verbul a contrasta

Zici: "2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!"

Dupa "aceste cuvinte ne doare" urmeaza semnul ":)" care pe internet semnifica faptul ca expresia anterioara a fost scrisa cu intentia de gluma.
Deci, inainte de "a mi-o plati", rog a se lua ca gluma, asa cum a fost destinata de la bun inceput.

Florin, a trebui este verb impersonal, nu se utilizeaza pluralul!
"trebuia sa fie luate" este varianta corecta.
Asta asa, de dragul rigurozitatii...
:P

Interesante imagini, interesant modelul, si cu dezbracatul,
ce sa zic - cine trebuie poate face cui trebuie o imagine uluitoare
si daca e cu haine si daca nu e.
Si starea mini sedintei de fotografie se pare ca a fost OK;
ce ma scirtzie putin e treaba cu lumina.
Pe vremuri, la imagine, cind inca se facea carte si meseria era meserie,
profesorul meu de maiestrie - care nu era un geniu al operatoriei dar
era excelent pedagog - ne obliga sa mincam la cursul de imagine, pictura pe piine.
Pentru ca inca in picturile anilor 1600 distingem:
- o lumina principala, care poate fi contrastanta sau blinda,
rece sau - de cele mai multe ori - calda, dar care dicteaza ceea ce numim "cheia" de lumina;
- o lumina de umplere, care modeleaza contrastele mai mult sau
mai putin si vine din partea opusa luminii principale
- o lumina de fundal
- o lumina de efect ( lumina de contur sau un spot sau un reflex sau o chestie asemanatoare)
- o lumina apicala ( aia din ochi, sclipirea care da viata portretului)

Ei, la aceste portrete, lumina e cam plata, adica modelarea formei fetzei, cam lipseste.

Aici ar trebui jonglat; de vazut si de amestecat lumina existenta,
care poate fi aleasa ca lumina principala sau nu, care sa vina si
din mai lateral, sau chiar din spate, cu blitul de pe aparat, pus la minus doua diafragme.

De altfel, la o sesiune de portret, e bine sa incercam cit mai multe
solutii tehnice si estetice si sa alegem pe urma ce si cum. De iluminari
nu mai zic - trebuie sa incercam cit mai multe variante din jurul celei pe care o credem nimerite.

Dar, imaginile, altfel, par OK.

Ma rog, sunt mai multe abordari in fotografie; una e sa muncesti pina chelesti
si sa inveti imagine la greu si maiestrie si compozitie si sa experimentezi
si normal, inafara de niste ametiti din domeniu sa nu vada nimeni,
si alta cale sa fii mare geniu in fotografie
ar fi sa pui prima oara mina pe un aparat, sa faci citeva declansari
la marea abureala, sa le maresti, sa faci un album si o expozitie si sa te dai
artist, si sa faci si vinzoleala printre intelectuali ( daca ma lauzi tu te laud si eu).

...nenumarate sunt caile domnului...

vreau cu verba cripta
sa jucam de-a fripta !
daca voi nu vreti,
va propun bureti !

...adu-mi argumente si pune si tu manutza si scrie ceva din suflet...

no, shit! ca i-o rup de-o pune!

hai ca ti-aduc io argumente, ca sufletul lui ii la mine, momental, vreai?
ci ma doare ca nu vreai, dar nu conteaza.

deci fii atenta:
prima porcarie, in fix primele randuri: frigul, in contrast cu caldura.
i-aproape de rahat, nu pute insa de tot.
a doua porcarie (avalansa aia de conjunctive dintr-o fraza n-o mai pun, ca deja mi-e rau): Vesnicul felinar din dreptul geamului imi lumineaza dormitorul pe acordurile muzicii lui Frank Sinatra.

pi,draguta, ne combinasi un verb static cu unu ... miscator.
rezulta imagine haioasa, nasol ca nu asta doreai, sa ne radem..
'acordurile muzicii lui...' ii pentru ala care-o compune nu pentru ala de-o interpreteaza.

