vazutele m-au fetit

Am ascultat si vazut si eu fetita-minune. La cit timp am, e un miracol. Cu atit mai mult ma bucur ca am auzit ceva deosebit. Multumesc!

Oare lumea o inteles ca Gheorghita e al meu? Nu-i....din pacate.
Ti-am vazut si eu fetita dragalasa.:)

Da, am o fetita care a avut sansa sa nu fie crescuta cu metodele pe care le-am vazut acolo.

Ce nu va convine? Ca am o opine contrara cu a dvs.? Ca "am indraznit" sa ma crucesc la enormitatile pe care le-am citit in threadul respectiv?

Desigur, mesajul dvs. doreste sa induioseze. Ca propietar al sitului respectiv aveti dreptul sa va aparati/laudati marfa.

..................................................................................
"nobody is perfect; I'm nobody"

Daca-i vazut un "abtzibild" cu un a intr-un cerc inseamna ca era masina de Austria! (sic)

L-am vazut si mi-a placut...asa cum mi-a placut proza lui Buzatti, un amestec de fantastic si straniu, grefat pe sentimente pur omenesti.

sanjuro

Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.

am deschis ochii:
am vazut si-am auzit cu ei
...
insa m-am otravit!

am inchis ochii.
am auzit si am vazut
si uneori chiar am simtit ceva atunci
...
insa m-am amagit.

in intunerec si tacere asadar
lumina am intrezarit
...
dar n-am perseverat,

si iarasi ochii i-am deschis;
si-atuncea, doar atuncea
am murit.

ironici my ass
eu am vazut doar abureli si rele intentii

LOL, ai umor... Ai scris cumva si la Urzica? :))

"Romania vazuta din balamuc", nu suna rau ca titlu, iar subiecte "estem" berechet... :))

Sorin, nu le-am vazut... LE-AM TRAIT!
Nu este secret pt nimeni ca sunt nascuta in 1941 si am parasit Romania in 1965.

Cei care vor sa mearga in bisericile ruse sa se roage, nimeni nu-i opreste,
Eu sunt libera sa-mi aleg locul meu de cult.

Si ce talmos balmos... Care-i legatura in alegerea unui loc de cult cu un popor, fie el chiar rus?

merci pentru poze.
Frumos, dar...

British Columbia(Canada west) , este un vis, este salbatic,iti vine risul(nu rusul ci animalul risul He He) in curte...
Eu cind conduc masina trebuie sa fiu foarte atenta sa nu lovesc vreo caprioara.

Sunt atit de calme, si trec atit de gratios , au ochii mari si calzi de catifea...

Am calatorit in EU,Middle East, dar nu am vazut o tara mai frumoasa cum este Canada...sunt bias bineinteles

am vazut circuland mesajul asta pe email...

sanjuro, sper ca mesajul sa fie cat de cat verificat

ar fi naspa sa fie o gluma proasta a cuiva, in sensul ca telefoanele si numele persoanei sa fie reale, dar sa nu aiba nici o fiica bolnava

Pentru mine Romania reprezinta trecutul. M-am intors anul acesta dupa 6 ani si a fost coplesitor. In sase ani multe s-au schimbat dar nu cladirile sau politica ma intereseaza ci oamenii si nu toti oamenii ci numai acei pe care i-am cunoscut si-mi sunt prieteni inca. Cei mai multi sunt bine, traiesc decent sau chiar peste acest nivel. Cred ca este ca o selectie naturala, cei ce se adapteaza mai repede au o viata mai frumoasa. Au invatat ca lamentarile nu duc nicaieri si daca vrei sa ai o sansa trebuie sa faci si altceva dacat sa astepti. M-am simtit bine in aceasta vacanta cu prietenii si parintii dar fetita mea Ruxandra (are 9 ani) a cerut sa ne intoarem acasa (in USA) inca de la sosire cand a vazut o ceata de tigani care sparge asfaltul si inecau in nori de praf calatorii de pe aeroport. Pentru ea Romania nu reprezinta nimic, nu are amintiri sau prieteni si ceea ce vede nu are cum sa o atraga! Asa mi-am dat seama cum altii pot vedea tara noastra si nu vor sa se mai intoarca. Dar pentru mine reprezinta o treime din viata si asta nu se poate sterge. Ma voi intoace totdeauna cu placere la casa mea din trecut, dupa cum la fel de bine ma voi intoarce la casa mea actuala. No regrets! Never!

