comentarii

verbul a se opri la diatezapasiva mod indicativ timp perfectcompus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ROMANA, saraca! - de Alice la: 06/10/2003 03:30:45
(la: Un nou concept la Luneta: gazda unui subiect)
Foarte bine atunci, caci multi ne pricepem mai repede la engleza sau ne dam francezi (mea culpa!) si mult mutilam sarmana limba-n care-am zis prima data "au!".
Pai cum sa nu doara, cand dezacorduri comitem, si scriem "vi" (in loc de "vii"= verbul "a veni", persoana aII-a, singular, indicativ prezent).
Sau "fi" (in loc de "fii"- adica "tu", un imperativ de la "a fi", un indemn, o porunca...; "fi" e in "a fi clar", "nu fi prost").
"A-si" ( in loc de "as" pentru "as vrea", "as iubi"," te-as iubi", o dorinta - conditional optativ, daca vreti); cu "a-si" construindu-se cu totul altceva: "a-si musca limba", "a-si spala rufele-n public")

Si nu, nu le facem in fuga, din neatentie, caci se repeta, obsedant.
Sa ma iertati de sangele-a tasnit un pic, n-am zgariat sa ma razbun!
Nu-i pacat ca niste oameni atat de destepti sa scrie prost in limba lor?
andrushca si gramatica...:))) - de Intruder la: 05/09/2007 14:51:58
(la: Apocalipsa după Dăncuş)
poate se mai informeaza lumea cu aceasta ocazie si nu ne mai agreseaza la tot pasul cu forme de tipul "a stii" sau "ochi albastrii ai lui Vasilica":((

las' ca si eu gresesc la "a sti", ce crezi??
buooon: la modul indicativ timpul prezent, persoana II-a sing. verbul "a sti" are forma TU STII!
la infinitiv are un singur i, aici nu gresesc! :P
...pai si daca mai pun un i si-n alta parte, ce?
io-te la ea!
:))))))


#232818 (raspuns la: #232733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 04/10/2007 13:54:58
(la: Balerini)
de fapt daca te referi la verbul a uri ar fi "du hasst" in timp ce "du hast" inseamna "tu ai":)
Ah.. si mie imi place melodia, jocul de cuvinte "du hast-du hasst-du hasst mich-du hast mich gefragt" e unul din motive:)

Ok, Ok... asta era asa o aiureala, imi place portretul tau. Are iz de reconciliere, eu una m-am saturat de "vai ce-a ajuns generatia tanara" si "vai mosii si babele nu ne inteleg".
fuchsu - de alex andra la: 04/01/2009 15:11:55
(la: întâlnire neaşteptată)
Care pai ? Ala de indica timpul probabil?:))))))))))
#382763 (raspuns la: #382710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zaraza & andre: probabil ca daca faceati galagie o lasau balta (v-ati uitat atenti daca scria undeva chestia aia in meniu?)

In cel mai rau caz chemau politia -- in niciun caz nu va luau la bataie. In general e bine a eviti restaurantele din zonele turistice, dar din pacate ceea ce intr-o tara civilizata se poate lasa in cel mai rau caz cu un proces, in Romania se lasa cu cutite in burta.

Asta e difierenta intre Ro si occident. Si poti inventa si mama brandului de tara al c... meu, ca tara ramane aceeasi.

In general oamenii de proasta factura au obiceiul de a trece repede la rezolvarea violenta a disputelor. De fapt cred ca e un bun indicator: timpul intre incident si recurgerea la violenta arata cat de sus esti pe scara evolutiei.
#561197 (raspuns la: #561191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "2- verbul se acorda in - de Daniel Racovitan la: 10/01/2004 10:46:51
(la: Gramatica si butélia)
Zici: "2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!"

Dupa "aceste cuvinte ne doare" urmeaza semnul ":)" care pe internet semnifica faptul ca expresia anterioara a fost scrisa cu intentia de gluma.
Deci, inainte de "a mi-o plati", rog a se lua ca gluma, asa cum a fost destinata de la bun inceput.

