verbul zi

o sa spun exact ce vrei s-auzi:
o sa ma dau cu capu' de pereti pana uit cum ma cheama fiindca intr-o zi cand trasesem cam mult la masea am decis ca scriu exclusiv pentru a scrie.

"adica daca eu profit de marea de literatura/muzica/filme/imagini prezenta pe net, de ce n-as da ceva la randul meu? Corect."

exact. nu a ajuns ca mi-am cerut scuze si am sters poza, ci m-am decis sa fac donatii caritabile cu verbe si conjunctii.

si sunt aici ca sa epatez oamenii astia fain care scriu fain si vor sa li se respecte munca.

m-ai prins. ma duc sa-mi fac sepuku.

zau, nu scriu, mai crosetez verbe, atat.

nu-i pacat sa minti chiar din prima zi a anului? :D

Vorbind in general:
-parerile personale odata expuse in public pot fi analizate si daca este cazul persoana emitenta poate sa fie trasa la raspundere (parca maan avea o confa in care ii speria cu actionarea in judecata p'aia plavateci la gura ;)

Analiza se face prin a intelege pct-ul de plecare a parerilor, care in majoritatea cazurilor este pur pragmatic (verbul A VREA..ceva ;)!!! Rar sunt cauzele pur instinctuale organice si apar (in general) instinctual la persoane cu probleme de autoperceptie, de ex in lumea animala teama fata de alpha-male.
Interesant, dpmdv, ar fi analiza si explicarea unor reactii instinctuale intr-un cybermediu in care contactele fizice (exemplificate si prin datul de palme) nu sunt prezente. Confundarea celor 2 realitati poate genera mental o astfel de reactie fizica de lovire (imaginatia lovirii persoanei de dincolo de monitor), in general, la persoanele cu (autopercepute) deficiente fizice sau de control al gresivitatii. In real, sunt clasice exemplele in care boxierii de performanta sunt mult mai putin agresivi pe strada sau intr-un bar dupa cateva sticle de bere comparativ cu inhibatii (constient sau nu) fizic! Pe scurt explicatiile au o nuanta fizica (gen nivel de testosteron) si una psihologica increderea in sine. Din pacate acest tip de persone au un principiu gen: dau si fug...care le face mai greu de analizat (cu toate ca ar fi spre binele lor in ciuda refuzului instinctual) Normal ca multora nu le-ar placea sa-si afle aratate cu degetul traume pe care simt ca nu sunt in stare sa le corecteze. Din pct-ul asta de vedere m-am autoeducat ca sa fiu atent la orice mi se spune si in acelasi timp sa intreb/analizez pragmatic cauza input-ului. Cand cauza pare spusa fara a urmari un scop personal al emitentului atunci trec la analiza mea;)

A recunoaste ca o scuza "fatalista "io am deseori un limbaj suburban...recunosc. ce sa fac?? " ;) In general, a fi dependent de ceva nu inseamna ca nu se poate trata dependenta (oricare ar fi) prin diverse metode de la autocontrol, psiholog pana la pastile si autosechestrarea in locuri special amenajate!

In particular si in gluma:
daca maine n-o sa dau niciun semn de viata inseamna ca m-am sinucis ca pitigoiu'.= cine se aduna, se aseamana :)))
De ambatz, pune-o de-o confa ambigua si nu mai intra o zi ca sa vezi cati o sa te planga :))))

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.


Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.

... o sa cetesc si master planu` intr-o zi, ca imi place cum zice duios:

"Un Master Plan pentru dezvoltarea turismului din România a fost întocmit cu peste zece ani în urmă; totusi, spre marea frustrare a actionarilor din sectorul turismului(*1), recomandările acestuia nu au fost niciodată implementate."

aici: http://www.turism.gov.ro/ro/proiecte-minister/2/master-plan/

(*1) - o fi vorba de Dl. Cocoş, care, ma`nţelegi, are nişte hotele :)

Apropo de...inflatia de creatii ale unora...din ultima perioada. Parca era candva o regula...sa nu poti posta mai mult de 3 pozeii...confe..pe zi... Eu ma gandesc ca n-ar strica readucerea ei la viata...Fireste...daca se poate...si sunt si altii de acelasi gand...

Anjelica: draga io i-am spus lui hans ca de maine nu mai gatesc.
corul: si? si?
Anjelica: prima zi n-am vazut nimic, a doua zi la fel si in a treia zi Hans a facut omleta si carnati prajiti
corul: ohhhh
Marie: si i-am spus lui Pierre, mon petit, de maine nu mai gatesc
corul: si? si?
Marie: prima zi nimic, a doua zi la fel, a treia zi Pierre a facut un sufle si o salada delicioasa...
corul: ohhhhhh
Gherghina: da, si io i-am spus lu Gheo al meu, draga de m aine eu nu mai gatesc. te-ntereseaza...
corul: si? si?
Gherghina: prima zi n-am vazut nimic, a doua zi la fel de-abia din a treia zi am inceput sa zaresc cu stangul...

cum ar fi:


sau:


ori - o casa din Ro:


-pana la data curenta - 269 exemple la 'O casa pe zi'

"România este un stat cu un mare potenţial turistic. Dar cine riscă să îşi strice maşina prin hârtoapele din drumurile noastre sau să facă slalom printre câini şi cai? Nici investitorii nu sunt mulţumiţi de starea drumurilor, căci de autostrăzi nu putem vorbi, dacă vedem ce au reuşit să facă alte state. România a reuşit să obţină acreditarea Autorităţii de Management (AM) pentru Programul Operaţional Sectorial Transport (POS-T) de abia pe 20 august 2009."

