baietii la baut, si ca sa nu-ti fac in ciuda, m-am dus de data asta la femei…

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Presupunind ca vocea e feminine o invit la o intilnire ca sa-i prezint cel mai grozav castravete…
Daca e barbat ii dau telefonul sotiei...

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca le e greu sa dea atentie la 2 lucruri deodata cind neuronii sint concentrati intr-un singur loc...

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Fiul meu ai multe de invatat, dar cel mai important, tine minte:
In anul de gratie 2006 daca ai sa stii de cite sensuri are nevoie un rost, ai sanse mari sa devii Mr Cafenea ca nici Intruder nu stie...

9. Cum arati in costum de baie?
Cere si ti se va da...o poza...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Voua va place sa faceti sex numai intr-o seara ploioasa de octombrie???

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Iar ati primit teme acasa si va folositi de noi sa vi le rezolvam?

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Pt ca avem obiceiul sa cautam intelesuri si tipare acolo unde nu e decit frumuste pura

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Femeia. Cine nu stie de ce, nu merita sa fie ales Mr Cafenea

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Acasa-sfinx
Cind vorbesc cu iubita-Om de Zapada(simt ca ma topeste)
Pe Cafenea-anonimul
La servici-Contele de Monte Cristo, de 16 ani astept sa moara cineva ca sa scap de la inchisoare...
In pat-iobag(a se citi i-o bag)
In vise-Casanova
In cosmaruri-mormon
La sedinte-Einstein
Acum 40 de ani-tarzan
Peste 40 de ani-saltimbanc

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cind am visat ca am cistigat si pt a 2-a oara concursul de Mr. Cafenea, fetele de pe cafenea ma ovationau si atunci am luat cupa si i-am inminat-o lui Intruder ca sa nu mai plinga…

PICKY la Sun, 29/10/2006 - 20:33
Adrian Fuchs :

1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Culoarea sunetului, dimineata, nu poate fi decat o culoare de femeie languroasa. Cu nuantze de zambet si de patima ostoita.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-bau este femeia frigida si-i dau voie pentru ca sunt altruist si sper sa ii daruiesc trairea libidoului si dimensiunea feminina a exploziei.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu geamatul femeii ajunsa la orgasm.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
Neprevazutul : Intilnirea cu "ideea de femeie" acolo unde in mod normal nu ar avea ce sa caute.
Neprevazuta : Gasirea "ideei de femeie" acolo unde in mod normal ar trebui sa se afle.

5 Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
La aceasta intrebare nu pot sa dau decat un raspuns ipotetic, din lipsa de cazuistica. Probabil ca as spune : din cauza ca n-am putut suferi berea toata viata, asta noapte am vrut sa ma indrept si sa intru si eu in rand cu baietii. Fiind o treaba dificila si din cauza ca nu am terminat, trebuie sa merg si maine noapte. Si nu iti fa griji in privinta costurilor. Tocmai am luat un credit consistent, garantat cu casa pe care tanti-ta Ghizi ti-a promis-o dupa ce ea va sucomba. Lucru care se va intampla in urma petrecerii date cu ocazia implinirii de catre ea a varstei de 150 de ani.

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Nu cumpar din cauza de oroare de castraveti proaspeti datorata mirosului acestora. Dar ma interesez de tehnologia lor de cultivare, de know-how, precum si de soiurile cultivate. Asta pentru a nu parea refractar cu o englezoaica sau englezoi care ar putea sa spuna apoi ca romanii sunt prost crescuti si nu stiu sa se comporte in situatii ... legumicole. Si nici nu as vrea sa aduc deservicii Axei "Unt de arahide-castravete englezesc-barabula autohtona"

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca inca nu s-a inventat femeia cu trei sani. Daca se va inventa, atunci barbatii vor neglija doi sani. Pana atunci asta-i singura varianta fiabila pentru a nu trezi suspiciuni. O alta explicatie ar putea fi si aceea ca din cauza stresului de la serviciu, raman setati pe primul san de care se apuca si in timpul suptului mediteaza la lucrarile pe care le au de facut a doua zi la birou. Desigur ar putea intra in discutie si lipsa de imaginatie si delasarea si automultumirea si lenea si posibila adormire in timpul ... Si nu in ultimul rand e posibil si sa fie la mijloc "sindromul mamei absente" sau o forma de incapatanare. Promit sa studiez fenomenu' si sa intreb si pe alti domni.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Doamne, iarta-ma ! Acum ce ma fac ? Daca nu-i creez si femeia, va fi onanist, daca-i creez si femeia, va fi dependent de ea. Ceea ce pana la urma e tot o forma de satisfactie. Adica tot un pacat. Dar de natura divina.

