comentarii

versuri astre iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intruder - de latu la: 20/11/2005 21:04:58
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
am s-ajung sa fac versuri si noaptea in pat, oameni buni!
Ca veni vorba: Tu ce-ntelegi printr-o noapte romantica in doi, la lumina jucausa a flacarilor din camin, in fata paharelor uitate pe jumatate negolite, in jocul monoton al ritumurilor ploii de afara, cand ea sopteste valuros "Vino...." dupa ce gravitatia a rezolvat si problema nimicului din matase care fusese ultima opreliste?

Daca nu atunci, cand zici ca e momentul de a face versuri ?
"Ah iubirea mea perena
Ce bine ca azi n-ai migrena..."....:-))))

sau ceva de genul asta, face minuni!
#89144 (raspuns la: #89142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de latu la: 20/11/2005 21:05:09
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
am s-ajung sa fac versuri si noaptea in pat, oameni buni!
Ca veni vorba: Tu ce-ntelegi printr-o noapte romantica in doi, la lumina jucausa a flacarilor din camin, in fata paharelor uitate pe jumatate negolite, in jocul monoton al ritmurilor ploii de afara, cand ea sopteste valuros "Vino...." dupa ce gravitatia a rezolvat si problema nimicului din matase care fusese ultima opreliste...?

Daca nu atunci, cand zici ca e momentul de a face versuri ?
"Ah iubirea mea perena
Ce bine ca azi n-ai migrena..."....:-))))

sau ceva de genul asta, face minuni!
#89145 (raspuns la: #89142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Guinevere la: 26/02/2010 00:19:10
(la: Ceva din mine caută ceva)
bun, n-am citit restul comentariilor, m-a interesat strict poezia vizualizata. versurile sunt faine, stilul oarecum facil dar totusi fain. imaginile nu m-au deranjat, mi s-au parut inspirate cu exceptia celor de la versurile despre iubire, lacrima, Dumnezeu si a celor in care aparea chipurile alea de femei super-model in prim plan - am strambat din nas: desuet. n-am ascultat interpretarea si sunt convinsa ca asta a fost un castig. n-am citit alte poezii de-ale tale, deci as fi curioasa.
Ladyshorule, - de anisia la: 28/04/2011 21:05:40
(la: Ultima plagiere, ultima trădare! )
hoti, cat lumea si pamantul. is multi. misuna precum carcalacii.
prieteni falsi asijderea.
de tradari nu mai zic.
rasar, intzeapa, lasa rani.

o etapa a vietii.

din care madam Patricia a ramas mai saraca nu doar cu un prieten, dar cu o onoare.
nu-si vede lungul nasului. nici mana-ngropata in bunul altului.
e oarba. orbita de falsul succes.
a furat un pocal cu versuri, ganduri, trairi. de-ale tale.
se simte-mbogatita. trufasa, chiar.
cand cerneala s-a usca-n tipografie, si asa zisa-i publicatie va ajunge prafuita printr-un colt de raft, madama isi va pierde condurul de argint, si se va regasi pasind searbad in cei slapi cu talpi ponosite.
singura. insingurata. sleita.

tu insa vei fi aceeasi.
sufletu-ti va fi acelasi.
acelasi izvor de ganduri, versuri, trairi, iubiri.
si vei scrie in continuare. la fel cum ne-ai obisnuit.
bogatiile sufletului nu ti le poate fura nimeni. iutimea mintii tale nu si-o poate insusi nimeni. gingasia-ti n-are cum sa si-o faca manta. tu esti un singura. o copie n-are sa existe, iar o imitatie n-are sa razbeasca.

ti-a furat undita, dar nu darul de a pescui.