-suntem incurabil tampiti. sa nu ne facem iluzii, politicienii nu au nicio vina, limpede!

e prea putin,oricum asa pentru o zi un musulman sa vad si eu cum naiba ii cu narghileaua aia si cum se inteleg nevestele intre ele:)

Zi de toamna - Rainer Maria Rilke
(trad. Al.Philippide)

E vremea, Doamne! Vara a fost lunga.
Arunca-ti umbra peste cadranele solare
si vanturile pe campii le-alunga.

Da fructelor din urma porunci sa fie pline;
mai da-le doua zile de la sud,
indeamna-le s-ajunga coapte bine
si toarna dulce suc in vinul crud.

De-acum cel fara casa mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lunga,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
si prin alei mereu va rataci,
nelinistit, cand frunzele s-alunga.

Acuma zi si tu...primele trei verbe care-ti vin in minte atunci cand iti imaginezi "coca". Si sa mai zici ca io sunt aia care... :))))

a doua zi, pe la amiaz'

- Alo? I-ati prins?
- Cine-i acolo?
- Eu, iuzerul cu reclamatia de ieri, cu mafia beciurilor.
- Aaa, vexa..reclamantul. S-a înregistrat cererea, suntem pe urmele lor, stati linistit.
-Foarte bine, foarte bine, stiam eu ca functioneaza bine sistemul. Le puneti si catuse si caluse?
- Sigur, ca de-obicei.
-Bine, atunci pot sa dorm linistit

(si se-ntoarse pe partea cealalta apucându-si cu dintii camasa de forta, în timp ce infimierul se pierdu în albeatza coridorului)

mucenici?

iaca na...

Mucenici
In anii din urma - chiar pana anul trecut - bucataria mamei se umplea in prag de 9 martie de aerul cu miros de coca calda, amestecat indraznet cu cel de nuca si scortisoara. Mucenicii erau pregatiti in numar mare, pe cat de multi pe atat de buni, iar colegii de liceu si de facultate stiau deja ce vor primi in aceasta zi. Anul acesta...

Am cautat impreuna cu sora mea reteta mamei si imi aduceam aminte - reusind de aceasta data sa inteleg de ce - cum tata imi zicea sa stau mai mult pe langa mama cand gatea. M-am jucat in seara aceasta rasucind intre degete coca moale si am avut emotii cand am scos prima tava "cu sfinti "din cuptor.

A, si inca ceva: imi mai mintesc cum in dimineata de mucenici, bucataria se umplea de fum, nu de la vreo bunatate uitata prea mult pe aragaz, ci de la carpa cu care ne afuma mama ca sa fuga relele de noi tot anul.

La multi ani tuturor ce nu isi gasesc numele in calendar! :) Si aveti grija cu cele 40 de pahare cu vin. ;)

"Facem azi foarte multe lucruri fara sa le stim sensul magic initial. E atat de e motionant, dar si atat de nelinistitor lucrul acesta, incat te poti caltina si neintelege. Gospodina care pune un ban sarbatoresc in colaceii de 9 martie, ca sa vada cui cade norocul in acest an, nu stie intotdeauna ca, pentru o clipa, e sora buna cu strabunica ei neolitica, ce se inchina la Terra Mater, cu sclava spartana cerand ajutorul Herei si lui Artemis din Panteonul grec, cu matroana de langa altarul Junonei romane, cu taranca geto-latina invocand-o infricosata pe Dochia din mitoloigia romano-precrestina care, toate, de-a lungul a mii de ani, au trait acceasi ceremonie ezoterica sau sacramentala la venirea Anului Nou Agrar, la inceputul primaverii, prin acelasi colacel, cu un banut al norocului."

