verzi si uscate

..., de, anotimpuri, moda, verzi-si-uscate.

In mod normal nu fac nebunii, ca si eu sunt rationala si serioasa. Totusi, cate-odata ma apuca 'dracii' si imi vine sa fac sotii - dar nu prea stiu ce sa fac (totusi mi-e frica sa nu supar pe altii). Cel mai usor ma 'dezlantui' daca am baut un pahar de vin, atunci spiritul pus pe sotii nu mai e infranat de prevedere. Cel mai usor se manifesta prin vorbe - spun (de-obicei) multe, verzi si uscate. Si uneori ma surprind pe mine insami cat de indrazneata am fost. Dar am noroc si nu se supara nimeni.

Desdemonovici

Cand s-o deschide un subiect si cu trancaneala proletara ? Ca unii sunt pe invers si cand aud de 'sange albastru', vor sange portocaliu, si proletarii vor si ei sa isi manifeste dreptul de-a trancani. Ca la usa cortului tare bine zaci (dupa ce ai sapat un sant) si daca ai cu cine trancani si mai bine, relaxarea e in toi, chiar daca in loc de canapele si covoare ai iarba sub coaste!
Adesea mi-e dor de un santier arheologic, unde dai la lopata ca un proletar, manaci ca lupu' si seara (dupa o plimbare in sus si-n jos printre balarii, stai cu prietenii la usa cortului si) vorbesti verzi si uscate, in timp ce deasupra rasar una dupa alta 'stele mii'. Nu credeam ca o sa cad in butoiul cu melancolie pentru o seara de trancaneala la usa cortului.

Desdemonovici

mai, pasagerule, am bubuit de ris. nu numa' ca-i bun bancul, dar citit in contextul celor spuse la conferinta asta.... si mai si!

acuma tanti hypatia, hai sa-ti spun despre ce era vorba: in textul conferintei ai spus: "Cum credeti ca ar trebui gestionate conflictele?"
toate bune si frumoase am zice noi, insa NU CRED ca ai observat un pericol. si anume: unul linga altul cei 2 termeni pe care EU ii VAD a fi opusi. gestionare + conflict.
buuuun. ce se poate gestiona si ce nu? (sau in orice caz, se poate gestiona extrem de limitat).

gestionarea eu o vad a fi un fel de management - o stiinta predominant "exacta" in care joaca insa un rol si anumite elemente "inexacte" sau umane, nu mai stiu cum sa le spun (flerul, intuitia, ABILITATILE personale - si aici vreau sa intelegi diferenta pe care o fac intre ablilities - de cele mai multe ori innascute - si skills - care sunt dobindite, invatate). aceste elemente "inexacte" sau umane, abilitatile, joaca un rol destul de limitat in STIINTA gestionarii/ managementului unui "ceva" si tin mai mult de ARTA gestionarii.

acuma sa luam conflictul din acelasi punct de vedere. 1+1 fac de cele mai multe ori 3, 156, orice altceva decit 2. tot ce-am invatat este aruncat pe ferestra, ratiunea cu greu isi mai gaseste locul cind e vorba de conflict. si nu numai. mai avem iubirea, ura, mindria, vanitatea, etc, etc. conflictul isi face de multe ori loc intre ele. luind aceasta categorie, per total, eu spun k conflictul (pardon de kcofonie) tine de HUMAN FACTOR.

vezi tu, de aia am zis ca e un pericol. gestiunea si conflictul/ regulile si exactitatea pe care acestea o presupun vs factorul uman, acel ceva care scapa mereu printre degete. (acuma, ca prea multa seriozitate strica, stii ce s-a mai zis odata despre antitezele astea? "Army Intelligence - that's a contradiction in terms" he! he!)

si-apoi, ca s-o zic pe sleau, EU CRED ca dupa ce ai sapat groapa cu mina ta, te aruncasi singura in ea (eu asa am vazut lucrurile): "sa ajungem la acea parere unanima care sa reprezinte politica sitului fata de acest tip de interactiuni." - sau poate nu ti-ai dat seama la momentul respectiv, nu stiu, imi dau doar cu presupusu' si sper sa nu sune rautacios.
nu te critic pe tine, ca te-am vazut fata buna cu "intentii serioase". dar vreau sa aduc putina critica (sper sa fie constructiva) la teza pe care ai propus-o si critica mea poate la fel de bine sa fie gresita. tocmai de aceea tin sa precizez "EU cred", "EU vad lucrurile asa", "EU definesc astfel", "Eu, EU", - una la mina, sa nu crezi ca incerc sa te iau de motz cumva, ma iau doar de idee, si doi la mina, sa nu-mi sara TATORII in cap (aicea daca aveam emoticoane iti trinteam unu' din ala care face cu ochiu', he! he!)

