comentarii

versuri traiasca romania traiasca tricolorul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ion Nicolescu a incetat din viata :( - de euroman la: 23/02/2012 13:13:23
(la: Bizari si nebuni)
Poetul Ion Nicolescu [nascut Niculescu, dar care si-a modificat legal numele in Nicolescu] s-a nascut la data de 19 Ian, 1943 in orasul Buzau si a incetat din viata pe data de 19 Feb, 2012. Urmeaza a fi inmormantat chiar astazi 23 Feb, 2012 la Buzau.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Ion Nicolescu nu a avut deloc o viata usoara. El s-a opus constant tuturor guvernelor nelegiuite ale Romaniei si din pacate, normal, s-a ales cu consecintele "dragute" ale actiunilor sale.
Cu toate greutatile imaginabile a terminat tousi cu succes doctoratul in filosofie la Berlin.
Pe langa faptul ca a fost un poet de mare valoare, cu o cultura extraordinara, Ion Nicolescu a fost si un logician de exceptie, cu o gandire extrem de profunda.
A revenit dupa 1989 cu alte cateva poezii impresionante pe care am sa fac tot posibilul sa le recuperez si eventual sa le postez aici.
Din pacate sunt extrem de multe de spus despre Ion Nicolescu dar cel putin adaug aici Alma Venus, poezie "preluata si revizuita" de tov. Paunescu, reintitulata Traiasca Romania, k sa fie pe placul regimului ceausist [desigur fara consimtamantul autorului de drept, Ion Nicolescu, care nu se ingrijuse sa placa regimului comunist...]:

"ALMA VENUS

Noi cavaleri ai doinei noi liberi cetateni
din dragoste ne nastem din soare si polen
aluat al nemuririi pastori si militari
cu podul palmei viata ne-o mangai si ne-o ari
noi freamatul de codri noi lanciile lui
noi nu suntem o tara onor a nimanui

Vom fi stramosii vostri urmasi ne tineti minte
o clipa-n care-o mana de oameni si cuvinte
au pus un pic de suflet un pic de tricolor
ca sa-ti ramana toate in vis la locul lor
ca sa-ti ramana hora oratia-n pridvor
am pus si trup si suflet la inaltarea lor

Noi fiii tai nu ardem pe rug cuvinte mari
noi te rugam cu piatra batrana de hotar
noi te rugam cu brazda de sange de sub plug
noi fiii tai nu ardem cuvinte mari pe rug
noi fiii tai nu suntem a mare sau a mic
noi te rugam cu viata si nu cerem nimic

Tot ce doreste tara asa se implineasca
Moldova si Ardealul si Tara Romaneasca
sa aiba vecinic pace si dragoste sa nasca
Moldova si Ardealul si Tara Romaneasca
Moldova si Ardealul si Tara Romaneasca
copii frumosi si liberi si vivat sa traiasca

Traiasca Romania Traiasca Tricolorul
Traiasca – Alma Venus – Maria Sa Poporul"
[Vox Populi, Vox Dei]

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Ion Nicolescu!
domnului anonim care a fugit de realitate - de anda la: 08/03/2004 16:10:48
(la: Romani in strainatate)
spui guvern corupt shi tzara in declin...ma faci sa rad, Florin..
de asta ai plecat tu din Romania, ca era Guvernul corupt? daca eshti sincer cu tine pt o secunda, itzi vei da seama ca vorbele astea le-ai aruncat fara sa te gandeshti prea mult...shtii tu povestioara cu "e ushor a scrie versuri..." Guverul Romaniei tzi-a luat tzie de la gura, mah? sa nu-mi spui ca-n Israel profesezi in domeniul pe care l-ai terminat in Romania, cel putzin nu fara cursuri de specializare; daca lucrezi in domeniu, fara studii extra, e ca shi cum ai lucra in Romania, pe mai multzi bani...shi atunci de ce ai plecat? ca era Guvernul coru[pt, nu? nu ca ai vrut tu mai multzi bani, nu?
sa fim serioshi, fratzilor, cu totzii am plecat pt banii sau educatzie...sau oi fi io ashe de gloaba incat sa nu vad your real reason for leaving that country.
shi mai scurtatzi patriotismul, ca nu ne shade bine, mai ales daca te gandeshti ca de 4 iulie e mai mijto decat de 1 decembrie in capitala...
mama, ce frumoasa e Romania, dar pacat ca e in declin...am mai auzit eu de astea...asha cum am auzit despre Canada ca devine o tzara a lumii a treia...mi-e rau cand aud asha ceva...
"oare in cate tari este asa ca in Romania"...asha cum? asha rau? pot sa-tzi spun ca in peste 150 de tzari e shi mai rau...poate te incalzeshte cumva...incearca http://hdr.undp.org/reports/global/2002/en/indicator/indicator.cfm?File=cty_f_ROM.html
poate gaseshti shi tu ceva bun la tzara asta...in declin :(((
offf, iar mi-a crescut tensiunea...
silence may be golden pt avari sau intzeleptzi...cum nu ma incadrez in nici una dintre categorii, imi dau dreptul shi-mi asum responsabilitatea pt cele ce am scris
eu...insami
#11650 (raspuns la: #11308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muiiiiiica! - de ikoflexer la: 09/03/2004 23:27:34
(la: Romani in strainatate)
Mrs. Moore, you're a fine lady. You have the right attitude and you made no mistake. Lasa-ti fiul sa trimita ce vrea... cel putin trimite ceva. E mai bine decit nimic... dar bineinteles, altii cred altfel, fiindca romanul si orgoliul merge ca si calul si trasura. La un singur lucru va inselati d-na: romanii si unirea... de unde si pina unde. Singurii romani pe care i-am vazut mai uniti in Canada sint pocaiti. Jos palaria pentru ei. In Ro n-am vazut romani uniti de pe vremea lui Cuza! Jegul de pe pielea Romaniei e gros la momentual actual.

