comentarii

verul opus a desface


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Sergiu Desi Seulean - cred ca sibiectul deja a devenit prea... - de Dr Evil la: 26/03/2005 00:15:46
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Sergiu Desi Seulean,

Cred ca deja subiectul a devenit mult prea politicizat. Se pare ca unele grupari politice si religioase vor cu tot dinadinsul sa atace crestinismul si bazele lui morale. Daca este sa ne referim la religie realizam ca Isus Cristos a avut in primul rind misiunea sa moralizeze societatea. A condamnat Sodoma si Gomora, a crestinizat casatoria, a stabilit regulile de inrudire tocmai ca sa nu apara anomalii genetice.
Daca te uiti la celelalte religii uniunea dintre sot si sotie se poate face pina la rude de gradul doi. Chiar si la catolici verii de gradul I se pot casatori intre ei. Asta a fost introdusa din necesitatea regilor si a nobilimii sa-si poata tine averea si titlurile "in familie".

De fapt una din greselile enorme ale crestinismului, in special ale catolocismului, este interpretarea mult prea politiciata a Bibliei. Nicaieri nu am vazut scris in Biblie ca preotul trebuie sa ramina neinsurat si virgin. Ceea ce este o aberatie impotriva naturii si istoria a dovedit-o fara urma de indoiala. Multi preoti au devenit si devin homosexuali si pedophily. Si asta nu este genetic!

Daca consideram homosexualitatea o boala genetica?!... de ce nu acordam acelasi credit si pedophiliei? Asa cum acceptam idea ca cineva s-a nascut genetic sa fie atras sexual de o persoana de aceasi sex?... de ce nu putem accepta ca cineva este "genetic modificat" si este atras sexual de o persoana foarte tinara?
Cum iti expici ca oameni casatoriti si cu copii, in functii inalte - politicieni, lucratori la organizatii internationale de caritate, etc - se duc in misiuni diplomatice sau de salvare in tarile sub-dezvoltate sau in zone afectate de dezastre naturale si in loc sa-si vada de scopul prezentei lor acolo violeaza copii, de ambele sexe. Si astia tot pentru ca s-au nascut cu zestre genetica dubioasa?

Majoritatea cazurilor de gay se datoresc dorintei indivizilor de a fi diferiti, extraordinari. De a incerca o jucarie noua ... unii devin homosexualy din timidatea de a aborda pe cineva de sex opus. Saracii... niste oameni timizi care prefera sa intre in viata pe usa din dos......
:-))))

Crede-ma ca desi nu-i simpatizez nu am nimic impotriva lor atita timp cit isi mentin identitatea confidentiala si nu fac parada din ea.
Propaganda asta imi creaza atita repulsie incit nu mai pot suporta sa merg la un frizer, maseor sau doctor barbat. Imi vine sa vomit numai la idea ca un barbat m-ar poate atinge in mod intim.

Homosexualitea nu este de ieri si nu va disparea miine. Nu-i problema mea! Devine problema mea atunci cind copilul meu citeste in ziare si vede filme si programe TV despre discriminarea homosexualilor si a lesbienelor si despre drepturile omului de a avea "sexual privacy".
Deacord, dar sa si-o o tina privata. Eu si altii ca mine nu mergem pe strada strigind in gura mare ca nu sint homo si nu facem parada din asta.
Si nu se stie daca in viitor vom ajunge sa fim discriminati pentru atsa... Nu m-ar mira!

Printre cei cu orientare sexuala diferita nu sint numai "draguti" si "speciali", artisiti talentati etc... Sint si criminali, drogati, vinzatori de droguri, violatori, puratatori si distribuitori de AIDS...

Asa ca cel mai bine ar fi ca fiecare sa-si vada de jucariile lui si sa le tina in confidentialiate decit sa incerce sa atraga simpatie si sa ceara drepturi pentru ca sint „minoritatea discriminata”.

All the brest (oops sorry, I ment all the best!)