Nu vreau sa ma gandesc la trecut deoarece este singurul lucru pe care nimeni nu va reusi sa-l schimbe vreodata.

ete o subordonata de cauza absolut cretina.
ca si cand daca te gandesti la trecut, nu poti s-o faci decat cu gand sa-l schimbi.
deci de-aia nu ne gandim, cand nu ne gandim, ca nu are rost... tot nu putem schimba ceva.


propria mea cutie de amintiri

ete ceva nou.
de obicei erea 'sertar'.
te felicit pentru inovatie.
metafora puternica, sugestiva.
declaseaza trairi intense, din cauza efectelor vizuale.
desi vaz amorasi pa capac cum misca ei din aripioare de puf.

cumva incepi sa intri in panica

entratu asta in panica, de cand se produce el 'cumva'?
ci cum ii aia, iubire, sa intri OARECUM in panica ?

sa mai zic?
ce-i aia "suferinta inseamna regretul nespus"?

bre, acilea e o insalilare de platitudini, truisme, aberatii rostite la intamplare.
esti un soi de madame ghiorghigiu.
ella.
cetisi ultima nuoapte de dragoste...?
ete.
da' n-are nica, emportant ii ca scrii.


si asta mi-o placut cel mai mult.
La 24 de ani te atrag barbatii inteligenti, maturi si cu perspective de viitor.

perspectivele alea de viitor, mi-au facut ziua.
sau seara.
sau ce dracu ii asta la opt jumate cand scriu.

http://www.diaconescuradu.com/o-zi-lunga-cu-multe-contraste-ospitalitate-dezastru-multi-kilometri-si-din-nou-ospitalitate

"De dimineata strangem repede si dam sa pornim tot in formatie de 3, pana cand imi dau seama ca am pierdut o parte a chainglider-ului pe drumul de la locul de cort pana la drum. Ii las pe oameni sa o ia inainte, in ideea ca ne intalnim mai tarziu, atunci cand iau si ei o pauza, si plec in cautarea partii lipsa pe care o gasesc neasteptat de repede.
[...]
In turcia am simtit cum una din masele nu se simte chiar ok, dar neavand probleme la cald / rece / mestecat,cum nu se vedea nimic, si cum nu aveam o dorinta prea mare sa vizitez un dentist intr-un oras uitat din Turcia, am zis ca poate e o problema temporara care dispara de la sine. Acum in schimb ma trezesc cu o bucata destul de mare dintr-un molar cum ramane in caramelele pe care le mestecam si imi lasa nervul sau dentina foarte, foarte expus. Suficient de expus ca sa doara atunci cand respiram aer nu foarte rece sau atunci cand beau ceva ce nu e foarte rece.

Asta era fix una din probleme din care mi-era teama in calatorie si in vreme ce analizez situatia nu pot sa nu ma intreb un neajutorat “De ce?”. Am fost la dentist inainte de a pleca, chiar am scos si 4 masele de minte cu ceva probleme anul trecut cu gandul la calatorie, totul parea sa fie in regula si iata-ma acum intr-o zona destul de pustie din Iran cu sate mici si orase cam darapanate si cu o nevoie destul de urgenta de un dentist.
[...]
La o benzinarie opresc pentru a reumple sticluta primusului cu benzina pe care o primesc pe degeaba si care aflu ca oricum e obscen de ieftina aici, pe undeva pe la 0.20 euro litrul. Pe de alta parte, deoarece e ieftina e si mult trafic si sunt foarte multe masini pe strazi, majoritatea care isi traiesc a treia tinerete pe strazile Iranului.
Dau sa ma urc pe bicicleta si aud in parait, iar cand ma uit, vad cum s-au rupt pantalonii intre picioare, singura pereche de pantaloni de primavara/vara pe care ii am dupa mine. Am o teorie ca atunci cand apare o problema ea vine la pachet cu mai multe, si chiar ma intreb ce nu o sa mai mearga cum trebuie astazi, cu pantalonii se rezolva cu o cusatura si nu e o problema prea mare, singura speranta e sa tina reparatia.

Dupa lasarea intunericului ajung si intr-un mic orasel unde incerc sa-mi cumpar un sim de iran, de la irancell care am inteles ca desi are doar 2G are acoperire in toata tara. In plus am nevoie de internet pentru a avea un fel de harta si pentru a incerca sa gasesc un dentist ziua urmatoare in Teheran, lucrul de altfel deloc usor cand totul e scris in farsi. Opresc la primul magazinas care vinde tigari, brichete si cartele, omul nu vorbeste deloc engleza si ne intelegem pana la urma cumva ca vreau in sim de irancell care sa aiba si internet.

Bun, taie omul simul, semnez tentativa de contract si cand sa-l incerc vad ca simul nu merge in telefonul meu. De fapt in nici unul din cele 2 telefoane pe care le am, amandoua deblocate. Si dai cu incercari si cu explicatii dar nimic. Dupa o ora pierduta plec cu un sim care nu functioneaza, luat cu echivalentul a 1.5 euro, si cu speranta ca o sa iau un telefon deblocat pentru Iran in care o sa functioneze si sim-ul meu, un nokia de acum 10 ani probabil.