D-ne Andre Morariu! In primul rind e "silence is golden" si in al doilea rind, e un sfat gresit in aceasta situatie. Daca tacem se poate interpreta ca ne ascundem. Sa nu mai tacem! Sa nu ne mai ascundem! Din'potriva sa urlam in gura mare despre ceea ce facem pentru Ro. Sa auda altii si sa urmeze exemplul. Se numeste reclama, si daca am invatat ceva in acesti ani in occident, este ca reclamele sint eficiente. Mai alest exemplele pozitive. Asa cum a spus si Plato in Republica: "avem nevoie de eroi buni, pozitivi".

Si... Anda? Ai aparut si aici (in timp ce-mi sterg sudoarea de pe frunte). Din nou o dai cu chestii de genul "shtii tu povestioara cu "e ushor a scrie versuri..." Guverul Romaniei tzi-a luat tzie de la gura, mah?" Am incercat sa nu ma inhaitez cu tine intr-o alta discutie unde puerilitatea ta a excelat. Eram in anul 4 la liceu in '86 cind m-a ridicat dirigintele in picioare in sedinta sa ma faca de ris si sa ma pedeapseasca prin a-mi spune sa nu mai spun ca nivelul de trai e mai ridicat in occident decit in Ro, ca "tara asta imi da de mincare!" "Da, dar imi da cam putin" spun eu. Ma surprinde o remarca ca a ta, ani de zile dupa comunism, mai ales de la o persoana asa de tinara, colac peste pupaza care traieste in Canada.

Ne-ai spus deja ca ai 20 ani. Cum poti sa stii tu ce i-a luat guvernul de la gura lui Florin sau ce nu i-a luat, in anii '80? Sau esti si tu ca si chinezul pe care l-am intilnit acum doi ani care pretindea ca-si aminteste chestii din burta mamei?

Tu spui: "sau oi fi io ashe de gloaba incat sa nu vad your real reason for leaving that country." Tu ai spus-o, nu eu! Deci tu nu poti concepe ca cineva ar fi plecat pentru alte motive? Te-ai oprit o clipa sa te gindesti ca poate ii jignesti pe cei care au fost urmariti, sechestrati, si torturati de acel guvern pe care tu il aperi?
Poate ca ar fi bine ca tu insati sa fii mai atenta si sa-ti urmezi avertizarea proprie, cea cu ... "e usor a scrie" vorbe.

Spunindu-ne ca sint multe tari in care viata e mai rea decit in Ro dar ocolind faptul ca sint mult mai multe tari in care viata e mai buna decit in Ro nu ne faci un serviciu. Incearca sa-ti inchipui cum ar fi sa traiesti in Ro, nu sa o vizitezi: sa-ti cauti de lucru acolo, sa faci copii acolo, sa ai parinti acolo. La 20 ani poate e greu de imaginat, dar crede-ma, nu e un gind roz. Viata unei majoritati in Ro e substandard. Si daca nu o recunoastem, e ca si cind i-am ignora pe toti cei ce sufera. Optimismul tau si energia ta e in directie gresita, cred eu.

Da, si e foarte posibil ca am trecut unul pe linga altul in statia de metrou Maine St. sau Yonge.