Dr Evil
#40805 (raspuns la: #40547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu traiesc ''dincolo'', sunt - de raluk78 la: 27/06/2005 14:19:33
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu traiesc ''dincolo'', sunt din Romania, dar vreau sa povestesc cum am vazut eu lucrurile aici dupa mai putin de o luna de stat in Germania.Totul se rezuma strict la calatoria pe care am facut-o de la granita pana acasa.

iulie 1998
Dupa cateva ore de stat aiurea in autobuz in apropiera granitei,adica pe camp,ajungem in sfarsit la punctul de control.Si de data asta chiar era control, nu se mai adunau cate 10 marci de persoana pentru mituire.S-au ales aleatoriu doua persoane si au fost puse sa-si desfaca bagajele sub nasul vamesilor si al publicului curios din autobuz.Negasind nimic printre lenjerie si alte obiecte personale,ne-au vizat pasapoartele si am putut pleca mai departe.
Arad.Dupa drumul lung,plin de gropi si praf,am ajuns in autogara.Nu oprim bine, ca isi fac aparitia cativa copii cersetori mai-mai sa intre in autobuz.Nemtii le dau biscuiti cu ciocolata, uneori chiar cateva marci.Mai in fata apar doi tipi mai negriciosi cu o masuta.Unul striga:"Cine joaca alba-neagra?"si ii raspunde altul,care s-a amestecat prin multimea de turisti,de parca ar fi fost acolo de la inceputul plecarii.Acesta pune la bataie 100 marci,ghiceste alba si primeste imediat suma dublata cu un ''bravo '' din partea primului.''Cine este urmatorul norocos?'',striga, dar fara sa aiba habar ca ''nemtii'' nu sunt altceva decat romani plecati de-aici.In sfarsit isi aduna jucariile si pleaca toti trei cu coada intre picioare.
Plecam.Drumul spre Timisoara e plin de gropi,iar margine,din cand in cand sunt gramezi de gunoaie.La intrarea in Timisoara,pe sensul opus,cateva prostituate jalnice fac cu mana masinilor.Alt viitor n-au.
Autogara Timisoara.Ma asteapta parintii mei.Printre multe altele ma intreba cum a fost drumul.''Cu gropi" le-am raspuns eu, inca sub impactul socului intrarii in tara.

august 2004
Suntem in drum spre Nagylak,mai sunt vreo 40 de km.Soferii calca tot mai tare pe acceleratie si se intrec pentru a ajunge mai repede la granita.Este haios sa-i asculti cum comenteaza ''competitia'' asta, injura mai ceva ca la un meci de fotbal.Eu cu sotul meu stam in fata si radem pe infundate de ei.O intrebam pe stewardesa de ce toata agitatia asta, iar ea ne explica cum ca la granita un autobuz este retinut in medie 45 de minute.Ne-au tinut ungurii cateva ore apoi am ajuns in zona neutra a free-shopurilor.Aici-8 autobuze inaintea noastra.Lumea s-a dat jos din autobuz,o buna parte s-a dus sa cumpere tigari si alcool.Am luat si eu 2 baxuri,nu stii cum ai nevoie pentru un protocol.Apoi fiindca nu fumez si nu puteam sta locului m-am plimbat pana la punctul de verificare vamala.
Intr-o parte un grup de nemti fumau nervosi, din discutia pe care o aveau reiesea ca vamesul intarzia sa mai apara cu pasapoartele lor.Mai ziceau ca nici nu le daduse prin cap ca vor fi retinuti atat timp ca turisti.Se vede treaba ca n-au fost niciodata pe-aici.Mai incolo apare un individ cu un Ferrari cu nr. strain,vorbeste corect romaneste cu vamesul,ii intinde pasaportul ,iar dupa cateva minute il primeste inapoi,saluta familiar si pleaca.Nimeni nu l-a intrebat cum a putut sa-si permita o asemenea masina,nici n-a fost verificat in porbagaj.Urmatorul,intr-o Dacie simpla este lasat sa astepte,apoi e luat la puricat.
Inapoi la autobuz.Mai sunt 2 autobuze inainte, se strang pasapoartele si se dau 5 euro de persoana pentru a trece mai repede.Sunt cativa care se opun,dar noi nu ne permitem,am venit cu 4 bagaje cu haine,aparatura electrica, totul cumparat de la reduceri...aici ar fi costat de vreo 3 ori mai mult.Dupa mai mult de o ora ne vine si noua randul.Soferul pune in ordine pasapoartele(erau atat cetateni romani cat si nemti), pune banii(200 euro)in pasaportul de-deasupra si le duce spre vizare.Dupa vreo jumatate de ora putem pleca.
Drumul la Arad e acelasi ca acum 8 ani,poate mai rau.Sotul meu mi-a zis ca s-a simtit socat cand a intrat in tara, atat de mare e diferenta intre noi si Occident.Nu mi-era straina senzatia aceasta.La Arad am schimbat autobuzul spre Deva.Am observat casele de pe drum.Unele erau mai darapanate,altele aratau mai bine,probabil oamenii s-au descurcat mai bine,au mers pe dincolo la munca.Din loc in loc mai apreau pe marginea strazii cate o tejghea cu legume si fructe sau saci cu cartofi- incercau sa-si vanda marfa cum puteau.Am vazut si cateva case tiganesti asemanatoare cu casa alba sau casa poporului.
Langa Lipova soferii au incetinit- cica e o cotitura unde politistii pandesc masinile straine, se anunta prin statie si-i opresc pt. a-i amenda.Ca sa nu se mai complice atata strainii lasa politistilor o suma ''modica''(50 euro) si pot pleca.Chiar in Germania am auzit de un caz in care un politist din zona si-ar fi luat un Mercedes de cateva zeci de mii de euro.Apropo, tot drumul e impresurat cu semne de limitari de viteza, sunt si acolo unde nu e nevoie.
Deva.Ne asteapta d.-l D. cu masina, un vecin foarte de treaba.Ne intreaba printre altele, cum a fost drumul de la granita pana aici.I-am raspuns tot instantaneu '' cu gropi''."Ha, ha'' face el ''ar trebui sa se puna un semn cu o groapa mare inca de la intrarea in tara''.