Radu Anton Roman

(găsită aici: http://cornelia-florea.blogspot.com/2010/03/mucenici.html)

SânPetru şi Dumnezău coborau ades la taifas
şi Buna avea pregătită mereu odaia mare
era locul în care lumina se strecura prin geamuri şi icoane
cernând şi poleind tăcerile
aici, aerul avea gust de Duminecă
şi aromă de busuioc
în colţul mai întunecat, pereţii se ridicau în capul oaselor
având grijă să nu strice paturile înfăţate
înveşmântate cu in alb şi-acoperite cu velinţe învărgate
şi-amîndoi purtau cu grijă chipuri liniştite
aduse la mal din negurile timpurilor
străjuind conclavuri de taină
de pe sub paturi se rostogoleau în toate părţile
flori prinse în urzeală să nu le spulbere ţiuitul timpului
şi răsuflarea amintirilor
aerul se clatină privind cu jind
scăunelele închinate în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh
şi-adunate jur împrejurul rotundului mesei joase
bogat altar şi luminos jertfelnic
ulciorul cu apă, mereu proaspătă, reînnoită
străchinile smălţuite urmate îndeaproape
de lumina crudă a lemnului de tei
scobit în căuş sfios, virginal
toate-aşteptând cuminţi a nerostire
şi a oftat în zi de sărbătoare.
odaia răscolită de atâta lumina
se trage sfioasă în colţul dintre ferestre
să-şi treacă pleoapa cu ştergarul cloşcă ce strânge sub aripi de taină şi tămâie
sfinţi osteniţi şi salcie în cercuri
aici, candela veghează la liniştea nopţilor
şi toarce fir subţire de lumină
când tremură muşcatele din geam
ferindu-se îmbujorate
e semn că pogorât-îi printre noi
şi-i timp de judecat şi de întrebare
şi Buna spune cu toată tăcerea ochilor albaştri
ba de una ba de alta
despre grâul copt şi rodul de pe crengi
ba că nu plouă, ba că-i înnorat
că viaţa-i cum e ea
şi Doamne...
dar n-a mai întrebat...
ziua plânge prefirând boabele-nşirate pe-un fir de rugă susurată
buzele ei mărşăluiesc în tăcere
şi cern în tăcere toate întrebările măcinate seară de seară
iar eu abia mai port îngreunate pleoape
şi plec să caut vise-ncondeiate

astăzi fiind sâmbătă, mi-am luat gândul de la suicid...
;)
săptămâna viitoare...
poate!

ali

exact 63,78%. Pe zi. Pe luna se poate ridica la 66,82%. Pe Pamant mai vedem noi, mai masuram...
Multumit? ;)))

"tu cumparasesi popcorn si imi zambeai"..."un clopot de sticla in care STAI ascuns..."
hotaraste-te cu verbele, la ce timp le pui.

"cerul are sa plesneasca de-atata tine" - as renunta la "atata".
...si atentie, se repeta pronumele cateva versuri mai jos ("ca am sa curg acolo, alaturi de tine")

din aceleasi considerente as scrie mai departe doar "esti un casalot, mi-ai spus", fara sa mai trec pronumele "tu".

pe urma:
"Şi am ştiu ca acea zi de vară
Avea să ne înghită pe-amandoi
Avea să ne digere şi apoi să ne lepede..."

nu-mi suna bine "sa ne digere" pentru ca ceva digerat, se leapada doar la buda si asta-i poezie, nu milculete cu zarzare...pai nu? :)

en fin...as renunta si la "stii"ul de la-nceput, destul ca e un "stiu"(t) in ultima strofa.

uff...punct. :)

"-da, chiar aşa s-a întâmplat
-disgusting…nu pot ca să cred…
-ba poţi să mă crezi…mor nu alta când cineva nu mă crede…
-ia spune, te-ai dat jos din pat astăzi?
-dap, după cum mă vezi...
-ţi-ai băut cafeaua dimineaţă?
-nu numai că am băut-o dar mi-am şi pregătit-o...cu mânuţele-astea două am făcut cafea la ibric
-şi-ai băut-o după ce te-ai spălat pe dinţi sau înainte
-ha, ha...nici măcar pe faţă nu m-am spălat...
-şi...nu puţi?
-ăăă, nu cred...
-capculatorul l-ai deschis?
-şti doar că ăsta-i primul lucru pe care-l fac când încep să mişc...
-păi şi atunci de ce spui că n-ai făcut nimic astăzi?
-păi şi ce-am făcut?
-ai trăit...o zi mizerabilă ce-i drept, dar ai trăit...ai habar ce-nseamnă moartea?
-ăăă nu.
-după ce-o să afli, să vi să-mi spui şi mie...cât despre gogoşi...mie îmi plac cele rumenite şi tăvălite bine prin zahăr..."

lasand la o parte gluma iata-l pe adevaratul, acelasi, inconfundabilul...mie imi place cand esti nabarbierit..

este deseori ca o camasa de forta cu care ne obisnuim...nu ne place dar macar tine de cald...
cineva spunea (nu mai tin minte cine) ca omul nu face altceva decat sa caute un stapan caruia sa-i incredinteze destinul si viata pentru a fi condus...

e mult mai usor uneori sa lasi pe altul sa decida in locul tau pentru a putea vorbi despre diabolica vointa ori despre inutilitatea vietii

priveste fiecare zi cu ochi de copil curios si poate ca nu va fi nevoie de o revolta eliberatoare...copii nu stiu nici sa minte (de cele mai multe ori) si nici sa-si abandoneze independenta...chiar daca accepta tutela ei sunt independenti in actele lor, in credintele lor nepervertive de reguli si...obisnuinte...