- ikoflexer
#11719 (raspuns la: #11423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Epilogul meu-Pentru Fefe - de dulcineea la: 21/03/2006 19:57:02
(la: "Americanii sunt prosti")
Comentariile mele nu au fost mai rautacioase ca ale tale,pe alocuri unde am crezut eu ca depasesc limita mi-am cerut deja scuze.
Zici ca diferenta de varsta dintre noi e mare:))Cred ca da,si mai cred ca brusc te-a luat amintirea diferentei si disputei intre generatii.O sa va vorbesc cu "dumneavoastra" ,doamna daca e mai pe gustul dumneavoastra.
Daca m-am referit la Romania ca la o tara de c***t este pentru ca o mare parte este asa si nu "am facut-o eu de c***t" ci era deja dinainte:))Nu mi-e rusine sa spun lucrurilor pe nume, de aceea feriti-va ochii si urechile de lucruri mai insensibile deoarece eu nu ma incadrez in curentul romantic,ci realist.
Nu mi-am permis sa fac afirmatii despre averea dvs si nu v-am intrebat ce si cum castigati.Bravo dvs si e dreptul fiecaruia.Am lansat numai o invitatie de a vedea zona respectiva de pe centura Bucurestiului,dar si de a vedea o data cand veti avea timp Bucurestiul cu tot ce are el:si Ferentariul,si centrul istoric,muzee,cladiri,teatre,opera,sa mergeti cu autobuzele intr-o caldura si inghesuiala excesiva,sa vedeti masinile de pe strada si blocurile de sticla din centru-putine ,atatea cate sunt.
Haida de cu Montana asta cu drumuri iluminate si pietruite:)))Aveti si voi drumuri de macadam si neluminate.De ce sa nu recunoasteti?Poate ca nu stiti asa bine America in care traiti!Dar nu fiti ipocrita doamna.Eu una recunosc uratenia din Romania ,nu inseamna ca nu sunt patrioata daca spun adevarul.
Nu genul ala de siguranta rutiera ma refeream:))Voiam sa zic despre atentate,crime,impuscaturi,droguri,etc.Cat despre siguranta rutiera in Romania, codul rutier spune ca se traverseaza pe la trecerea de pietoni,iar unde nu e trecere dupa ce se asigura bine pietonul ,poate trece strada(dar daca il calca cineva e vina lui ca n-a trecut pe la trecere).
Sa va fie de bine acolo unde sunteti!Era un citat pe la scoala ,l-am invatat si eu cand ma mai duceam:)):"Tara mea este unde imi este bine"(un latin zicea asta dar nu mai stiu care dintre ei).
Eu una nu plang cand se canta nici un imn,dar sa stiti ca stiu versurile imnului:).Romanii nu au impresia ca trebuie sa fie europeni mai intai...Ei chiar sunt ,fie ca intra sau nu in Uniunea Europeana.
Ati bocit in fata televizorului?Ce sa mai zic despre cei care au fost acolo si au murit?Au murit saracii ca unealta a unor interese comuniste,straine,kaghebiste,americane,engleze,etc.Si eu am rude la Timisoara si nu stiam daca mai traiesc sau nu in conditiile cand nu venisera acasa de ceva timp.Revolutia a fost o manipulare a unor oameni nevinovati.Au murit fara sa stie ce interese servesc.Eun lucru arhicunoscut ca revolutia nu a fost ceva spontan si popular ci ceva provocat si dorit.Asa se discuta prin Romania de ceva timp de catre cei care comenteaza , de cei care au fost securisti si sunt in continuare,de cei care nu au avut nici o implicare in securitate,de cei care au fost acolo si au vazut niste agitatori,etc.Sunt multe povesti.Nu e topicul unde s=ar putea face asemenea comentarii.Ar fi interesant de deschis un topic pe tema asta.
Ati spus urmatoarele:"Imi pare rau pentru persoane ca si tine care nu stiu sa aprecieze eforturile celor care au luptat pentru libertate, imi pare rau pentru Romanul din ziua de azi care a uitat motivul pentru care a luptat atunci, imi pare rau ca Romanul cinstit si muncitor trebuie sa se coboare la minciuna si la inselatorii ca sa poata sa supravietuiasca... dar din pacate asta e tot ce-mi sta in putere, sa-mi para rau."
Ei nu zau ?Chiar asa coboara romanul cinstit si muncitor la inselatorii?E ceva general?Nu cred!E la fel de general ca si faptul ca americanii sunt prosti.Asa cred eu...
Eu cred ca nu ar trebui sa fim asa de patrunsi de propriul patriotism si sa-i lasam pe altii sa-l judece.Sau cel mai bine sa nu ne laudam cu el!
Salutari de la dulcineea!
#112578 (raspuns la: #111849) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dece Lia Roberts o sa devina eroina Romaniei? - de (anonim) la: 03/03/2004 18:09:59
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ma uimeste Lia Roberts cu exemplul ei de dragoste pentru tara sa. Plecata (prin casatorie) din Romania lui Ceausescu cu aproape trei decenii in urma, Lia nu a uitat nici o clipa de unde a plecat. Asta ma emotioneaza profund. Si eu am plecat de mult de-acasa, aproproape ca am uitat cand am plecat si n-am mai fost prin Romania din 1982. Dar aproape ca uitasem de ea.Pana astazi.
Stiu din experienta mea si a altora, ca multi uita de unde au plecat. Noi ne bucuram de viata si ne multumim sa trimitem la rudele ramase in tara cate o ilustrata, cate un pachet cu bunatati la Craciun, sau un cec din cand in cand, ca sa-si poata lua copii la un McDonald's si sa-i trateze cu Cheeseburger, French fries si un pahar de Coke. Asta nu este rau. Dar oare este destul? Nu ramane un "gol" in sufletul nostru? Ba da.
Lia Roberts putea foarte bine sa continue sa-si traiasca viata imbelsugata din America pe care i-a dat-o Dummezeu s-o traiasca. Nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat. Ar fi putut avea o viata minunata si linistita, la adapost de emotii, invidii, barfeli si critici si sa fie multumita cu ce are.
Dar nu! Ea s-a gandit la tara ei. S-a gandit ca poate oferi ceva inapoi tarii in care a vazut prima oara soarele, in care a copilarit si pe care a iubit-o cu toata sinceritatea si candoarea. Doamna Lia Robert din Nevada a preferat sa lase in urma totul si sa inceapa o lupta grea in care isi va pune insasi viata si averea la bataie pentru Romania. Asta mi se pare uimitor si eroic.