Concluzie
1. In Romania se fura la drumu' mare(si la propriu si la figurat).
Este tara tuturor posibilitatilor cand ai bani sa corupi.
Poti trai cel mult mediocru daca esti onest, poate si mai binisor daca sti unde trebuie sa dai spaga.
2.Hotia e ca la mama ei acasa.
3. Romanul(de treaba) ori face haz de necaz, ori se enerveaza si pleaca din tara.Mai poate alege sa schimbe regimul de la putere si sa mai ASTEPTE.
4. Este mare nevoie de EDUCATIE CIVICA.
sexul opus ce altceva? :) - de rembrandt la: 09/11/2005 21:24:24
(la: ce cautati la o persoana de sex opus ?)

sexul opus
ce altceva?
:)

________
keep it simple
Stalactita este partea opusa - de Maria Palaria la: 16/11/2005 10:57:10
(la: joc)
Stalactita este partea opusa stalagmitei. Probabil o formatiune calcaroasa, incerc sa-mi reimprospatez amintirile, dar las pe altul care stie mai multe.

Ce este un rau necesar?
#87903 (raspuns la: #87742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eminescu, geniul u-ni-ver-sal - de Daniel Racovitan la: 06/05/2006 10:11:27
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
Eminescu, geniul u-ni-ver-sal (si nepereche, desigur) de care n-a auzit nici dracu' de cum treci granita. Eminescu, késakesé?

Poeziile lui? Prea multe rime pentru gusturile mele, na-na-na, na-na-na. Bune de studiat la limba si literatura romana in liceu, si atat.

Eminescuuuu sa ne juuuudiiiiiceeee!

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
"eminescu, geniul u-ni-ver-sa - de maan la: 06/05/2006 14:18:05
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
"eminescu, geniul u-ni-ver-sal (si nepereche, desigur) de care n-a auzit nici dracu' de cum treci granita."

te-nseli, te-nseli.)))
exista o doamna, pre numele ei Rosa del Conte (Istitutto di Filologia Romanza -Roma), care-a produs o monografie ("Mihai Eminescu o dell'Assoluto") ce-a iscat furori printre filologi.
mi-amintesc acum si de traducerile lui Ramiro Ortiz sau de cartea lui Alain Gouillermou...

Eminescu E poet national si nepereche din prespectiva de-a fi integrat in spatiul romanesc toate acele valori (filosofice, literare) pe care le-a trecut prin filtrul sufletului, oferindu-le-n acest fel spiritualitatii romanesti, care de-atunci n-a mai parut asa saraca.

in sensul asta, am ramas cu o fraza a lui Virgil Ierunca (?), care zicea cam asa: s-ar zice că Eminescu nu poate ieşi de sub obrocul tainic al limbii româneşti, tocmai pentru ca să mărturisească mai adânc despre tăriile fiinţei noastre.

