verbe la imperativ

Of, vecina, of vecina !
Sigur ca eu sunt de vina !
Dar sa ma dai tu de gol
Nu-i frumos. Asa e ? Lol !
Iar cuvantul "confirmat"
Rimeaza si el cu "roshcat " :)))
Sa vedem cu ce rimeaza
Verbul la imperativ "mimeaza " !

Lost without music in a world of noises

Foarte bine atunci, caci multi ne pricepem mai repede la engleza sau ne dam francezi (mea culpa!) si mult mutilam sarmana limba-n care-am zis prima data "au!".
Pai cum sa nu doara, cand dezacorduri comitem, si scriem "vi" (in loc de "vii"= verbul "a veni", persoana aII-a, singular, indicativ prezent).
Sau "fi" (in loc de "fii"- adica "tu", un imperativ de la "a fi", un indemn, o porunca...; "fi" e in "a fi clar", "nu fi prost").
"A-si" ( in loc de "as" pentru "as vrea", "as iubi"," te-as iubi", o dorinta - conditional optativ, daca vreti); cu "a-si" construindu-se cu totul altceva: "a-si musca limba", "a-si spala rufele-n public")

Si nu, nu le facem in fuga, din neatentie, caci se repeta, obsedant.
Sa ma iertati de sangele-a tasnit un pic, n-am zgariat sa ma razbun!
Nu-i pacat ca niste oameni atat de destepti sa scrie prost in limba lor?

Zici: "2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!"

Dupa "aceste cuvinte ne doare" urmeaza semnul ":)" care pe internet semnifica faptul ca expresia anterioara a fost scrisa cu intentia de gluma.
Deci, inainte de "a mi-o plati", rog a se lua ca gluma, asa cum a fost destinata de la bun inceput.

Florin, a trebui este verb impersonal, nu se utilizeaza pluralul!
"trebuia sa fie luate" este varianta corecta.
Asta asa, de dragul rigurozitatii...
:P

Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

refacerea Imperiului Bizantin a fost o dorinta a celor care au condus destinele oamenilor din acest imperiu, si nu numai a lor. Daca imi amintesc bine, Aromânii care au ajutat la construirea Greciei ca stat modern si care azi vai mama lor, sint considerati a nu fi Români fiind lipsiti de drepturile elementare ale minoritatilor ( unde esti MArko Bela , du-te in Grecia compara cum traiesc Aromanii si dupa aia sa te vaiti de "insuficienta" drepturilor comunitatii maghiare din Romania !!!), deci acesti aromani, au fost indusi in eroare, ei crezand ca lupta pentru refacerea imperiului bizantin si nu pentru construirea Greciei. Imi amintesc o vorba spusa de un aromân ( e pe net si asta) : "Am vrut sa refacem Imperiul Bizantin si ne-am nenorocit neamul prin asta":
Bun, idea de a reface Imperiul Bizantin a fost o chestiune normala, cel putin in primele 3-5 decenii dupa caderea sa.Ideea nu a putut fi niciodata pusa in aplicare deoarece Imperiul Roman de Apus nu a dorit sa ajute , Papa rasufland ushurat si crezand ca prin caderea Bizantului va putea lua sub obladuirea sa intreaga lume crestina, in al doilea Rand, imperiul Otoman s-a dovedit a fi o arma teribila in fata unei Europe sfashiate de lupte politice interne si de ambitii personoale a unor capete incoronate. Incet, incet, prezenta Turcilor in Europa a fost perceputa ca un fapt normal, la fel ca si cea a Ungurilor veniti 3-400 de ani mai devreme si a fost acceptata ca o realitate care nu se mai lasa schimbata. Apusul a privit acest lucru cu o ushurinta curioasa, necautand sa se amestece deloc. Inceputul "gonirii" turcilor din Europa a inceput tot in Balcani, panslavismul aici fiind parca motorul principal. Ma rog, interesele celor 3 mari imperii ale vremii ( Autriac, Rus, Turcesc) se intersectau in zona balcanica si pana la urma totul s-a incheiat cu Razboiul care s-a incheiat in 1878 unde Turcia a capitulat. Ca Apusul s-a repezit sa ajute "OmulBolnav"(denumire data Imperiului Otoman dupa capitulare) a fost explicat in fel si chip. Unii istorici argumenteaza prin faptul ca europenii doreau sa aibe liniste intre popoarele care erau subjugate de Otomani, altii spun ca de fapt frica refacerii Imperiului Bizantin i-a indemnat sa faca asta.
In opinia mea, asta ramane o utopie. Imperiul Bizanzin era un imperiu numai ca nume , ca mod de organizare. Populatia imperiului ere eterogena, multe popoare de limbi diferite fiind in granitele sale. Cei mai mari si cei mai vechi dushmani ai imperiului erau Bulgarii insasi, si acestia au reusit in urmar capitularii Imperiului Otoman sa-si ia o mare parte din Teritoriul acaparat de Bizantini inapoi. Ma rog, teritoriul era tracic, dar Istoria bulgara considera ca poporul Bulgar este un popor format din Traci peste care au venis Slavii si peste care a venit neamul conducator al Bulgarilor ( si asta neam turcic !!!) , neam care a fost asimilat dar care le-a dat numele vecinilor nostrii, asa cum si romanii veniti la Nord de Dunare au dat numele ce-l purtam astazi ( aparent nu pe natura etnica dar pe latura religioasa ), asa cum si Franci , neam germanic a fost asimilat de GaloRomani dar a dat numele Frantsei si francezilor. Undeva, undeva in perioada medievala tarzie, anumite lucruri s-au intamplat foarte repede Intre sec VIII si X se pare ca s-a cristalizat ceea ce astazi intelegem prin popoare moderne..