Pentruca, sincer vorbind, uitati-va la mine: om educat foate bine, in toata puterea, cu mintea agila si productiva, cu idei bune si curate, cu energie "cat cuprinde," nu m-am gandit niciodata sa candidez la presedentia fostei mele tari. Dece? Nu stiu. Mi-a fost frica? Posibil. Poate pentruca nu mai eram cetatean Roman. Odata ce m-am vazut bine stabilit in Lumea Noua, cu ceva bani la banca si batranetea asigurata, eu am pus la naftalina gandul tarii, iar nevoile ei le-am uitat pur si simplu. Si ca mine sunt multi. Unii din urmasii nostri de aici au uitat sa mai vorbeasca romaneste. Undeva in inima mea am fost trist pentru asta.
Dar am vazut ca exista si altfel de Romani. Uite, o Romanca din Nevada care n-a pus la frigider gandurile ei pentru Romania. Desi a ajuns la ranguri importante in politica Americii, ea a privit indararat catre Muntii Carpati si Marea Neagra si a vazut nevoia tarii.
A vazut imediat ca Romania dorea sa supravietuiasca de multe decenii dar nu a avut niciodata un lider adevarat, cu o viziune clara si cu un curaj de a face SCHMABREA. Aceasta schimbare cere o noua ORIENTARE POLITICA catre Apus, o noua ECONOMIE prospera bazata pe mii de investitori din Statele Unite, o noua BUSOLA MORALA bazata pe civilizatia Apuseana si pe zdrobirea coruptiei.
Multi au sfatuit-o pe doamna Roberts sa renunte. Multi i-au amintit ca Romanii sunt cinici si suspiciosi cand vine vorba de politica, si mai ales de politica facuta de femei. Multi i-au spus ca Romanii "nu au simt politic" si ca isi va pierde banii in zadar. Ea n-a vrut sa creada asa ceva si a inceput campania sa electorala cu un entuziasm molipsitor.
Ce Romanca formidabila! Ce caracter puternic! Ne-a facut pe noi, ceilalti sa ne simtim mici si fricosi si sa privim catre ea cu admiratie si optimism.
Cu cine va avea de luptat Lia Roberts?
Va avea de luptat cu o birocratie derivata din epoca "de aur" a lui Ceausescu. Va avea de luptat cu o coruptie printre cele mai mari din lume. Va avea de luptat cu mentalitatea invechita a politicienilor romanilor care au incurajat sloganul cu "nu vrem sa ne vindem tara."
Va avea sa conviga lumea Romaneasca ca sexismul mitologic al este total depasit, ca ea, Lia Roberts, o femeie, poate face ceiace zece barbati inaintea ei n-au putut face.
Ca o paranteza, am aflat ca in ziua cand si-a anuntat candidatura la presedentia Romaniei, a pus sa se decoreze peretele din spatele podiumului cu sapte steaguri tricolore. Sapte steaguri mari, nationale. Cine oare n-ar fi trebuit sa tresara cu emotie la acest gest al ei? Si totusi, am aflat cu stupoare ca s-au gasit si niste "critici" care au comparat gestul ei sincer patriotic cu epoca congreselor PCR ale lui Ceausescu. Ce incredibil! Lia va avea de luptat si cu stagnarea spiritului patriotic si cu paralizarea entuziasmului national al poporului Roman.
Lia Robert va fi un tip nou de Presedinte Roman, cum n-a mai vazut niciodata Romania si ea va avea un atribut nou si optimist: cred ca va fi primul Presedinte iubit cu adevarat de popor.
Nu stiu daca inima mea o sa reziste la emotiile din toamna viitoare. Nici cele mai tari jocuri de fotbal dintre Carmen si Unirea Tricolor nu mi-au produs mai multe palpitatii pe vremuri. Dar sper din toata inima ca doamna Lia Roberts, va fi aleasa tarii si eroina poporului. Romania merita asta, dupa secole de umilire.
Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!
traiasca LEGEA.... - de Dinu Lazar la: 29/07/2006 04:05:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe mine, stimate shaman, ma bucura imens reactia organizatorilor,
iti dai seama cit le-a sarit mushtaru si cum s-au dat cu curu de
tavan si cum au dat cu berile pe pereti de au pus ei pe cel mai
jmeker sa rahatuiasca pe aici... imi pare rau ca modestele mele
rinduri au facut sa le sara aburu in halu` asta...
Pe de alta parte ce frumos, ce romanesc... adica la fatzada
ne dam ca sanchi "Fondul ONU pentru Populaţie ajută guvernele,
la solicitarea acestora, să formuleze politici şi strategii de
dezvoltare durabilă şi de reducere a sărăciei.
UNFPA asistă statele în culegerea şi analizarea datelor care
permit o mai bună înţelegere a tendinţelor de dezvoltare a
populaţiei şi încurajează guvernele să ţină cont de nevoile
generaţiilor viitoare" si pe de alta parte punem un ciolovec sa bage
fricoshtania si sa ingine cu mina pe pietroi:
"ce nu te opreshti mneata la aria de competentza?"
Ce frumos, frumos... sa ne traiasca... competentza, adica... bravos.
Dupa ce am fost in sute de jurizari la concursuri nationale si
internationale si dupa ce am organizat zeci de concursuri foto,
daca am o parere sunt un cretin ca am o parere de gica contra.
Democratia e numai pentru unii care au cashcavalu` si desigur
cutzitu` in mina.
Mi-ar place mult un concurs foto organizat de toarashi despre
dezvoltarea durabila din Liban sau din Irak sau din Afganistan.
Dar sa nu vorbim de fringhie in casa care este.
Ca io sunt incompetent si nu pricep, care este. Ceea ce asa e.
#136336 (raspuns la: #136290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie - de JCC la: 13/10/2003 14:27:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Eminescu
Sa traiasca si sa infloreasca! - de Alice la: 15/10/2003 07:34:50
(la: Traiasca vacantele!)
Ce-ar fi daca pui intrebarile pe rand?
Adica "Ce o sa fac?" si sa nu treci mai departe la "Unde ma duc?" pana nu raspunzi la prima. Da’ sa te tii tare ca smecherele de-ntrebari vor incerca sa se impuna-n top!
Mie uneia mi-a reusit stratagema ...de vreo doua ori :))...Oricum, progresez, cred!:))))
Oricum, traiasca, zic, toate vacantele: escapadele la munte, sejururile estivale,artificiile si evadarile mintii in fantezii...!!!
Cred ca Romanii care pleaca d - de (anonim) la: 22/10/2003 18:36:49
(la: Romani in strainatate)
Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" .
Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile.
Ovidiu
#1911 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MIHAI EMINESCU - Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:39:48
(la: ROMANIA)
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
#3709 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tricolorul Romanesc - de talusa la: 10/11/2003 01:24:32
(la: ROMANIA)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.





