vara tarzie

:))) "...,reuma prezice starea vremii, etc..."

da ce, numai toamna devii meteo-ambulant? :))))) dureri de shale, genunchi, cap si alte parti anatomice poti avea si primavara, doamne feri' pa toata lumea!!!!
mai tarziu ziceam, deocamdata e o vara tarzie, da' cu fiecare octombrie toamna-i mai aproape.
felicitari pentru cei 24 de ani,eu am 25 si nu ma laud :))))))))

rolia

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1

şi DA, o o minune care merită recitită.

Si DA, nu ma intrabati de ce, că nu spun nimic.




Autobiografie de fiu risipitor
(Intruder)




nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

Am plecat de ceva ani din Romania. Merg cam o data pe an in Romania, de-abia astept dar de fiecare data sunt dezamagit. Romania nu e in nici un caz acasa pentru mine. Dar desi mi-am facut buni amici aici, o seara de vara la motoare cu prietenii e inegalabila.

Cand ma gandesc la Roamnia , imi aduc aminte de ce am fost , de bucuria noastra a copiilor alergand prin case parasite la inserare, de adolescenta in care mi-am regasit sufletul prin biblioteci, de muntii aia ai nostri care-ti prind sufletul odata de-i privesti si care nu-ti m-ai dau drumul niciodata. La prieteniile pe care le-am facut , sincere si adevarate. La strazile satucurilor noastre cu tei batrani in fata porti cu miros de fan cosit viu si crud in noptiile tarzi de vara.
Am venuit in tara dupa cativa ani. Mi se umpluse sufletul de bucurie muream sa ma vad in afara aeroportului sa ajung la ai mei care ma asteptau acolo in fata. La doi pasi o doamna ma intrreaba de unde vin in timp ce vede clar de unde fiindca imi tine hartiile in mana si daca am ceva de declarat. II raspund ca nu am nimic si fiindca nu prea vreau sa spun de unde am venit ca sa nu creada ca ma dau maret si rotund balmajesc un fel de mmmm....orado. "Draga tipa ea la mine numai fiindca vi din America nu inseamna ca trebuie sa te ti asa." Si eu care asteptam macar un zambet sau un buna ziua si care ma simt acum amarit si vai de capul meu ca la straini in lioc de ca acasa, ma fac mic dupa valiza si inghit o lacrima dupa care incep sa-mi tarasc fundul catre iesire. Apoi totul e gri pentru o vreme si vreau inapoi unde nimeni nu tipa la mine fiindca nu vreau sa ma dau mare .
Deci sunt acasa , si dupa o vreme incep insfarsit sa inteleg ce e cu blestemul asta al dorului . De acum inainte oriunde am sa fiu nu am sa-mi m-ai gasesc linistea , o invat acum. Acasa bucuria dureaza cateva saptamini apoi mi se face dor de "casa" ailalta . Vreau inapoi si gata , gasesc o multime de lucruri de care sa-mi fie dor si orice as face nu-mi m-ai trece.
aproape o luna m-ai tarziu zacind in patul meu din mm...orado ma apuca asa un dor si un planset cu nu am m-ai experimentat de mult , cred ca de ultima data cand am cazut din roaba de spaima cainelui la 10 ani. Si plang fiindca acum mi-e dor de Romania de adevarata acasa simt eu acum si mi se sfasie inima si nu m-ai pot de dor si adorm in lacrimi si ma trezesc iarasi si m-ai plang o vreme.

Sunt (nu de multa vreme) amator de jazz, dar trebuie sa spun ca il prefer live, in mediul sau specific, in cafeneaua de jazz.
Iar cand ascult jazz inregistrat, imi place cand aud pe fundal sunetul tacamurilor la mese, sau vocea pianistului fredonandu-si improvizatia. Chick Corea avea obiceiul asta, si ajuta sa te cufunzi in atmosfera tarzie, obosita si exuberanta a clubului.
Vara cand mai eram pe la Bucuresti, ma duceam joi seara la un club privat (uit numele) unde Johnny Raducanu canta pana la epuizare pana la 4 dimineata cu Teo Enache si diversi.
Dupa ce am vazut-o pe Liane Carroll prin cluburi de cateva ori (Londonezii stiu despre cine vorbesc), am cumparat un CD. La fel si cu Pattitucci (fostul bassist al lui Corea.) Amandoi m-au "dezamagit" in inregistrari. Scos din contextul asta (exuberant, de joc si de sarbatoare intre prieteni) jazz-ul ma lasa mult mai indiferent. Pentru ca (prin definitie?) nu spune si nici nu vrea sa spuna nimic, devine o forma artistica poate putin cam rece.