#7885 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in privinta verbului - de (anonim) la: 10/06/2004 11:15:44
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Florin, a trebui este verb impersonal, nu se utilizeaza pluralul!
"trebuia sa fie luate" este varianta corecta.
Asta asa, de dragul rigurozitatii...
:P
#16153 (raspuns la: #16004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru DESTIN - de ueit la: 26/10/2004 12:24:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Intrebari ce-si ashteapta raspunsul:

Potzi sa exemplifici? Care sunt acei "multzi" oameni de stiinta? Astept un raspuns insotzit de citate din care sa reiasa ce zici tu, shi anume ca:

"sunt CONVINSI ca proiectul vizibil in lumea vie indica IN MOD LOGIC existenta unui Creator"

"ca noi semenii nu intelegem anumite aspecte ale vietii,este o alta problema insa nu ne da dreptul de a face asemenea declaratii."

Care sunt acele "anumite aspecte ale vietii"?

Exemple de " complexitate ireductibila".

Nu ti-ai exprimat punctul de vedere in legatura cu formele intermediare. Te-ai uitat la adresa pe care ti-am dat-o?

Raspunsurile mele:

""-pamantul e plat."


Nu raspund, intrand in polemica cu tine, ai argumentat in lipsa totala de cunostinte despre Religie, despre Biblie...despre..."

Ca de obicei, straw man.

Am spus ca "mintea luminata de credinta" a tras concluzia ca pamantul e plat, nu ca Biblia spune ca pamantul e plat. Conteshti poate faptul ca biserica creshtina a sustzinut mai bine de 1000 de ani, bazandu-se pe Biblie, ca pamantul e plat?

"Iti spun asa sa cunosti mai bine mai tarziu decat niciodata,in Biblie de cel putin doua ori se spune ca pamantul este "rotund"."

Eshti dragutz sa aratzi shi altora care sunt acele doua locuri? Cum sa te conving sa shi argumentezi afirmatziile pe care le faci? Sau poate vrei sa te cred pe cuvant?

"Se pare ca shi "nimicul" poate "crea"."made ueit,

Deci explica-te:

Creatie si apoi Evolutie...ma aprobi?"

1) Probabil nu ai observa ghilimelele in care am incadrat verbul a crea.

2) Daca acceptzi ca aceasta "creatzie" ca pe un proces pur natural shi nu rezultatul actziunii unei entitatzi supranaturale atunci te aprob. Daca dimpotriva sustzii ca Dumnezeu este creatorul te indemn sa-mi spui ce te-a facut sa ajungi la aceasta concluzie.

Numai bine.

Un pic de umor:

Iezechiel 4:12

"Painile le vei gati ca turtele de orz si le vei coace inaintea ochilor lor cu necuratenie de om". "

#26250 (raspuns la: #26219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Emirul raspunde anonimului "domn doctor" ce a lucrat cu tiganii - de (anonim) la: 25/11/2004 23:51:10
(la: Ce uita Europa cand e vorba de tigani ?)
La numarul #28688, un anonim la Sun, inca nu a gasit raspuns intrebarea exentiala "CINE SUNT EU " ? Emirul raspunde : 1 . daca ramanesti anonim si nici nume nu aveti faceti trecerea si mai usoara pentru indicatorul demografic catre misiune noastra finala care trebuie sa aduca Romania pe mana si deciziile romilor democrati.
2 Pana gasiti raspunsul la intrebarea "cine sunt EU" continuati sa va puneti intrebari. Sunteti pe drumul bun. A stii sa pui o intrebare inseamna ca ai deja si o intuitie de raspuns.
3 Excelentele dumneavoastra marturii le-as putea folosi ca parte justificativa a unui proiect in comuna unde ati muncit caci asta -mi e menirea.
4 Incercati sa operationalizati cu raspunsul unde se vor opri lucrurile daca indicatorii demografici ai neintegerarii sociale mareste spatiul analfabetilor incepand cu raspunsul la intrebarea cui serveste actuala stare de lucruri. Ocoliti varianta ca actuala stare de lucruri covine etniei mele.
5 Va asigur de toata intelegerea mea pentru cele ce ati patimit dar instinctul tiganilor simnte stimulul nerostit si reactioneaza ca atare.
6 Dle doctor cat de mult va iubiti pe dumneavoastra ? Prin ematie puteti raspunde la ce anume sugereaza indemnul biblic al iubirii aproapelui ca pe tine insuti ? Multumesc de atentie si puteti veni direct in < emirul@k.ro >