Mmmm.. scuze, am deviat putin de la subiect, m-a prins flama. Nu mai ma intreba de astfel de lucruri pentru ca ma las dus de val:-)))

Cu stima,

AlexM

Religia ca si multe altele a suferit transformari radicale devenind la rindul ei "o stiintza" si nu doar o dimensiune spirituala.

In acest sens ea trebuie sa fie studiata pentru a fi bine intzeleasa in special de noua generatzie ce zilele astea gaseste de toate din lumea materiala in schimb pe plan spiritual peisajul devine din ce in ce mai desert.

Nu mai e suficient sa se spuna "Amen", (care este imperativul de la verbul ebraic "l' ha'Amim" ce inseamna pur si simplu "Crede!") noua generatzie a fost invatzata ca trebuie sa si cerceteze.

Daca in cele din urma vor si crede, asta este liberatea si alegerea individuala a fiecarei persoane.

Nu sint religios dar ii respect (si oarecum invidiez) pe cei ce sint cu adevarat.

MMM

Marile imperii au sfarsit prin a se mutila singure! Supra-perfectionarea, omul perfect, nu sunt idei noi dar inlocuiesc evolutia naturala a speciei. Ca e bine sau nu e bine sa fim totzi frumoshi si deshtepti...eu cred ca nu e bine.
Si nici sa cresc "unelte" respectiv oameni puternici, soldatzi, ganditori, etc. in functie de mutatiile pe care le-as putea produce.

Daca stiintza ar evolua in sensul corect atunci, datorita alimentatiei si nivelului de trai, se reduc imbolnavirile deci, logic, nevoia de medicamente scade. Dar se observa cum hrana haturala este inlocuita de surogate artificiale, legumele sunt "chimizate", fructele par de cauciuc, pamantul este infestat de chimicale (pesticide si ierbicide) totul evolueaza spre otravirea organismului.

Nu mai exista recolte ecologice atata timp cat ploile naturale sunt acide sau radioactive.

Deci tot acest atac al stiintzei mi-a produs mai mult rau dacat bine.
Otravurile pentru starpirea daunatorilor i-au facut mai puternici. Pana la urma prefer evolutzia pe cale naturala, inmultzirea pe cale naturala, iar stiintza sa se ocupe de descoperirea unor noi surse de energie, noi tehnologii pentru constructii si multe altele.

Cu medicamentele... asta e alta poveste!