ca sa revin: conflictul eu il percep ca pe ceva uman aparte, care are atitea caracteristici cit si bordeie- obiceie. conflictele, ca si oamenii, difera de la caz la caz. nu le putem baga pe toate intr-o oala - si aici ai venit si tu cu constatarile tale in ce priveste sursele de conflict, deci presupun ca in aceasta privinta suntem pe aceeasi lungime de unda..
lund in considerare ce verzi si uscate am debitat eu pina acuma, privind lucrurile din alt unghi, crezi ca se poate ajunge la ceva "unanim", fie acel ceva chiar si o parere?
ai zis tu bine, "La urma urmei, suntem o comunitate." dar comunitatea e formata din multimea indivizilor - fiecare cu ale lui. cind intre indivizi exista diferente comunitatea este vie, vibranta, chiar si cu conflictele ei, cind diferentele sunt acoperite, devine stagnanta, chiar daca mai traieste. si cum o dai cum o intorci, comunitatea este si ea aparte, si singurele ocazii in care am vazut indivizii dintr-o comunitate sa faca front comun, a fost atunci cind comunitatea in sine este atacata (cazuri de razboi, sau manifestari extremiste, etc, la asta ma refer) dar chiar si atunci exista "dezertori" - iti amintesti povestea soldatelului bezmetic cu juma' de norma si-a lui Absalom?

uite de aia nu prea vad eu cum se va ajunge la o parere unanima, mai ales in "gestionarea conflictelor".
dar asta nu inseamna ca ideea ta este buna de aruncat la gunoi. nu! asa ar face un TATOR. insa este un foarte bun punct de plecare, mai ales dupa tot ce s-a scris, si dupa toate ideile pe care le-a avut fiecare, am putea duce dezbaterea la alt nivel. eu cred ca daca nu se poate ca un lucru sa fie perfect (ne impiedica natura acelui lucru) nu ne poate opri nimeni insa, in incercarea de a-l "imbunatati".
ce zici "coana preoteasa" (wink, wink, iti fac cu ochiul), merita sa incercam sa abordam conflicete si in acest mod?

Nu stiu cum intelegi tu trancaneala? A trancani inseamna a discuta verzi si uscate, fara o tema precisa. Deci...care este problema ta?
De ce crezi ca cei ce "trancanesc" nu sunt "romani adevarati"? Faptul ca niste romani de aiurea, plecati sau nu din Romania, se intalnesc pe un forum si vorbesc ROMANESTE in ce categorie s-ar incadra?
Acestea fiind spuse, fara a fi rautacioasa, incepe tu o "discutie de la un roman adevarat", bine!

Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.

peste jena trebuie sa treci cum treci peste un sant...
e putin de invatat dar te face mai fericita...teama de ridicol ne face cel mai ridicoli...

am fost si eu destul de timid mai ales in adolescenta si mai ales in preajma fetelor...noduri in gat, maini uscate, tremurul picioarelor, bubuitul inimii in creier...imi crea o stare de disconfort si atunci am invatat sa bravez dar cu masura...ma uitam in jur si am observat ca ce am eu exista si la altii.
incearca sa inchizi ochii si inchipuie-ti ca esti un imparat chior in tara orbilor.
uita-te-n ochii mei (virtual...) si repeta de o mie de ori: ''nu sunt ratata!''
vorbeste-le oamenilor si uita-te-n ochii lor...spune-le verzi si uscate, dar vorbeste-le!
strange-ti pumnii, respira adanc si nu te pierde!...nu te pierzi de fapt, doar ai impresia asta, crede-ma!
abordeaza lumea incetul cu incetul, femei si barbati...intreaba-i cat e ceasul, unde-i strada cutare, unde-i cladirea cutare!...chiar daca stii!
si nu uita sa te uiti in ochii lor, e important! (stiu ca repet)...lasa si tu oamenii sa se uite in ochii tai, timiditatii nu-i ''prieste'' asta!

cu bine,

un (fost) timid.