... ca unora nu ne-a placut niciodata in mod deosebit, n-are nici o relevanta in istoria literaturii romane, unde Eminescu isi merita locul, cred eu.
#120725 (raspuns la: #120676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu o vorba faci si desfaci vi - de magradu la: 25/05/2006 21:03:41
(la: iubeste...traind)
cu o vorba faci si desfaci viata mea cum voiesti.e doar un joc? nu, e chinul ce ma arunca in adincurile fara sfirsit ale disperarii
Re vera, cara mea, mea nil re - de Cassandra la: 23/08/2006 22:13:46
(la: Licheaua si musca)
Re vera, cara mea, mea nil refert :)

Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.

#141056 (raspuns la: #140973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de latu la: 02/09/2006 22:57:05
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
tot ce facem
noi desfacem,
singuri noi.
inapoi
doar privim...
nu rostim
ganduri mii,
doruri vii
caci dorim
sa pornim
deindat'
ne'ncetat
catre zari
unde-s zori
timpurii,
purpurii...
pana cand,
asteptand
sa gasim
ce dorim,
ce-am visat
si-am sperat,
ne trezim
si privim
- tresarind
regretand -
inapoi
prin zavoi.
Timp trecut,
aparut,
revedem,
priveghem
amintiri,
retrairi,
si - poznasi,
buclucasi -
incercam
sa aflam
unde-am fost
fara rost
cand puteam...
Ce puteam?
N-am putut!
Ne-am zbatut,
Incercat
timp s-avem
neintors,
fir netors
intr-un shir
fara shir
pentr-un rost
fara rost.

Fara rost?
nu! N-a fost,
nu va fi:
Va-nflori
iar pe zi
dialog
cu prolog,
intre-actori,
de cu zori
pana-n seri
lungi de veri...
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#142934 (raspuns la: #142887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vrajitoare,ghicitoare -nr.3 - de Nanina la: 19/10/2006 21:42:12
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In anul de gratie 1900 si ceva pe deasupra, ne mutam domiciliul din plin centrul capitalei, undeva, intr-un cartier despre care nici nu stiam ca exista. Urat cartier.Dupa ceva timp, visez intr-o noapte ca eram in biserica si un preot ducea o cutie, invelita cu o camasa, catre altar. L-am intrebat ce are acolo si de ce pleaca cu acea cutie de langa mine; mi-a raspuns ca sunt farmecele ,, lui madam X ''. Madam X era mama unui fost prieten de-al meu care s-a opus cu vehementa prieteniei mele cu fiul dumneaei. Motiv pentru care ii multumec si acum dupa ceva ani de la despartire.
La locul meu de munca exista o nemtoaica, putin ciudata, cu toane si alti nervi zilnici, care ghicea in cafea. Era foarte greu sa ii intri in gratii si ghicea numai la un cerc restrans de doamne si care aveau functii de conducere. Mi-a facut favorul sa imi ghiceasca de doua ori la un interval de cativa ani.
Prima data mi-a spus ca plec la drum si la un castel cunosc un baiat cu nas acvilin, ma casatoresc cu el peste doua ape si datorita unei femei care are nas acvilin ma voi desparti; voi avea un copil dar voi creste doi.
Tot timpul cat a durat expunerea, ma minunam cum de poate sa bata campii atat de apasat. Am plecat de la locul faptei si mi-am ras in barba;multa lume zaluda.
Peste trei saptamani primesc un bilet la statiune; acolo era ruina unui castel, l-am cunoscut pe primul meu sot care ca si mam lui are nasul acvilin, plec din Bucuresti in vestul tarii, nasc un baiat, divortez si ma intorc in capitala.
Imi ghiceste a doua oara si imi spune ca ma voi recasatori dar nu voi avea ceea ce imi doresc.
Pana m-am recasatorit,prietena bunicii mele imi spune intr-o zi sa vin la ea sa se uite in carti. Am fost uimita deoarece era o doamna care nu parea a avea tangenta cu astfel de practici. M-am dus si mi-a spus ca in aproximativ doua luni, un barbat pe care il vad in fiecare zi imi va face propunere de casatorie. Astea le intrecea pe toate pe care le-am auzit pana atunci.
Adevarat a fost. Primavara imi ghicise si la inceputul verii a aparut si barbatul. Pana a aparut ma uitam in mijloacele de transport sa vad care este persoana care apare in fiecare zi in calea mea.Nu era. Nu in mijlocul de transport; era la locul meu de munca. Un coleg despre care nu stiam ca a divortat si care intradevar m-a cerut in casatorie. Am acceptat cererea si am adus si baietelul lui in varta de 12 ani in familia noastra . Asa ca am nascut un copil si am crescut doi.