9. Cum arati in costum de baie?
Foarte dificil. Pentru ca am pielea sensibila si aratul in costum de baie ma expune la zgarieturi de la buruieni. Oricum e realizabil fie cu o pereche de boi (!), fie cu tractoru'. Dar e preferabil in tricou pentru bronzatu' cu manecutze (caracteristic unui bun arator) si cu basca.
Varianta B, de raspuns : In costum de baie arat foarte emotionat daca sunt privit cu ochii unei femei care are privirea fixata. Acolo. Daca costumu' de baie e supraelastic, el isi schimba forma prin bombare. Daca e de bumbac ...

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Daca am terminat cu recoltatu' papusoiului, il numar. Daca nu am terminat inca, atunci verific daca vinu' e tot la locu' lui. Daca "octombrie" asta pica primavara, atunci fac sfoara si dupa aia, daca nu raman blocat asa, fac cumva sa opresc ploaia. Daca reusesc si inca nu s-a facut dimineata, ma duc sa ma culc pentru ca si maine e tot o seara de octombrie si s-ar putea sa ploua si iar trebuie sa fac sfoara si apoi ...
Adevarul e ca de regula in serile ploioase de octombrie fac dragoste cu femeia care-si petrece acel octombrie cu mine.

11.De cate sensuri are nevoie un rost ?
Asta-i intrebare incuietoare sau intrebare intrebatoare ?
Pai mai degraba ar trebui sa intrebati : De cate rosturi are nevoie un sens ? La asa o intrebare s-ar putea da un raspuns dezvoltat si elaborat.
Da' voi intrebati, punand o intrebare usoara, de cate sensuri are nevoie un rost. Pai un rost poate avea nevoie de unul sau mai multe sensuri in functie de ceea ce vrea el, rostul, sa realizeze. Rosturile sunt la randul lor de mai multe feluri : rostul simplu, rostul biped, rostul aghiazmatic, rostul de unica folosinta, rostul cu belciug, rostul fara de rost, rostul pe de rost, rostul cu cumpana, rostul de munte, rostul de deal, rostul de campie, luatul la rost, rostul bovin, rostul cu principii, rostul de stepa, rostul fara de prihana, facutul rost, rostul cu maioneza, rostul in suc propriu, rostul cu vasle ... Sper ca am enumerat exhaustiv. Daca am omis ceva e din cauza de tensiune maxima pricinuita de momentu' si locu' in care ma aflu. Asa ca pentru a putea sa raspund la intrebare cu rost si pentru ca raspunsul meu sa aiba sensuri, am nevoie de precizari. Altfel voi considera aceasta intrebare retorica. Si o voi ignora.


12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
Ei aici cred ca e o intrebare capcana. Pai in primul rand ca nu poate fi o intrebare serioasa. Pai voi chiar vreti raspuns la toate intrebarile la care voi nu ati putut raspunde de atata amar de ani ? Si asta asa, gratis ? Plus ca problema e pusa fals. Corect ar fi sa intrebati de ce unul si acelasi nor ii seamana fiecarui privitor cu altceva ?
De fapt fiecare nor seamana cu ceva pentru ca oamenii nu au imaginatie. Daca ar avea nici nu ar realiza ca privesc un nor. Ar vedea direct alceva, care ar putea semana si cu ... un nor.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
a.Primele sapte femei din viata mea.Impreuna cu clipele minunate pe care mi le-au daruit.
b.Balada lui Ciprian Porumbescu.
c.Colega Jeniffer, cea unica, inconfundabila, neobosita si atat de darza in crancena-i lupta cu Zeul.
d.Faptul ca Terra continua sa se invarteasca in ciuda cresterii numarului de imbecili direct proportional cu explozia demografica.
e.Caderea comunismului in Romania.
f.Existentza acestui loc care se cheama "Cafeneaua".
g.Cartea ca obiect, cartea ca prieten, carte ca suprema forma de memorie a prezentului pentru viitor. Cartea pur si simplu.

Ar mai fi o minune dezirabila dar este neverosimil ca se va produce, aceea ca Bygot sa ramana in concediu pana la Apocalipsa. Sau barem inca 1.000 de ani incepand din anul 2.012.

14.Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Om de zapada cu conditia ca EA sa vrea asta. Saltimbanc cu conditia ca asta sa ma amuze pe mine. Sfinx cand sunt privit de un om al stapanirii. Tarzan, joia catre seara. Einstein atunci cand trebuie sa constat relativitatea ambientala. Mormon, oh, da, mormon cat cuprinde.
Casanova cu contitia sa nu se consemneze. Iobag doar in cea de-a opta reincarnare si si atunci doar daca nu se poate altfel. Contele de Monte Cristo numai in situatia in care sa incep sa fiu acest conte de abia de dupa evadarea sa. Anonimul, primesc daca nu se schimba nimic si pot fi la conducerea fundatiei omonime si cu conditia sa nu trebuiasca sa devin simultan si venetian. In restu' situatiilor, neexpuse mai sus, cel mai bine ma regasesc in pielea mea, cea de Adrian Fuchs.

