comentarii

veac


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
da, un veac de singuratate. d - de tamira la: 31/03/2005 23:53:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
da, un veac de singuratate. dupa ce am terminat-o am simtit nevoia sa o iau de la capat.
Un veac de singuratate - de lefty la: 06/06/2005 18:22:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Marquez - Un veac de singuratate. cartea pe care o pot reciti oricand cu aceeasi placere ca prima data. nu stiu cum sau prin ce m-a marcat, dar nu pot scapa de ea si sincer sa fiu nici nu prea vreau. apoi insemnarile stoice ale imparatului filosof Marcus Aurelianus si terminand cu Bulgakov - Maestrul si Margarita (citit prima oara in studentie, intr-o camera friguroasa si cu degetele amortite de frig). ma intreb: o carte are un impact deosebit asupra noastra deoarece o citim intr-o perioada a vietii care corespunde (din pura coincidenta) optim cu starea noastra de spirit din acel moment, sau ne marcheaza viata oricum prin pura genialitate pe care o emana?
Flaubert spunea "Oh, cate defecte as avea, daca nu as scrie". eu spun: "oh, cate defecte as avea, daca nu as citi".
Un veac de siguratate - de Lorah_ la: 13/09/2005 10:49:41
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Un veac de siguratate"...C e real si c e fictiv in acest roman?Sau mai bine zis:fictiunea accentueaza realul sau invers?Daca nu esti pregatit sa te confrunti tu insuti cu fantasmele acestor personaje risti sa te pierzi un pic sau sa crezi ca Garcia Marquez a transpus pe hartie visul sau din noapte precedenta.
....moi non plus - de papadie67 la: 30/09/2003 02:56:44
(la: Poezia face timpul placut)
de undeva din visuri de copil veni sarutul rosh din buze rosii.. o flacara si-un jar neasteptat si prea-copt de-asteptat...o panza de paienjeni sfasiata
Si-o lance in agonizande-aproape moarte simturi personale.
Doar te-am visat, razand, plangand. Razand amar, amar am ras de o iluzie, si timpuriu si trist si pedepsit de-a mea nevolnica junime, de-a lor cenusa de-autoritate si de cenusiu. Si de a lor cenuse cenusie ramasa dintr-un buzunar trecut, de pe la spate, ce continea cenuse de trairi si foc de temeri peste de-mpotriviri cenuse.
sarutul rosh din buze rosii doritoare, sarutul rosu dintr-un veac viitor, neinventat/reinventat/uitat.
sarut pe cat de ilegitim, pe-atat de mult legitim, sarut visat de toti, sarut pe buze, rosu, neferecat, pagan, sarut adevarat
de sarutat, ne-am sarutat pagan si mult, iubito, si ei nu stiu si cui ii pasa
Cenusa-n noi ar vrea ei ca sa creasca...ei spun ca ne-a si cotropit, c-asa le-ar place
sa coboram sau sa urcam in maldar

ca suntem ilegali, iubito.

ei spun ca-i ilegal sarutul rosu...Ei spun...dar cui ii pasa.
Cui naibii-i pasa? De ce se otzarasc cenusa-n lume
de pe un varf de gat s-o svarle?
DEOARECE SARUTUL ROSU-I RAR, INSA CEL MAI PERICULOS SI TREBUIE RAPID STARPIT - N-ADUCE BANI, ci-aduce GANDUL spre ORIGINI, de bani si de conventional spalat, de ne-nteles daca n-a fost trait, de-aproape nimenea trait, de ne-nteles ca n-a murit deja, de ne-nteles de ce nu moare-atat cat oamenii traiesc
te-astept m-astepti te-astept m-astepti te-astept m-astepti m-astept te-astepti
Cenusi?
Nu ale noastre
Ale noastre!



Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Stiu. - de Alice la: 10/01/2004 04:28:31
(la: Point et…à la ligne!)
Faca-se voia dumitale!
merci,
alicea-n ghimpi (sau invers, cum sa nu!)

Ci taci, sanjuro, pour une fois, si tu puternice SB - taceti si voi si vom tacea-mpreuna, cand despre aste lucruri vorba va mai reveni.

Quant à moi ... nu se va-ntoarce-n veacul vecilor pe-acilea, vorba de romani!
#7874 (raspuns la: #7873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salutare..ma primitzi si pe m - de Malika la: 04/02/2004 14:02:36
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Salutare..ma primitzi si pe mine?