___________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Vrajitoare,ghicitoare -nr.3 - de Nanina la: 20/10/2006 09:05:47
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In anul de gratie 1900 si ceva pe deasupra, ne mutam domiciliul din plin centrul capitalei, undeva, intr-un cartier despre care nici nu stiam ca exista. Urat cartier.Dupa ceva timp, visez intr-o noapte ca eram in biserica si un preot ducea o cutie, invelita cu o camasa, catre altar. L-am intrebat ce are acolo si de ce pleaca cu acea cutie de langa mine; mi-a raspuns ca sunt farmecele ,, lui madam X ''. Madam X era mama unui fost prieten de-al meu, mama iubitoare, care s-a opus cu vehementa prieteniei mele cu fiul dumneaei. Motiv pentru care ii multumec si acum dupa ceva ani de la despartire.
La locul meu de munca exista o nemtoaica, putin ciudata, cu toane si alti nervi zilnici, care ghicea in cafea. Era foarte greu sa ii intri in gratii si ghicea numai la un cerc restrans de doamne si care aveau functii de conducere. Mi-a facut favorul sa imi ghiceasca de doua ori la un interval de cativa ani.
Prima data mi-a spus ca plec la drum si la un castel cunosc un baiat cu nas acvilin, ma casatoresc cu el peste doua ape si datorita unei femei care are nas acvilin ma voi desparti; voi avea un copil dar voi creste doi.
Tot timpul cat a durat expunerea, ma minunam cum de poate sa bata campii atat de apasat. Am plecat de la locul faptei si mi-am ras in barba;multa lume zaluda.
Peste trei saptamani primesc un bilet la statiune; acolo era ruina unui castel, l-am cunoscut pe primul meu sot care ca si mama lui are nasul acvilin, plec din Bucuresti in vestul tarii, nasc un baiat, divortez si ma intorc in capitala.
Imi ghiceste a doua oara si imi spune ca ma voi recasatori, dar nu voi avea ceea ce imi doresc.
Pana m-am recasatorit,prietena bunicii mele imi spune intr-o zi sa vin la ea sa se uite in carti. Am fost uimita deoarece era o doamna care nu parea sa aiba tangenta cu astfel de practici. M-am dus si mi-a spus ca in aproximativ doua luni, un barbat pe care il vad in fiecare zi imi va face propunere de casatorie. Astea le intrecea pe toate pe care le-am auzit pana atunci.
Adevarat a fost. Primavara imi ghicise si la inceputul verii a aparut si barbatul. Pana a aparut ma uitam in mijloacele de transport sa vad care este persoana care apare in fiecare zi in calea mea.Nu era. Nu in mijlocul de transport; era la locul meu de munca. Un coleg despre care nu stiam ca a divortat si care m-a cerut in casatorie. Am acceptat cererea si am adus si baietelul lui in varta de 12 ani in familia noastra . Asa ca am nascut un copil si am crescut doi.
Am o prietena care inafara meseriei ei, a studiat astrologia si acum a ajuns la o practica de peste 5000 de astrograme. In fiecare an merg la ea sa imi faca evolutia solara. Anul trecut in toamna, cand am fost la consultatie mi-a spus ca voi avea un an atat de greu incat atunci cand se va termina ma voi intreba cum de am putut sa rezist la atat de multe. Mai am putin si se implineste anul si a fost foarte greu.Suferinta cauzata de decesul unei persoane foarte apropiate, schimbari de situatii, tot ce am facut anul acesta a fost ca o munca la o cariera de piatra. Nici macar nu le pot numi realizari.Si inca nu s-a terminat,trebuie sa ma lupt chiar daca acea actiune este ceva de mica importanta. Exemplu:am nevoie de o consultatie medicala, primesc o reteta si ca sa intru in posesia medicamentului trebuie sa fac drumuri in plus fie ca nu e codul bun, fie ca seria de la reteta nu se vede integral, ramanand o parte in carnetul de retete si tot asa.





