|
te provoaca sa gandesti
versuri cantec ursitoare
La ordinea zilei si a ministrilor
- de
carapiscum
la: 24/09/2004 07:24:43
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora) Am citit intregul interviu cu sufletul la gura, ca sa zic asa. Am trecut printr-o serie de stari care mai de care mai infierbantate si daca l-as fi avut in fata mea pe mascariciul asta care se crede ministru al culturii, probabil ca n-ar fi scapat fara o chelfaneala care sa-i aduca aminte cine este si ce lapte a supt de la ma-sa. Sper sa nu fiu cenzurat pt. unele calificative pe care i le voi da acestui individ pe parcursul comentariului meu.
Tin sa spun, inainte de toate, cateva lucruri interesante despre "domnul Razvan Theodorescu" fiindca am fost in cateva randuri in preajma lui (sau mai bine zis el a fost in preajma mea) printr-o conjunctura a imprejurarilor nefasta. Spun nefasta pt. ca dincolo de persoana elevata care se da acest ipocrit, putini cunosc adevarata sa fata si care a fost pana acum activitatea lui in domeniul culturii si al artelor romanesti (de dinainte si de dupa revolutie). Am sa dau numai un singur exemplu care mi se pare concludent pt. felul in care s-a achitat de datorii in ce priveste ministerul pe care-l conduce- nici nu mai stiu, de cat timp? Asadar acest chel lucios si gras care-mi aduce aminte de niste medici SS ai trecutei Germanii fasciste, a avut nesimtirea si nerusinarea de a veni in "inspectie" la unul din monumentele istorice dupa ce ani buni la rand a refuzat categoric orice ajutor din partea ministerului sau. Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a inceput a face tot felul de comentarii, vezi Doamne, de om invatat si cult ce este, si sa spuna ca lucrarea de restaurare nu s-a facut cum trebuie. Sa nu uit sa va spun ca e vorba de o biserica datand din anul 1535, ctitorie voievodala a Domnitorului Petru Rares. Acest monument de arhitectura a fost una din bijuteriile Sucevei fiind pictata atat in interior cat si in exterior, majoritatea frescelor pastrandu-se pana astazi, mai putin cele din exterior unde regimul comunist a impus a fi varuite- se pare ca mesterii care au lucrat la aceste picturi au luat de model pe cele ctitorite de Stefan cel Mare. Dar sa revin. De la inceperea lucrarilor de restaurare statul roman, prin intermediul ministerului cultelor si culturii, n-a catadicsit sa dea nici macar un leu. Majoritatea cheltuielilor au fost suportate din bugetul parohiei respective (adica de oamenii simpli, unii dintre ei mai nespalati, mai lumpeni si mai ratati decat altii sclipitori) si, culmea ironiei, DE UN MEDIC ROMAN stabilit in Canada, adica de unul din diaspora. Nu el a dat toti banii, ci doar a inceput lucrarile pe cheltuiala proprie. Aveti idee cam cat costa restaurarea unui metru patrat de fresca? Va spun eu: depinde de la profesor la profesor (adica de cum se intelege cel ce ia lucrarea), insa pretul la aceasta biserica a fost de 110 $. La aceasta adaugati cheltuielile pt. cazare, masa si celelalte, cheltuieli necesare pt. intretinerea lucratorilor- care, in paranteza fie spus, aproape ca egaleaza pretul frescei in conditiile de trai din R. Si in timp ce preotii slujitori ai parohiei au facut nenumarate demersuri la "vanjosul din poveste", demersuri soldate, cum v-am spus, cu tot atatea esecuri, vine el calare pe o limuzina ultimul racnet si incepe sa-si dea cu parerea despre lucrare ca si cum ar fi fost mai bun decat profesorul ce facea lucrarea- si inca o paranteza, profesorul de care vorbesc, Sava Nicolae, a lucrat inclusiv la unele monumente din Italia si este recunoscut de Unesco. Mai stiu