un pup :-*
Versuri albe - de (anonim) la: 31/10/2004 21:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am fost intotdeuna un adept inversunat al poeziei traditionaliste. Il ador pe Eminescu, cu poezia lui adusa la perfectiune, si nu admiteam nici o deviere de la canoanele poeziei clasice. Afrmam (si acum sunt sigura de aceasta), ca un adevarat maestru akl cuvintului trebuie sa munceasca, pentru a-si aduce poeziile la aceliasi conditie de perfectiune, ca Marele Eminescu, altfel... ce mai ramane din poezie? Ce este atunci o poezie, daca nu se mai respecta canoanele ei? Afirmam, ca versurile albe sunt un fel de surogat pentru grafomani, o portita de intrare a lor in mirificul templu al Poeziei. Ei si! Totusi, ei continuau sa scrie versuri albe, albe pina la absurd, cand nici nu se mai desluseau pe foaia alba de hirtie. Am auzit nu demult un banc (dar un fapt real) - cineva afirma, ca "A fost o baba si un mosneag" ar fi un vers alb. Bine, daca e, este furat si acesta.
Pina la urma, m-am gandit: eu muncesc la o poezie in sudoarea fruntii, iar astea, tineri si impertinenti, fabrica "versuri albe" cu duiumul, fara sa le pese de nimic. Se lauda unii pe altii si astfel devin celebri. Nu ca i-as invidia, dar simt in aceasta ceva putred, caci aceste poezii nu intotdeauna merita sa fie considerate poezii. In plus, in goana dupa originalitate au inceput sa utilizeze un limbaj infect, uneori de-a dreptul scabros, care nu are ce cauta in poezie. Adevarat, ca din acest puhoi tulbure putin se va alege si se va depune, ca pulberea de aur, pe prundul curat al izvorului Poeziei, minunate si veritabile.
In fine, pina la urma am decis: daca versurile albe sunt un nou gen de poezie, de ce sa nu incerc si eu. Va trimit cateva incercari, printre care si un sonet clasic, si astept opiniile Dumneavoastra.

Pendulul

Oscilaţiile timpului pedant
Umplu spaţiul de unde albastre,
Iar noi plutim în acest ocean,
În cojile noastre,
De nucă, care se clatină avan.
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Ţipă papagalii piraţilor contemporani,
Care poartă semnul dolarului
Pe reverele tunicilor de gală,
Iar pe feţele buhăite de beţivani
Poţi citi numai lăcomie şi fală.
Pendulul masiv de aramă
Scârţîie enervant şi apăsător…
Care sunt valorile autentice,
Scopul călătoriilor noastre?
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Strigă papagalii piratilor contemporani...
Nu-i credeti - fericirea nu e in bani!

Mărul lui Adam

În grădina raiului încă e linişte şi pace.
Cei doi adolescenţi inocenţi
Încă nu cunosc Taina cea mare.
Fructul interzis e în siguranţă, se pare.
Dar şarpele poznaş,
Mare amator de şotii răutăcioase,
Îşi cloceşte deja planul diabolic…
Dreptu-i oare,
Ca numai El unul să cunoască
Adevărul cel Mare?
El unul să-şi poată face
Feciori, după chip şi asemănare?
- Gus-s-stă, băiatule, gustă
Din rodul dulce-amărui al cunoaşterii,
Află, de unde se iscă cu adevărat
Copilaşii dulci şi drăgălaşi –
Ei nu se modelează din lut,
Nici se găsesc în varză,
Nici nu-i aduce o barză…
Gus-s-stă, Adam, băiatule…

Bolidul

Planeta înfloritoare
Îşi trăia viaţa, paşnic,
Fără să bănuiască măcar
Ce urgie o paşte, necruţătoare…
Erbivorele agere,
Care simt pericolul de la depărtare,
Continuau să pască liniştit
Vegetaţia încărcată de sevă…
Dinozaurii răpitorii, fără grabă,
Îşi făceau planuri de vînătoare…
Toţi credeau, că vor trăi veşnic
În acest paradis binecuvântat.
Dar a venit în zbor,
Şuierând ca un balaur uriaş, bolidul,
Şi totul s-a schimbat…
Cerul s-a prăbuşit şi a explodat!
În rafale zdrobitoare de vânt
Iarna cosmică a pogorât pe Pământ…

Sete de viata

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...