___________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
"ma chinuiam sa le desfac cu binisoru..." - de cosmacpan la: 19/01/2007 00:30:48
(la: Stinge-ma!!)
puteai sa le desfaci cu mainile nu cu binisorul...........

"Un militar se apropie, pe strada, de o tipa si ii propune direct sa faca dragoste cu el. Tipa reactioneaza imediat:
- Cat tupeu, domnule, cat tupeu!?!...
- Ei, daca aveti ceva impotriva...
- Nu, n-am nimic impotriva!... Dar cat tupeu, domnule, cat tupeu!... "
#169595 (raspuns la: #169592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele - de iancu-samson@orange.fr la: 15/01/2008 22:53:25
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Ceea ce am vazut aici,depaseste cu mult imaginatia voastra!in fiecare lagar vedeai romani si tigani,foarte multi turci,algerieni,marocani si tunisieni.Am intrat linistit in camera 107.Fum scandaluri si jocuri de noroc,existau in fiecare zi.O familie din Caracal,m-au rugat sa-l las pe Robert impreuna cu copii lor.Primisera de la ajutoare o gramada de jucarii,copii se jucau fericiti cu minunatele jucarii,jucarii pe care parintii lor nu si-ar fi permis sa le cumpere din magazine.Da-te mosule mai hacana (putin mai incolo),imi zice flegmatic, Serestar de la Bucuresti.Daca ai lovele serioase ,poti sa pui si tu o braila pà margine.Au intins o patura pe jos,exact in mijlocul camerei,paturile suprapuse le-au impins la perete,apoi s-au strans cu totii in jurul paturii.50 jumate,jumate,incepe Serestar jocul de barbut.Merge raspunde Gica Cauciuc.Jumara intervine cu un cec de 4000 de marci,si o mie pà coada cumetre!merge?Merge si mai mergeeee!spune Serestar.Zarurile se rostogolesc rapid pe patura,exact pana in coltul opus.Trei,trei.Jumara aduna banii.Au intrat in joc,Arpacas si Fàsui.Jocul se incinge,sume enorme de bani trec dintr-o mana in alta.Bate zarurile cumetre! Ce faci,dai la misto?Sa moara fratii mei,daca te prind in fapt!iti cauti nasul pà sub pat.Serestar se calmeaza repede.5000 jumate ,jumate,merge?Merge fratioare sa moara sorumea Elena daca te mint.Si 10000,para-indàràt la pace,vorbeste Fasui,invaluit intr-un valatuc de fum de tigare cubaneza.Serestar apuca zarurile intre degete,se face ca le amesteca in palma,cu mana lui lunga face o curba spre spate,apoi foarte scurt da drumul la zaruri.5-5 ,toata lumea amutise.Serestar aduna banii,doua bratari de aur,trei inele barbatesti cu diamante marunte,unul cu rubin cabuson de environ trei carate,cinci ceasuri marca Rolex si o cruce enorma de aur cu Isus Cristos rastignit.Saruta crucea,isi sterge transpiratia cu dosul mainii.Gata vere!!!,daca mai are cineva lovele si roseata(aur),va astept sus la etajul doi la mine in camera.Arpacas rosu la fata,nervos pentru ca pirduse tot aurul,il roaga pe Serestar sa mai dea o mana cu zarurile pe masina lui.Arunca certificatul de imatriculare in fata lui Serestar.E noua ,sa moara fratii mei comunistii!Mazda 636,lolo (tiganeste rosie)Serestar apuca certificatul de imatriculare cu doua degete,se uita atent la lumina becului din camera.Nuuuuuu merge cumetre!!!)e naspa sa moara fratii mei.Ba Arpacase,la mine sa nu mai vi cu certificate nasoale!acsunes ?(intelegi).Asta e certificat facut de Ivan,moldoveanu de la etajul patru!!!)Nici macar amanet n-o primesc.Ce sant fraier vere?Unul e Serestar de la Bucuresti,fratilor!M-am mutat in camera 407,atajul patru,in speranta ca pot sa am si eu liniste impreuna cu baiatul meu.
#275438 (raspuns la: #275151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
felii de cozonac - Intruder... - de Lady Allia la: 16/07/2008 11:55:41
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
1.
aveam sanie noua...din lemn vopsit cu albastru si talpi de aluminiu...mirosea a ''nou'' si-mi era draga...intr-o noapte de ajun am gasit-o pur si simplu sub brad si pe ea se odihneau si alte cadouri printre care, o carte "Creta fermecata", nu mai tin minte numele autorului...