printre altele, din cate mi-au povestit altii ce-au patit la fel cu zgarie-branza asta, ca ar fi unul dintre masonii de vaza ai Romaniei si ca interesul lui nu este de a pastra intacte valorile noastre nationale. Sa ne aducem aminte asa, in treacat, ce anume s-a intamplat imediat dupa revolutie cand nenumarate opere de arta, valori nationale inestimabile, au fost ori lasate in paragina, ori pur si simplu vandute pe piata neagra. Sa ne mai aducem aminte ca acest contopist care canta cri-cri la TVR pe vremea si dupa vremea..., acest erou de "animaLtie" a jucat un rol destul de important in chiar miezul revolutiei. Ce-mi place cel mai mult la el e ca limbajul pe care-l foloseste dincolo de camerele de luat...vederile, e unul mai grosolan si mai infect decat al unui cioban- dar macar ciobanul are circumstante atenuante fiindca nu-i cu diploma si nu stie sa recite versuri frumoase. Si-mi mai place ceva f. mult la obraz-gros: face jocul politic al celor mai tari ai zilei. Daca nu e asa apoi eu ma oblig sa nu mai scriu niciodata nimic. Daca ar fi sa luam si sa dezbatem intreg interviul, din orice pdv am dori, cred ca se pot trage cateva concluzii finale: 1. continua sa insulte si sa calomnieze ca un individ marunt si fara educatie; 2. nu-i pare rau pt. ce a spus; 3. incercand sa rastalmaceasca intelesul celor intamplate cere EL scuze de la oameni (adica dupa ce ii injura zice ca e ofensat); 4. incearca intrucatva sa scuze atitudinea proprie invinuindu-i pe acei oameni ca s-au coborat pana acolo incat s-au lasat cumparati cu un blid de linte (deci inca o injurie adusa oamenilor); 5. si incearca sa ne confuzeze cumva legand aceasta intamplare de faptul ca s-a dat in acea piata statuia lui Eminescu: "Ca cei care huiduie cind e vorba de Eminescu nu sint romani". La acest ultim aspect ar trebui sa-i aduca cineva aminte astuia care se scobeste in dos de o viata intreaga si oricat s-ar cazni n-o sa ajunga nici macar la degetul mic al marelui scriitor, deci ar trebui sa i se aduca aminte ca sloganurile nu s-au strigat impotriva lui Eminescu, chiorul dracului! N-are nici o relevanta aspectul asta, chiar nu trebuie sa lege un "gest politic" de o inaugurare care si asa e cu cantec de vreme ce "oficialii" nu s-au chinuit sa aduca la eveniment mai mult de o mana de oameni. Dar probabil ca se temeau ei de ceva anume. Atitudinea lui de faraon (care nu e baron) ce-si permite sa se poarte cu oamenii ca si cu supusii lui neascultatori, ar trebui corectata cumva, daca nu printr-o mustruluire publica, macar printr-o scarpinare cu "Sf. Nicolai" pe pielea lui tabacita si groasa de balaur ce se vrea cu mai multe capete. ----------------------------------------------------------------- So far, so good. Am fost intotdeuna un adept inversunat al poeziei traditionaliste. Il ador pe Eminescu, cu poezia lui adusa la perfectiune, si nu admiteam nici o deviere de la canoanele poeziei clasice. Afrmam (si acum sunt sigura de aceasta), ca un adevarat maestru akl cuvintului trebuie sa munceasca, pentru a-si aduce poeziile la aceliasi conditie de perfectiune, ca Marele Eminescu, altfel... ce mai ramane din poezie? Ce este atunci o poezie, daca nu se mai respecta canoanele ei? Afirmam, ca versurile albe sunt un fel de surogat pentru grafomani, o portita de intrare a lor in mirificul templu al Poeziei. Ei si! Totusi, ei continuau sa scrie versuri albe, albe pina la absurd, cand nici nu se mai desluseau pe foaia alba de hirtie. Am auzit nu demult un banc (dar un fapt real) - cineva afirma, ca "A fost o baba si un mosneag" ar fi un vers alb. Bine, daca e, este furat si acesta.
