comentarii

versuri cu stele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Da,este important sa cunosti versurile. - de tavita la: 07/04/2004 08:11:58
(la: Imnul national)
Ar fi chiar rusinos pentru un roman sa nu cunoasca versurile imnului national.Si cred ca "Desteapta-te romane!" se potriveste foarte bine poporului roman,dar ar fi cazul sa se destepte in ambele sensuri .
Si acum revenind la realitate,sunt convinsa ca sunt foarte multi cei care nu cunosc versurile imnului,deoarece ignoranta pluteste in aer in Romania.
cat adevar in versurile alea: - de Ana Lupa la: 27/07/2004 15:52:08
(la: Ce se ascunde intr-o manea .)
cat adevar in versurile alea:D
mi-a placut mult "in jurul tau"...

ana
super-woman si versurile - de AlexM la: 04/08/2004 21:56:45
(la: Inchinaciune)
nu stiu de ce, dar parca versurile sunau a inchinaciune, a aplecare, nicidecum ceva care ar duce pe cineva cu gandul la o super-fiinta. Dar nu este clar cine/ce ar fi destinatarul versurilor, de aceea intrebai si io ca omul.


AlexM
#19033 (raspuns la: #18700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ploaie de "stele cãzãtoare" - de Dinu Lazar la: 10/08/2004 14:35:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe 11 august se va putea vedea unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale: ploile de stele cãzãtoare ale Perseidelor, a informat marþi directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi.
În noaptea de 11 spre 12 august, Pãmântul traverseazã coada cometei Swift-Tuttle. Se pare cã, în jurul orei 1,00, se va înregistra maximul fenomenului - vor fi cam 100 de "stele cãzãtoare" pe orã.
Ploaia de stele cãzãtoare se poate observa, potrivit directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, departe de luminile oraºelor, în acest fel putându-se vedea mai bine particulele cometare care intrã în atmosferã si ard.
Pentru amatorii de fotografii astrale este o bunã ocazie de a imortaliza un spectacol impresionant, folosind un obiectiv cu deschidere mare, îndreptat cãtre Perseu. Este preferat un film 400 Iso, pentru cã, oricât de luminosi vor fi meteorii, ei trec foarte repede si au doar puþin timp ca sã impresioneze pelicula fotograficã, a precizat Magda Stavinschi.
#19502 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 08/09/2004 05:39:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"- Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Daca-oi fi eu sau altul?

Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece." (Luceafarul)

..."Critici voi, cu flori deserte,
Care roada n-ati adus-
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus." (Criticilor mei)

"Ai nostri tineri la Paris invata
La gat cravatei cum se leaga nodul,
S-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor istet de oaie creata.

La ei isi casca ochii sai nerodul
Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Ducand in dinti tigara lungareata...
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se stramba:
Stalpi de bordel, de crasme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc- si-o plimba.

S-aceste marfuri fade, usurele,
Ce au uitat pan' si a noastra lima,
Pretind a fi pe cerul tarii: stele." (Ai nostri tineri)

Mai am un singur dor: sa ma lasi sa mor usor! Dupa aia n-ai decat sa joci pe mormantul meu, nu-mi trebuie nici o floare, nici o lacrima de la nimeni. Si nici sa nu arunci cu mana ta uscata tarana peste mine zicand: "sa-i fie usoara!" ...ma tem ca voi iesi si din mormant.

Candva, poate, vei intelege firescul ce ma misca, acel "primum movens" fara de care n-as mai fi EU. Candva, poate, te vei intelege chiar si pe tine. Candva, poate, vei intelege ca limitele noastre se vor face cunoscute lumii intregi si ca lumea intreaga va intelege cat este de limitata. Candva, in mod sigur, iti vei aminti de mine cu parere de rau, asa cum si eu imi voi aminti de tine, dar va fi prea tarziu! Si atunci vei vrea, poate, sa schimbam locurile, dar intr-un univers stramt nu m-as putea odihni.