#3837 (raspuns la: #3812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Treceti batalioane romane Carpatii - de Ingrid la: 25/11/2003 04:02:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
La cenaclu "Flacara" se canta varianta de mai jos:
Treceti batalioane romane Carpatii

Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama
Nadejdea e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi

'Nainte! 'Nainte spre marea Unire,
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii.

Cu sabii facuram Unirea cea mare
Spre Alba cu totii porneam
Toti oamenii tarii semnau intregirea,
Vointa intregului neam.

Cu totii eram regimente romane:
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai sfint ideal.

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Si-a neamului nostru viteaz.
Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste-n unirea de azi.

Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii
Si tara e frunza si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

Vrem liniste-n tara si pace in lume
Dar daca-r veni vreun blestem
Carpatii si fratii sari-vor ca unul
Urmind comandantul suprem.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

#5154 (raspuns la: #5123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu siguranta in Romania - de (anonim) la: 02/12/2003 12:25:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Daca as castiga aceasta suma cu siguranta as pleca in prima secunda in Romania si m-as folosi de acesti bani incat sa-mi asigur un viitor prosper acolo. Romania e tara noastra, lasand la o parte problemele trecatoare, ea are un potential fenomenal. Nu inteleg cum se mai poate numi roman acela care nu vrea sa mai traiasca in Romania chiar si atunci cand ar dispune de asemenea suma. Inteleg pe cei ce pleaca din ratiuni financiare dar altfel mi se pare de neconceput. Eu intotdeauna cand ies din tara mi se pare ca totul e sinistru si bunastarea occidentala nu mai face doi bani pentru mine. Oare este de ajuns sa-ti indesi stomacul in timp ce preaslavesti o alta tara si te adancesti porceste in non-valoare? Omul are nevoie de transcendenta orginii si a pamantului iar atunci cand asta lipseste e ca si cum ai sectiona o bucata din el.