Ma consideram o cititoare foarte fidela si cu multe cartzi la activ..azi am descoperit ca sunt depasita. Ce am citit aici m-a impresionat si speriat totodata.
Cu rusine spun ca pe Steinbeck l-am descoperit doar acum, am imprumutat de la biblioteca cartea La rasarit de Eden dar n-am citit-o inca. La fel cu Marquez cu Un veac de singuratate.
Imi facetzi o scurta descriere?
Nu stiu daca exista cartzi care m-au marcat foarte tare, adica m-au facut sa imi schimb modul de viatza. Exista cartzi care m-au impresionat, m-au facut sa plang si sa ma gandesc mult timp la ele.
De ex...Mataniile de Florence Barclay, Jane Eyre, Charlote Bronte




"Searching for answeres to questions nobody asked !"
carti iubite - de ygrec la: 05/02/2004 08:28:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Numele trandafirului
si eliade. tot
UN VEAC DE SINGURATATE
Joia Dulce -j. Steinbeck
Pepita Jimenez-miine va spun de cine e.
si N-a dansat decat o vara -pentru adolescenti

Am fi fost niste prosti fara carti



da-mi voie sa te contrazic! - de enigmescu la: 15/02/2004 20:46:31
(la: Romani in strainatate)
MOTIVELE EXISTA DEJA, NU LE FABRICAM NOI!!! oricine are dreptul la alegere si la autodeterminare, nu crezi? daca vreau sa traiesc in Insulele Canare ce-i pasa nu stiu cui?! eu incerc sa traiesc decent si in felul asta poate reusesc sa-i ajut si pe cei apropiati mie; nu asta ar trebui sa facem toti? e o minciuna sfruntata sa afirmi ca iti ajuti conationalii daca stai si suferi cu ei! pot f. bine sa sufar si in alta parte o vreme pt. ca mai tarziu sa fiu alaturi de cei care sufera, cu sufletul si cu posibilitatile pe care le-am castigat. cand ma gandesc la suferintele pe care le-am indurat toti (am trait si eu un sfert de veac sub regimuri de tot felul...) imi vine intotdeauna a plange. poate sunt si o fire mai melancolica. as fi preferat sa nu suferim, imi vine sa strig la cer de atata suferinta, dar am sansa ca intr-un timp relativ scurt plansul meu sa se prefaca in bucurie. iti suna cunoscut? tu traiesti poate cu regretele faptului ca cei de afara nu sunt in Romania, noi traim aici cu regretul ca cei din tara nu sunt cu noi aici...! interesant, nu-i asa? toti regretam ceva, mai mult sau mai putin, dar cine incalca dreptul la libera alegere fie si verbal, pe care nici Dumnezeu nu-l incalca chiar daca o poate face in orice moment, isi asuma riscul de a deveni o persoana fara drepturi. stii, revolutia a trecut cu viteza suvoiului de apa starnit de furtuna iar gunoaiele s-au ridicat la suprafata atribuindu-si titluri de glorie din faptul ca altii s-au inecat pt. un crez, pt. un ideal, pt. bunastarea unui neam. acum isi ling degetele si se improasca cu rahat (scuzati-mi va rog expresia) in campanii stupide si uita problemele de fond: Romania chiar e o tara formata din indivizi! fiecare individ in parte are necesitati si nevoi proprii care din pacate sunt tratate EN GROS. iar aici imi vin in minte cateva cuvinte memorabile din Psaltirea lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
in strainatate opinia ta chiar conteaza si este supusa atentiei publice; TU esti tratat daca vrei ca simbol al unei intregi comunitati, ceea ce nu s-a intamplat si n-o sa se intample degraba in tara. esti respectat aici ca individ si nimeni nu incearca sa-ti incalce drepturile fiindca legile sunt prea aspre ca sa vrea sa faca asta.
povestirea cuiva de mai sus explica, in opinia mea, de ce au plecat cei mai multi dintre romani: nu pt. ca sunt aventurieri (stim ca sunt destui din astia) ci pt. ca n-au putut sa se afirme in tara- neputinta n-a venit din partea lor ci din partea regimurilor sau a "TREPADUSILOR" ajunsi la loc de cinste. am vazut adesea oameni capabili pur si simplu daramati psihic fiindca n-au putut accede la scaunele de care erau legati altii dinainte. am vazut tineri debusolati, speriati, frustrati, nervosi si nesiguri pe ei la gandul ca dupa ce si-au luat diploma de bac nu vor avea ce sa lucreze. si eu insumi am fost intrigat din cauza atat de multor schimbari survenite in intreg sistemul de invatamant si in cel de sanatate, ca sa nu mai spun ca cel de asigurari de sanatate, ca sa-l parafrazez pe Caragiale, este dar lipseste cu desavarsire!