Nu citisem aceaste versuri, s - de alura la: 12/01/2005 11:26:29
(la: Gust de gutui)
Nu citisem aceaste versuri, sunt frumoase... proiectiile noastre cand sufletul ne este preaplin de iubire... ce frumos... asa facem oare mereu, proiectam asupra celorlalti ceea ce e in noi?! Ancore intr-un port!
iubire pina la moarte - de glissando la: 23/10/2005 22:10:55
(la: Iubire pana la moarte)
M-ai facut sa plang, ai atita claritate in exprimarea sentimentelor mi-am amintit cu cita disperare scriam si eu poezii pentru o iubire pierduta si pe care am s-o pastrez in suflet pina la moarte. Desi credeam la inceput ca e vorba despre o iubire vie care mai arde inca pentru ca pui sentimentele la prezent (te iubesc, te admir, etc), vad in finalul poeziei tale un trist "Tare mult ne-am mai iubit". AM perceput o schimbare radicala de ton deci la ultima ta strofa. As fi preferat mai mult poezia ta fara ultima strofa, caci o iubire nu poate dura pina la moarte decit atunci cand sentimentele te ard si te dor la timpul prezent. Oricum, mi-a placut mult si te felicit. Iti trimit si eu citeva versuri care iti completeaza gandurile (la mine sunt chiar ultimele strofe dintr-o poezie!) :
Chiar daca durerea surda
viata intreaga mi-ar zdrobi
stie inima mea muta,
tot pe tine te-as iubi!

Iar de-n ultima secunda
in val negru voi pluti,
tu esti ultima dorinta,
doar pe tine te-as iubi!

Lasa-mi aripa sa poarte
dorul trist la nesfarsit!
In lumea banala, toate,
doar de tine mi-au vorbit....

Te salut cu simpatie razvy si mult succes in continuare !
Iubire mai... - de Iustina la: 09/12/2005 12:15:50
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
O imposibilitate pentru unii din zilele noastre si totusi o relitate de a crea, de a compune cele mai fumoase poezii sau numai catrene.... O "lume a visului" trait pe pamant, o lume pe care nu poti sa o parasesti in orice clipa, dar pe care o poti descoperi in fiecare moment alaturi de persoana iubita. De fapt, e o lume a cuvintelor, ideilor, sentimentelor si a Lacrimilor din umbra, dar niciodata nu va fi traita ca "activitate fizica". Momentul in care va cadea prada fizicului, va inceta sa-si caute placerea de a trai in "lumea cuvantului".

... nimic nu-i mai frumos ca iubirea unei "umbre"
si mai greu de-a o transpune intr-o "lume de cuvinte"...

PS:
Iubirea...

Iubirea e viata ce naste durere.
E glasul tacerii ce zace-n privire,
E tot ce putem citi doar in ochi
Si "tot" ce in versuri lasam ca un orb,
Un orb ce privirea si-o tine intinsa
Spre marea de vise, spre culmea neinvinsa.