PS - in traducere legenda se spune ca Emirul e cel ce vede NORDUL cu ochii inchisi si te poate trece prin DESERTUL VIETII prin arderea celor mai chinuitoare intrebari. Cum nimic nu se pierde ele se transforma in ceva. Cine ghiceste ? Pentru cei (ne)romi acelasi Caton.
Pt. Muresh - de Paianjenul la: 15/01/2005 19:40:27
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Zici la un moment dat:

"...evolutia este un proces dovedit"

Afirmatia de mai sus sugereaza realitate 100% (a unui fapt). O asemenea afirmatie nu poate fi luata in serios nici de catre cel mai informat biolog evolutionist cit de cit onest.

Zici in incheiere:

"...dupa intelesul meu, probabilitatea evolutionismului e mai mare ca aceea a creationismului."

E o concluzie care urmeaza a fi demonstrata, dar suna mai rezonabil si mai prudent decit prima afirmatie.

Problema e ca, in timp ce-i ridiculizeaza pe credinciosi ca cred in lucruri pe care nu le pot demonstra, evolutionistii iti prezinta filme documentare despre viata unor animale preistorice (pe care evident ca nu le-a filmat nimeni cu camera video!..)... si le comenteaza cu aceeasi certitudine cu care biologii care filmeaza astazi animalele din jungla, isi comenteaza documentarele lor. Astfel, in respectivele filme, evolutionistii nu se multumesc sa-ti arate doar scheletul respectivelor animale, schelet pe care l-au dezgropat deunazi, ci, ca sa te scuteasca de orice erori de imaginatie, iti arata ei "exact" si cum era dispusa musculatura acestora pe aceste schelete... si ce culoare avea pielea fiecarui animal... si ce "voce" avea... ba iti arata cu lux de amanunte si cum rumega... cum se scarpina frecindu-se de trunchiul copacilor... cum se imperechea... toate acestea fara a mai mentiona nici macar din gresala, pe tot parcursul filmului, expresii ca: "se presupune ca...", "fapt care ar indica (,) ca...", "probabil ca..."... Nuuuu!... Cu cel mai debordant tupeu, toate verbele la timpul trecut sint grijuliu ferecate in perfectul compus - (caz incheiat, nu se admit obiectii!) - ca sa suprime din "fasa" orice eventuala tentativa de chestionare a veridicitatii afirmatiilor lor de catre spectatori!... Iar oamenii (nu toti, desigur) se uita la filmele respective, si... le cred cu aceeasi convingere cu care ii cred pe biologii care filmeaza astazi cu teleobiectivul leii si antilopele din Africa!... Sa se indoiasca de cel mai mic detaliu... cind filmele au fost facute de "oameni de stiinta"?! Doamne fereste!... Aia stiu totul... Totul e bazat pe "evidente"!... (singura evidenta fiind scheletul animalului... restul fiind imaginatia animatronistului angajat sa sintetizeze imaginile din film...)...

Adauga la filme si puzderia de carti ilustrate (pentru copii), cu animale preistorice, carti concepute cu aceeasi "responsabilitate" pedagogica si "onestitate" academica de catre suporterii evolutionismului... si incearca sa evaluezi cit de "obiectivi" sint acesti propagandisti care-i acuza pe teologi de inducere in eroare si exploatare (a predispozitiei religioase) a maselor...
#33504 (raspuns la: #33394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In acest caz ar fi mai indica - de camyb1981 la: 01/04/2005 13:19:50
(la: Caut un baiat mai plinutz pentru o relatzie dragutza!!)
In acest caz ar fi mai indicata o agentiede matrimoniale, sau rubrica purtind acelasi nume din orice ziar... Oricum anuntul tau e o gluma, dar chiar si asa nu are ce cauta aici.