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Aici m-am simtit tentat sa raspund : Atunci cand mi-am luat nevasta-n leasing. Dar nu voi raspunde astfel. Pentru ca pur si simplu nu mi-am luat nevasta-n leasing. Am luat-o cu banu' jos.
Asadar cand m-am simtit erou ? Sunt multe cazurile in care m-am simtit erou. Iata cateva din ele :
~ atunci cand am reusit sa duc doua box-uri de apa minerala pana la etajul trei fara sa fac popasuri pe traseu
~ atunci cand am venit pe lume
~ atunci cand o femeie pe care o iubesc imi intoarce dragostea
~ atunci cand femeia cu care ma trezesc in pat dimineata imi zambeste
~ atunci cand pot sa fiu Eroul Necunoscut.

PROLETARU la Thu, 02/11/2006 - 14:59
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
Plosck! (- Auzi, mai e valabila oferta aia: la doua ceasuri cumparate ne da unul gratis?)

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
Bau-Bau leneveste la mine in carapace si nu-i dau voie, dar nici nu pot sa-l scot pentru ca e montat din fabricatie. Risc sa pierd garantia daca il scot.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
Cu ochii mei, cu spiritul, cu sacrificiul, cu inocenta, cu “Micul Print”, cu tot ce e sublim pe lumea asta.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
O zi obisnuita de munca.

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ei m-au obligat!

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
Cat spuneati ca e tona? Nu-i mai bine sa vin la fata locului sa discutam?

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt?
Pentru ca au un singur neuron care se gandeste la sex.

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
- Am uitat sa ii fac jucaria! … si a facut femeia!

9. Cum arati in costum de baie?
N-ati vrea sa stiti! Shreck era chiar dragalas!

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa-i arat secretarei colectia mea de timbre.

11. De cate sensuri are nevoie un rost?
Doar de sens unic cu circulatie pe doua benzi.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
M-au mai intrebat asta si la testul psihologic dar tot nu seamana cu nimic. De atunci stau aici si-mi primesc zilnic pastila.

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Alte 7 minuni ale lumii pentru simplul fapt ca lumea are o fixatie pe cifra 7.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
Proletar

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
In stadiul de spermatozoid.

REALDO la Fri, 03/11/2006 - 19:19
1. Ce culoare are sunetul dimineaţa?
Clinchetul cafetierei într-o creastă de cocoş. Zbor de buburuză în orizontul unei pânze de pâianjen îngreunate de stropi mari de rouă. Plesnetul florii cu faţa la răsărit. Toate astea la rând, pe rând şi deodată pe-un portativ încă adormit.

2. Cine este bau-bau şi de ce îi dai voie?
Omul Negru cu acte false de coşar; Baba Cloanţa a.k.a. străbunică-mea sărmana, ce mă pupa cu forţa şi trebuia să rabd ca să primesc bomboanele de lapte ascunse mereu parcă în infinitele buzunare ale fustelor ei; Darth Vader; toate rozătoarele şi şoricimea exceptând marca Disney. Uite de-aia.

3. Cu ce se asortează albastrul?
Cu noaptea patului meu. Cu două pupile lăcrimând molcom în fum de ţigară. Cu florile de pe rochiţa fătucăi din liftul de azi dimineaţă. (Mânuţă înfiorată în palma caldă a mamei. Şi florile toate într-un glas: “Nu vreau la grădi, mami. Stai cu mine azi, da?...”)

4. Ce înseamnă pentru tine neprevăzutul / neprevăzuta?
Fiorul bucuriei pe care o poţi găsi ascunsă după fiecare colţ de stradă sau aşteptându-te la semafor. Un apel de pe un număr privat. Drumul mirosind a ceaţă într-o excursie. O eşarfă legată bine peste ochi. În viaţa asta o să fac autostopul.

5. Care e cea mai nefericită poveste pe care ai spus-o acasă după o noapte de beţie cu băieţii?
Mişu s-a îmbătat şî am rămas cu el ca să-l ducem acasă. Prietenii bănuiesc de ce.

6. Presupunând că nimereşti din greşeală la telefon numărul unei sere de castraveţi englezeşti şi vocea îţi place, te scuzi sau încerci să cumperi?
Mă prezint apoi stabilesc o întâlnire pentru o ofertă de preţ detaliată pe sortimente şi discounturi în funcţie de cantitatea comandată. Defect profesional + flirt mascat cu nesimţire. Scuze!

7. De ce bărbaţii preferă un sân, neglijându-l pe celălalt?
Freud: Acest deficit de atenţie este evident o reminiscenţă a vârstei sugarului şî o fantasmă din perioada orală a copilăriei.
Cristofor Columb: Scopul suprem al oricărui descoperitor de noi tărâmuri trebuie să fie întotdeauna acela de a lăsa mereu necartografiat câte un colţisor care să fie explorat mai târziu.
David Beckham: If you want to score, you need to focus.
Traian Băsescu: Daţi-mi sânul şi îl fac public!