Altfel, e o scoala a simturilor de neinlocuit (decat poate, ca sa zgandar putin sensibilitatile, de un concerto de Bach...)

nu-i nici un amator pt mers in RO vara asta?
daca voi organizati ceva prin muntii apuseni, la cules zmeura, mai ca viu si eu, cu toate ca n-am mai fost in RO din 1971.. da' la zmeura prin munti.. mai ceva ca ursul.. deja ca-i simt mirosul de aici... :))

Concurs foto cu tema "Vara 2004 ... clipe"!

AiudOnline.ro organizeaza un concurs foto.

Sunt invitati sa participe persoane din intreaga lume, cu imagini din vacanta de vara, concediul 2004.

Vor fi premiatie cele mai interesante fotografii.

Tehnica de realizare: foto.

Dimensiunile lucrarilor:
- minim 800x600 pixels, in format JPG

Fotografiile se pot trimite completand formularul de inscriere de la adresa www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

*. se pot trimite mai multe lucrari, maxim 5 din partea unei persoane. Fiecare fotografie trebuie sa aiba si o scurta descriere.

Ultima data de trimitere a lucrarilor este 20 septembrie 2004.

Fotografiile vor intra in patrimoniul AiudOnline.ro si vor fi postate pe pagina AiudOnline.

Dupa terminarea concursului, in functie de lucrarile adunate se vor alege castigatori care vor primii cate o placheta si o diploma AiudOnline, oferite de

(pentru a putea primii placheta si diploma in cazul in care fotografia ta este castigatoare este important sa completezi in formularul de inscriere o adresa postala corecta. Datele tale de contact sunt confidentiale si nu vor fi publicate de AiudOnline)

detalii si inscrieri la:
http://www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

nu mi se pare normal k uni sa sara cu gura fara sa aibe habar de moda!culori prea tzipatoare?!who cares...din contra:sunt foarte sexi si se potrivesc cu orice..roz,bleu,portocaliu,verde,galben si tot asa...acestea sunt culori care se poarta..sa luam un ex:se poarte bulinele..cum ar fi o fusta crem,pala..cu buline fatza de o fusta roz cu buline?nu`i asa k pana la urma tot culorile vii se poarta?si daca ma gandesc bine.hainele prezinta personalitatea si starea de spirit a celui care o poarta..nu e mai frumos sa stii k toata lumea incearca sa fie vesela,sa scape de monotonie?!inca ceva...balerini!sunt super trendy si se potrivesc atat la fusta cat si la pantaloni(in special jeans)nu`i asa k e mai bine decat inainte cand se purta alb-negru,cercei lungi si mai stiu eu ce...sau mai rau..cand se purta denimul...eu zic k e super tare moda din vara asta si se simte prin ea astenia de vara si vacanta!intr`adevar,nu poarta doamnele peste 40de ani asa ceva...dar eu zic k in special adolestentele sunt intotdeauna la moda si aceste haine li se potrivesc de minune!cam asta e tot..dar pana la urma,fiecare se imbraca cum vrea si cu ce vrea..ciao!

A trecut vara si odata cu ea si hormonii mei. Holocaustul spermatozoid mi-a lasat vaga senzatie ca:
1 sunt frigid
2 nu sunt frigid ci doar nestimulat

Asta da problema.

o vara prelungita pe Coasta de Azur...ploua si e frig peste tot, aici e cald si frumos.. :))

pentru cei care vor sa faca o mica plimbare virtuala pe Coasta de Azur, la Nice si Monaco (Monté Carlo), am pus cateva poze...
profitati bine! :))

http://groups.msn.com/photosdevoyage/nicenissa.msnw

http://groups.msn.com/photosdevoyage/lacornichedenicemonaco.msnw?albumlist=2

Una la mana, var rog frumos, nu imi veniti cu exemple ale justitiei americanesti. Aceeasi justitie a condamnat pentru incest infantil un baietel de 5 ani pentru ca i-a dat chilotii jos sora-sii de doi ani ca s-o duca la olita. In State inca mai exista pedeapsa cu moartea, incusuv petnru minori, asa in cat dati-mi va rog exemple de justitii mai putin barbare.

Doi la mana, cazul pe care il aminiti este un exemplu prost, fiindca este vorba despre o parodie, adica se subintelege ca faptele prezentate sunt inventate.
Daca Hustler ar fi pretins ca faptele sunt reale, si n-ar fi putut aduce dovezi, atunci in mod normal o justitie corecta va constata prejudiciul moral adus persoanei pastorului, si Hustler ar fi condamnat petnru calomnie.