spunea cineva aici ca ar fi bine de explicat cam care sunt diferentele... sunt atat de multe, de unde ar trebui sa incep? de la felul cum discutam intre noi sau de la curatenia/mizeria din jur? de la capacitatea/incapacitatea unora de a intelege ca nu trebuie sa abuzezi de functia ta sau de la modul cum esti tratat de soferi in mijloacele de transport in comun? de la amabilitatile uzuale sau de la relatiile care se creaza ad-hoc fara a forta lucrurile? daca as sta sa socot acum toate diferentele cred ca ar trebui sa scriu o carte aici si nu cred ca va doriti asta.
just me
#9674 (raspuns la: #9367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in sfarsit... - de crinuf la: 02/03/2004 02:46:39
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
adica in sfarsit dau peste cineva care...Dorian Gray
sa va spun eu ce inseamna "marcat"(a propos de reprosurile lansatorului de conferinta):
am citit "Portretul..." la 13 ani. Dupa ce am terminat ultima fraza, desi cartea am digerat-o, nu am citit-o pe nerasuflate, am ramas incremenita, cu cartea in aceeasi pozitie de final de poveste vreo ...mi s-a parut un veac... tin minte exact, la nivel,de senzatii momentele acelea, nu stiu de ce, poate datorita revelatiei. Apoi am mai citit finalul-cateva pagini- inca o data, si-nca o data. Si cartea inca o data.
Si de/atunci am inceput sa citesc. Pentru ca, am uitat sa spun. Pana atunci nici nu stiu daca si cat citisem cu adevarat... In cei mai realisti termeni cu putinta Atitudinea mea fata de CITIT s/a schimbat, de fapt, nu, a INCEPUT.
Nu ma intrebati de ce . Acum nu o consider cea mai buna carte, asa cum poate va asteptati ca, intr/un soi de subiectivism prelungit peste ani, sa o declar. Nu, dar a fost prima carte. Cu tot ce ar putea insemna asta.
Ca o prima iubire.
#11088 (raspuns la: #6676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un subiect minunat... - de belazur la: 12/03/2004 17:32:21
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Prima carte pe care n-am lasat-o din mana - la propriu - pana la ultimul punct, a fost Coliba unchiului Tom de H. BeecherStowe. O traducere destul de proasta, dar in ciuda acestui fapt, a fost cartea care mi-a deschis apetitul pentru lecturi - spre bucuria parintilor mei, care n-au mai avut grija de atunci sa-mi caute supraveghetori, cand erau plecati, fiind de ajuns sa-mi lase cat mai multe carti interesante in biblioteca. Tin minte, putin mai tarziu, ca si Portretul lui Dorian Gray - la fel intr-o traducere mediocra, dar care n-a reusit sa-i desfiinteze detot calitatile artistice - m-a impresionat... Tot din seria "amintiri din copilarie" - Hans Christian Andersen, Rabelais, Exupery...

Mai tarziu, clasicii rusi, apoi cei romani (interzisi). Corneille (Le Cid, in special), Balzac, Flaubert (poate mai putin...). Romanele lui Aitmatov (in "sam-izdat", in special O zi mai lunga decat veacul) si Orwell, bineinteles...

Maestru si Margareta, Un vea - de Petre Buzoianu la: 26/03/2004 09:35:12
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Maestru si Margareta, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, 12 scaune, Vitelul de Aur, Cel mai iubit dintre paminteni, Levant a lui Mircea Cartarescu, Factorul Inaltarii , Dune, Seria Fundatiei, Heptameronul si Decameronul , Pricepele ( Machiavelli ) Principele ( Barbu) Groapa, Recursul la reforma, Francois Villon poezii.
Si nenumarate altele

Petre Buzoianu
Giovanni Papini - Un Om Sfars - de anda la: 28/03/2004 10:58:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Giovanni Papini - Un Om Sfarshit

Simona Popescu - Exuvii

Garcia Marquez - Despre ragoste shi altzi demoni, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, Vivir Para Contarla

Ernesto Sabato - Tunelul

Cioran - Caiete, Pe culmile disperari, Amurgul Gandurilor, Demiurgul cel rau, Silogismele amaraciunii etc

Salvador Dali - Jurnalul unui geniu

JD Salinger - De veghe in lanul de secara (Catcher in the rye)

Ileana Vulpescu - Arta conversatziei

Paolo Choelo - Alchimistul, The Warrior of Light

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Starea credintei in SUA. Primul episcop homosexual. - de AlterMedia la: 13/04/2004 04:44:26
(la: Preoti homosexuali?)
Salutare,

1. Poate n-ar fi fost rau daca am fi intrebat si un preot ce parere are.

2. Iata un text mai vechi publicat in pagina AlterMedia (e din 10.08.03) pe tema.


STAREA CREDINTEI IN SUA: PRIMUL EPISCOP HOMOSEXUAL

In statul New Hampshire din SUA, de curand, Biserica Episcopala a ales ca episcop un homosexual declarat. Numirea sa trebuie sa fie validata de Consiliul general al acestui cult.

Ramane de vazut cum ar putea Biserica Episcopala sa aprobe numirea lui Robinson si sa ramana in acelasi timp credincioasa normelor de credinta crestina. In 1998, episcopii acestei biserici au emis o hotarare in care aratau ca relatiile homosexuale sunt "incompatibile cu Scriptura."

Robinson nu este un simplu cleric cu orientari sodomite. In 1986 a divortat de sotia lui, si-a parasit fiicele si si-a gasit un iubit. El descrie astfel divortul de sotia lui: "Am mers impreuna la biserica unde se oficiase casatoria noastra si, in contextul Euharistiei, ne-am dezlegat reciproc de juramintele facute, ne-am cerut iertare, am promis ca ne creste impreuna copiii si ne-am impartasit cu Trupul si Sangele Domnului." Liber acum, "veselul" Robinson s-a mutat impreuna cu Mark Andrew, iubitul lui.

Chiar daca acuzatia de "atingeri necuviincioase" formulata de curand impotriva lui Robinson de un enorias din Vermont va fi anulata in cele din urma, aceasta nu face decat intareasca rezistenta celor care nu pot impaca stilul de viata sodomit cu Cuvantul lui Dumnezeu.

Problema pe care o are acum Biserica Episcopala este urmatoare: Poate fi numit episcop un om care traieste in flagranta contradictie cu Sciptura?
Daca da, atunci Biserica Episcopala va spune implicit lumii ca Scriptura se insala atunci cand condamna sodomia si ca de vreo 2000 de ani s-a tot inselat in aceasta privinta. Sau va spune ca moralitatea se mai schimba si ca Biblia trebuie reinterpretata in lumina "veacului acesta", ceea ce suna destul de aproape de definitia relativismului moral.

Pozitiile par ireconcilabile. Ori Robinson este un om moral care traieste curat cu iubitul lui, ori acest om traieste intr-un pacat evident si atunci este o blasfemie sa fie numit episcop. Una din doua.

Biserica Episcopala s-a divizat deja in ceea ce priveste pozitia privind femeile-preot, iar unii membrii si preoti au parasit biserica si au plecat la Biserica Catolica. Insa problema sodomiei si a casatoriei intre sodomiti ar putea da lovitura de gratie acestui cult.

Papa si Biserica Catolica si-au mentinut permanent viziunea cu parere la hirotonirea femeilor si la relatiile sodomite. Dar chiar si la catolici opiniile incep sa difere.

Atunci cand cardinalul Arinze din Nigeria a vorbit in fata celor 1.000 de absolventi ai Universitatii Georgetown, luna trecuta, el a starnit agitatie cand a afirmat ca sodomia este o batjocura la adresa familiei:
"In multe zone din lume familia este sub asediu. Are de luptat cu o mentalitate anti-viata, cu contraceptia, avortul, infanticidul si eutanasia. Familia este banalizata prin pornografie, desfrau si adulter, batjocorita prin sodomie, sabotata prin uniuni anormale si taiata in doua prin divort."

Aceasta reafirmare a invataturii catolice a divizat audienta. Suparata pe aceste afirmatii, profesoara de teologie Teresa Sanders a coborat de pe scena. Dupa ce cardinalul Arinze a plecat, 70 de membri ai facultatii au semnat o scrisoare prin care protestau impotriva comentariilor sale.