8. Ce a spus Dumnezeu după ce l-a creat pe bărbat?
Şi mâine e o zi.

9. Cum arăţi în costum de baie?
Acceptabil pentru un înger costeliv.

10. Ce-ţi place să faci într-o seară ploioasă de octombrie?
O noapte fierbinte de august…Just kidding. Solitar vorbind, îmi place să stau tolănit în pat. Să tai frunze. Câineşte. ( Avem cu toţii o înclinaţie autodistructivă către repaos.)

11. De câte sensuri are nevoie un rost?
Asta e o întrebare cu tâlc? Mă învârt de jumătate de oră în sens giratoriu. Într-o zi voi deprinde rostul acelor de ceasornic.

12. De ce fiecare nor seamănă cu ceva?
Hmm… Tocmai aţi dărâmat definitiv şi irevocabil orice fundament al expresiei “nimic nou sub soare”
Fetele astea! Mereu vor ceva nou. (Uite-aşa găsim similitudinea nebună dintre brânza topită Hochland şi norul celui de-al nouălea cer în care te duce brânza topită Philadelphia. Să mă trimită cineva la culcare…)

13. Dacă ai avea puterea să înlocuieşti cele şapte minuni ale lumii, ce anume le-ar lua locul?
7 lumi ale minunilor.

14. Om de zăpadă, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – în care te regăseşti cel mai bine?
Mă topesc după circ, deşi am eu o teorie, totul e relativ. Cincizeci de neveste de-aş avea, tot m-aş drăgosti din liană în liană cu Babele şî tot umil conte al servitorilor necunoscuţi aş ninge. Na! It’s in all of us.

15. Când şî în ce condiţii te-ai simţit erou?
Well… Totul a început într-a şaptea când am furat o plasă întreagă de cireşe din grădina evreului Vizer. Destinaţia: Irina dintr-a noua. Scop: pupăciune. Rezultat: roşit, ruşinat, fericit, l’ombelico del mondo, rânjit cu gura până la urechi, umflat în pene. Explicaţie: elan puberal organic.
Mai târziu, bineînţeles, Rambo, Van Damme, Sandokan, Super-Bat-man, Bruce (Lee şi Willis) etc. Azi, nu reuşesc să-mi aleg super-eroul model: oscilez fatalmente între Miss Univers care a zis că ea vrea să-i ocrotească pe toţi copiii din Africa (iar ei au zis că vor să-i “ocrotească” diadema) şi Bruce Willis care reuşeşte invariabil să-şi salveze toţi colegii de platou şi de filmări în toate filmele. What’s wrong with these people???

REMBRANDT la Sat, 28/10/2006 - 01:21
1. Ce culoare are sunetul dimineata?
sunetul dimineata are culoare de şuşu.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie?
nu tre` sa-i dau eu voie, si-o ia singura ;)

3. Cu ce se asorteaza albastrul ?
cu antidepresivele.

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ?
black date (i se mai spune si "blind date", atata timp cat nu e pusa-n practica :))))

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
DESCUIE USA!!!!

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi?
e prost formulata intrebarea asta

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? (mama, ce tari is in statistici fetele-astea!)
nu stiu, probabil ca sa dea impresia ca sunt fideli :))
insa eu cel putin ii tratez cu egala consideratie pe amandoi :))))

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
asta si-o cauta cu lumanarea. bine...

9. Cum arati in costum de baie?
ca nimeni altul.

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
sa iau rufele de pe sarma......

11. De cate sensuri are nevoie un rost? (pariez ca p-asta a pus-o Cri cri)
doua, cu 6 benzi.

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva?
de plictiseala...

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
asta e varianta subtila de la "esti insurat?" ?

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
categoric, iobag (suna cel mai bine)

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
ah, de-ai sti...

SCARLETE la Tue, 31/10/2006 - 20:14
1 alba; mai rar curcubeu

2 alter ego; din altruism

3 nu se

4 succes

5 "pai sa vezi, aaah, baui cu baietii…"

6 da

7 nu stiu, n-am incercat; preferabil, una santa

8 hait, am gresit-o bine!

9 de obicei brusc

10 , si-apoi somn

11 doi

12 n-are-ncotro

13 cele sase minuni ale lumii

14 pizza.ro

15 cind m-am imbatat cu apa rece, o data demult

VANIA la Thu, 02/11/2006 - 17:31
1. parca s-ar juca Mozart allegro con fuoco pe clapele mele interioare si matinale (seara sunt cu cateva octave mai jos)

2. "nu rhaspund dehcat in fata Mahrii Adunahri Nationale si a Chlasei Muncitoahre"

3. cu abisurile mele. proprietate personala. intre lagar concentrationar si campii elizee

4. gura de canal, piuneze, usi culisante la momentul nepotrivit, imprudentul procedeu de autocoafat la 220V / oameni care au tupeul nesabuit sa zambeasca necunoscutilor prin metrouri, gari, parcuri, cinematografe; ultimul SMS primit in care e vorba de scortisoara si pepene rosu, frisca si mamaliguta cu branza; nebunii aia doi din gradina botanica - ea in bratele lui citea Zero si Infinitul, el - Piatra filozofala; tanarul care il juca mai de mult pe Iona, care a venit cu o panza alba, patratoasa, a intins-o pe scena, s-a pus turceste pe ea si a declarat : "asta e pestele meu" ...