O unica forma, nicicand o dublura.
O unica mana far' alta-n masura,
Cu unice riduri pe fata placerii,
Cu unice "brezde" in coasta durerii,
Dar sigur, noi stim, ca doar o fiinta
Pastreaza in suflet imensa iubire,
Iubirea aceea ce naste durere;
Iubirea, cuvantul acesta etern
Ce-i aspru muncit prin glasul tacerii.
Sunt glasul fiintei de simplu poet!
iubire fara iubire - de amethiste la: 01/09/2008 21:18:19
(la: "Cine stie mai bine?")
E simplu sa stai de-o parte si sa privesti detasat...ti se pare ca intelegi, dar adevarul nu-l afli decat daca ti se intampla...Imagineaza-ti doi oameni, un el si o ea, la capatul unei iubiri de 25 de ani...ea indragostita inca de el...el violent,vulgar si dispretuitor...Sunt situatii cand e iubire si renunti de bunavoie...unilateral...Interesant?
Ce sa crosetezi cu imaginatia?
Un fular cu care sa te spanzuri poate.Cand lupta e inechitabila,fugi ca sa te salvezi...Si ramai cu durerea unei iubiri...Ce daune sa ceri cand esti umilit?
cCe pret sa pun pe 25 de ani de iuire sincera?
Cat de adevarate sunt versurile:,,si sunt aici si nu mai sunt,ca sa rostesc aceste stihuri,cand nu ma laud cu nimic, de ce te lauzi cu nimicuri?
Si simt carari ce nu se stiu, taceri uitate intre plicuri,nu ma intorc din drumul meu ca sa ma pierd in necuprinsuri,,.E iubire asta?Am renuntat sa mai caut un raspuns.Am piedut deja prea mult timp cu iubirea asta imposibila.
#338073 (raspuns la: #337977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea e-n toate... - de Rafail la: 03/02/2011 16:22:55
(la: Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt, si-n cele ce maine vor rade la soare...)
Poezia "Partidul",scrisa de Dan Desliu, ajunsesem sa o urasc in clasa intaia. Am spus-o la serbarea de iarna, iar la serbarea de vara a trebuit sa o spun iar. Suparata ca invatatoarea imi da sa spun aceiasi poezie, am realizat cat de stupida era poezia. Cu toate ca aveam doar 8 ani, bodoganeam in sinea mea:" Ce prostie sa personifici partidul, de parca ar fi cineva si nu ceva..." Din momentul acela am inceput sa-mi dau seama de absurditatea glorificarii partidului si a ceea ce insemna el. Am fost un mic dizident...Omarian14, iti multumesc mult! Probabil am fost colegi de generatie, sau poate nu. Iti multumesc mult pentru intuitia ta. Intradevar, aceste versuri pot fi o definitie minunata pentru ceea ce inseamna Dumnezeu sau Iubirea. Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca: "Dumnezeu este iubire". Iubirea personificata este Dumnezeu...Multumesc, Dan Desliu! Sper ca Iubirea te-a primit in imparatia Lui pentru delicatetea sufletului tau de poet, si pentru intoarcerea spre Adevar, prin dizidenta. Cat de mult ma incanta acum aceasta poezie: "Iubirea e-n toate, e-n cele ce sunt/ si-n cele ce maine vor rade la soare / E-n holda intreaga si bobul marunt/ E-n pruncul din leagan si-n omul carunt/ Si-n viata ce vesnic nu moare".
#595537 (raspuns la: #527086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de (anonim) la: 13/09/2003 19:11:36
(la: Se poate trai fara iubire?)
ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 15/09/2003 01:35:13
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
si iubirea unde e? - de (anonim) la: 09/10/2003 07:03:12
(la: "As vrea sa joc")
si iubirea unde e?
#950 (raspuns la: #933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
putem trai si fara iubire - de (anonim) la: 07/11/2003 09:45:32
(la: Se poate trai fara iubire?)
Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere,n-avem nevoie de iubire ....e adevarat,dar pana cand?Va exista un moment in care vei avea nostalgia unei iubirii adevarate....nu crezi?
#3587 (raspuns la: #274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A VENIT ASEARA MAMA - de Ingrid la: 24/11/2003 23:04:35
(la: Cele mai frumoase poezii)
versuri Vasile Militaru

A venit aseara mama
Din satucu-i de departe
Ca sa-si vada pe feciorul
Astazi om cu multa carte.
A batut sfios la usa,
Grabnic i-am iesit în prag,
Mi s-a umezit privirea
De iubire si de drag.

Sarutandu-i mana dreapta,
Ea m-a strans la piept duioasa,
Si-ntreband-o cate toate,
A intrat apoi in casa.
In launtrul casei mele,
Cata bruma-am adunat
Da prilej ca biata mama
Sa se creada-ntr-un palat.

Si de-abia o fac sa sada
Pe-un divan cu scoarta noua:
"Mi-era dor de tine, maica,
Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, ia, colea-n traista
Niste nuci, vreo doua sute ..."
Si cu ochii plini de lacrimi
Prinse iar sa ma sarute.

"Poate mor, ca sunt batrana ...
S-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica,
Ce mi-e azi mai drag pe lume ..."


#5121 (raspuns la: #5110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denis de Rougemont - Iubirea - de core la: 24/12/2003 09:57:27
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Denis de Rougemont - Iubirea si Occidentul
Tocqueville - Democracy in America (la a doua lectura)
Paul Auster - Timbuktu, Mr. Vertigo
Tolkien - Lord of The Ring
si acuma citesc The Hobbit tot de Tolkien :)
dupa care vreau sa recitesc Darul lui Humboldt de Saul Below pe care dealtfel am si inceput-o in paralel cu LOR.

Ariel, ma bucur pentru tine si Daniel Martin, superba lectura... :)
Of! - de Alice la: 14/03/2004 02:15:38
(la: Va place O-Zone?)
(doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)

N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin!
Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...)

Uite mostra de vama veche, bunaoara:
""Vama Veche


Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche."

Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ...

"Ploua infernal ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
Prin cerul ferestrei ,oval ,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti sub desene de creta .
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta .

O sa te ploaua pe aripi , spuneai ,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme .
Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei ,
mie-mi ploua zborul , cu pene .

Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia .
Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi ,
cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?...

Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte ."

asta-i...
d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu...


#11996 (raspuns la: #11911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...