***

...si comentariile noastre:

Un lucru scarbos va fi intotdeauna scarbos. Sa-i mai pui si haine bisericesti este un afront la adresa lui Dumnezeu. "Nimeni sa nu se insele. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Ceea ce va semana omul, aceea va culege." (Sf. Scriptura)

E interesant ca asemenea aberatii apar si se dezvolta in lumea sectelor (neo)protestante. Acesti protestanti, in vesnicul lor protest, au ajuns sa protesteze chiar impotriva Duhului lui Dumnezeu. Oare unde si cand se vor opri?

Link la text : http://ro.altermedia.info/index.php?p=427&more=1&c=1
Balenele de sticla si spiritul de navigatie: - de Ovidiu Bufnila la: 13/04/2004 07:55:02
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
M-au fascinat intotdeauna constructiile fictionale fabuloase cum sunt si aceste balene de sticla. Anumite instructiuni legate de aceste fictiuni fabuloase le folosesc de mai bine de un sfert de veac atunci cand construiesc IMAGINI. Imaginile nu sunt niste pojghite. Ele sunt evenimente care se intretes in istoriile cotidiene care aspira la un statut istoric. Pentru a naviga in Istorie intr-un fel subtil si tragic ai nevoie insa de un anume spirit de navigatie. El se afla sau este innascut. In ambele cazuri, trebuie fie sa straluminezi un adevar greu despre tine, fie sa ai curajul de a infrunta oprobiul sau vulgul.
Conotatiile "ascunse" ale impotrivirii fata de constructie - de AlterMedia la: 22/04/2004 07:30:12
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
As vrea sa ne aplecam - cu moderatie si echilibru - asupra posibilelor semnificatii ascunse ale acestei actiuni de impotrivire la construirea CMN. Eu fac parte din categoria celor care cred in teoria conspiratiei, si asa cum am aratat si in materialul meu (DESPARTIREA DE COMUNISM) exista cateva elemente care ma pun serios pe ganduri in ce priveste scopurile reale ale protestului SLC.

SLC este o organizatie care promoveaza secularismul (in limbaj bisericesc termenul "veac" semnifica intervalul de la aruncarea lui Adam si Eva pe pamant, pana la a doua venire a lui Hristos) si non-teismul. In traducere libera valorile, promovate de ei sunt umanismul, adica situarea omului in centrul universului, si - consecutiv - ateismul, adica necredinta in Dumnezeu. Cele doua sunt strans legate nu doar intre ele, ci si de un al treilea element, atat de bine cunoscut noua: INTERNATIONALISMUL COMUNIST.

Asa se face ca la mitingurile lor se amesteca liberi cugetatori pro-capitalisti cu batrani comunisti nostalgici.

Iata de ce nu cred ca miza conflictului este...spatiul verde, ci insasi inaltarea acestui locas de cult IN LOCUL UNUI MONUMENT COMUNIST.

In fapt, conflictul intre ateism (secularism) si Biserica este vechi si a cunoscut si etape sangeroase. El incepe in epoca moderna de la revolutia Franceza si trece prin cea bolsevica, prin razboiul civil din Spania si pentru noi romanii prin teribila prigoana anti-crestina de dupa bolsevizarea tarii.

-Iata mai jos un fragment din "Arta de a nu face martiri" de Nina Negru-

Comunismul ca dusman al lui Dumnezeu isi are radacinile in Satana. Lenin a preluat in 1917 deviza teroristilor masoni din Franta anului 1789: "Cu intestinele ultimului cleric vom strangula pe ultimul imparat". "Revolutia franceza a anticipat razboiul total modern", scrie E. Hobsbown in cartea sa "O istorie a secolului XX". Secolul XX a oferit nenumarate prilejuri de verificare a capacitatii crestinilor de a-si proba credinta prin martiriu.

Predicand Evanghelia urii si fiind diavolul cel mult inventiv, comunismul a schimbat tactica: nu-i mai lasa omului dreptul martiriului public, pentru a nu converti. El stie deja ca cei tari in credinta le infrunta pe toate cu barbatie, ajutati de Dumnezeu. De aceea vom afla mai degraba despre proorocul Isaia, care a fost taiat in doua cu ferestraul in timpuri vechi testamentare, si nici nu vom banui ca prietenii si frati de-ai nostri sunt taiati acum cu "Drujba" in padurile Siberiei. Legea diavoleasca a informatiei sovietice a fost si este: despre nimicuri sa batem toba, depre lucruri importante-nimic. Despre camerele de gazare ale germanilor-zilnic, despre faptul ca acestea sunt o "realizare " ruseasca-nimic. Francois Furet afirma ca psihoza antifascista este victoria regimurilor comuniste in materie de propaganda, care au avut drept scop ascunderea crimelor proprii. In timp ce fostii nazisti erau condamnati la moarte de Tribunalul de la Nurenberg, milioane de crestini din Tara sovietelor mergeau constient la moarte in lagarele Holocaustului rosu. Nu se cunosc nume de atei care sa fi acceptat martiriul pentru credinta lor, desi faceau marturisiri publice de ateism.