5. "animalul ala de M. a vrut sa intre in cusca (minuscula) a cainelui (absent, slava Cerului!) bombanind IO AICEA DORM! si eu m-am decis sa-l ajut, ca doar suntem prieteni"

6. nu! eu am un principiu : niciodata sa nu intri in vorba cu castravetii!

7. nu poti face salata de vinete fara sa spargi ouale sau placerea detaliului

8. "vaaai de mama ta..."

9. ask the dust...

10. na! ca acu' trebe sa imi arat si sensibilitaturile : 1) ori mototolit in patura, citind (era clar ca citind:)), si in camera, o muzica antimeteorologica - de la Lhasa la Vangelis, de la Vivaldi (Iarna) pana la Keith Jarrett; 2) ori mumificat intr-un palton gros, dansand vals si batand step (in za seim taim) pe frunze galbene si in baltoace

11. doar cel interzis, unic

12. histrionisme de cumulusi si altostratusi (sunt si ei oameni?!..)

13. in locul statuii lui Zeus din Olimpia : o esarfa neagra. in locul piramidelor : un castel de nisip. in locul gradinilor suspendate : multa floarea-soarelui zambareata. in locul templului Dianei : o suvita de par ondulat. in locul farului din Alexandria : o lumanare aprinsa. in locul Mausoleului din Halicarnassus: o rugaciune. in locul colosului din Rodos : o piatra de pe raul in care mi-am scaldat copilaria.

14. saltimbanc de zapada

15. ultima oara, cand i-am spus celui mai inteligent incult cat de minunat e sa citesti. ulterior si-a luat Jurnalul in farame al lui Ionescu si a devorat "Rosul ucigas" al lui Brouwers





CDGBI
monte_oro - de alex andra la: 28/03/2008 17:29:52 Modificat la: 28/03/2008 17:32:27
(la: Poezia secolului 21...sau nu?...)
Si, la urma urmei, cum, naibii, trebuie sa arate "poezia secolului 21"?...
Asa cum arata. Altfel decat acum un secol, doua, trei. Pentru ca nimic nu ramane incremenit, nici limbajul poetic, nici conceptiile poetice, nici gustul iubitorului de poezie. Schimbarile, uneori aproape insensibile, cu treceri line de la o era poetica la alta, alteori cu serioase cutremure sau revolutii sau cum vrei sa le zici, din alea care incearca sa rastoarne totul, sa darame tot ce-a fost inainte si sa porneasca de la zero. Ceea ce este o mare iluzie. Oricum ai da-o, poezia, si literatura in general, se misca intre traditie si inovatie, neputandu-se sustrage total trecutului, dar schimbandu-l pe ici pe colo, prin punctele mai mult sau mai putin esentiale. Ne place sau nu, poezia se situeaza intre doi poli, cel al identitatii si cel al alteritatii, miza jocului fiind apropierea de unul sau de celalalt, fara ca vreunul sa fie atins, pentru ca prin atingere, iesim din sfera poeticului, fie prin copie, fie prin ceva ce nu mai produce sens si deci ce nu mai comunica. Ori poezia e comunicare. De un tip special, drept e, dar asta-i deja o alta tema.
Rezumand, poezia de astazi nu mai seamana cu cea de ieri decat prin trasaturile general valabile, care o fac recognoscibila ca gen: forma ritmica, fior liric, sonoritati sugestive (si nu e vorba neaparat de rima, ci de diferite tipuri de armonii imitative),"ezitarea intre sunet si sens"( Paul Valéry), o anume exacerbare a eului etc. Mai saraca in figuri decat poezia secolului al XIX-lea ( cu romanticii se ajunge la o adevarata lipsa de masura in folosirea figurilor de stil), mai "ascetica" deci, adesea literala (ceea ce n-o face mai facil decodabila), eliptica (de aici ermetismul ei), mai toleranta cu asa zisele cuvinte nepoetice ( cuvantul "poetic" este o alta iluzie care ar merita o discutie amanuntita).
De aceea cititorul de astazi nu mai rezoneaza cu poezia romantica, pe care o gaseste desueta prin sentimentalismul excesiv, prin limbajul prea incarcat, prin redundanta obositoare. Si nu ma refer la Eminescu, ci la toti marii romantici europeni. Ii apreciem, le recunoastem valoarea. Pusi in contextul epocii lor sunt geniali. Astazi nu mai corespund in general gustului cititorului instruit. (Abia astept sa sari de sapte metri:))))))))))) )
Daca nu te-ai plictisit de moarte ( de ceilalti "cetitori" ai nostri nu mai vorbesc), pot continua indefinitely :))) Da acuma tre sa-mi trag sufletu, ca am scris dintr-o suflare si nu mai am aer:))))))))))
#296891 (raspuns la: #296873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 27/09/2008 19:30:13
(la: Ultimul Interviu)
http://www.jurnalul.ro/articole/134359/-in-memoriam--salve-pentru-general


Plouă de câteva zile. Plouă zi şi noapte de când ŞTEFAN IORDACHE nu mai este. Oamenii la ţară spun că îi pare rău celui care a plecat.