___________________________________________________
I'm 100% Windows-free. And I fell fine.

E trista ploaia toamnei tarzii de afara care te absoarbe si pe tine. Ai redat veridic si cu iscusinta realitatea melancolica, apasatoare a plictisului exasperant dintr-o zi nesuferita de ploaie rece, persistenta. Aici imi place felul cum ai reusit sa o faci. Scrisa destul de bine, poezia de fata e reusita si-mi place.

Până în vara asta, despre proiectul Rosia Montană nu stiam decât din cele prezentate în presă. Am avut însă ocazia să trec pe acolo si să văd lucrurile la fata locului. Mergând de la Alba Iulia pe drumul spre Câmpeni, pe valea Ampoiului, străbati o regiune foarte putin atinsă de lumea modernă, dar cu atât mai frumoasă si mai firească. Treci la un moment dat prin Abrud şi Zlatna, unde poti vedea resturile uzinei de prelucrare a minereurilor aurifere si haldele de steril pe care a început deja să crească vegetatie si, la 5 km de Câmpeni, capitala motilor, se face un drum lateral spre localitatea Rosia Montană.
Chiar la intrarea pe acest drum (asfaltat, poti merge cu masina personală), de-a curmezisul, este agătat un baner pe care scrie (aproximativ): "Multumim pentru grija pe care ne-o purtati, dar noi, rosienii stim să ne clădim singuri viitorul". Mergînd încă câtiva kilometri prin satul ale cărui case apartin deja, în majoritate Regiei de exploatare minieră (numele este aproximativ, nu l-am retinut), ajungi la sediul acestei exploatări. Aici, ai ocazia să vizitezi muzeul mineritului si galeriile romane, vechi de 2000 de ani, de exploatare a aurului (nu pentru mult timp de-acum încolo, dacă proiectul se va realiza, pentru că exploatarea se va extinde si aici). În prezent, societatea încă românescă a renuntat la exploatarea în mină si a trecut la exploatarea în carieră, mai eficientă, se pare, economic. Problema este însă cu finantarea. De aceea ar fi nevoie să vină această firmă australiano-canadiană, care să investească si să rentabilizeze afacerea.
Problema ar fi că exploatrea în carieră (care are loc si acum) implică o decopertare masivă a solului si o dislocare imensă de rocă, ce este apoi prelucrată pentru a se extrage aurul (1 gram, din câteva zeci de tone de rocă). Ceea ce rămâne (de fapt, marea majoritate a materialului excavat) reprezintă sterilul. Tehnologiile moderne fac ecologic posibilă o astfel de activitate, prin refacerea peisajului, reîmpăduriri, etc., dar asta costă.
În orice caz, părerea că din această activitate ar rezulta produse toxice este falsă. În primul rând, cei care cred acest lucru, să meargă acolo si să vadă cum crec copacii pe haldele de steril. Pe de altă parte, nu se lucrează cu cianuri, acest proces final având loc la Baia Mare, unde materialul este transportat pentru prelucrare.
Problema din punct de vedere ecologic este numai aceea a afectării reliefului prin masivele excavări, dar acest lucru se poate corecta.
Compania a cumpărat deja foarte multe case, cei care le-au avut având două optiuni: sa ia banii si să plece unde-or sti, sau să capete o casă nouă, la cheie, într-o altă locatie, pusă la dispozitie de primărie.
Oamenii de acolo au fost în majoritate de acord si si-au vândut casele aflate pe o viitoere eventuală exploatare.
Pe de altă parte, ei sustin că această activitate este benefică din punct de vedere social, pentru că altfel n-ar mai avea din ce trăi.
Eu nu mi-am format încă o opinie definitivă, dar oricum, cred că concluzia negativă pentru proiect, formulată de Academia Română, a fost trasă dintr-un birou si nimeni nu s-a dus la fata locului.
Cred însă cu tărie că este necesar să se asculte si să se analizeze opiniile tuturor celor implicati, dar nu si cele ale băgătorilor de seamă si a celor care nu au nici în clin, nici în mânecă cu problema.
Si asta cât mai repede, că altfel zona va fi afectată de alti factori si în primul rând de sărăcie.
Un ultim aspect: să nu vă asteptati ca venind de la Alba Iulia la Câmpeni, cale de peste 100 km, să găsiti măcar un popas unde să cumpărati o Coca-Cola. Asta o puteti face în schimb de la Câmpeni spre Oradea, zona aceasta fiind într-adevăr destul de bine amenajată turistic, mai ales pentru turismul rural.