Pina la urma, m-am gandit: eu muncesc la o poezie in sudoarea fruntii, iar astea, tineri si impertinenti, fabrica "versuri albe" cu duiumul, fara sa le pese de nimic. Se lauda unii pe altii si astfel devin celebri. Nu ca i-as invidia, dar simt in aceasta ceva putred, caci aceste poezii nu intotdeauna merita sa fie considerate poezii. In plus, in goana dupa originalitate au inceput sa utilizeze un limbaj infect, uneori de-a dreptul scabros, care nu are ce cauta in poezie. Adevarat, ca din acest puhoi tulbure putin se va alege si se va depune, ca pulberea de aur, pe prundul curat al izvorului Poeziei, minunate si veritabile. In fine, pina la urma am decis: daca versurile albe sunt un nou gen de poezie, de ce sa nu incerc si eu. Va trimit cateva incercari, printre care si un sonet clasic, si astept opiniile Dumneavoastra. Pendulul Oscilaţiile timpului pedant Umplu spaţiul de unde albastre, Iar noi plutim în acest ocean, În cojile noastre, De nucă, care se clatină avan. - Piastre! Piastre! Piastre! – Ţipă papagalii piraţilor contemporani, Care poartă semnul dolarului Pe reverele tunicilor de gală, Iar pe feţele buhăite de beţivani Poţi citi numai lăcomie şi fală. Pendulul masiv de aramă Scârţîie enervant şi apăsător… Care sunt valorile autentice, Scopul călătoriilor noastre? - Piastre! Piastre! Piastre! – Strigă papagalii piratilor contemporani... Nu-i credeti - fericirea nu e in bani! Mărul lui Adam În grădina raiului încă e linişte şi pace. Cei doi adolescenţi inocenţi Încă nu cunosc Taina cea mare. Fructul interzis e în siguranţă, se pare. Dar şarpele poznaş, Mare amator de şotii răutăcioase, Îşi cloceşte deja planul diabolic… Dreptu-i oare, Ca numai El unul să cunoască Adevărul cel Mare? El unul să-şi poată face Feciori, după chip şi asemănare? - Gus-s-stă, băiatule, gustă Din rodul dulce-amărui al cunoaşterii, Află, de unde se iscă cu adevărat Copilaşii dulci şi drăgălaşi – Ei nu se modelează din lut, Nici se găsesc în varză, Nici nu-i aduce o barză… Gus-s-stă, Adam, băiatule… Bolidul Planeta înfloritoare Îşi trăia viaţa, paşnic, Fără să bănuiască măcar Ce urgie o paşte, necruţătoare… Erbivorele agere, Care simt pericolul de la depărtare, Continuau să pască liniştit Vegetaţia încărcată de sevă… Dinozaurii răpitorii, fără grabă, Îşi făceau planuri de vînătoare… Toţi credeau, că vor trăi veşnic În acest paradis binecuvântat. Dar a venit în zbor, Şuierând ca un balaur uriaş, bolidul, Şi totul s-a schimbat… Cerul s-a prăbuşit şi a explodat! În rafale zdrobitoare de vânt Iarna cosmică a pogorât pe Pământ… Sete de viata Aş vrea să mă dizolv încet în toate - Să alăptez cu dor întreaga fire, Turnându-i dureroasa mea simţire În toate florile, în orice vietate. Spre ea înalţ aceste mâini crispate, Spre ea îndrept sfioasa mea privire, În muta rugăciune de iubire Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate. Extaz şi chin... O sete mă sfâşie De-a tinereţii apă veşnic vie, Deşi-mi coboară iernile în plete. Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie, Dar voi întoarce sacra datorie Când potoli-se-va această sete... "interpretarea" este faimoasa, nu el in sine... Ca Jeff Buckley a murit foarte tanar, acum cativa ani, departe de a fi recunoscut mondial, dar cu un concert live in Paris de mare sensibilitate, in care i-a cucerit total pe francezi. Cred ca cea mai mare realizare a lui este ca a dar o noua dimensiune cantecului asta cu versuri superbe de Leonard Cohen...