Nu-mi găsesc locul şi nu prea sunt în stare să fac mare lucru. Mi se învîrtesc în cap, ca într-un carusel, flash-uri din spectacole, ochii lui, mîinile lui de neimaginat de frumoase, zâmbetul cald, când îl dorea aşa. Nu ne-am văzut foarte des, dar fiecare întâlnire era plină de respect. Dacă nu îi plăcea ceva sau cineva, punea distanţă de gheaţă. Dar şi dacă îi plăcea...fidelitatea lui faţă de prieteni a fost o chestiune de onoare. O valoare pe care a cultivat-o până la capăt. Şi pe care a ocrotit-o cu sfinţenie. Aşa cum făcea cu tot tărâmul de vis de la Gruiu. Locul pe care l-a adorat, locul care l-a apărat, care l-a încărcat cu putere, cu energie, cu înţelepciune şi îngăduinţă. Spunea, râzând, "sunt un băiat de cartier!”. Rar se poate vorbi, însă, despre atâta nobleţe, despre poezia rafinată a mâinilor, a corpului, despre tandreţea ochilor, despre o inteligenţă profundă. Vorbea în imagini. Parcă desena cu cuvintele. Ştefan Iordache a fost un tip fascinant. A avut ceva unic, har divin, ceva care exercita seducţie. În orice fel de spectacol, în orice fel de rol. A avut mister. A fost, până la sfârşit, discret, discret, discret. A avut o expresivitate uluitoare pe registre neînchipuit de variate. A avut o filosofie de scenă, remarcabilă, şi o filosofie existenţială impecabilă. A avut un aer princiar. Felul în care mergea, în care privea, în care îşi exprima acordul sau dezacordul, aroganţa sau tandreţea. I-a plăcut viaţa. A iubit-o şi a cinstit-o ca pe un dar. A trăit-o. A iubit, a suferit. A cântat ca un prinţ alb, ca un rus singur, rătăcit pe întinsul Siberiei.

Am stat, cu toţii, în anii optzeci, la cozile interminabile de la Teatrul Mic, care se întindeau până sus, pe Calea Victoriei. Am stat ca să-l vedem în "Maestrul şi Margareta”, ireal, ca un clovn şi ca un Crist, ca un diavol şi ca un înger, în "Să îmbrăcăm pe cei goi”, "Cerul înstelat deasupra noastră”, în "Richard al-III-lea”. Cuplul fantastic cu Valeria Seciu. Sau cu Carmen Galin. Cătălina Buzoianu şi Silviu Purcărete. Doi regizori care l-au simţit şi care l-au provocat. Care l-au iubit nespus. Mi-a spus că aceste roluri îl devorau. Că slăbea până la trei kilograme la fiecare reprezentaţie. Mi-a spus că juca cu Salvarea la poarta teatrului.

E aproape dimineaţă. Nu am închis ochii. Nu pot să plâng. Toată noaptea am recitit interviurile pe care i le-a dat Ludmilei Patlanjoglu pentru cartea "Regele scamator” de la Nemira. Priveghiul meu. Plouă cumplit, cerul se luminează de fulgere spectaculoase, iar pământul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveştilor lui Ştefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieţii, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înţelesuri simple, de uitături hître, de hohote de râs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atâta vanitate.

Cândva în 1992, am coborât cu paşi siguri pe peronul gării din Craiova. Vizita la mătuşa mea a fost un ritual pe care l-am continuat şi după ce ea nu a mai fost. Cineva m-a prins de mână. Silviu Purcărete. Foarte emoţionat. Curând am înţeles de ce. Lângă noi a sosit Ştefan Iordache. A doua zi începeau repetiţiile pentru "Titus Andronicus”, la Teatrul Naţional din Craiova. Stânjeneala, din alte pricini pentru fiecare, s-a spulberat când am auzit la megafoane, strident, "m-a făcut mama oltean”. Am râs ca nebunii, iar râsul acela mi s-a părut că se aude pe toată planeta. M-au invitat, cu o generozitate care mă paralizează şi acum, în această noapte a amintirilor, la prima lectură. Nici nu ştiu dacă am auzit, dacă am văzut sau dacă am înţeles ceva acolo, în sala studio. Era atâta emoţie şi parcă toată lumea simţea miza acelui spectacol formidabil.