(...)Nimeni nu neaga ca asupra Rusiei crestine s-a abatut la inceputul secolului trecut o mare nenorocire. Lasand la o parte resentimentele firesti fata de ocupant, sa ne straduim sa intelegem ce s-a intamplat in Rusia, iar peste cateva decenii si in Basarabia rapita de rusi Romaniei.

Patriarhul rus Tihon Belavin, care si-a dat seama ca banda lui Lenin vrea prin metode teroriste sa distruga Biserica crestina, a anatemizat regimul comunist. Arhiepiscopul de la Permi, dupa ce i-a anatemizat pe bolsevici, a murit ingropat de ei in pamant de viu. Episcopul de la Vologda a fost ucis pentru ca n-a pomenit la Liturghie puterea sovietica.

In 1917 Rusia avea 130 de milioane de crestini, pastoriti de un patriarh, 5 mitropoliti , 13 arhiepiscopi, 230 de episcopi, 56 de mii de preoti si 23 de mii de diaconi. Functionau 52 de mii de parohii si 1300 de manastiri, 52 de seminare superioare si 4 Academii teologice. Biserica rusa poseda 1800000 ha de pamant si un miliard de ruble. Toata aceasta avere a fost jefuita de bolsevici concomitent cu decapitarea Bisericii. Printre primii martiri a fost Mitropolitul Vladimir al Kievului, impuscat in februarie 1918 nu departe de Pecerskaia Lavra, centru spiritual cunoscut si apropiat romanilor datorita marelui mitropolit Petru Movila. Dupa sechestrarea moastelor, in acea manastire, pe Sfantul Prestol a fost pusa statuia lui Lenin. Inainte de moarte Mitropolitul Kievului a iertat pe criminali, considerand ca pentru pacatele poporului rus este dator sa plateasca el si nu altcineva. Nu se pierduse deci filozofia martiriului si constiinta ca trebuie sa se sacrifice cei mai buni.

Patriarhul Tihon a fost inchis timp de 13 luni, iar apoi izolat si urmarit indeaproape de un agent al sovietelor.

Este bine sa retinem si de data aceasta "vamile" martiriului pentru a le compara cu cele traditionale. Impuscarea a fost in aceasta perioada martiriul cel mai onorabil. Lenin considera ca intelectualii sunt "un material tocmai bun de impuscat". Cativa mitropoliti si episcopi, precum si zeci de mii de preoti si calugari au fost nimiciti prin impuscare. Multi clerici din Rusia au murit insa in ger, dupa ce se turna pe ei apa pana se transformau in stane de gheata, ori inecati in rauri inghetate. In ranile adanci ramase in trupuri de la baionete comunistii infigeau cruci. Li se taiau nasul si urechile, pentru a fi apoi aruncati la gropile de gunoi. Preotii basarabeni ucisi la Chisinau in timpul retragerii rusilor din 1941 au fost gasiti cu ochii scosi si cu organele sexuale taiate si bagate in gura. Comunistii au mai practicat si ruperea in bucati a preotilor, dupa care erau dati la caini. La Voronej, episcopul si 160 de preoti au fost spanzurati in 1919 pe usile imparatesti ale bisericilor in care slujisera in ziua de Pasti.

Umilirea suferintei a fost noutatea adusa de bolsevici in metodele de anihilare a omului. In unele puscarii clericii au fost inecati in fecale. In manastirea intelectualilor, la Solovki, transformata in lagar de exterminare, arhiereii erau obligati sa doarma in altar, unii chiar pe Sfanta Masa, si sa accepte plasarea tot acolo a vaselor pentru excremente. Sigur ca arhiereii au refuzat sa utilizeze tinetele pentru a nu comite un sacrilegiu si au preferat sa moara constipati. Ati gasit in actele martirice din vechime un fel atat de putin glorios de a-ti da viata pentru credinta? Ce fel de legende se mai pot vehicula despre martiriul prin constipare? Acesta este comunismul: in urma lui raman nu martiri venerati de toata lumea, ci fiinte insignifiante.