"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."
Te mai citesc, prietene! - de dudi la: 04/04/2005 19:46:58
(la: Scriu degeaba)
"Cuvintele nu pot s-alungă
Curba tristeţii." aici nu ai folosit corect verbul la persoana a III-a plural. Ar fi trebuit sa fie:
"Cuvintele nu pot s-alunge
Curba tristeţii.", dar atunci "s-alunge" nu ar mai rima cu "planga", stiu. Dar niciodata nu trebuie sa ignoram gramatica de dragul rimei, Tudore.
O sugestie de cum ai putea spune:
"Din versuri mâinile mi-or plânge,
De dor nici lacrima nu curge,
Cuvintele nu pot s-alunge
Curba tristeţii." ; este doar o parere personala, nu o obligatie.
Apoi in: "Potol de ură şi salarii mici," mai cu seama acel "salarii mici" banalizeaza contentul si diminueaza puterea, farmecul textului. Ar fi fost mai indicata o metafora ca: "suc de cucuta si urzici".
Si "racor" e un termen care nu exista in limba romana. De ce nu "raclor sub lovituri de bici".
Altfel contentul considerat in ansamblul lui suna bine si sugestiv, frumos si cursiv versificat, fiind exprimat cu forta si talent.
Te mai citesc, prietene, ca-mi place cum scrii.
Ei, s-ar opri ele dar este gr - de RSI la: 24/06/2005 22:10:04
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Ei, s-ar opri ele dar este greu de explicat un copil de 18 ani la 29 de ani...
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#56619 (raspuns la: #56616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciomuirea penisului - de Cassandra la: 27/09/2005 16:56:17
(la: Scandal medical in RO)
Nu stiam dar am incercat sa ma informez. Dificultatea consta in aceea ca niciodata nu vom putea intelege ce s-a intimplat din ziare care ca deobicei dau informatii tehnice foarte prost documentate si tind spre senzationalism de exemplu au reusit sa transmita foarte bine imaginea lui Ciomu ca un macelar care taie penisul omului in trei bucati ca si cum ar fi un salam.

Se pare ca in cursul unei operatii pentru extirparea unui testicol bolnav, care avea o pozitie reala diferita de cea indicata de ecografie, Ciomu a sectionat accidental uretra pacientului (grav) dar folosind un bisturi electric i-a si suturat-o in acelasi timp (grav), dupa care (nu se stie de ce poate ca s-a enervat dupa incidentul anterior) i-a sectionat penisul acestuia inscriindu-se in istoria amputatorilor de penis alaturi de Loraine Bobbit (parca exista verbul to bobbit acum se poate introduce in dex si verbul a ciomui)! Nasol de tot...

Cazul a avut o mare transcendenta tinind cont de faptul ca este vorba de un organ atit de semnificativ si ca interventia de dificultate minima era realizata de un profesional experimentat cu o eroare atit de greu de explicat. Ministrul Sanatatii a declarat public ca actiunea lui Ciomu a fost "voluntara"...nici nu vreau sa ma gindesc la asemenea perversiune - poate era indragostit de nevasta pacientului sau poate deodata l-a apucat o imensa invidie pe "organul" lui. Cert este ca Ciomu e medic si a gasit imediat o explicatie care poate fi si convingatoare. Se pare ca pacientul e bine, i s-a reconstruit penisul si are sanse chiar sa-si reia activitatea sexuala. Cu Ciomu insa nu stiu ce o mai fi.
Am gasit si o alta explicatie a cazului, care in contextul Romaniei actuale pare cea mai logica:

"Doctorul Ciomu intra in operatie.
In sala, el, anestezistul si asistenta .
O intreaba pe asistenta :
- Mai Geta, asta a dat ceva ?
- A dat o p..a, dom' doctor !
- Pai sa o impartim la trei !"