Eu unul astept sa-mi iau cetatenia tarii unde locuiesc de 4 ani (4 ani de chin din viata mea, chin si foame spirituala nu materiala) si ma intorc in tara definitiv sfidand pe toti trepadusii diasporei romanesti care nu pot concepe asemenea atitudine. Pentru mine este ceva firesc. Nu exagerez in patriotism, dar mi se pare evident ca orice om sa traiasca in cultura lui, in tara lui cat timp nu e razboi, foamete sau mai stiu eu ce dezastru. Puneti mana la munca, lasati lamentatiile si faceti ceva pentru tara asta, concret, sa se ridice nivelul de trai, luptati pe toate caile impotriva coruptiei si a mizeriei si nu va lasati descurajati de nimic. Romanului ii lipseste spritul de sacrificiu si indrazneala, el da fuga in America, tara tuturor deziluziilor si a multiculturalismului bolnavicios atunci cand vede ca da putin de greutati.
Nu uitati dragii mei ca Romania e viitorul, oricat ati vrea sa o uitati sau sa va descotorositi de ea, va va urmari, va va macina un dor in cel mai ascuns cotlon al inimii, iar viata in alta parte nu va va tihni niciodata.

Sa construim deci o Romanie a tuturor romanilor, care sa domine Europa de est! Daca n-am putea n-as mai fi zis asta... Dar stiu ca se poate! Daca toti am avea aceiasi determinare de neclintit s-ar schimba mult mai rapid situatia dar lasitatea este pe primul loc la emigrantul roman. Nu ma preocupa decat Romania, acum pot sa discern, am vazut toata lumea! Sa lasam vorba si sa facem ceva concret!
#5845 (raspuns la: #2008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imnul National - de mitana la: 12/04/2004 00:48:52
(la: Imnul national)
Cred ca cel mai potrivit e TRICOLORUL. L-am ascultat prima data in clasa a 4-a in perioada de skimbari adusa de Ceasca. L-am indragit de la inceput mai ales ca bunicul imi explicase ca fusese practic interzis.
L-ar putea canta kiar si ungurii si ceilalti, nu trebuie sa fie romani, doar sa traiasca in RO. Bineninteles sa se revina la textul initial nu la cel inventat probabil de intaiul poet al neamului...
imnul - de mitana la: 12/04/2004 00:50:48
(la: Imnul national)
Cred ca cel mai potrivit e TRICOLORUL. L-am ascultat prima data in clasa a 4-a in perioada de skimbari adusa de Ceasca. L-am indragit de la inceput mai ales ca bunicul imi explicase ca fusese practic interzis.
L-ar putea canta kiar si ungurii si ceilalti, nu trebuie sa fie romani, doar sa traiasca in RO. Bineninteles sa se revina la textul initial nu la cel inventat probabil de intaiul poet al neamului...
#13711 (raspuns la: #13685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Definitely Romania - de Dinu Lazar la: 04/08/2004 12:07:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mi se pare mie sau asta e curata hotie?"

Aveti perfecta dreptate; mai mult, eu cred ca e mai mult decit hotie, este o nemernicie si o golaneala cu spoiala intelectuala.
Pe mine nu ma mai mira nimic, aici se poate orice, fotografu` roman se face cirpa sa intre in gratiile britishcounsilului si ale altor shme... asta e. Asta e cultura in domeniu...asta e respectul pentru munca asta.
Sa ne traiasca, la mai mare. Urmeaza sa apara clienti care sa dea sfoara in tara: "in vederea unei sedinte de fotografiere cu produsele noastre, se cauta fotografi care sa plateasca colaborarea cu noi. Se face licitatie pe data de ."
Care este...
#18959 (raspuns la: #18922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o sa ma intorc.. - de Jay la: 17/08/2004 20:31:35
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)

...in 2008,dupa ce Romania va fi integrata in CE sau in MISA
( Daca Bivolica o sa traiasca pana atunci,o sa faca un partid si o sa
imparta vibratoare si bile de placere, inainte de alegeri si o sa integreze
toate femeile la el in...p..artid)

Acum putina seriozitate, nu cred ca exista cineva care a trait
in Bucuresti,cel putin si sa nu se simta bine cand il viziteaza
din nou.Eu cand vin in Romania, de la tara de la mine,ma simt bine, mai vad si eu un Porshe pe viu, un Mercedes ultimul strigat.Ma intreb,fratele meu ce multi afaceristi in Bucuresti.Ca la un salariu mediu de 150 euro
pe luna nu poti sa te atingi nici macar de o masina de 20.000 euro.
Romanul nu s-a nascut poet dar si bisnitzar,dupa numarul de masini
ultimul strigat din Bucuresti.Cred ca a doua zi dupa ce apare un nou model de Porshe,il vezi pe soselele Bucurestiului cu un parvenit la volan.
Si mai vezi tzatze grasane in jeepuri Cherokee si in Volvo de parca
au sarit de la muls vacile direct in jeep.Sunt doar invidios, bineintzeles.
Inainte de revolutie,scoteam o guma de mestecat si un Kent,toata lumea din jur ma considera un boier.Acum ,cine se mai uita la pantofii mei de piele, made in China? Lustruiti ? Nimeni.Lumea in Bucuresti e mai bine imbracata ca la Paris.Sa mori de foame dar sa ai tzoale la moda.
Sa mai zica cineva ca Revolutia nu a adus progres.
Pe scurt,Romania va fi pe calea cea buna, cand salariul mediu va fi 1500 de euro,adica peste 2000 de ani.Romania va fi o tzara cunoscuta in lume nu doar datorita unor baietzasi din Moldova care canta: maya hu,maya ho,maia hi hi...si niste versuri relativ in romaneste .