Am zis ca problemele vin in general la pachet, si in vreme ce pedalam prin noapte catre Marand, cu o masea cu probleme, cu pantalonii rupti intre picioare, cu o harta aproximativa si fara posibilitatea de a comunica, chiar ma intrebam care e urmatorul lucru ce poate sa se mai intample astazi, o pana ar mai fi lipsit. Si cand ma opresc la un moment dat pentru a manca cativa biscuiti care erau destul de usor de mestecat, vad cum opreste o masina din sens opus si din ea iese un iranian cu un tricou de warmshowers, din orasul spre care pedalam.
[...]"

Decit "to long" din engleza, care nu apare in aceleasi contexte cu "dor" din romana, ar fi fost mult mai indicat exemplul din portugheza "saudade" care ar cam acelasi sens din romana si apare si cam in aceleasi ocurente contextuale. Ar fi indicat sa nu mai faci apel la dictionarele bilingve atunci cind incerci sa explici anumiti termeni pentru ca aceestea nu sint cel mai indicat instrument de lucru intr-o analiza semantica serioasa. Mai mult decit atit, in cazul unor termeni care au mai mult de un sens, este bine sa se cerceteze ananuntit atit etimologia, cit si contextul cultural in care apar si functioneaza. Evident, pentru o mai mare siguranta trebuie sa ai in vedere, in afara de inrudirile culturale si genealogice dintre limbi, limba materna, cu toate variatiile sale, in acest caz ar fi indicat nivelul diastratic. Oricum, faptul ca nu accepti niste idei concepute si ca ai spirit polemic este un lucru foarte bun, dar, retine ca lingvistica este, inainte de toate, o stiinta, nu un subiect pe marginea caruia se pot face varii speculatii in sprijinul carora nu sunt aduse argumente solide. Daca vrei mai multe detalii sau o bibliografie despre studiile contrastive si despre semantica, in general, adresa mea este : veramanole@yahoo.com

Ai perfecta dreptate, echivalentele substantivului " dor" si verbului "a..fi dor" exista si in limba ebraica, cu exact aceleasi sensuri.

in germana exista chiar un verb reflexiv pentru dor: sich sehnen. prejudecata mea insa in legatura cu acest cuvint (dor) era atit de inradacinata ( ce treaba buna au facut profii de romana!) incit mi-am petrecut multe ore incercind sa descopar diferentele intre cuvintul romanesc si echivalentul lui german! iti multumesc! am invatat ceva nou! dana

Foarte bine atunci, caci multi ne pricepem mai repede la engleza sau ne dam francezi (mea culpa!) si mult mutilam sarmana limba-n care-am zis prima data "au!".
Pai cum sa nu doara, cand dezacorduri comitem, si scriem "vi" (in loc de "vii"= verbul "a veni", persoana aII-a, singular, indicativ prezent).
Sau "fi" (in loc de "fii"- adica "tu", un imperativ de la "a fi", un indemn, o porunca...; "fi" e in "a fi clar", "nu fi prost").
"A-si" ( in loc de "as" pentru "as vrea", "as iubi"," te-as iubi", o dorinta - conditional optativ, daca vreti); cu "a-si" construindu-se cu totul altceva: "a-si musca limba", "a-si spala rufele-n public")

Si nu, nu le facem in fuga, din neatentie, caci se repeta, obsedant.
Sa ma iertati de sangele-a tasnit un pic, n-am zgariat sa ma razbun!
Nu-i pacat ca niste oameni atat de destepti sa scrie prost in limba lor?

"Armanlu nu chiare" e mesajul pe care ei l-au transmis lumii de fiecare data cand cineva i-a ascultat.
Mai nou, Academia Romana refuza sa recunoasca cele 4 conjugari ale verbelor romanesti ( in aromana sunt tot 4), ca limba noastra sa semene mai mult cu franceza si italiana, inchipuindu-si, probabil ca ca asa ni se recunoaste mai usor filiatia romanica. Ca, ce, numai grecii, macedonii, albanezii? Si noi, nene, ne furam caciula si ne dam mai boieri decat boierii.