In timpul Imperiului Roman exista o traditie ce azi, din fericire, nu se mai pastreaza. Mirele rupea tortul in doua in capul miresei. Acest gest simboliza dominatia barbatului asupra femeii.
In zilele noastre se practica taierea tortului. Acest gest semnifica prima sarcina pe care noua familie o are de indeplinit impreuna.
Se mai spun ca daca dormi cu o felie de tort de la o nunta sub perna, iti poti visa viitorul partener de viata.
Verigheta se poarta pe al treilea deget de la mana stanga deoarece grecii in antichitate credeau ca o vena de la acel deget duce direct la inima.
Mireasa trebuie sa fie imbracata in alb la ceremonia religioasa, ca simbol al puritatii spirituale. Ea trebuie sa mai poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva bleu si o moneda. Astazi, ceva vechi - o bijuterie de familie - reprezinta legatura viitorului cuplu cu familiile parintilor; ceva nou - rochia de mireasa - este considerat ca aducator de noroc; ceva imprumutat - o batista cu dantela sau orice alt obiect - are rolul simbolic de a reaminti cuplului ca pot conta oricand pe ajutorul familiei si al prietenilor. Ceva bleu (albastru), simbolul credintei si al loialitatii este reprezentat de jartiera (albastra). Moneda este simbolul unei vieti prospere.Aruncarea orezului in trecut, nu numai orez se arunca asupra mirilor in clipa in care paraseau petrecerea: in Franta se folosea graul, in Africa de Nord smochine si curmale, iar in Italia - o combinatie de monede, fructe uscate si bomboane. Desi se mai foloseste si acum orezul a fost inlocuit de petale de trandafiri sau confetti.

Imperiul Soarelui ,da, bun film!Cu Christian Bale copil-ce talentat era şi este!Filmul e de Spielberg, căruia îi iese cam tot ce face.

Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".

imperiul roman a cucerit o mare parte din europa si a introdus limba latina in aceste tari, nu este adevarat?

Cine nu crede in minuni, nu e realist.

In timpul vietii Ramón a fost asaltat permanent de o multime de “binevoitori” care convinsi de faptul ca Ramón suferea de o puternica depresie, incercau din rasputeri sa-l convinga ca viata merita traita ORICUM.

Am accentuat cele doua cuvinte, caci mie mi se pare ca exista o contradictie intre ele si acel "ORICUM" care ii urmeaza.Da, viata merita traita...atat vreme cat verbul "a trai" nu devine sinonim cu " a fi in viata".
Eu sunt pro-euthanasie.Pentru ca nu vad rostul unui chin nesfarsit doar de dragul unor precepte - de fapt si de drept - interpretabile.Si cand voi ajunge in incapacitatea de a-mi purta de grija, atunci cand singura mea ratiune de a fi va consta in doza de drog care sa-mi aline, pret de 2-3 ore, durerile...nu voi ezita.
Cineva spunea ca nu poate fi vorba de o hotarare luata sub imperiul luciditatii.Eu vorbesc de decizia acelor oameni care au avut destula vreme sa se impace cu ei insisi, cu gandul mortii...de cei care vor sa treaca pragul in urma unor analize facute inainte ca suferinta sa le intunece mintile si in deplina cunostinta de cauza.Stiind, deci,ca remediul nu va veni de nicaieri.
Indurerarea celor dragi? Oare cei dragi nu sunt mult mai indurerati de degradarea lui?
Dumnezeu ne-a creat cu un rost, spunea cineva...Ma indoiesc ca rostul acela ar fi transformarea omului in leguma.

1) textul e plin de greseli de ortografie. Nu te acuz de analfabetism, te sfatuiesc doar sa revizuiesti un text inainte de a-l publica

2)In valtoarea metaforelor cam pierzi subiectul:
O cetate se zareste!
Iar geamul mi s-a aburit de tot.
E cam veche,ruginita dar si ponosita
Vai de ea mititica,
A cam trecut de prima tinerete.

A trebuit sa citesc de trei ori ca sa-mi dau seama ca "mititica" era cetatea.

3)O lampa mica
Mai umple-mi incaperea mucegaita.
Aici nu se intelege daca "O" ala e un vocativ sau un articol nehotarat.

4)Si ea aminte muritorule,
"Ea" e pronume, verbul "a lua" la persoana a doua imperativ e "ia!".