Ce s-a intimplat in sala de operatii si in mintea lui Ciomu in acele momente, nu vom sti niciodata. Bine ca nu se intimpla prea des...Dar se intimpla chestii mai grave care sfirsesc cu moartea pacientului evitabila pe de alta parte, despre care nu aflam niciodata
Ciomu era asistentul lui Ranga acu' mai mult timp (anatomie)

#74990 (raspuns la: #74920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Au vechimea pe care o indica - de Cassandra la: 10/10/2005 17:42:09
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Au vechimea pe care o indica metoda datarii cu C14 care este cea folosita in acest caz si care este favorita lui Catalin. La ea ma refeream. Exista totusi un grup de crestini conservatori care interpreteaza biblia textual si care neaga valabilitatea metodei C14 si a oricarei alte metode de datare care contrazice virsta de 6000-10000 de ani a Pamintului si Universului (pe care o cred ei). Iar dintre acestia, sint unii care accepta metoda C14 dar numai pina la 2-3000 de ani ceea ce le permite sa o foloseasca pentru a demonstra anumite adevaruri "istorice" biblice. Pe perioade mai mari zic ei, metoda nu mai e valabila

Daca sti care este perioada de timp fiabila pentru datarea cu C14 spune-i si lui Catalin. :)
#77816 (raspuns la: #77773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reteta = Sir de indicatii ce - de clody la: 21/02/2006 08:39:32
(la: joc)
reteta = Sir de indicatii ce incepe cu "se ia o oala".

Ce este internetul?

De l'amour le mieux
#107324 (raspuns la: #107293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cine-a solicitat, ca nu mai tziu minte ezact! - de maan la: 31/03/2006 13:09:23
(la: Limba romana e un organism viu)
Cum s-a schimbat gramatica limbii române
de Dan BOICEA , Adriana C. Nedelea

"Noua gramatică lansată luna aceasta era necesară, în contextul în care au trecut 42 de ani de la apariţia ediţiei anterioare (GA). Între ceea ce oferea gramatica academică în vigoare şi înnoirile teoretice şi descriptive ale cercetărilor ulterioare se produsese o aşa mare ruptură, încât GA nu mai reprezenta un punct de vedere credibil, ajungându-se la existenţa paralelă a două gramatici. Chiar şi manualele şcolare din ultimii ani depăşiseră, ca informaţie şi perspectivă, punctul de vedere al GA", ne-a declarat Gabriela Pană Dindelegan, şeful Catedrei de limba română a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.

Ziarul Adevărul vine în sprijinul elevilor, studenţilor, cadrelor didactice şi nu numai, prezentând principalele modificări pe care le aduce noua gramatică a limbii române.

Scrierea cu literă mare/mică

Se scriu cu literă mare toate cuvintele, substantive proprii, cu excepţia instrumentelor gramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole), care denumesc: mari epoci istorice (Antichitatea, Evul Mediu, Iluminismul); războaie importante (Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de ani, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial); state, inclusiv cele din epoci trecute (Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar); instituţii, chiar folosite eliptic (admiterea la Politehnică, student la Drept, secretar la Externe); formule de politeţe, devenite locuţiuni pronominale de politeţe (Alteţa Sa Regală, Majestăţile Lor Imperiale, Excelenţa Voastră, Sfinţia Sa).

Se scrie cu literă mare numai primul cuvânt din substantivele compuse care denumesc compartimente din instituţii sau organe de conducere (Sectorul de limbi romanice, Catedra de Chimie, Adunarea generală a Academiei, Direcţia, Secretariatul).