In timp ce religia anihileaza instinctele primitive, comunismul le desteapta pentru a le exploata in folosul sau. In Basarabia se pare ca tinetele n-au fost inca scoase din altare. Acum un deceniu, un autor basarabean, Vladimir Berlinski (sub pseudonimul Neagoe) isi marturisea intr-un roman obsesia de a viola o fata in altar. Unele manastiri basarabene inchise in anii saizeci au fost populate cu prostituate bolnave de sifilis, adunate din tot U.R.S.S.-ul, in timp ce preotii si preotese erau inchisi in lagare alaturi de criminali ordinari.

In aceste experimente diabolice isi are radacina ideea Anei Pauker si a lui Nikolski (pe numele adevarat Grunberg) de a-i reeduca pe romani in penitenciarul de la Pitesti prin obligarea victimelor de a se snopi reciproc in batai sau de a-si manca fecalele din gamela in care-si primeau portia de "zara". Sa ne amintim de amenintarea repetata de fiecare data la Pitesti celor care incercau sa se sinucida: "No-no-no! Aici nu se fabrica martiri!"

Dar sa trecem de la vladica la opinca, pentru ca un patriarh vertical ca Tihon nu putea sa nu intareasca puterea de rezistenta a crestinilor laici. In timpul proceselor clericilor incepute in anii douazeci, care au continuat cu procesele enoriasilor mai activi, Patriarhul Tihon ,intrebat la Tribunalul revolutionar din Moscova daca socoteste obligatorii legile bolsevice, a raspuns: "Numai intrucat ele nu contrazic regulile credintei". Astfel crestinii mireni erau indemnati sa nu respecte legile lui Antihrist, preferand sa umple puscariile si lagarele, condamnati conform articolului 58 ca "dusmani ai poporului" si "contrarevolutionari". Soljenit in arata de cata fermitate in credinta au dat dovada femeile din lagare. Pentru credinta , condamnarea varia intre 3 si 10 ani de lagar .Rareori s-a intamplat ca cineva sa se lepede de credinta, si aceasta doar i n cazul cand unul dintre soti trebuia sa ramana in viata pentru a-si creste copiii. "

Ce spuneti?

Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
Tribeca Film Festival - de Dinu Lazar la: 03/05/2004 16:50:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca si la editiile trecute, Romania se remarca prin absenta."

Ce se intimpla, stimate domnule Buzoianu; parerea mea e ca celor din lumea filmului din Ro, atit cit am vazut si eu - si am cam orbitat in zona asta - li se rupe total de marketing si de promovare.

Romanu e artist, creeaza la greu chestii elevate, face cu clabuci filmul, daca se poate cu bani de la stat, daca nu, de la fraieri, dar cind e vorba sa faca un afis, un sit, un prospect, sa il vinda, da cu mucii in fasole.

Acum un sfert de veac era mare de tot sarbatoare cind se faceau in Bucuresti expozitiile de afis de film polonez; tin minte ca ma uitam si imi curgeau balele de placere, ce imagini, ce compozitie, ce grafica, ce mesaj uluitor aveau.

Ma gindeam ca la noi e cenzura si de aia nu se poate face un afis ca lumea; io-te ca acu nu e cenzura dar afise de film romanesc, macar informative, nu vad nicaieri.

Dar un sit? Ce e asa de greu sa iei un nume de domeniu cu titlul filmului, sa pui citeva imagini, scenariul, ceva critica de film, sa traduci in citeva limbi si sa il promovezi?

Din pacate, creatorul roman - cineastul adica, dar e valabil si la fotografi - nu o are cu marketingul, PR, cu promovarea...

Cum se vazu aici, noi nu participam nici la concursuri foto cu premii de citeva milioane de lei...

Altfel, in vorbe, suntem mari si bataiosi si importanti.

Cind e de cautat la rezultate, ne cam dam cotiti.

Cu asa de putine mijloace se pot face asa de multe lucruri!

Dar probabil verbul "a face" deranjaza fundamental... mai bine visam, ne dam cu parerea, bem o cafea, traim din plin pashtele, craciunul, unu mai, asteptam concediul... sa vedem daca or sa apara, cum se aude, fonduri Phare pentru culturi intensive de mure... sa ne dea Europa mura in gura... numai s-o tinem deschisa, in rest e simplu.