2.
mama framanta aluat de cozonac la bucatarie...sora mea capata putina coca si fabrica papusele, inimioare si stelute...mie imi ieseau doar niste rotocoale bizare...tata venea din cand in cand in bucatarie si mama il certa ca fumeaza cat eram noi acolo...odata mi-a luat botul de aluat din mana si a incercat sa faca si el o steluta; a iesit un fel de meduza extraterestra...

3.
tata aducea bradul in sufragerie si noi il miroseam prin toti porii...sora mea punea mereu cate un nume bradului de Craciun: "Stufosul", "Verzuliul", "Bran", "Teposul", Mortalul", "Polonezul"...
aveam ornamente mai noi si mai vechi...cel mai vechi ornament era un glob rotund, rosu si cu un vierme verde itindu-se putin afara...si ornamentele aveau nume, tot puse de sora-mea: "Licurici", "Ene" (asa-l chema pe viermele din mar), "Bradutul", "Patratzel", "Malaiatza", "Puf-galben", "Ciupercutza", "Mosu' Gras", "Mosu' Mic", "Triunghi", Dopuletz"...
mama venea din cand in cand si dadea "indicatii" de simetrie...eu ma invarteam incurcand locul, sora-mea dadea cu gura si tata isi lua munca in serios...

4.
tanti Irina (matusa mea) venea de fiecare data la noi...ma intreba de note si daca am fost cuminte...raspundeam mecanic in timp ce agatam globurile de brad...sora-mea era tupeista si dadea replici usturatoare; ii spunea sa mearga la scoala si sa se uite in catalog...matusa-mea fusese maritata de trei ori si tot de atatea ori ramasese vaduva...zicea mereu ca s-ar fi putut marita si a patra oara si a cincea - dar aducea ghinion...n-avea copii si ne considera pe noi si ai ei...se simtea datoare sa ne faca morala, sa ne controleze in urechi si-n carnetul de note sau sa ne dea bani de buzunar...era zgarcita dar cand se apuca sa ne dea bani (mai rar, ce-i drept) nu se uita!...atunci o iubeam cel mai tare si sora-mea o intreba cum o mai duce cu reumatismul...mereu ne promitea ca ne ia cu ea la bai dar n-a facut-o niciodata; nici n-am fi vrut - era prea severa...

5.
in ajunul Craciunului, daca eram acasa - veneau copiii s-o colinde pe mama...era invatatoare si apartamentul se umplea de copii si chiar de unii parinti...eu cu sora-mea stateam intr-un colt si-i criticam in soapta...cand eram mai mici simteam ca mama parca ''da'' ceva ce ar fi trebuit sa fie numai al nostru si acelor copii...mie imi era putin ciuda cand, la plecare, se apuca sa indese caciulile si sa innoade fularele la ''aia''...

6.
in dimineata Craciunului desfaceam cadourile...si acum imi place sa fac asta...sora-mea scria in fiecare an scrisoare lui Mos Craciun si totul era acolo cu lux de amanunte: culoare, forma, titlu, marime...la sfarsit punea un P.S. ''pentru frate-meu''; mie mi-era prea lene sa scriu si pe vremea aia nu era Internet...

7.
l-am intrebat odata pe tata (aveam 4-5 ani) daca au si cainii un Mos Craciun al lor...mi-a spus ca mosul are reni la sanie si-n timp ce el intra la copii sa aduca daruri, renii impart oase si peste la pisici...

8.
la gradinita l-am vazut intaia oara pe Mos Craciun...pe vremea aia se numea Mos Gerila...era inalt si masiv iar barba era de-adevaratelea...ma simteam coplesit si tremuram ca un pui de gaina...mirosea a fum de tigara si credeam ca trage din lulea...

9.
cateodata petreceam Craciunul la tara...erau o gramada de rude, pe verii mei mi-i amintesc cel mai bine...bunica ne povestea despre colinde si despre Mos Craciun care se odihnea mereu la poarta ei...ea il chema putin in casa si-l intreba daca a fost pe la nepoti...spunea ca-i punea in sac o paine si o sticla cu tuica...eram mandru de bunica mea ca facea daruri mosului...barbatii beau tuica fiarta si mancau caltabos si carnati, femeile stateau la bucatarie si noi copiii cotrobaiam in pod...

10.
intotdeauna, primul cozonac din cuptor era taiat felii si adus sa-l mancam...n-am mancat cozonac mai bun ca-n anii aceia... acum, nu-mi mai este frica de Mos Craciun, nici sania n-o mai am...tanti Irina nu ne mai controleaza in urechi nici nu ne mai da bani...cateva ornamente zac pe fundul unei cutii, intr-un garaj...''Ene'' s-a spart demult, mama are fire albe in par, tata nu mai fumeaza, sora-mea nu se mai joaca cu aluat, bunica nu mai face paine pentru Mos Craciun, doar eu am ramas acelasi in fiecare iarna...mosul m-a rugat pe mine sa dau oase cainilor, renii lui sunt prea batrani...si nu uit...nimic nu uit...

CUGETARI ( completare 9 ) - de Areal la: 17/03/2009 09:13:41
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Maxime(Idei de un rand)
Defectul microscopului e ca ne arata ca sunt imperfecte lucruri care par perfecte.
Nimic nu e mai grav ca irosirea calitatilor cu care ai fost dotat.
Disperarea omului are radacinile in anonimatul lui.
Cele 3 lucruri care caracterizeaza omul sunt locul, timpul si inefabilul.
"Te iubesc!" se spune cu "T" mare.
Poate ca da, poate ca nu.
Cand omul n-are probleme, isi face singur!
Cuiele din talpa pot fi scoase, dar lasa gauri unde au fost.
Omul e singurul animal care isi injura sotia.
Uneori 2 si cu 2 fac 4.
Omul are caracterul pe care il vrea.
Omul nu face ce vrea, dar vrea ceea ce face.
Viata este alcatuita numai din intamplari, dintre care unele se repeta.
A iubi inseamna a invata sa iubesti.
Singura dovada reala despre iubire este sacrificiul suprem.
Orice carte proasta isi are cumparatorii ei.
Regulile sunt facute pentru ca oamenii nu sunt in stare sa se inteleaga omeneste.
Cand astepti tramvaiul, intotdeanua din directia opusa vor veni mai multe tramvaie.
La inceput am fost entuziast.
Copiilor nu le e frica de moarte.
Cele trei lucruri care caracterizeaza omul sunt locul, timpul si inefabilul.
Sfarsitul lumii vine cand mor eu.
Nu uita sa mananci inainte de a pleca la o petrecere!
Intotdeauna am tinut minte mai bine acele fete carora le-am desfacut sandalele cu dintii.
Sunt dezamagit! Trebuie sa mananc!

#417508 (raspuns la: #417356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa'i cant maneaua in re major opus 3,14 - de anisia la: 18/01/2010 11:08:25
(la: Premiile literare 2009 - ghișeul de reclamații și idei pierdute)
se zice opus pi, doua bete paralele cu o linie trasa de-asupra lor.

nimic nu jtii! las' ca vine majestate sa si te-nvata :P
#517186 (raspuns la: #517182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
magnum opus citrinitas - de irma la: 23/01/2010 17:47:56
(la: Concurs foto ianuarie)
magnum opus citrinitas
#519093 (raspuns la: #519090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aloe Vera, forever - de TeodoraPA la: 04/08/2010 10:23:56
(la: Homeopatia in benzi desenate)
Hai sa va intreb si eu ceva...
Referitor la produsele Forever, cu care eu nu sunt deloc de acord. Se lauda si ei ca vindeca cancerul, Aloe Vera, ca asta contin produsele lor. Sunt al naibi de scumpe, sunt aduse de cate unul de are fiul/sora/mama/bunicul vindecat de vreo boala incurabila sau oricum foarte grava.
E tot efect placebo?
Parerea mea cu vindecarea cancerului e foarte ferma - nu cred ca poate fi vindecat de nici o terapie alternativa, nici de tratamente naturiste. Eventual iti pot intari organismul, unele, cele care nu abereaza...
Voi ce parerea aveti?
#561890 (raspuns la: #561887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...