Zambetele,de ce au disparut zambetele de pe fetzele romanilor? Asta e problema. Vai de tzara in care multi oamenii vor prefera sa stea la inchisoare doar din cauza ca acolo au ce manca si unde sa doarma.

Romania merita un viitor bun.Dar deocamdata nu se vad aia care dau dovada ca sunt in stare sa il ofere.Nu o spun eu, o spun ziarele romanesti de pe internet.:-)

Eu am nostalgie fata de Romania si mereu am sa tin la fotbal cu echipa Romaniei ,la Olimpiada cu sportivii romani ,etc..etc...

Oricum,fotbalistii sunt noii voievozi. Si ei aduc,din cand in cand,un pic de bucurie maselor,ca prea multa nu au.

Hai salut.





Eu as vrea o Romanie in care - de mya la: 24/09/2004 23:15:08
(la: Utopia in Romania)
Eu as vrea o Romanie in care oamenii sa fie oameni, normali la cap, echilibrati. Sa discearna binele de rau in primul rand si sa condamne raul si anormalul instantaneu. Mi-ar placea sa fie o tara in care ...sa zicem ...daca vrei sa te faci astonaut, sa poti sa studiezi, sa pleci cu burse (in strainatate) ca sa te intorci pe urma si sa faci si la tine in tara o naveta spatiala (zic si eu...). Mi-ar placea sa poti sa faci cercetare in tara ta, sa poti daca vrei sa te faci muzician, pictor sau "hartist" si sa bucuri lumea din jurul tau cu arta ta...fara sa-ti numeri banii la chenzina (ca nu-ti ajung de nadragi sau de zacusca toamna).

As mai vrea o tara in care copii sa fie plini de sperante si sa creasca siguri pe ei, sa invete de mici sa fie dezinvolti si sa stie ca - daca vor pot sa devina ce viseaza (profesori, strungari, taietori in piatra, medici, etc.) din vocatie.

Mi-ar placea o tara in care notinea de separare a puterilor in stat sa fie pe bune. Politia sa fie politie, justitia justitie, etc. Sa nu mai existe politisti si politicieni cu burti atarnande peste curele, parlamentari analfabeti (devalizatori de banci) si obezi, proaste curve la televizor si functionari care se scobesc in nas in timp ce-ti raspund in scarba.

As mai vrea ca oamenii sa se imbrace in culori deschise la culoare si nu doar in tonuri terne si inchise. Mi-ar placea ca optimismul sa li se citeasca in priviri. Nu plictisul si deziluziile reflectate in expresiile cernite si dezdanajduite (ca acum).

As dori ca fiecare roman sa gandeasca cu capul lui, sa nu mai astepte de la altii, de la stat, de la partide, de la parlamentari, de la Stefan de mare (si Sfant...;-) ) sau de la Sfantul Asteapta - sa i se dea, sa i se zica, sa i se indice. Destul i-a invatat comunismul cum sa traiasca in "pretenie" si tovarasie.

Multe as vrea...da´ nimic iesit din comun, nimic ce in alte tari normale (occidentale sa zicem) nu exista. Nu e niciunde ideal insa nicaieri nu e ca in Romania, unde anormalul a ajuns ceva normal (nu compar cu Columbia...asta ar mai lipsi!).

Mi-ar placea ca Romania de care vorbesc sa fie speciala, unica si personala in cultura, arta, cercetare,...in tot.