"Pe langa plopii fara sot / Adesea am trecut"... Dar nu i-am vazut ca au crescut si ca din vlastarele rasarite ieri s-au facut copaci vigurosi. Eu m-am uitat mereu in jos. Acum sunt garbov, si nici daca as vrea nu-mi mai pot ridica fruntea spre varfurile lor.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21309 (raspuns la: #21136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Versuri albe - de (anonim) la: 31/10/2004 21:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am fost intotdeuna un adept inversunat al poeziei traditionaliste. Il ador pe Eminescu, cu poezia lui adusa la perfectiune, si nu admiteam nici o deviere de la canoanele poeziei clasice. Afrmam (si acum sunt sigura de aceasta), ca un adevarat maestru akl cuvintului trebuie sa munceasca, pentru a-si aduce poeziile la aceliasi conditie de perfectiune, ca Marele Eminescu, altfel... ce mai ramane din poezie? Ce este atunci o poezie, daca nu se mai respecta canoanele ei? Afirmam, ca versurile albe sunt un fel de surogat pentru grafomani, o portita de intrare a lor in mirificul templu al Poeziei. Ei si! Totusi, ei continuau sa scrie versuri albe, albe pina la absurd, cand nici nu se mai desluseau pe foaia alba de hirtie. Am auzit nu demult un banc (dar un fapt real) - cineva afirma, ca "A fost o baba si un mosneag" ar fi un vers alb. Bine, daca e, este furat si acesta.
Pina la urma, m-am gandit: eu muncesc la o poezie in sudoarea fruntii, iar astea, tineri si impertinenti, fabrica "versuri albe" cu duiumul, fara sa le pese de nimic. Se lauda unii pe altii si astfel devin celebri. Nu ca i-as invidia, dar simt in aceasta ceva putred, caci aceste poezii nu intotdeauna merita sa fie considerate poezii. In plus, in goana dupa originalitate au inceput sa utilizeze un limbaj infect, uneori de-a dreptul scabros, care nu are ce cauta in poezie. Adevarat, ca din acest puhoi tulbure putin se va alege si se va depune, ca pulberea de aur, pe prundul curat al izvorului Poeziei, minunate si veritabile.
In fine, pina la urma am decis: daca versurile albe sunt un nou gen de poezie, de ce sa nu incerc si eu. Va trimit cateva incercari, printre care si un sonet clasic, si astept opiniile Dumneavoastra.

Pendulul

Oscilaţiile timpului pedant
Umplu spaţiul de unde albastre,
Iar noi plutim în acest ocean,
În cojile noastre,
De nucă, care se clatină avan.
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Ţipă papagalii piraţilor contemporani,
Care poartă semnul dolarului
Pe reverele tunicilor de gală,
Iar pe feţele buhăite de beţivani
Poţi citi numai lăcomie şi fală.
Pendulul masiv de aramă
Scârţîie enervant şi apăsător…
Care sunt valorile autentice,
Scopul călătoriilor noastre?
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Strigă papagalii piratilor contemporani...
Nu-i credeti - fericirea nu e in bani!

Mărul lui Adam

În grădina raiului încă e linişte şi pace.
Cei doi adolescenţi inocenţi
Încă nu cunosc Taina cea mare.
Fructul interzis e în siguranţă, se pare.
Dar şarpele poznaş,
Mare amator de şotii răutăcioase,
Îşi cloceşte deja planul diabolic…
Dreptu-i oare,
Ca numai El unul să cunoască
Adevărul cel Mare?
El unul să-şi poată face
Feciori, după chip şi asemănare?
- Gus-s-stă, băiatule, gustă
Din rodul dulce-amărui al cunoaşterii,
Află, de unde se iscă cu adevărat
Copilaşii dulci şi drăgălaşi –
Ei nu se modelează din lut,
Nici se găsesc în varză,
Nici nu-i aduce o barză…
Gus-s-stă, Adam, băiatule…