Vara asta voi merge neaparat in Romania pentru prima oara dupa mai mult de 24 de ani. Asa am discutat cu nevasta.
De fapt vreau sa fac o tura in Germania la o nepoata a mea, apoi sa inchiriem o masina si sa plecam pe traseul Viena--->Budapesta. Vreau sa stau la Viena o noapte apoi la Budapesta trei nopti si apoi sa intram in Romania pe la Oradea. Vreau sa vad Sibiul, Brasovul si Bucurestiul.

Totusi sa stiti insa ca am inceput sa am emotii...negative. Nu stiu daca o sa-mi placa ce voi vedea si n-as vrea sa ma indispun. Sunt sigur ca rudele vor astepta cadouri si asta e penibil pentru mine pentruca dela ei niciodata n-am primit nimic. Dece sa le dau acum eu? Daca nu le dau ma vor barfi pe la spate. Daca le dau cate un pix o sa zica: "Ie-te domle, American zgarcit!" Asa ca mai bine nimic.

Si mai e ceva care ma va supara mult: vor incepe in mod sigur sa critice America si pe Presedinte. Vor zice ca Saddam e mai bun decat Bush si alte absurditati de felul asta. De asta sunt sigur. Asta ma va indispune categoric. Eu nu vreau sa fiu avocatul Americii in fata unor rude lipsite de eticheta si inteligenta.
Si atunci am hotarat sa schimb traseul: ce-ar fi daca as devia traseul dela Budapesta la Belgrad si apoi la Atena? Nu e mai bine? Nu ma va supara nimeni. Nu voi da cadouri la nimeni. Voi sta la hotele si n-am nici o obligatie fata de nimeni. Apoi vin "acasa" in America unde am casa mea si rostul meu.
Vreau sa vad mai intai cum va fi dupa alegerea lui Basescu ca presedinte. Sa vad daca face ceva bun cu coruptia asa cum se lauda. Poate ca in felul acesta ma voi duce vreodata pe traseul meu original. Dar nu garantez nici asta. Ce-mi trebuie mie dureri de cap?
Asa ca maine ma duc si imi cumpar un pliant turistic Fodor cu Eastern Europe. Ce ziceti, e bun planul meu?

Anon

Sunt singura in noaptea tarzie,
Singura intr-un pustiu inghetat.
Caut... si caut... in nestire
Ce caut?
Ma caut pe mine,
Dar nu reusesc sa dibui pe intuneric
Decat o vaga umbra
A propriului meu fizic.
Ce caut?
Ma caut pe mine
Si reusesc intr-un sfarsit
Sa ma gasesc pe mine,
In mine insami
SINGURA

Iubesti cu adevarat atunci cand:

chipul persoanei iubite il porti in gand,adormi si te trezesti dimineata cu straluciri in priviri.

doresti din intreaga ta fiinta sa-i oferi toate florile din lume, cu speranta de a zarii cum infloreste pe fata ei un zambet.

nu lasi niciodata persoana iubita singura la nevoie.

Cand iubesti cate oare nu suntem gata a infaptuii?

Iubirea, ea trebuie cautata si traita de fiecare dintre noi ca semeni.

Teama ca nu vom gasi iubirea sau teama ca o vom pierde,trebuie eliminata din gandirea noastra.

Iubirea o intalnim pretutindeni, in toate cele care ne inconjoara.

Iubirea o regasim:

intr-o raza de soare ce-ne lumineaza chipul.

intr-o roua a zorilor primaverii timpurii.

intr-o picatura a ploilor de vara.

intr-o frunza ruginie a toamnei tarzii.

intr-un fulg de zapada ce pluteste alene catre chipul tau.

Iubirea este viata, acel ceva care ne face cu adevarat unici.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

unde-i vara? unde-i vremea de mers la lac? pfffffftttt

A fost luna plina aseara.
Vine pe neanuntate, precum fluturele pe umar, vara. Mereu ma surprinde, habar nu am de fazele lunii, cand si cum ar trebui sa fie, cand e crai nou (si oare unde e craiul vechi)…insa cand e luna plina stiu.
Asa, deodata, stiu ca e luna plina. Si ma pregatesc pentru o noapte lunga, caci luna plina ma incita la nopti albe mai mult ca orice cafea tarzie sau amintire nelinistita.

Si aseara, norii fugarindu-se dezveleau o luna ireal de aproape si de mare, lucind metalic si transformandu-mi iatacul inntr-o translucida corabie a piratilor, plutind nelegiuit pe mari demult uitate.

Augusta luna plina, subtila si de veacuri seducatoare de cugete cuminti, ma facea sa ma mir ca nu ma transformasem inca in lup tanar si sur, sa urlu la ea cu dor.

Eu am inainte o vara intreaga de inactivitate... asa ca astept invitatii :)

Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit