comentarii

vasile romanciuc balaurul care n-a ajuns in poveste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
rodica "problema mea" - de (anonim) la: 28/08/2004 21:06:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Sunt aici in Toronto de 5 luni, imi place exceptand clima cand e umiditate asta e ne invatam si cu ea omul cat traieste tot invata si incearca sa se adapteze unde crede ca i-ar fi mai bine. Dupa multe consultatii la doctorii din romania stres,spaga si altele baiatul meu in varsta de 3 ani si sase luni i s-a dat diagnosticul Nieman Pick(tezaurismoza), dupa o biopsie la ficat facuta la Bucuresti la un doctor, care nu discuta cu tine pana nu vede plicul si asa cu apropouri ca nu ar fi de-ajuns , nu contest profesionalismul doctorilor din rom "sistemul"
Orice sfat orice informatie referitor la boala copilului meu si ce ar fi de facut apreciez foarte mult. Va multumesc
ptr. Muresh - de SB_one la: 29/08/2004 22:56:44
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Au fost intotdeauna si sunt inca si astazi teribili specialistii,
fata de cei ce indraznesc sa emita ipoteze,care zdruncine valoarea operelor lor.

Ce sentiment de crutare poate avea un invatat fata de cel care emite o ipoteza care, daca s-ar adeveri,ar insemna aruncarea la cos a tot ce a scris el pe baza unei ipoteze contrarii?

Era cu atit mai usor specialistilor istorici sa reduca la neant valoarea operei lui N. Densusianu, cu cat ipoteza lui, care aducea o clatinare credintei obstesti ca noi suntem urmasii Romei, aparea tuturor ca un act de impietate, o mica orare a valorii titlului de noblete.

...N-a pierit nici o limba a Dacilor, pentru ca ei n-au avut o alta limba proprie, care sa fie inlocuita prin limba Romanilor si n-au avut
o astfel de limba pentru simplul motiv ca Dacii vorbeau latineste.

Limba Dacilor n-a pierit.

Ea a devenit in Italia intai limba Romanilor care era o forma literara a limbii Daciei, iar mai tirziu limba italiana; aceeasi limba a Dacilor, dusa in Franta a ajuns intai limba Galilor, iar cu timpul limba franceza; in Spania ea a devenit intai limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniola,

iar aici a devenit cu vremea limba noastra romineasca.

I. Al. Bratescu-Voinesti (1942)



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20617 (raspuns la: #16579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
23 august - de rodastrid la: 30/08/2004 15:54:46
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Ce s-ar fi intamplat daca n-ar fi existat 23 August?
-rusii n-ar fi ocupat Romania si in consecinta comunistii n-ar mai fi ajuns la putere?
-am fi recuperat Basarabia si Bucovina de Nord,ni le-ar fi facut cadou rusii drept premiu pt principialitatea cu care am rezistat alaturi de germani?
-Ardealul de Nord ar mai fi revenit Romaniei,in urma semnarii tratatului de pace de la Paris?
-daca este unanim acceptat ca Antonescu a fost criminal de razboi(si nu vad cum se pot justifica pogromul de la Iasi,deportarea evreilor si executiile de la Odesa),nu s-ar fi ajuns oricum la condamnarea lui,chiar in conditiile in care ar fi semnat armistitiul cu rusii(a nu se uita ca nu acceptau dacat capitulare neconditionata)?
N-ar trebui judecat acest act prin prisma pragmatismului sau si nu sub imperiul unor patimi de conjunctura ?
#20647 (raspuns la: #20475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2 cetatseni - de AlexM la: 30/08/2004 23:59:40
(la: Dubla cetatenie)
aici bateam cu "taram juridic nesigur". Nemtii ti-au dat-o , dar dupa ce ai luat cetatsenia germana ai facut cerere sa o reprimesti pe cea româneascã. Dupa ce ai primit pe cea româneasca ai ajuns in punctul in care legislatia germana arata bila negra. De aratat o arata, dar din cate stiu nu exista nici un mod de a-ti retrage cetatsenia germana pe motiv ca ai reprimiti-o pe cea româna. Spus scurt, a reprimi o cetatsenie sau a primi o alta cetatsenie nu este un motiv sa ti se retraga cetatsenia germana. Parca asa stiam io:-))

Cu stima,

AlexM
#20659 (raspuns la: #20462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Memoria Istoriei - de SB_one la: 31/08/2004 20:55:38
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)

Tarile agresoare din Europa

-caderea imperiului tzarist al tuturor Rusiilor aflate dincolo de fruntariile adevaratei Europe, nu a insemnat diaparitia sa ptr. totdeauna. Revolutzia care se baza pe principiile filozofului mozaic Karl Marx, reelaborate si cpmpletate ptr. aplicarea lor in practica, dupa faza de inceput a lichidarii singeroase a conducatorilor precedenti, a trecut la o noua organizare, cu concentrare de putere, foarte asemanatoare cu cea tzarista, dar cu nume schimbat, acela de comunism sovietic.

- reorganizarea si fortza crescinda a germaniei, ramasa fara posibilitatzi de afirmare, fie in Europa, fie incolonii, strinsa in chingi de aliati dupa tratatul de la Versailles, fara drept de inarmare, aduce la putere, in ianuarie 1933, pe noul lider, Adolf Hitler, care curind va institui o forma dictatoriala absoluta. identificind gresit ca problema capitala ptr. renasterea Germaniei inlaturarea comunitatzilor evreiesti, bine stabilite in Germania si legate nu numai financiar, economic, ci si prin cultuira lor, dezlantzuie o mare campanie antisemita. Aceasta polotica se extinde si in alte tzari, paralel cu reorganizarea germanilor de origine, care ridica creasta in Cehoslovacia, Jugoslavia, Ungaria, Romania. Ca "marca germana orientala", Austria a fost anexata Reichului german.

-In raport cu totul disproportzionat cu numarul lor, Cazarii din Romania ocupau pozitzii dominante in toate domeniile. economie, finantze, comertz, industrie- exercitind totodata un subtil si permanent control al opiniei publice. Influentza lor politica se exercita toate nivelele oficiale si oculte, dar mai ales la Palatul Regal, unde tronau siderurgistul Max Auschnitt si cincubina neincoronata, Elena Wolf- Lupescu
......................................................................................

Pe acest fundal, cele doua mari fortze politice si militare aparute la orizontul pacific al Europei nu au intirziat sa intre mai intai in acord, iar apoi in conflict iremediabil. Rusia sovietica evolua sub comanda celui mai dur dictator, Stalin, Germani nazista devenise cea mai mare putere militara din lume, sub conducerea lui Hitler. La aceste doua superputeri se alaturasera Japonia si Italia, pentru a nu lipsi de la noua masa verde a pacii.

La initziativa Italiei, se alatura cu mare convingere Ungariaimperialista a amiralului Miclos Horty, care, in entuziasmul sau si al intregului popor, imbratziseaza in intregime nazismul, de care a ramas legat pina in ultimele ceasuri, si prin aceasta, aplica programul de exterminare hitlerist, ducind la moarte intreaga populatzie mosaica de pe propriul teritoriu, ca si de pe teritoriul Transilvaniei ocupata prin diktatul de la Viena. In aceasta postura a ajuns in contradictie flagranta cu insasi structura maghiarismului. De acea, masurile lui Horty au constituit o mare tradare fatza de o populatzie strins inrudita si un dispretz de neintzeles fatza de atasamentul Evreilor, care preferau limba maghiara chiar si in Transilövania romaneasca, unde la recensaminte se declarau maghiari.

Practic, cel deal doilea razboi mondial s-a declansat la 1 Sept.1939, odata cu dubla invazie a trupelor sovietice si naziste in teritoriul Poloniei. In baza tratatului de garantzie a teritoriului , acordata de Frantza si Anglia, peste citeva zile, acestea declara razboi Germaniei , nu si Rusiei, cu care se vor asocia apoi , ducind la o aliantza absurda, prin care principalele tzari europene au sustzinut si intarit comunismul in Europa. Distrugerea nazismului antisemit a devenit principal obiectiv al conflagratziei mondiale, uitindu-se marele pericpol al sovietizarii Europei.

Centrul European de cercetari istorice Venetia-1986

...va urma...







SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20726 (raspuns la: #20668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stindardul dacic a fost preluat de armata romana - de dracones la: 31/08/2004 22:13:12
(la: Afla despre Trecut!!!)
Dupa cucerirea romana a Daciei, dacii si-au pastrat fiinta nationala.
Alae de daci au fost integrate in armata romana.
Unele din ele au ajuns in Anglia.
Cohors I Aelia Dacorum a luptat în S-E Britaniei în 143 en.
Acest regiment s-a stabilit aici primind pamant pentru faptele lor de arme.
In continuare il descoperim pe Arthur regele angliei in evul mediu
ridicand un dragon de tip dacic in onoarea tatalui sau Uther Pendragon cu ocazia mortii sale.
Constantin cel Mare a intrat triumfal in Roma cu armata sa cu draconesi.
Nu credeti uitati-va pe arcul sau de triumf.
Aceste lucruri au aparut inclusiv pe Discovery.
#20730 (raspuns la: #16818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crisa si papagalul care fluiera - de AlexM la: 31/08/2004 23:08:32
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
al meu nu fluiera dar boloboroseste. Nu stiu ce viseaza el ca zice acolo dar are cate o faza unde ai senzatia ca se umfla vinul in tocitoare si face niste zgomote imposibil de reprodus decat ca o "bolboroseala".
A propos iepurii.. cand am ajuns pe aici si i-am vazut cum erau prin orash peste tot, mi-am zis ca de murit de foame nu o sa mor. E drept, sint mai mici decat iepurii nostrii , nu au prea multa carne pe ei, dar ar fi suficient unu la 2 zile:-)
Ganduri de emigrant & lebedele la austrieci?:-))))))

AlexM
#20737 (raspuns la: #20291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o neintelegere - de Muresh la: 01/09/2004 13:46:26
(la: Asa a vrut Dumnezeu...)
Domnul meu . E o neintelegere aici .Nu-mi pasa ca amintesti de holocaust . De obicei , noi evreii , sintem acuzati ca una doua aducem subiectul acesta in discutie , dar daca dumneata o faci si nu eu , nu vad nici o problema . Eu am incercat numai sa-ti raspund la acuzatia dumitale ca nu as gandi global . Daca aminteam de Holocaust , m-as fi referit la un caz particular . Dar in postarea mea #20689 nu am amintit Holocaustul pt. ca am vrut sa dovedesc ca "gandesc global" , dupa expresia dumitale . Ma mira , insa , ca pana intr-atat imi exagerezi sensibilitatea incat sa te temi ca ai "putea atrage reactii necontrolate pe forum " . Fii sigur ca astfel de reactii nu vor veni din partea mea si dealtfel cred ca nu vor veni din partea nimanui , draga Mario .
Sper ca am facut ordine in chestia asta si putem acum sa continuam in liniste .Sper tot asa ca nu ma vei acuza de blastfemie .
Exista o vorba care spune ca daca Dumnezeu n-ar fi existat am fi trebuit sa-l inventam . Intelesul meu asupra acestei spuse paradoxale este ca credinta este o necesitate . Agnostici ca mine au o probleme . Suntam orfani , nu avem pe cineva care sa ne apere la nevoie . Si atunci care ar fi problema . Hai sa trec in "tabara " credinciosilor si sa ma bucur de obalduirea Dumnezeiasca . Chestia e ca daca eu l-as fi inventat pe Dumnezeu el ar fi fost mai altfel . Te rog sa ma scuzi , no ofence intended , dar Dumnezeu asa cum este el conceput de religiile mozaica si crestina , nu-mi place . De aceea sunt un agnostic . De ce nu-mi place ?. Din multe motive . Citez din prima mea postare :

"Dumnezeu ii da omului libera alegere . Insemneaza ca un criminal nu va fi oprit sa ucida un om drept si religios . Orfanii vor spune ca asa a vrut Dumnezeu ?. Ucigasul va fi pedepsit de Dumnezeu si , poate si de justitia oamenilor , dar orfanii , orfani vor ramane ".

Chestia asta cu libera alegere ma supara . Nu din cauza ideii ci din cauza consecintelor . Unui raufacator potential nu-i dai libera alegere .S-ar fi putut altfel ?. S-ar fi putut oare concepe ca ar fi putut exista un mecanism (in sens de metoda , proces) care sa opreasca mana care coboara cutitul asupra victimei (ca in scena sacrificiului lui Itzhac ) ?. O asemenea interventie directa in viata de toate zilele e posibila , e practica ?. Probabil ca nu . Doar nu suntem niste marionete . Atunci care ar fi solutia ?. Extirparea raului din om . Suntem creati dupa asemanarea Domnului . Domnul e bun , asa ar fi trebuit sa fim si noi .Asa or fi fost Adam si Eva . Aproape asa . Daca ar fi fost perfecti nu ar fi mancat din fructul oprit .Adica chiar de la inceput Dumnezeu l-a creat pe om inoculandu-i in mintea si sufletului un conflict de neimpacat : o minte ca aceea care o avem si noi . Suntem curiosi si dornici de a cunoaste . Pe de alta parte i s-a interzis cunoasterea .Sunt legi nepractice care creaza vinovati potentiali . Exact acesta a fost cazul si aici . Un fiasco stiut de la inceput . Urmarea :alungarea din rai . Si de ce i s-a interzis cunoasterea lui Adam ?
.Geneza 3:22 :
Iata ca omul a ajuns ca unu din Noi (ce insemneaza "Noi" ? . Erau mai multi creatori ?. Elohim e intradevar PLURAL (?) , nn) .Sa-l impiedicam ca nu cumva ...sa ia din pomul vietii ...si sa traiasca in veci ".
Adica , dintr-odata , omul a devenit dusmanul lui Dumnezeu .
Nu e deajuns ca "Lucifer s-a revoltat impotriva lui G-d si a atras rebeliunea ingerilor ce i s-au alaturat" , cum spui dumneata , acum e un pericol ca si omul sa pericliteze cerurile .
Si iata cum Adam si Eva au fost alungati din Edenul acela cu toti copaceii aia miraculosi a caror fructe dadeau omului puteri care il faceau periculos pt. insusi Creatorul sau Creatorii . Si avand o viata grea , omul nu au mai avut timp si putere sa fie un pericol pt. Creator/ii .Mai mult de atat . Li s-a cerut sa spuie "multumesc , sarut mana stapine/stapini ".

Si mai spui dumneata :
"Studiaza Biblia pentru a intelege relatia de cauzalitate, cum a fost creat omul, ce s-a intamplat mai apoi etc."

Cu accent pe "etc.". Adica , "mai necredinciosule , studiaza Biblia si mai apoi vom vorbi . In momentul asta nu-ti pot spune mai mult " .

Ti-am pus "vorbele in gura ?" , sau chiar asa trebuie sa inteleg scrisoarea dumitale ?.

In concluzie , pana la o alta veste raman agnostic si citirea Bibliei nu ma apropie de religie , dimpotriva .
Multumesc pt. atentie .

Shalom ,
M.




#20768 (raspuns la: #20761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Amintiri ... cu scoici - de mya la: 02/09/2004 12:06:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
- nenea Ismail (da' poate imi joaca feste memoria...oricum avea un nume turcesc sadea) la care stateam in gazda in centrul Constantei, intr-o casa mica cu curte mare in care mancam sub vita de vie;
- covrigii cu susan si kefirul de vis;
- pestisorii mici si sarati prajiti in pesmet care se vindeau la cornet;
- cafeaua la nisip (pe care o beau ai mei...foarte tacticosi);
- arsurile de la soare si iaurtul trantit pe spinarea carne vie :-(;
- pendula "lu' tanti Xenia", a doua gazda la care ne mai duceam, tot in Constanta. Asteptam mereu sa iasa cucul si cand facea gat ii dadeam in cap...copii...ce vreti...;
- apa marii din care NU voiam sa ies sub nici o forma,apoi baile noaptea la nudul gol;
- meduzele scarboase;
- castelele de nisip si desenele facute pe nisipul ud;
- inghetata la pachet, care se manca in cofetarie (cu stafide si nuca...buuun de tooot!);
- parcul de vacanta si cursele cu masinute din care nu mai voiam sa ies;
- vata de zahar care mi se lipea de fata;
- lupta cu tantarii seara, inainte de culcare;
- lupta cu fratele meu zilnic pe plaja - cu pistoalele cu apa;
- halatul de plaja cu gluga si imprimeu cu ursuleti (primit din Germania, de la pachet);
- spectacolele de revista (Teatrul de Vara sau asa ceva...) la care mergeam cu ai mei si cu fratele meu;
- nisipul fin pe care-l gaseam in haine cand despachetam valiza ajunsa din nou acasa;
- scoicile albe si colorate din care imi faceam coliere gaurindu-le cu acul irosit in foc (spre disperarea mamei!);
- apoi vacantele de adolescenta din Costinesti (fara detalii ;-) )
si multe, multe altele...

Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
Mai bine mai Tirziu decit niciodata (anonimului) - de LMC la: 02/09/2004 19:27:50
(la: Amintiri din Copilarie)
Eu nu am vazut intrebarea ta decit numai acuma recent, mai mult de o luna dupa ce ai postat. Am ajuns in America in 1985 si am emigrat impreuna cu parintii si familia legal, binenteles dupa foarte multi ani de asteptare pentru aprobarea de la statul Roman. De fapt in comparatie cu altii am asteptat mai putin, 5 sau 6 ani, nu mai tin minte exact. Americanii ne-au aprobat foarte repede. Acuma e invers.
#20881 (raspuns la: #18518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lemecico - de Belle la: 02/09/2004 20:31:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
mi-ai lasat gura apa desi sunt FULL de cat am mancat la lunch (nu-ti spun ce si cat ca mi-e rusine)

oricum, imi place cum le faci tu si mi-ai dat idee buna cu microwave-ul (ca stii de cuptorul meu) si e bine ca se poate improviza in n-shpe feluri. evident ca e musai sa aiba usturoi, nu numai ca si noua ne place foarte mult, dar sunt cateva chestii care fara usturoi n-au nici un gust (cum e si carnea de pui de exemplu).

eu le fac mai simplu ca tine... le tai rondele si le inmoi cateva secunde in lapte dupa care le pun la cuptor vreo juma de ora (cu microwave-ul n-am incercat) intorcandu-le de pe-o parte pe alta. dupa care fac sosul de rosii cu mirodenii (ce-mi trece prin cap) si pun vinetele cu sosul intr-un vas de cuptor (avand grija sa intercalez cate-un rand de vinete cu unul de parmezan sau telemea). deasupra mai pun sos si branza pentru aspect si le mai bag la cuptor o ora. noi le mancam (pe vremea cand faceam) fie simple fie cu spaghete.

reteta ta pare mai gustoasa insa dar trebuie sa-mi spui cam cat le bagi la microwave (in loc de cuptor).

si eu fac multe dupa ochi si dupa pofta, dar fiindca nu gatesc foarte des anumite mancaruri le fac mai rar si din cand in cand mi-arunc cate-un ochi in cartea de bucate ca sa vad daca pot sa imbunatatesc "reteta" proprie sau nu... cateodata merge, altadata e mai bine cum vreau eu sa fac.

acum ma opresc pe subiectul mancare ca mi se face rau daca mai continui la cat am deja in stomac........
#20887 (raspuns la: #20879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

O doamna - de SB_one la: 03/09/2004 21:39:47
(la: Femeia)

....intr-un avion TAROM Bucuresti Paris...

Am locul de langa culoar. As fi preferat unul la fereastra, dar "tanti" de pe HENRI COANDA mi-a spus ca din pacate pe ultimul tocmai l-a dat.
Geanta e sus, in compartimentul de deasupra scaunelor. Ascult bizaitul aerului conditionat si ma uit la speteaza scaunului din fata. Peste cateva ore voi fi in CDG. Nu mi-am vazut familia de un an.
- Excusez-moi monsieur..., aud langa mine. O dama imi face semn ca vrea sa se aseze. Are locul de la fereastra, norocoasa. E imbracata intr-un tricou negru, cu decolteu la spate, si un fel de brau de paiete aurii, lucind metalic si oriental, lat de doua palme. Incerc inutil sa identific parfumul dulceag cu care imi infunda narile.