De ce titlul? "Usa interzisa" e unul din conceptele importante ale cartii. Este acea usa in spatele careia se afla cele mai adanci trasaturi ale personalitatii noastre, sursa ultima a identitatii, fericirii si dramei noastre. De acolo ne extragem seva pentru "refacerea sistemului de iluzii" pierdut in valtoarea evenimentelor postrevolutionare care ne-au tarat cum si incotro au vrut ele. Acolo, in spatele usii interzise se afla raspunsul. "We need to dare!" Am folosit doua verbe modale englezesti pentru ca le consider cele mai ilustrative in cazul de fata.
Da! Merita citita! Singurul regret pe care il ai este ca nu ai citit-o mai demult.

Sufletul!
Din "valurile vremii" el singur se dezvaluie de stii cum sa-l privesti si cum NU sa-l ceri!
Iubirea, cum am mai spus, nu-mi apartine decat atunci cand o primesc.Mai vreau? Atunci mai dau!Dar nu POSED, invalui cu miracole, cu sunete, cu verbe (dar numai cand si cand)...cu taceri.
Ce departe suntem unii de altii cand credem doar ca iubim! Val inselator, singuratatea!

Un fapt mereu eludat este colaborationismul evreilor, in special din teritoriile cedate catre URSS, respectiv Basarabia si Bucovina de nord, indubitabil teritorii romanesti.
S-a ajuns la acte de ostilitate fatisa, chiar la atrocitati, inclusiv contra civililor romani care urmau sa ramana sub administratia de ocupatie.
Nici cei din restul tarii nu au fost mai prejos, fiind singurii care s-au bucurat de pierderea provinciilor din est.
Multi evrei din tara au cerut sa emigreze in teritoriile cedate.
In contrast cu refugiatii romani, afisau buna dispozitie si aroganta.
La eliberarea acestor teritorii in 1941, cine erau deci evreii aflati acolo si cum puteau fi ei tratati?

Daca te gandesti bine, multi oameni au setat autopilotul cu mult timp in urma, deci intr-un fel pentru ei majoritatea vietii este ca un vis a la Matrix. Autosugestia este un alt mod de trai intr-o lume inchisa asemenea unui vis. Influenta mediului, in special a religiei si a mass-mediei asupra vietii omului de rand este inca un exemplu de putere deseori nevazuta sau subestimata ce influenteaza zi de zi miliarde de oameni. Faptul ca multi supraestimeaza ideea de "free will" si subestimeaza rolul influentelor externe (sau innascute) demonstreaza ca intr-un fel oamenii traiesc intr-o matrice putin controlata de ei insisi.

Matrice impusa de religie: multi se nasc incatusati intr-o matrice sufocanta forjata dinaintea nasterii lor (ex. "untouchables" in India).

Matrice impusa de mass-media (in colaborare cu activisti de partid republicani): improscarea cu noroi a unor personalitati politice ce cauzeaza discreditarea acestora si a apropiatilor lor pentru infractiuni inexistente sau minore (ex. Bill Clinton pe tema Monica Lewinsky, si implicit Hillary Clinton si Al Gore).

Pentru o analiza mai aprofundata a filozofiei sugerate de filmul Matrix, vezi eseurile de mai jos (in engleza), dintre care recomand in special pe ultimul care contine si o scurta introducere a gnosticismului (in contrast puternic cu sorele lui vitrege si foarte populare, crestinatatile catolice, ortodoxe si protestante):

http://www.onwardoverland.com/matrix/philosophy.html

daca-mi permiti, as adauga "my two cents" la discutie.
Presupun ca mi-ai permis (: deci continui:

era ceva ce ma deranja la felul in care descriai "cresterea" dragostei si cred ca am gasit ce: folosesti verbe care implica EFORT : "anii pe care Reusesti sa ii stai", sau "cind ai Reusit sa stai casatorit", etc

Daca asa e dragostea si daca iubirea e ceva diferit, atunci personal sunt foarte sigur ce prefer: fie flacara, fie gheatza dar in nici un caz o balta caldutza, si aia mentinuta cu grija si efort.

Din punctul meu de vedere, doi oameni ar trebui sa fie impreuna deoarece nu Reusesc sa se separe, nu pentru ca au Reusit sa nu se desparta.

...sigur, nu vorbim aci de cupluri cu copii, ca-i cu totul alta mancare de peste!

Dumnezeu a pedepsit homosexualitatea si zoofilia din cele doua cetati Sodoma si Gomora.

(Verbul a sodomiza ce inseamna? Astept o explicatie, o definitie!)

Cei din cele doua cetati sint numiti pacatosi, iar pentru a scapa de asemenea pacate strigatoare la cer Dumnezeu nu a avut prea multe optiuni.