#345640 (raspuns la: #342420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sisto soria, citeste, te rog! - de Intruder la: 26/10/2008 08:31:13
(la: singuratate)
iti scriu pe confa ta raspunsul meu la mesajul privat, ca sa fiu sigur ca-l citesti!

s-o luam incet, de la origini...
am redat pe cafeneaua.com, 3 subiecte "Plesu" pan-acum: "Feluri de-a vorbi - cu Andrei Plesu", "Despre scris - cu Andrei Plesu" si "Cultura de internet - cu Andrei Plesu"...bun.
la fiecare text PUS IN GHILIMELE, am precizat foarte clar, SURSA de unde am copiat aceste texte: dilemaveche.ro si am zis acolo TEXT REDAT INTEGRAL DIN...
plus ca in fiecare titlu, apare precizarea "cu Andrei Plesu", nu cu Intruder sau Stan Papusa!
de ce spun asta? pentru ca nu-nteleg DE CE mi-ai trimis un mesaj privat din care n-am priceput mare lucru - fiind nevoit, deci...sa deduc.
nu-mi place sa redau continutul mesajelor private insa fac o exceptie si pun un fragment.
printre altele, spui:
faptul ca navighezi pe inetrnet nu anseamna ca esti o personalitate si te poti tutui sau trage an deget cu AndreiPlesu,Eugen Sinion,Augustin Buzura etc... ma mira ansa faptul ca autori de valoare nu a-si securizeaza operele astfel ancat sa-si protejeze drepturile de autor (sublinierea imi apartine)

daca vrei sa-mi zici pe sleau "Intruder, ai furat de pe net", zi-o curat-luminat...si lamurim AICI...nu pe mesaje private.
domnule/ doamna sau domnisoara, uite care-i treaba: faptul ca navighez pe internet, ca redau un text al cuiva - specificand foarte clar sursa - nu-nseamna ca ma trag "an deget" cu acel cineva...ci doar intentia de-a discuta cu userii pe marginea celor scrise de acel cineva! ca fapt divers, mentionez ca imi place de Plesu - cum le zice si cum gandeste...dar asta-i alta treaba! de nu ma-nsel, nimeni nu-i zeu pe pamant si fiecare avem dreptul sa ne placa sau sa nu ne placa ceva, cineva...si avem dreptul s-o si spunem, nu?
iar dumneata...faptul ca navighezi pe "inetrnet" nu "anseamna" ca neaparat ai ceva de spus!
in alta ordine de idei, in limba romana nu exista cuvinte care-ncep si se termina cu â ci numai si numai cu î.
ce vreau sa spun? pai... NU "ân", NU "âmpreuna", NU "ântr-o/ântr-un", NU "ânseamna-a ânsemna", NU "âncât", NU "a urâ" - ci: "în", "împreuna", "într-o/într-un", "înseamnă-a însemna", "încât", "a urî (de la ură). notiunile astea nu le-am invatat pe net, sau la facultate...le stiu din scoala generala.
ca fapt divers, cumpara Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (editia II-a) sau descarca-l de pe net in format PDF/Adobe Acrobat!
personal, mi se pare un tupeu nemaipomenit sa-mi atragi atentia c-as face smecherii...cand dumneata nici macar nu scrii corect niste notiuni elementare! ok, mai sarim o virgula, mai gresim la tastare...hai, sa zicem ca poate esti surdo-mut si nu te intereseaza gramatica...dar daca tot te apuci de scris, scrie cat de cat corect cand imi atragi atentia!
cam atat.

Acelasi lucru... în alte cuvinte - de Areal la: 08/12/2008 10:29:27
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu cretă albă: "Vă rog, ajutaţi-mă, sunt orb!". Un ziarist trecu prin zonă şi văzu foarte puţini bani în pălăria orbului. Fără să ceară încuviinţarea, luă plăcuţa de lemn, o întoarse, pe dos, scrisese altceva, o puse din nou la picioarele orbului şi plecă.
Spre seară, jurnalistul respectiv se întoarse pe acelaşi drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerşea. Acum, pălăria lui era plină de bani. Şi monede, şi bacnote. Cu simţurile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul recunoscu paşii ziaristului. Îl întrebă dacă el cel care i-a rescris mesajul de pe plăcuţă şi, dacă da, ce anume scrisese. Ziaristul răspunse:
- Nu am scris nimic din ce ar putea fi în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că am exprimat totul în alte cuvinte. Şi plecă liniştit mai departe.
Orbul a aflat foarte târziu ce scrisese ziaristul pe plăcuţa de lemn. Mesajul era următorul: "Şi astăzi e primăvară în Paris, şi eu tot nu o pot vedea..."
MORALA
De multe ori, când lucrurile nu ne mai reuşesc aşa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia.
#370677 (raspuns la: #370271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... cat despre Adrian Paunescu .... - de insemn la: 06/05/2009 20:32:56 Modificat la: 06/05/2009 20:39:06
(la: Te salut, generatie in blugi)
Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba de poezia lui Paunescu. E foarte adevarat ca a avut si poezii care lasa de dorit dar oare nu toti scriitorii au si cate o creatie de acest gen ? Ei bine cat despre arhicunoscuta " Povestea Povestilor" .... e adevarat ca-i amuzanta din anumite puncte de vedere (cred ca stim cu totii la ce ma refer :D) dar oare puteti gasi acolo si o semnificatie a acestei "povesti" ?
DA. Si A. Paunescu a avut nu una ci mai multe poezii care lasa de dorit dar oare pentru acest lucru trebuie sa uitam si de celelalte creatii a lui care au intr-adevar o valoare poetica ?