Fetita in cauza este deja moarta, nu va mai stresati sa o ajutati. Asa cum a scris cineva inaintea mea acest mesaj a mai fost difuzat cu 2 ani in urma insa cu o alta data a diagnosticului. Pentru a va convinge de adevar cautati la http://attivissimo.homelinux.net/antibufala/daniele_brandani/daniele_brandani.htm
Articolul este in italiana

One more chance - Michael Jackson

merita sa-l vedeti.

ce mi-a placut mie intotdeauna: are muzica in sange.
intr-un documentar pe care l-am vazut in urma cu mai multi ani comentatorul afirma ca Michael da lectii de dans profesionistilor.

simte dansul.

referitor la operatiile estetice nu pot sa afirm ca inteleg dorinta lui. Ar fi avut acelasi succes si negru fiind.
Dar poate el simte ca este alb.

Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Fetitele meme vorbesc romaneste curent, probabil ca nu o var invata se o scrie la perfectiune, dar in nici un caz nu vor vorbi cu bunicii si verii prin traducator...
Probabil ca nu o sa se intoarca niciodata sa traiasca in RO (in afara citorva vacante, eventual...) dar totul este atit de natural si simplu, incit nu se face nici un efort pentru asta... si... de ce de exemplu eforturi pentru a invata spaniola la scoala (in Franta, in cotidian, nu iti ajutaz la mare lucru...) si nu romana? toto pentru vacante?

Am vazut lumea cu ochii tai pina acum vreo patru ani,dupa aia ceva s-a schimbat,ori m-a dezamagit guvernarea opozitiei in care imi pusesem sperante ca la revolutie,ori am obosit sa lupt, habar nu am.Oricum am zis ca astia suntem trebuie sa-mi accept poporul asa cum este el reprezentat, atit pe strada sau ca functionari sau la conducere,am considerat ca deoarece provin din el la fel sunt si eu si mi-am acceptat conditia.
P.S.
Nu vreau sa incepem o alta polemica,dar pina se incalzeste afara si incep santierul,mai fug de realitate.
Oricum se pare ca suntem singurii care mai scriem pe forum.

Am vazut si eu stirea cu furatul podului - pentru ca stirea asa se intitula (si aici ar fi ceva de comentat la adresa jurnalistilor). Am auzit chiar de un paznic de canton care ... si-a furat singur cantonul. L-a demolat intr-o noapte caramida cu caramida si l-a transportat in curtea lui, iar a doua zi de dimineata s-a dus sa reclame la politie ca i s-a furat "biroul". Dar astea nu sunt decat "gaina cu 4 picioare...", "copilul balistic", lucuri iesite din comun. De ce intotdeauna generalizam partile rele? De ce nu putem sa gandim macar pe-aproape, daca nu la fel si cand vedem un lucru bun?
Am vazut si aici pachete de biscuiti "gustate", de aici tre sa trag concluzia si sa fac o stire tv ca "francezii sunt un popor de hoti"? Nu cred!
Partea proasta e ca din exagerari de genul asta ne-am facut un renume prost! Nu cred ca asta e realitatea. Peste tot se fac matrapazlacuri. A se vedea de exemplu motivatia grevei avocatilor si judecatorilor din Franta. Atat tot, ca ne-am invatat sa spunem ca la noi e rau, dincolo e mult mai bine.
O scuza pe care le-as gasi-o celor din tara care spun ca acolo totul e dur si aici totul e roz, e necunoasterea. Una e sa stii din povestiri, din exemple, din vizite scurte, chiar din stagii scurte in tari straine, alta e sa traiesti aici. Imi aduc aminte de o cunostinta din Romania, care n-a iesit niciodata din tara, dar avea convingerea ca in State totul este simplu, pentru ca asta ii povestise prietenul lui din America. N-am fost acolo, dar sincer... ma indoiesc ca e simplu sa traiesti in America.
In plus, cred ca oricare dintre cei plecati, atunci cand e interpelat de noii lui concetateni "e adevarat ca in Romania e cumplit, doar hoti si aurolaci?" nu se simite cel putin ofensat, ca sa nu spun revoltat, si nu contrazice aceste opinii. A le accepta cred ca e similar cu a-ti ponegri tara, la fel cum cred ca e similar cu a te limita sa vezi doar partea intunecata a lucrurilor.

Din pacate nu am vazut filmul ci doar am citit cate ceva pe internet. Am auzit ca ar fi foarte violent. Joaca si Maia Morgenstein?

..................................................................................
"Nobody is perfect; I'm nobody."