Festival de film?

Cind o fi unu` cu mure sa ne spuneti... pina atunci poate terminam concediul...
#14938 (raspuns la: #14915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa vedem cum se folosesc cuvintele - de (anonim) la: 09/05/2004 05:25:39
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
secular vine din "seculum", care in latina inseamna si secol, insa mai inseamna, intr-un sens mai larg, veacul de acum ca opus eternitatii in viata duhovniceasca. de aici expresia "lasata secului", adica lasarea placerilor veacului de acum pentru post, care e sinonim, in acest context, cu placerile imateriale ale vietii de apoi.

Laic vine de la grc laos, care inseamna popor, si care este aproape acelasi lucru etimologic cu mirean, ce vine de la slav mir, care inseamna si pace si lume. precum se vede, mirean exprima mai puternic o incarcatura filozofca/religioasa.

Sa vedem cam cum merg antonimele, si cred ca merita sa ne uitam, datorita faptului ca aceste cuvinte sunt folote mai mult in contex reliogios, chiar acolo.

Laic este opus lui cleric, mirean e opus lui calugar. Deci, laic este ceea ce nu fae parte din ierarhia superioara a bisericii, insa o sprijina, caci nu poate exista ierarhie fara stratele inferioare, pe cand mireanul si calugarul nu se inter-conditioneaza.

Laic mai poate fi inteles si ca profan, chiar daca sensurile sunt totusi diferite, caci profan este ceva care se afla in opozitie cu sacru, pe cand laicul sustine ierarhia.

Mirean denota un crestin care, indiferent de starea lui duhovniceasca, traieste in lume, insa nu "veacul acesta", adica acea relatie de opozitie perfecta, ci in lumea care e crestinata. Se poate vedea si o influenta istorica, caci "lumea" celor care vorbeau latina in romania in primele secole era practic lumea pagana, pe cand lumea in contextul slavizarii romaniei era lumea crestina aflata in afara zidurilor manastirii.

Deci,

secular e total opus lui religios (e drept ca statul roman o o exceptie, caci zice ca e secular, insa sponzorizeaze Biserica, si pune obligatorii orele de religie, insa trebuie sa ii intelegem pe acesti batranei ce conduc si BOR si Republica Socialista Democrtica Romaniacare au fost colegi candva la scoala securitatii)

laic are ideea de ierarhie cad e folosit in cotext religios, si ideea de inferioritate(care pana la urma e tot un fel de ierarhie) cand e folosit in sensul de profan.

mirean presupune standarde mai inalte duhovnicesti, care nu sunt insa necesare pentru mantuire, cum sunt voturile monahale.
#15164 (raspuns la: #15161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-a facut matelotul din snoava - de (anonim) la: 12/05/2004 08:44:03
(la: Cu cine votati la primaria Capitalei? Sondaj pt. bucuresteni)
A existat, ca reprezentat al opozitiei. Lucru mare, dom'le, daca te uiti dimprejur... lasand la o parte faptul ca aici vorbaria domneste oricum si va domni, in veacul vecilor, amin. Asa ca hai sa fim seriosi. Car nous sommes ici aux portes de l'Orient, ou tout est pris a la legere.
Stima si onor,
Catalin
#15286 (raspuns la: #15206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti remarcabile - de mircios la: 16/05/2004 00:18:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Louis-Ferdinand Celine - Voyage au but de la nuit - Journey to the End of the Night - Calatorie la capatul noptii
William Boyd - Any Human Heart - À livre ouvert - nu cred ca a aparut inca in romaneste
Itallo Calvino - Se una notte d'inverno un viaggiatore - If on a winter's night traveller
Hermann Hesse - Der Steppenwolf - Steppenwolf - Lupul de stepa -
Stanislaw Lem - Solaris
Haruki Murakami - The Wind-Up Bird Chronicle - nu cred ca a aparut in romaneste, desi au aparut alte carti ale lui
Salman Rushdie - The Satanic Verses - Versetele satanice
Par Lagerkvist - The Dwarf - Piticul
Gabriel García Márquez - Un veac de singuratate - One Hundred Years of Solitude
Jostein Gaarder - Sophie's World - Lumea Sofiei - nu cred ca a aparut in romaneste
Kim Stanley Robinson - The Years of Rice and Salt



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...