Decolam ca de obicei, fara probleme. Ecranul din fata ma informeaza ca avionul a ajuns la cele zece mii de picioare ale plafonului de zbor, si ca mai avem doua ore si cinci minute pana la destinatie. Motoarele zumzaie monoton, iar avionul se inclina usor spre dreapta. Biing. Semnalul luminos din tavan dispare iar lumea incepe sa isi desfaca centurile de siguranta.
Vecina de calatorie se uita plictisita pe geam. O stewardesa impinge pe culoar caruciorul cu bauturi: o cafeluta, un suc, un cico? Cer o cafea.
- Dumneavoastra? o intreaba stewardesa pe dama de langa mine, care se uita la ea intrebator. Dupa o mica pauza, stewardesa repeta in franceza:
- Vous voulez boire quelquechose?
- Oui. Une Coca s'il vous plait, mais bien fraiche, raspunde dama, cu un ton monoton, ca de mostenitoare a imperiului Hilton.
Pffssss... Lichidul rosietic ajunge in paharul asezat pe masuta rabatabila.
Cucoana bea o inghititura.
- Qu'est-ce qu'il fait chaud ici..., ofteaza dama, si incepe sa-si faca vant cu Ghidul Companiei Tarom, editia de vara, gasit in buzunarul de pe spatarul scaunului.
Din pacate, fatalitatea n-o lasa sa se racoreasca prea multa vreme.
Marginea ghidului atinge paharul de plastic, care isi imprastie continutul lipicios pe superbul brau auriu al bluzei cucoanei. Onorabila doamna priveste cateva secunde dezastrul, vinata la fata. Arunca ghidul pe jos, dupa care racneste:
- Futu-i! Baga-mi-as! In pizda ma-sii!!

http://www.resursadefun.ro/index.htm

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20964 (raspuns la: #20962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anonimului ateu - de giocondel la: 04/09/2004 13:38:50
(la: Existenta divinului?!)
Atrocitatile pe care le mentionati si care ni se par tuturor atat de nedrepte nu sunt decat fructele propriilor noastre actiuni...

cei de dinaintea noastra au creat mare parte din ceea ce se intampla acum asa cum noi la randul nostru cream (prin egoism si atitudinea de genul: nu imi pasa de altii eu sunt cel mai important astazi,acum) atrocitati pentru generatiile viitoare: ne batem joc de paneta asta care ne tolereaza si hraneste si desi nu simtim prea tare efectele bataii noastre de joc, generatiile viitoare vor trai mari nenorociri din cauza noastra.

pamantul are resurse mai mut decat de ajuns pentru a hrani toti oamenii ,chiar foarte bine.Si cu toate astea marile puteri prefera sa suga ele tot sangele si sa traiasca in exces in vreme ce altii mor in nevoie.

cate nenorociri nu se intampla in chiar acest moment din cauza alcoolului??acidente de masina, violuri,crime,incesturi, agresiuni de tot felul...?chiar acum , cand dumneavoastra cititi acest comentariu, cineva moare din cauza abuzului de alcool...exemplele sunt nenumarate

Probabil ca dumneavoastra va este mai greu sa acceptati faptul ca desi am fost inzestrati cu Liberul arbitru si cu Discernamant, uneori facem alegeri gresite care ne vatameaza si pe noi dar ,mai rau, pe cei din jurul nostru.

Atata timp cat suntem Liberi si putem alege intre bine si rau, nu avem cum sa Il acuzam pe Dumnezeu de toate necazurile.Lumea pe care El a creat-o este Perfecta.Nenorocirile apar atunci cand ne lasam condusi de egoism, animalitate, frustrari de tot genul si ignoranta si cand ne indepartam de natura noastra spirituala,divina.

Este pur si simplu o chestie de alegere si pana acum nu mi se pare ca am ales foarte intelept.Istoria pare sa se repete insa omul actual este cu mult mai luminat decat cel al evului mediu.Eu zic ca evoluam si ca vom fi mai bine.Dar mai incolo..mult mai incolo



-In gradina inimii tale nu planta decat trandafirul dragostei-
#21009 (raspuns la: #20874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
breakthrough - de (anonim) la: 04/09/2004 20:56:21
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
oamenii sint oameni, indiferent de rasa, nationalitate, grasime etc
cei prea grasi ..hmmm, unii intradevar sint oameni bolnavi, organismul retine lichide samd, dar cei mai multi au ajuns asa din alte motive. Eu unul nu am auzit de nici o boala care sa produca grasime din nimic. E contrar legilor fizicii. In momentul cind un om produce mai multa materie (grasime) decit consuma am rezolvat problema energetica a omenirii. Cu alte cuvinte, tot ce e grasime in plus a trecut prin matz. Ba chiar a trecut mai mult, o "mica" parte a ramas.
Dar asta nu inseamna ca nu poti fi chiar si tu insuti gras, sau sa ai prieteni grasi. Ideea e sa nu te consideri un neinteles. Am inteles cu totii unde e problema, e omenesc.

Mihai


"Renunt la lupta"...(pentru DESTIN) - de dinisor la: 05/09/2004 00:49:12
(la: Barbatul roman din diaspora)
...nu este in firea mea! Greu ma dau batuta. Poate doar atunci cand simt ca perseverenta mea poate fi cicalitoare. Inca nu s-a ajuns la acest stadiu, deci nu renuntam la lupta.
Sesiunea de negocieri este intr-adevar deschisa, asta pentru ca ai solicitat si am fost de acord. Nu inseamna insa ca nu este o parte a strategiei de a castiga si de a te face sa spui ce este acel frumos pe care l-am pierdut eu si Belle.
Corect ar fi sa o asteptam si pe ea, din spirit de solidaritate. Doar amandoua porniram in "lupta" de a te face sa vorbesti :-)

Deschisa dialogului,

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21043 (raspuns la: #21027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pt mya - de spirit_intelept la: 05/09/2004 03:50:38
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga mya,
imi cer scuze ca abia acum iti raspund. Abia acum am vazut reply-ul tau din 03/08 si pot sa spun ca l-am citit cu multa atentie. Lasand la o parte parerile tale gratuite despre mine sau despre yoga asa cum este practicata in cadrul MISA, ai scris totusi unul dintre cele mai bine puse la punct reply-uri de pe acest forum, asa ca merita analizat mai atent si raspuns la el.

1. Referitor la Ramakrishna - intr-adevar Ramakrishna a studiat tehnici tantrice impreuna Brahmini. Atentie: asta nu inseamna ca faceau si dragoste ! Dupa cum stii, exista tantra de mana stanga si tantra de mana dreapta. Doar in cea de mana stanga se foloseste energia sexuala in ritualuri erotice. De ex in budismul tibetan, foarte multe tehnici gen kalachakra, phowa, etc...sunt de fapt tehnici tantrice, dar de mana dreapta. Chiar adorarea Marilor Puteri Cosmice, asa cum este Kali, care pt Ramakrishna a fost subiectul sau de adorare, este tot o tehnica tantrica. Alte tehnici, de ex "madhur bhava" pe care Ramakrishna le-a practicat cu Brahmini, inseamna pur si simplu adorarea lui Dumnezeu (in cazul nostru reprezentat de Kali), in postura de iubit divin. Aici ar fi bine sa te documentezi si asupra diverselor semnificatii pe care le poate avea terminologia tantrica. De ex "bodhicitta" inseamna si "substanta mentala" dar si "sperma" si atunci este foarte usor sa tragi concluzii gresite. In favoarea faptului ca Ramakrishna a practicat de fapt tantra de mana dreapta sub indrumarea lui Brahmini (care de altfel il numea "fiul" sau), stau niste argumente de bun-simt:
- Din moment ce aceste tehnici "sexuale" au fost asa de eficiente in cazul lui Ramakrishna ("it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them"..."the results" inseamna atat stari extatice de comuniune cu Dumnezeu precum si dobandirea unor puteri paranormale) si din moment ce Ramakrishna nu a renegat-o niciodata nici pe Brahmini si nici calea tantrica, de ce nu le-a predat mai departe discipolilor sai? Din cate stiu eu in nici o invatatura a lui Ramakrishna nu apar tehnici sexuale corporale.
- Chiar in legatura cu Sharada Devi, nu avem marturii ca Ramakrishna ar fi practicat tehnici tantrice de natura sexuala, ci (tot conform unor ritualuri tantrice), el o adora pur si simplu ca fiind incarnarea lui Kali, a Mamei Divine
- Nici unul dintre discipolii lui Ramakrishna (ex Vivekananda) nu a predat sau mentionat vreo-data tehnici tantrice de natura sexuala, in cazul in care totusi Ramakrishna le-ar fi impartasit aceste tehnici in secret

2. In legatura cu Paramahansa Yogananda, este adevarat ca el nu a incuviintat practicarea tehnicilor tantrice sexuale. Aici trebuie totusi sa remarcam mai multe aspecte:
- Un maestru spiritual intotdeauna adapteaza calea spirituala la necesitatile discipolilor lui. In acest sens este celebra acea situatie in care la Buddha vine cineva si-l intreaba "Exista Dumnezeu?", la care Buddha raspunde "Da". Dupa un timp vine un alt om care-l intreaba acelasi lucru iar Buddha raspunde "Nu". Intrebat de discipoli de ce a facut asta, Buddha le explica de ce, dar nu asta e important acum. La fel si alti maestri spirituali, in special din traditia Zen, chiar au o predilectie pt contradictii si paradoxuri. Revenind la Yogananda, gandeste-te ca el niciodata nu a predat nici un fel de tehnica sexuala, in care de fapt nici nu avea vreo initiere. In acest caz, daca ar fi incuviintat ca sexualitatea practicata intr-un anumit fel este o cale spirituala, pt multi discipoli aceasta ar fi fost o tentatie mult prea mare ca sa-i reziste si ar fi aparut anumite abuzuri sau degradari. De aceea pt el a fost cel mai simplu sa nege aceasta.
- Nu trebuie sa pierzi din vedere si faptul ca Yogananda, cu toate ca avea un nivel spiritual foarte inalt, nu era totusi complet desavarsit. Ne demonstreaza aceasta anumite evenimente pe care el le recunoaste si care au avut loc dupa ce a ajuns in America, de ex in timpul construirii ashramului SRF. Dupa un asemenea eveniment, in care el timp de 3 zile, ocupat cu construirea ashramului, si-a dat seama ca in acest interval de timp nu se gandise aproape deloc la Dumnezeu, a fost asa de mahnit de aceasta scapare a lui incat a vrut sa se reintoarca in India.
- Intr-adevar nu doar Yogananda ci TOTI maestrii spirituali autentici sunt impotriva inrobirii in "placerile lumesti". Trebuie aici sa-ti spun ca tehnicile tantrice sunt foarte departe de aceasta. Ca un ex foarte simplu, chiar tendinta de a ejacula, caruia un practicant tantric nu-i da curs (practicand continenta sexuala), este un indemn foarte puternic in fiintele umane (fiindca e necesar pt perpetuarea speciei). La fel, un tantric nu incepe oricand si oricum sa faca dragoste (de ex atunci cand are chef sau il cuprind "placerile lumesti") ci fuziunea amoroasa este realizata conform unor anumiti pasi bine stabiliti. Acestea si multe altele arata clar ca in cazul unui tantric apare o stapanire voluntara a partii lui instinctuale. Un maestru tantric, remarca plin de intelepciune: "Daca ar fi fost suficient ca sexul sa ne duca la Dumnezeu, atunci orice asin care face sex s-ar ilumina...ca nu este asa, este foarte usor de remarcat". Din acest motiv tantra nu este doar sex, ci o intreaga stiinta spirituala, dezvoltata in mii de ani si care dispune de o serie intreaga de tehnici specifice, bine elaborate si explicate in mod coerent in cadrul unui sistem de reprezentare unitar.

3. Legat de "ADEVARATII" maestrii spirituali, te-am invitat in primul meu raspuns pt tine sa citesti 2 alte post-uri ale mele de pe acest forum...se pare ca nu ai facut-o, asa ca am sa-ti dau niste exemple de maestri spirituali unanim acceptati si care au practicat inclusiv tehnicile tantrice sexuale, tehnici pe care le-au predat si discipolilor lor: Tilopa, Abhinavagupta, Tsongkhapa.

Spirit Intelept
#21050 (raspuns la: #18884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...