Dar...este o singura melodie intr-o mare de melodii care imi sunt aproape de suflet... ce conteaza daca este faimoasa/faimos sau nu? Frumusetea n-are definitii precise. Dumnezeu a creat portocalele, nu sucul de portocale uite versurile, si daca esti cuminte iti pot da cantecul prin yahoo messenger in uichend ;)
I can feel the darkness reaching in As I touch the place you may as well have never been Love can hurt much more than one can bear When a heart beats for someone who's not there [Chorus:] How many times Must I tell myself that you're gone When will the rest of me wake up And see what went wrong So wrong And turn on the light, pick up the phone And just call And lay pride aside If I had any sense at all Voices call that only I can hear Who would have thought this love was something I would fear Almost hold, almost smell, almost taste On my mind, in my heart, on my face [Chorus:] How many times Must I tell myself that you're gone When will the rest of me wake up And see what went wrong So wrong And turn on the light, pick up the phone And just call And lay pride aside If I had any sense at all Oh, just lay pride aside If I had any sense left at all mersi de link-uri. o sa le accesez nitel mai incolo. deocamdata ma chinui cu masinaria asta dementa c-a luat bazbuzuci de pe net cautand niste versuri la un cantec ca sa nu ma chinui sa le scot eu si de-atunci curat la ea de zici ca nu-i adevarat si mai si merge ca un cur.
Nu citisem aceaste versuri, sunt frumoase... proiectiile noastre cand sufletul ne este preaplin de iubire... ce frumos... asa facem oare mereu, proiectam asupra celorlalti ceea ce e in noi?! Ancore intr-un port!
in cateva versuri pare a fi metafizica: ………sunt doar un gand ratacitor..
….venit din lumea viselor… /………te ascult, ma supun, te blestem… ….te ispitesc, ma urasti, te chem… in ultimele doua se schimba situatia radical, trecand un pic spre Nominalism, dar nu stiu daca ar trebui sa ma bag mai adanc in poezie, nestiind ce intenti filosofice prezinta ea, daca are vreuna... Mie imi place genul tau de versuri indiferent cat de "vechi" sunt ele...deci te voi citi in viitor. Multumesc pentru o lectura placuta!
apartin defapt tatalui, Nat King Cole.... pacat ca n-ai ascultat cantecul in interpretarea lui Marlyn Monroe.......
Tare mult as vrea sa pot gasi undeva versurile din ciclul Simfonicelor (Primavara simfonic....si celelalte). Am cautat mult pe net....in zadar. Stiti unde le-as putea gasi?
Multumesc... Vorbind de liste lungi, vorbim de niste incompatibilitati crase. Doua dintre ele ar fi prezenta artistei Sade si a lui David Bisbal. Sau Led Zepelin si Modern Talking, Compay Segundo sau Shakira.
Sade e o artista, stil, prezenta, personalitate, voce, inclusiv compune parte a pieselor ei. David Bisbal nu. Bisbal e un produs mediatic si un produs al unei multinationale gen Sony Music, o inteprindere care opereaza in baza unor studii de piata, ca mai ulterior sa deseneze produse muzicale, atat cantecele in sine cat si lyrica , aspectul artistului etc. La fel e cazul celor de la Led Zepellin si ceilalti doi, Modern Talking, la fel Compay sau Shakira. Astfel, daca am fi de acord cu teoria ca poti cunoaste un om de la simpla lista de cantareti preferati, enumerand cazurile de mai sus, se naste intrebarea: avem de a face cu personalitati conflictive, care se dedubleaza? sau pur si simplu anumiti artisti de pe respectiva lista sunt de prisos? Si astfel se epateaza. Si eu pot epata. Generic vorbind as putea afirma ca ador muzica clasica. Insa printre preferintele mele se enumera mai degraba compozitori ce au inventat fragmente muzicale ce sunt conforme anumitor stari sufletesti, caci altfel departe de mine audierea completa a unui opus cap coada. Insa evident, desi e o audiere trunchiata, superficiala si dupa ureche, pot fabrica pe loc o lista de 10-15 compozitori, independent de cronologia acetora si de contrastele dintre