Bolidul

Planeta înfloritoare
Îşi trăia viaţa, paşnic,
Fără să bănuiască măcar
Ce urgie o paşte, necruţătoare…
Erbivorele agere,
Care simt pericolul de la depărtare,
Continuau să pască liniştit
Vegetaţia încărcată de sevă…
Dinozaurii răpitorii, fără grabă,
Îşi făceau planuri de vînătoare…
Toţi credeau, că vor trăi veşnic
În acest paradis binecuvântat.
Dar a venit în zbor,
Şuierând ca un balaur uriaş, bolidul,
Şi totul s-a schimbat…
Cerul s-a prăbuşit şi a explodat!
În rafale zdrobitoare de vânt
Iarna cosmică a pogorât pe Pământ…

Sete de viata

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...




am vrut doar sa adaug versuri - de (anonim) la: 22/11/2004 22:29:06
(la: Sufletul si dragostea)
am vrut doar sa adaug versurile unui cantec cunoscut al celebrei cantarete Natalie Cole ... este in ton cu ceea ce se discuta si este plin de dulceatza cantecul ,te unge pe suflet .eu pun o intrebare :"oare mai exista cineva care sa iubeasca in felul asta ?! , mai exista oameni care se sting de dorul cuiva , care simt ca se scurg , se topesc , ca ard de dor ?!"

When I fall in love it will be forever

Or I'll never fall in love

In a restless world such as this is

Love has ended before it's begun

And too many moonlight kisses

Seem to cool in the warmth of the sun (sun)

When I give my heart it will be completely

Or I'll never give my heart


And the moment I can feel that

You feel that way too

Is when I fall in love with you


Oh and when I give my heart

It will be completely

Or I'll never, ever give my heart

Mmm, but the moment that I feel that

You feel the same way too

And I hope you do

Is when I fall in love

When I fall in love

When I fall in love


When I fall, when I fall, oh, yeah,


in love


And I'm not gonna stop 'til I fall in love with you

(Not gonna stop 'til I fall in love with you)


I'm not gonna stop 'til I fall in love with you

Not gonna stop 'til I fall in love with you

No, Baby, and it will be completely, yeah, yeah

It will be so sweetly,


I'm not gonna stop 'til I fall in love with you

Hey, I'm not gonna stop 'til I fall in love with you
Astazi in zori (Luanei) - de bryzzz la: 27/12/2004 11:59:10
(la: ULTIMUL CONCERT (I))
În fiecare dimineaţă
când pe web deschideam o fereastră
unde obişnuiam să mă-ntâlnesc
şi tainic să mă împletesc
cu lumea mea de suflet şi de vers,
doi ochi frumoşi de inimă
ţesuţi cu urzeală
din catifeaua unei nopţi de vară
şi brodaţi pe bezna lor brună
cu borangic de stele şi de lună
încercau zorii roz să mi-i spargă
cu flacără de lacrimă neagră
mare şi grea cât noaptea polară
clipind aurora lor trista si rară.
Chiar dacă uneori
ei mă priveau ascunşi misterios
şi curios
cu indiscreţii azurii de albăstrele
prin jarul dantelat al unui lan de maci şi de lalele,
lumina lor înnourată, plânsă, stingea în mine
orice speranţă de mai bine,
şi-atunci, trăgeam la geam perdeaua.
Şi n-o făceam dintr-un impuls de revocare,
ci numai instinctiv, ca apărare,
să nu mă scrijelesc şi eu
în spinii ploii de suspine.

Asăzi în zori
am cutezat iar să deschid fereastra
lumii mele de suflet,
să-i răsfoiesc clipe, culori, fiori si flori.
Da-n dimineaţa aceasta
m-a izbit o imensitate senină
înflorindu-şi în câmp de lumină
ochii aceia mari şi frumoşi,
altadătă: o singură lacrimă tristă
de smoală
catasrofală,
cernită-n batistă,
iar acum: copleşire din flăcări de soare
inundând alinare,
zbor alb cu dans de cutezanţe
pe versuri eterne, speranţe..