Scrierea cuvintelor compuse

Se scriu cu cratimă: toate adjectivele compuse provenite din adverb+participiu (bine-crescut cu sensul "cuviincios", bine-venit cu sensul de "oportun, agreat", rău-platnic; substantive compuse ca "bună-credinţă" (onestitate), bună-cuviinţă (politeţe), bun-rămas (adio); toate substantivele compuse cu "prim-": prim-balerin(ă), prim-solist(ă), prim-procuror/procuroare; compusele din 2 substantive dintre care al doilea este apoziţie (bas-bariton, cuvânt-titlu, maşină-capcană); toate substantivele compuse nume de specii de plante sau de animale; unele tipuri izolate (cuvânt-înainte, mai-mult-ca perfect).

Se scriu într-un cuvânt: pronumele negative "niciunul, niciuna, niciunii, niciunele", precum şi adjectivele corespunzătoare "niciun, nicio", dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus, spre deosebire de grupurile de cuvinte formate din conjuncţia "nici"+numeral (nici una, nici două), din conjuncţia "nici"+pronume nehotărât (nici una, nici alta) sau din adverbul "nici" şi articol nehotărât ("Nu e prost şi nu e nici băiat incult").

Schimbări la numele proprii străine

La nume proprii străine s-a schimbat scrierea şi pronunţarea unora ca "Bahus" (nu Bacus), "Damocles" (nu Damocle), "Menelaos" (nu Menelau), "Oedip" (nu Edip), "Procust" - cu accent pe "o" (nu cu accent pe "u"), iar genitiv-dativul numelui "Artemis" este "lui Artemis" (nu Artemidei).

Despărţirea în silabe

În ceea ce priveşte despărţirea cuvintelor în silabe şi, în scris, la capăt de rând, despărţirea "fonetică" (după pronunţare) este preferată şi la cuvintele formate analizabile în limba română contemporană, acestea putând fi despărţite şi conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate două modalităţi de despărţire: a-na-e-rob/an-a-e-rob, al-tun-de-va/alt-un-de-va, sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.

O singură despărţire se indică şi la cuvintele compuse şi derivate care conţin grupuri de consoane şi anume despărţirea după structura morfologică, de exemplu la derivate cu prefixe ca "post-fa-ţă", "trans-bor-da", la compuse ca "alt-fel", "ast-fel", "feld-ma-re-şal", "port-mo-neu" sau la derivate cu sufixe ca "pust-nic", "stâlp-nic".

Modificări morfologice

• S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent în limba vorbită: sanda (şi nu sandală) - cu plural sandale; bretea şi cu sensul "derivaţie rutieră" (şi nu bretelă) - cu pluralul bretele; foarfecă (şi nu foarfece) - cu pluralul foarfece, cârnat (şi nu etimologicul cârnaţ) - cu pluralul cârnaţi.

• S-au admis unele forme noi de plural în -i la substantivele feminine cu pluralul în -e: ţărănci, ţigănci, remarci, gagici şi nu ţărance...., iar la unele, numai sub formă de variantă: cireşi/cireşe, căpşuni/căpşune, coarde/corzi, coperte/coperţi, găluşte/găluşti, cicatrice/cicatrici.

• S-a recomandat scrierea conform pronunţării la cuvintele: congresmen, recordmen, tenismen, deoarece sensul de "bărbat" al segmentului final "-man" nu a fost perceput în limba română, dovadă femininele recordmenă, tenismenă.

• În paradigmele unor verbe s-au făcut modificări punctuale: la "a trebui" s-au admis şi forme de persoana a III-a plural: trebuiau, au trebuit, vor trebui; la "a continua", persoana I singular a devenit omonimă cu persoana a II-a singular: eu/tu continui; la "a absolvi" se recomandă forma "absolv" şi pentru sensul "termin un ciclu şcolar", iar "a decerna" se conjugă cu -ez, deci decernez.