ei. Cat despre gusturi e absolut necesar ca ele sa evolueze. Si nu doar pentru ca 50% din muzica actuala, independent de genuri, nu e decat un palid remake al anilor 50-60, dar trebuie uneori sa ajungem si direct la sursa. Spre exemplu Sting. Foarte faimos pentru muzica sa, a ajuns sa afirme poate prea entuziast, ca el e unul dintre cei mai buni muzicieni ai secolului XX. Insa parte a temelor lui se gasesc la Miles Davis. Un alt caz, Natalia Imbruglia, care a emotionat o lume intreaga acum vreo 5-6 ani, canta de fapt melodia unui grup obscur norvegian, si sincer sa fiu, originalul era mult mai emotionant decat remakeul. Cu muzica e asa. In plus, ca vorbitori de limba romana avem marele dezavantaj de nu intelege foarte bine semnificatia unor versuri. Mie imi poate place David Bowie spre exemplu, atat pentru compozitie cat si pentru stil, insa un prieten care de data asta e britanic, mi-a spus uite-l pe David Bowie al tau, el e de fapt un Paul Wheller, cum sint de fapt multi altii. Nu vrea sa jugnesc pe nimeni, insa dincolo de preferinte toti, cred, avem nevoie de educatie muzicala. Cat despre fabricarea unor liste variate, e clar semn de multi sau poli intelegere, insa daca se incepe confectionarea uneia, trebuie selectat in primul rand autenticul de facatura. Asta e opinia mea umila. Frumoase versuri, Lori! Continua sa scrii, ca stii sa o faci foarte bine.
Si cantecele studentesti cu versuri licentioase ! It's a must!
============== "- Cum putem face imposibilul?" "- Cu entuziasm!" Paulo Coelho-Al 5-lea Munte Daca are cineva cantecul asta sa mi-l trimita si mie la adresa ankdreaming@yahoo.it . Mersi frumos !!
Despre melodie si versurile ei ....
- de
radukann
la: 19/07/2005 20:25:40
(la: Versuri din melodiile voastre preferate...) Atunci cand o melodie e buna versurile si melodia se imbina perfect si se formeaza un fel de simbioza, parerea mea este ca nu exista o melodie buna fara versuri pe masura.
anisia, ce versuri mai tot vrei?...pai da! daca ai versuri toata saptamana si sambata nu, zici ca n-ai avut niciodata.
... frumoase versurile melodiei lui Catalin Crisan ...
s-au cantat cantece destul de cunoscute, dar s-a mai si improvizat.
versurile insa au ramas nemasacrate:) hihihi popix , cum era cantecul ala : ce bine-mi pare ca ai luat tzeapa" ?
================= "- Dubito ergo cogito" "- Cogito ergo sum" Descartes
|
 loading... |
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
« Cinci personaje in cautarea autorului » (sau poate sase ?) reprezinta exact ceea ce se intampla cu tine caci ce altceva poate fi inversunarea cu care cauta sa iasa la superafata aceasta poveste ? Ca nuca in perete imi vin in minte versurile lui Minulescu :
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Te iert, e mult prea vechi pacatul
Si nu esti…..poate fi inceputul povestii tale ?
Sau trecem la Rodica lui Cosbuc ce incurca cu buna stiinta fusteii de la scara ?
Poate vrei sa ne oprim la «Cantecele tiganesti ale lui M. R. Paraschivescu ca nu-mi mai aduc aminte titlul acelei poezii anume, sau poate ca « Balada chiriasului grabit – ramai sanatoasa cucoana ca-mi iau geamantanul si plec….. » oricare dintre aceste variante poate insemna un inceput. Am spus poate caci de fapt fiecare viata este un unicat, caci fiecare posesor este unic, este un luptator si doar daca el accepta este un invins. Viata este frumoasa si pentru ca este frumoasa ne-a fost data s-o traim. Depinde de noi cum o vom face.
Am vrut initial sa ma alatur si eu corului de voci ce-ti cer cu insistenta povestea dar conform cuvintelor sfinte « cei din urma vor fi cei dintai » si « multi chemati, putini alesi ». Eu stiu ca sunt bun (de gura) si stiu ca « in sufletul omului nu trebuie sa intri cu bocanci ». Asa ca astept consacrarea, editarea si succesul impreuna cu tine sau de unul singur caci vorba unei bucati « I am on my way ».
Pe curand sau daca nu « pe umeri pletele-i curg rau ».
Mac