Sper sa ajunga asa vreodata, eu ma rog sa ajunga!
Ce vor Romanii de fapt....... - de cosmacpan la: 20/10/2004 22:41:14
(la: APELEZ LA MINTILE SI INIMILE ROMANE)
Cu tristete recunosc un singur lucru: ROMANII nu stiu ce vor. stiu ca multe rosii si oua stricate se vor indrepta cu viteza (mc2 parca) dar incerc sa sustin acest lucru.
foarte multi uita ca cei 45 de ani (sau cati or fi fost cu adevarat) au facut ceea ce nimeni nu vrea sa recunoasca: un experiment nereusit sau poate foarte reusit. in cei 45 de ani cu ajutorul fenomenelor naturale (fenomenul Pitesti) s-a reusit abaterea atentiei de la cel mai mare simbol al omului = proprietatea (fizica, spirituala, emotionala) si aruncarea omului in groapa cu lei pentru a se putea naste "omul nou" sau omul fara identitate, fara personalitate, fara idei si fara propriepate. Nemaiavand ce apara nu mai avea nici interese. pentru ce sa lupte? totul era al lui (sa dam tutulor .......ce?.....minciuni). omul a fost desobisnuit sa gandeasca (ce rost mai are?) si obisnuit (pavlov?) sa astepte ca altul (tatucul?) sa gandeasca pentru el, sa-i dea directia si sa-i impuna ritmul. Daca va aduceti aminte de momentele "minerii" va veti da seama de ce nu mai suntem considerati europeni. sa chemi "haitele sau hoardele" dezlantuite sa faca "ordine" in tara si in capitala si asta in vazul lumii intregi, sub geamurile ambasadelor si a hotelurilor de lux in care se mai aflau si turisti straini, nu stiu cat de bine da. A aparut cineva sa-si exprime regretele sa-si ceara scuze pentru acest carnagiu? nu-mi amintesc. de ce oare a trebuit sa fie mineriada din 13-15? pentru simplul motiv ca societatea civila pe cale sa se trezeasca, sa se "destepte" din somn trebuia anihilata. cui ii trebuie societate civila? cui ii trebuie viata de cetate? cui ii trebuie agora? poate de aceea oamenii nu stiu sa-si apere proprietatea ( caci nu o au decat pe hartie) acest concept este inca la reanimare cu transfuzii. poate de aceea oamenii nu stui sa pastreze trotuarul curat si orasul curat. poate de aceea oamenii nu stiu daca si cu ce se mananca "comunitatea europeana" (se putea si fara cacofonie). dar oamenii asteapta sa li se spuna ce bine este sau ce bine va fi in CE> nimeni nu vrea sa spuna care sunt costurile acesteia. nimeni nu vrea sa se gandeasca la aceste costuri de parce ele nu l-ar atinge (ca-n povestea cu "dupa noi potopul"). de ce procesele castigate la Strassbourg nu sunt recunoscute in tara? sunt atat de multe de ce-uri incat revin si intreb cum am facut-o si intr-o conferinta anterioara " pana cand sa avem generatii de sacrificiu?" de ce trebuie sa sacrificam totul de dragul politicienilor care nu fac nimic altceva decat sa-si mascheze interesele veroase in spatele benerelor si panourilor cu democratie, CE, UE si cate si mai cate....
deci acum la doar jumatate din dializa (sau poate analiza) mai este cineva care sa ridice piatra cand afirm ca romanii nu stiu ce vor? ei stiu doar ca vor bani, multi bani (daca se poate cu munca putina sau de loc e mai bine). ei sufera de sindromul mandriei ranite (revenim la haita si la sloganul "noi muncim nu gandim") .atata timp cat doar muncersti si nu mai timp sa si gandesti cum poti crede stii ce vrei? pensionarii care isi mai aduc aminte de ce era intre cele doua raboaie au murit de mult. Tutea, Steinhart, Cioran, Eliade, si pana la anonimii simpli au murit si ei alaturi de Coposu. Cum [poate evolua societatea daca lipsa de modele este mai acuta ca niciodata? care ne sunt modelele? Bivolarii (amandoi), Solcanii, FNI-ul? SAFI-ul? Iliescu? Campeanu? liderii de sindicat? Divertisii? Liiceanu cu ale lui lichele sau Paunescu cu toataq istoria lui cu tot? Vadim? Nastase? Unde ne sunt modelele? caci fiecare om de cand se naste si pana moare, indiferent daca vrea sa recunoasca sau nu isi xcauta si isi alege modele in viata. Cand vom avea modele, vom putea spera ca si oamenii se vor schimba incet,incet. Romania va deveni sau va redeveni ceea ce a fost intre cele doua razboaie, iar europa se va strange ca un brau in jurul nostru recunoscandu-ne ca ai ei. poate pentru ca fiecare om isi doreste in taina sa traiasca starea "fiului ratacitor, sau sindromul celui ce s-a intors acasa" pentru ca de fapt acest lucru il macina cel mai tare: dorinta si nevoia de iubire. cand iubesti si cand tre sti iubit infloresti ca desertul dupa ploaie, te transformi. romanul a uitat poate iubi si ca merita iubit de cei pe care ii plateste (statul cu toti oficialii si functionarii sai). Caci de fapt ei trebuie sa-i fie slugi credincioase care sa se inchine maritului stapan: poporul roman. Poate ca atunci si numai atunci omul isi va recastiga mandria de a fi, spiritul liber si al proprietatii, care fac din orice saracan gazda oricarui imparat plin de ifose.
si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus simplu......trancaneala (scuzele de rigoare marelui Sorescu pentru poezia...Eminescu din care am ciuntit si eu vreo trei vorbe rupte dintr-un gard....si flacara lor geme...)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...