Şi-am aflat cu emoţie de ce azi străluceau:
ei iubeau !..
Nu citisem aceaste versuri, s - de alura la: 12/01/2005 11:26:29
(la: Gust de gutui)
Nu citisem aceaste versuri, sunt frumoase... proiectiile noastre cand sufletul ne este preaplin de iubire... ce frumos... asa facem oare mereu, proiectam asupra celorlalti ceea ce e in noi?! Ancore intr-un port!
in cateva versuri pare a fi m - de TaciDracu la: 23/02/2005 09:30:28
(la: Pios)
in cateva versuri pare a fi metafizica: ………sunt doar un gand ratacitor..
….venit din lumea viselor… /………te ascult, ma supun, te blestem…
….te ispitesc, ma urasti, te chem…

in ultimele doua se schimba situatia radical, trecand un pic spre Nominalism, dar nu stiu daca ar trebui sa ma bag mai adanc in poezie, nestiind ce intenti filosofice prezinta ea, daca are vreuna...
Versuri placute... - de Adela Adriana Moscu la: 23/02/2005 19:40:59
(la: Vis bun)
Mie imi place genul tau de versuri indiferent cat de "vechi" sunt ele...deci te voi citi in viitor. Multumesc pentru o lectura placuta!
Versurile - de Gea_A la: 23/04/2005 23:53:42
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Tare mult as vrea sa pot gasi undeva versurile din ciclul Simfonicelor (Primavara simfonic....si celelalte). Am cautat mult pe net....in zadar. Stiti unde le-as putea gasi?
Multumesc...
#45185 (raspuns la: #34737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumoase versuri, Lori! Conti - de dudi la: 07/06/2005 02:10:59
(la: Coboară-mi somnul)
Frumoase versuri, Lori! Continua sa scrii, ca stii sa o faci foarte bine.
stelele - de Emil Carageorge la: 20/06/2005 14:41:16
(la: Ultima incercare)
miros a stea, au gust de stea, fac ca stelele, si sint foarte fine la pipait, exact ca, ai ghicit, o stea...
#55640 (raspuns la: #52285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre melodie si versurile ei .... - de radukann la: 19/07/2005 20:25:40
(la: Versuri din melodiile voastre preferate...)
Atunci cand o melodie e buna versurile si melodia se imbina perfect si se formeaza un fel de simbioza, parerea mea este ca nu exista o melodie buna fara versuri pe masura.
#60347 (raspuns la: #58711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, ce versuri mai tot vr - de Intruder la: 23/08/2005 00:33:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
anisia, ce versuri mai tot vrei?...pai da! daca ai versuri toata saptamana si sambata nu, zici ca n-ai avut niciodata.
#67160 (raspuns la: #67159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspund zambind - de Lady Allia la: 20/09/2005 23:22:29
(la: Un inger si un elf...)
Voi raspunde zambind, daca nu sunt prea ironica pentru tine, iar punctele voi continua sa le pun...uite asa...incet si zambind deoarece ceea ce eu exprim prin ele ar trebui sa reiasa dincolo de acest ecran, acolo in suflet, iar mesajul...hmmm incearca macar o secunda sa visezi si sunt sigura ca daca esti o persoana caruia ii place sa simta, sa viseze, sa iubeasca, il vei gasi. Daca nu... asta este, voi continua sa scriu, iar tu vei continua sa critici, iar asta este bine.
Iar cu concluziile...trage ce concluzie iti va face placere, eu nu am sa ma schimb si voi simti la fel ... in puncte, in stele, in vise, in versuri si voi fi ... EU si atat!

"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
#73551 (raspuns la: #73467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... frumoase versurile melodi - de silver la: 06/10/2005 15:19:49
(la: Sa nu ma-ntrebi)
... frumoase versurile melodiei lui Catalin Crisan ...
popix-ai vreo scara spre stele? - de bloom la: 19/10/2005 08:47:24
(la: Mr.Cafenea (inainte de a vota cititi raspunsurile concurentilor))
Dar cei Popix, tu ai vreo scara spre stele?
Participarea nu includea conditii exclusive. Vroiai sa transformi concursul in ceva "in house" sau ceva de genul :sa ne alegem noi intre noi-cei care va cunoasteti cat de cat?
E un simplu concurs, fiecare sa voteze cum crede.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...