5)Stilistic vorbind, poezia ta e total lipsita de armonie, muzicalitate, ritm. Faptul ca scrii versuri albe nu e o scuza :)

6)Mesajul mi s-a parut exprimat in cel mai banal mod posibil.

vreau cu verba cripta
sa jucam de-a fripta !
daca voi nu vreti,
va propun bureti !

- Să-mi spui, te rog, de verbul fii! sau nu fi! :
cînd e cu-n singur i şi cînd cu doi? Răspunde-mi !

- O, doamne, ce-mi mai torni şi tu-n ureche !
Astfél de bagatele te frămîntă ?
Credeam că-ţi pui probleme mai înalte:
e simplu, dragul meu: imperativul
la pozitiv, pretinde doi de i,
la negativ, se scrie doar cu unul !

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-060-hamlet.htm

dar ai vazut bine c-am sesizat.
cu imperativul ma descurc mult mai lejer, am zis mai sus.

niciodata n-am sa spun aici de unde imi vin poeziile...sau ce m-a manat in lupta. mai bine ma dezbrac si eu in p-ta Universitatii si ma bag in fantana, cu irma. :D
...nici nevasta-mea nu ma-ntreaba. stie ca-i spun singur si daca nu-i spun stie ca e drum inchis. un drum inchis te duce doar la o poarta cu lacat sau la un zid...sau un camp gol.
e foarte important sa sesizam nuantele...si destul de dificil cateodata.

confuzie intre toleranta si tolerare
iar daca, la prima vedere, unul ar fi substantiv iar celalalt verb, daca pt ambele s-ar putea folosi la pers I singular si prezent "tolerez", ei, bine, asta nu se intampla, cel putin nu in conotatie similara
n-am nevoie sa inteleg gusturi sau tabieturi sau cutume ca sa le tolerez, fiindca, nu-i asa? nu e nimic de discutat aici. Desigur, informatia poate fi de interes, insa interes pur intelectual, ca pt toate cele ce sunt si rad la soare fara imperativul aprobarii
am nevoie sa inteleg opinii, idei, gesturi, moduri de viata sau concluzii, macar sa-mi placa inainte de orice inteles, sa mi le pot potrivi cumva, ca sa accept sau sa ader, iar asta implica deja mai mult decat interes teoretic
nu-i nici o noutate ca "asa e, cum spui tu" poate fi "sunt convins" la fel de des cat "m-am plictisit, discutia asta nu duce nicaieri"
cat despre "amputează
apetitul cunoaşterii, al înţelegerii reale a alterităţii, şi dinamitează necesitatea dezbaterii" , imi suna mai degraba ca o remarca a cuiva caruia nu dezbaterea in sensul sau pozitiv ii lipseste, ci certurile sterile; e in afara naturii umane renuntarea la discutie cand aceasta intereseaza, aduce noutate, genereaza schimbare in sensul evolutiei
de partea cealalta, cred ca invatam sa evitam toxinele conversationale limitate de fapt la "ba da-ba nu" indiferent in ce floricele frazeologice se ascund

a ambreat

a abreiat.

te-am cunoscut în acel bar troscăind a bere ieftină şi a testosteron masculin.

'a troscai' inseamna 'a trozni' si se foloseste pentru vreascuri.
inteleg ca mai...colocvial asa, se foloseste si cu sens de 'a bea', dar aici nu-i cazul, intrucat ar fi trebuit sa fie urmat de prepozitia 'la'.
'a troscai' la bere.
oricum, contecstul ma ajuta, indicandu-mi ca verbul cu pricina e folosit aici cu sens de 'a trazni' (a mirosi puternic), sens pe care nu-l va avea niciodata.

'testosteron masculin' ii una dintre flagrantele alaturari pleonastice care transmite cititorului faptul ca autorul nu stie ca testosteronul e un hormon masculin.

miştourile lui ieftine şi nefericite

'nefericit' = 'nepotrivit"
'ieftin' il include si-l nuanteaza deja.
in context, 'nefericit' nu mai aduce nicio informatie in plus dupa 'ieftin'.