PS : NU SUNT FAN ADRIAN PAUNESCU ... dar ii respect poezia . (daca cineva crede ca acest post nu isi are rostul va rog sa imi spuneti si il sterg in intregime ;););))

Acesta este un exemplu pentru care chiar imi doresc sa uit anumite poezii mai putin reusite ale lui :



Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării.


admin - de goeteri la: 25/08/2010 18:52:10 Modificat la: 25/08/2010 18:58:28
(la: Psihoza clonelor)
Voi rămâne înmărmurit să treacă mesajul meu, adică al unui nimeni, în ”lumea” zeilor, pe care am găsit-o aici.
Când am văzut prima oară ”cafenea”, aveam în nări arome din alte timpuri, un loc de tihnă, unde să sorbi licoarea, măcar asta amărâtă,virtuală, să stai la o ”tacla”, cu tipi, sau tipe de bun simț, ”bine îmbrăcați în cuvinte, niște ”caligrafi” de marcă, un pic amețiți, tocmai atât cât îi stă omului bine, de drogheria secolului, pipând poezii cu sentimente fine și muzicalitate, așa un pic mai de modă veche, sau invers, de moda cu totul nouă, a mesajului puternic al mileniului trei, așa cum se aude pe toate meleagurile culturii poetice de astăzi, unde metafora gratuită, eclectică uneori, a fost înlocuită de versul ritmat, unde poezia întreagă prin solia sa devine metaforă a unei societăți care strigă să nu se degradeze. Așa se scrie acum pe meridianele culturii adevărate, cu ritm și rimă care să retrezească la plăcere o generație ce se caută și e tot mai nemulțumită.
La intrare însă am găsit o bodegă cu veche clientelă, care ca niște zilieri beau pe caiet, împrumutându-și laude reciproce de la o lucrare la alta pe care o mai prind, preaslăvindu-se cu licori ieftine, luate la cinzeacă de 3-4 linii, râzând sau plângând unul altuia pe umeri, scuipând și îmbrâncind pe orice nou venit, fără să-l cunoască, doar că vorbește un alt limbaj, modest, fără înflorituri ”a la rennaissance” , că se ”îmbracă” altfel și care mai are și pretenția că nu e din hamala.
Îi trag scaunul și-l pocnesc așa cu câte-un dos, doar, doar, zice ceva și s-a făcut, că asta așteptau. Sar cu toții beți de propriile ifose și stâlcesc cuvinte în toate felurile, pretinzând, dacă dai replică, cum că asta face parte din umilința imbecilității ce trebuie asumată, un fel de training.
Nu contează ce zici, totul se răstălmăcește, trebuie să fie numai ca ei, dacă nu ești un paria social, o nulitate, ți se scriu mesaje de neînțeles, pentru că nu te duce capul și insistă așa până ieși afară, să pice din nou în vechile metehne ale unei cafele borșite de zațul refiert între ei.
Ei știu cum că ești un laș nenorocit, un agramat, un hoț de bunuri și spirit care oricum nu-l ai, nu exiști !!!
Deci ești condamnat apriori de orice încercare, care indiferent cum o faci nu are nicio valoare, iar tu ești sortit din start...inepției.
Deci... este o ciudățenie a noii Românii, cea nevăzută, plină de pseudonime fără biografii,fără imagini, care permite orice blasfemie, o lume unde dialogul este bătaia de joc, unde nu ai voie să te produci cu ceea ce ai și vrei să faci mai bun, unde ești biciuit de niște căruțași, în ultima țară europeană unde mori în accidente cu căruțe, dar unde se dă cu Jeep-ul peste cel ce vrea să se scoale, pentru că ai geamuri și ochelari fumurii din maternități arse cu copii uitați de supraveghetor, dar unde ușa se închide cu CARDUL !!!!!.
EU vreau altă țară, așa, cu poezia mea, cu mesajele mele, fără metafore încâlcite care crează o filozofie de 2 parale, țara unde vin des și unde vreau să fac cunoscut trăirile mele, s-o perfecționez în minimele limite ale unei scrieri de școală cu bastonașe, punctulețe, liniuțe și virgulețe, cratimele și diacriticele de altă dată, și să pot sta civilizat de vorbă la o cafea, acolo unde sunt primit ca atare, că altfel cafenele se pot construi.
Numai că rămâne gustul amar al unei
cafenele cu sirop de pelin.

Nicio pretenție pentru publicat sau răspuns, important este că am spus ce aveam a zice și oricum m-am oprit aici ... să fie timp de deglutiție !...




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...