• S-a renunţat la calificarea drept "neutru plural invariabil" a cuvântului "mass-media". Aşadar, se poate spune: mass-media actuală, nu mass-media actuale. "Mass-media este"... nu "mass-media sunt".
este indicata ... - de florinmix la: 06/04/2006 19:51:20
(la: Despre agresivitate)
este indicata uneori ...agresivitatea ... iti poate aducemulte prejudicii, dar in acelasi timp iti poate oferi satisfactii nebanuite si mai ales neurmarite .... trebuie sa alegi momentul si mai ales persoana cu care poti fi agresiv(a) ... am argumente ... suficienta pentru a putea fi persuasiv de convingator :) ...
Racovitan - de a399 la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ca sa intelegi de ce creationismul nu este o teorie stiintifica si nu are nici in clin nici in maneca cu stiinta, trebuie sa intelegi mai intai care este diferenta dintre stiinta si religie.

Voi da cel mai simplu exemplu imaginabil: aztecii credeau, conform religiei lor, ca intreg universul s-ar opri din functionare daca ei ar inceta sa-i furnizeze zeului lor sange de la sacrificiile umane zilnice. Asta era o credinta: ca daca opresti uciderile, soarele nu mai rasare. Timp de milenii nimeni nu a incercat sa vada daca aceasta credinta e confirmata de fapte sau nu. Daca cineva ar fi incercat, reusind pentru o zi sa opreasca macelul, acest lucru ar fi constituit primul experiment stiintific din istoria omenirii, pentru ca ar fi dus la o verificare sau infirmare PRACTICA a unei ipoteze.

Teoriile stiintifice permit sa se faca preziceri care pot fi confirmate sau infirmate de fapte, ca in acest caz. Creationismul, nefiind decat o dogma, nu permite acest lucru. El ramane identic cu el insusi in esenta, dar exista diferentze de amanunt: forma lui depinde de biblia respectiva: ortodoxa, neoprotestanta, protestanta, mormona, etc. Toate aceste variante raman inghetzate in timp. Fiind o dogma, nu admite nici o verificare; tocmai din acest motiv nu poti astepta sa rasara nimic din dogma respectiva, nici o consecinta practica.

In stiinta, teorii ca Big bang, Ipoteza starii stationare (a lui Fred Hoyle) selectia naturala, pot fi testate experimental si prin observatie. Creationismul nu poate fi testat.

Ceea ce face creationismul”stiintific” o pseudostiinta este tocmai faptul ca incearca sa treaca drept stiinta, desi nu contine absolut niciuna din caracteristicile unei stiinte.
Creationismul “stiintific” va ramane pe veci neschimbat, ca biblia pe care se bazeaza. Nu va genera niciodata vreo dezbatere intre oamenii de stiinta despre mecanismele fundamentale ale Universului si nu poate genera nici predictii care sa testeze teoria, confirmand-o sau infirmand-o. E mult mai rau in realitate decat o ipoteza stiintifica gresita!! Este in totalitate nestiintific!

De exemplu in cazul ipotezei (stiintifice) a starii stationare a lui Fred Hoyle: existau anumite indicii ca aceasta ipoteza ar explica evolutia universului. Dar cand date noi privind expansiunea universului au venit in tromba, aceasta ipoteza a fost infirmata de fapte si a cazut! Prin opozitie, creationismul ramane mereu egal si identic cu el insusi, ca un lucru neanimat.

Creationismul pretinde ca este o teorie irefutabila, ce nu poate fi respinsa de nimeni si asuma din start ca nu poate exista nici o evidenta care sa-l contrazica.

Deci, oricum am intoarce faptele, un lucru e clar: creationismul ramane pe veci strain spiritului stiintific, doar o forma a religiei, impreuna cu povestile pe care se bazeaza.

Dar de ce nu incerci tu sa introduci metodele stiintifice in studierea creationismului? De exemplu ai putea incepe prin a studia conformatia burtii pestilor, ca sa deduci daca Iona ar fi putut sta acolo trei zile, sau sa cercetezi scheletele uriasilor matusalemici din Israel, ca sa vezi daca ar fi putut trai 1000 de ani. Astept rezultatele!
#132387 (raspuns la: #131809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...