ţi-am zis: "uite, am cumpărat special o sticlă de vin, am cerut două pahare. asta în speranţa că vei alege o discuţie inteligentă şi nu neapărat convergentă,

din punct de vedere logic, speranta personajului e neintemeiata.
atunci cand un barbat ii propune unei femei sa bea ceva impreuna, ea n-are de unde sa stie cat de inteligent poate discuta individul.

'discutie convergenta' pur si simplu nu exista.

am memorat aşteptarea răspunsului tău, acele clipe în care, pentru a trece mai uşor peste ele, mi-am imaginat cum ar fi să schiez în alpi, coborând cu o viteză ameţitoare o pârtie neagră, o alunecare ca o sinucidere, o bucurie ca o sinucidere.

nu poti memora o asteptare.
pe-asta o traiesti, intrucat e simultana momentului gandirii.
e o incurcatura bizara de timpuri.
folosirea aceluiasi timp gramatical aduce pe acelasi plan doua actiuni pe care la ambiguizeaza.
nu stii daca 'am memorat' se petrece in acelasi timp cu 'mi-am imaginat'.
macar fiindca daca accepti ca posibila memorarea, actul acesta nu se poate face in timp ce-ti abati in mod constient gandul la altele (schi in alpi - lipsa de originalitate, acesta, apropo).

Ca un prizonier transferat cu bune intenţii, cu toate că plecarea mea în germania şi mesajul pe care mi l-ai dat acolo, prin care îmi transminteai gelozia ta extremă şi imaginaţia ta cu aspecte patologice, ar fi trebuit să mă pună în gardă despre ce avea să fie.

din pacate aceasta e o alta constructie nefericita.
asa cum e scris (exista un 'si' de coordonare acolo, lipsit de echivoc!), nu doar mesajul primit, ci si plecarea in germania ar fi trebuit sa te puna in garda.
or, doar mesajul ei trebuia sa fi facut aceasta.

masticându-l cu veneraţie

'a mesteca' si 'a mastica' sunt sinonime.
ultimul se foloseste exclusiv pentru alimente, in situatii foarte limpezi.
explicatia cum ca-i o metafora nu sade-n picioare.
e doar o incercare de a scoate expresia 'a mesteca ceva' de sub imperiul banalului, inlocuind-o, in lipsa de inspiratie, cu un sinonim nepotrivit.

alături de neîncrederea ta în natura umană, alta decât a ta.

exclus.
in neincrederea umana intra orice tip de neincredere omeneasca.
taman fiindca si femeia-i om.

cele două săptămâni petrecute în elveţia

alpi, elvetia...

borcanul de sparanghel murat. mâncat la final, aşezat în fund,

asta e de-a dreptul comica.
cine era asezat in fund? borcanu? personajul? ... sparanghelul?

noa, o sa ma opresc aici.
daca nu cunosti subtilitatile limbii si nu-i pricepi articulatiile, oralitatea textului te prinde.
acesta curge frumos, e lucios si-ti ia ochii.
cu subtilitatile sta prost.

asa ca trebuie corectat si fraze intregi regandite.
trebe eliminate cuvintele folosite incorect, constructiile supralicitate care-n loc sa nuanteze, strivesc imaginile.

mai multe informatii costa bani.
treaba asta trebuia facuta de editori care fie au fost prea bine platiti, caz in care nu si-au batut capul, fie-s incompetenti, situatie-n care mi-e mila de editura 'tritonic' care face-atatea compromisuri.

in loc sa ne guduram pe langa 'modi', mai bine verificam cat de serios vorbea cand o zis ca-i bun tecstul.
maudigliani ii un magician - niciodata nu stii ce si de ce scoate cate-o dracie din joben.

iar ca sa intelegem exact ce inseamna fraza arborescenta bine strunita logic, sa (re)citim mai bine ciclul 'ea a murit'.
e o lectie excelenta.
pentru toata lumea.

voiam numa' sa plec linistit
stiind cacirmaciul ie la fel de apt ca si pin acum

atentie si la imperativul afirmativ al verbului buclucas
n as vrea sa ti dea cineva n cap cu dex ul (au unii obiceiul pe aici sa trimita lumea la sursa, nu dam nume, nu i frumos) ar fi pacat sa nu fii tu atent si sa ti dai cu firma n cap
nu mai zic ca nu da' bine
la statutul tau de antrenor, zic