Ce mai trebuie ca pacatul sodomiei sa fie luat in serios?
Ce alte dovezi sint necesare?

Sigur ca daca excludem Biblia, o carte de mina a saptea!!!, si eventual renuntam la Dumnezeu ca fiind cam demodat si conservator, putem chiar sa consideram un pacat (sin) relatia heterosexuala.

Argumentele de acest fel sint penibile.

Homosexualitatea este un pacat si un act anormal. Prin definitie.
Anusul nu este facut pentru procreatie si inca nu am auzit de vreun barbat ramas gravid. Sau daca a ramas vreunul, a avortat la primul scaun (....t).

Z

Il intrebam pe bunicul meu ce meserie au avut cei mai batrini din familie pe care i-a cunoscut; firul se rupe undeva dincolo de 1800... dar toti au fost tzarani din sudul Moldovei, cu ogoare mici pe care era cite o fintina cu cumpana si cite un nuc mare... poate de aici o chemare genetica pentru acei copaci singurateci; poate si altele sa fie resorturile ascunse... oricum eu nu am constientizat decit la armata ( am facut o armata relativ grea, pentru un dandy de Cishmigiu... la pifani la Vinju Mare, cu masca pe figura si marsuri de 40Km si stat in si sapat la shantzuri) - deci nu am constientizat decit atunci mirosul reavan al pamintului, ceatza de dimineatza si importanta pe care o au in viata citeva momente de liniste induse de un copac pe care te sprijini.
Cam tot in acele vremuri - erau anii `70 - am vazut un film polonez care m-a impresionat foarte tare; se numea "Iubire" si nu mai tin minte din pacate regizorul; eroul principal se cauta pe sine si a avut puterea sa faca acest lucru construindu-si citeva traiectorii diferite; a incercat sa se faca preot, dar de la A la Z, a incercat sa se faca alpinist, a incercat sa gaseasca raspunsul si in alte moduri, dar nu a gasit acest raspuns - dar a tot incercat.
Eu sunt mai fericit, caut numai in imagine - sau mai nefericit poate - si nu cred ca as putea sa ma vad ca sau intr-o imagine si nici nu stiu care imagine e mai aproape de ce ar trebui sa fie raportata la cunostintele si sentimentele mele din acea clipa - si nu stiu nici macar ce anume ar trebui sa fac.
Cautarea in sine e poate un balsam, poti sa iti zici ca ai alergat, nu ai luat medalia dar continui sa alergi pentru ca asa s-a nimerit sa te prinda bagheta celui de sus si de atunci tot alergi.
Imi este clar ca pentru ca sa faci o imagine buna trebuie sa cunosti daca nu vietile pictorilor si ale fotografilor pe dinafara macar foarte multa plastica, compozitie, culoare, tehnica, si ca in momentul in care faci fotografia trebuie sa ai puterea ca ceea ce stii sa transformi intr-un limbaj cit mai simplu, in simple verbe, adjective si substantive, si sa iti scrii propria poezie complicata folosind acel limbaj simplu.
In alta ordine de idei la mine imaginea devine, se transforma, prea deseori e o distanta mare intre ce memoreaza compact flash-ul la fotografiat si ce se poate vedea pe monitor dupa ce imaginea a fost editata in mai multe reprize.
Dar cred ca in timp se poate construi o amprenta, un stil, si acel stil unitar este esenta lucrarii fiecaruia, este ceea ce ramine, este deseori ca umbra unei scari cu un om pe un zid ars, asa cum am vazut intr-o imagine facuta de un fotograf de razboi american la Hirosima cu ceea ce ramine din noi dupa bomba atomica.
Suma tuturor imaginilor vazute, banuite si realizate, se transforma mereu in alambicul complicat al uitarii si al devenirii si da senzatia si speranta ca miine in sfirsit, sau cindva, voi face acea poza minunata in care as putea sa fiu. Dar cred ca mai am de sapat; si mai trebuie timp, har, noroc si chef. Grea combinatie...

negatie: n-are legatura cu esenta sau cu lipsa de vedere ori de viziune.

substantiv: efortul (tau)

alt substantiv: beneficiar (sunt pan'la urma, eu)

concluzie: inghit, ma enervez, inghit din nou, si am sa-nghit cu spor mult timp de-aci-nainte, pan-o sa fac un site al meu ...that' s all!
...iar intre timp, concluzia o s-o rumeg tare si cu fortza!

In gand. ...hai, hai...pe sub flori ma leganai...(:

Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.