cred in blesteme si in "facaturi"! Se spune ca daca nu crezi nu se lipeshte de tine nimic. Dar nu este asa. Sa va ma spun o istorie despre Maritza.
Am o colega mai mare ca mine, are vreo 56 de ani. Are 2 copii frumosi si deshtepti, o fata si un baiat, el de 25 ea de 28 de ani. Acum 3-4 ani, vorbind amandoua verzi si uscate, vine vorba de copiii ei si de faptul ca nici baiatul nici fata nu au prieteni. Mai ales fata, zicea ea, nu a avut nici un prieten pana la varsta aceea (25 de ani). Auzisem si noi de legarea cununiilor dar tocmai copiii ei, de cine si de ce? Cine sa-i dusmaneasca asa rau?
Ii era frica sa mearga singura la Maritza ca sa nu-i zica ceva sa i se faca rau. Hai sa merg cu ea. Cum a vazut-o maritza i-a spus ce o doare. Si i-a spus ca are problema aceea de la 18 ani. S-a gandit colega-mea, era tare demult, cu 7 ani inainte... nici nu fusese fata pe acasa, mai mult pe la bucuresti. Cum se gandea ea asa ii zice maritza: vezi ca nu fata avea 18 ani, baiatul avea. Deci in urma cu 4 ani...I-a zis maritza ca i se trage de la un pamant din cauza caruia s-a dushmanit cu o ruda, aia i-a facut legaturi pe copii sa nu aibe soarta (la o vrajitoare, evident). I-a facut ea numai de ea stiute si i-a dezlegat copiii, acum baiatul s-a insurat, fata e pe cale.

"Ca un scorpion care se respecta, ma intereseaza tot ce este legat de ocultism, paranormal si extrasenzorial."


- Ok gigi2005, daca asa stau treburile, urmeaza "contributia" mea:

...Povesteste Viorina (o cunostinta mai veche, o femeie foarte normala zic eu, intimplator membra a unei denominatiuni neo-protestante a carei doctrina interzice cu strictete membrilor ei orice forma de "cochetare" cu ceea ce respectiva denominatiune defineste ca "manifestare spiritista"):

1. "Saptamina trecuta a murit vecina Samica (?), vrajitoarea. Dupa slujba religioasa (de rit ortodox) de acasa, dricul si lumea care-l insotea au plecat inspre cimitir iar eu am ramas cu alte femei sa pregatim masa de comindare. Eram in casa dinspre strada, mesele erau aranjate, cu tacimurile la locul lor, asa cum se procedeaza in mod normal... supa si sarmalele erau puse la incalzit in cazanele din sopron, iar noi, sprijinite cu spatele de perete, povesteam verzi si uscate, asa cum povestesc femeile cind se aduna laolalta. Una incepuse sa povesteasca (,) ca, nu cu multa vreme inainte de a muri, suparata pe nora-sa cu care nu prea se intelesese niciodata, Samica (?) ii spusese acesteia: 'Nu-mi dai tu pace, fata mea... nu ti-oi da nici eu pace dupa ce-oi muri...'... Mai povestiram noi ce mai povestiram, cind auziram clopotele bisericii din deal, care anuntau intrarea dricului pe poarta cimitirului. Atunci se intimpla ceva neobisnuit: una dintre lingurile de pe masa incepu sa "lunece" incet inspre marginea acesteia ca impinsa usor de o mina nevazuta, seama de vre-o zece cm... cazu pe dusumea, si ramase acolo... Uitindu-ne una la alta, una dintre femei zise: 'Im-hi... cumatra ne da de stire ca intra pe poarta cimitirului...'...".

2. "La citeva zile dupa imormintarea lui Samica (?), venind de la scoala, intra Dana (?) - nepotica ei - la noi in curte, si ma roaga: 'Tanti Viorina, o lasati pe Neli sa vina cu mine sa-mi deschida usa de la bucatarie ca eu nu pot invirti cheia in broasca?...'... Se duce fiica-mea Neli, cu Dana (?) la ei acasa, si in timp ce incearca sa deschida usa de la bucatarie, aud amindoua un zgomot ca de farfurii de portelan cazute de la inaltime... Deschid fetele usa, intra inauntru... si, intr-adevar, tot teancul de farfurii de portelan pe care le pastrau in corpul suspendat pe peretele bucatariei cazuse ca un teanc de carti de joc, rasfirate pe dusumea, fara ca una din ele macar sa fie fisurata... Aia numai treaba de pisica, n-a fost...".


...Si-ntreb eu: daca a fost cumva telechinezie, cine a executat "numarul"?... Samica?... De unde "energie" ca era moarta deja?... Iar... farfuriile fiind din portelan ordinar, "imbrincite" de la cel putin doi metri inaltime... cum se face ca nici una nu s-a fisurat macar?...


PS.

Am adaugat (?) linga numele de a caror autenticitate n-am fost sigur...

am butonat si noi ca fetele verzi si uscate, n-am facut striptease si nici nu ne-am suit pe masa sa karaoke ...asa ca n-ai pierdut nimic
poate doar niste link-uri care ti le-a pus fefelina mai jos, alea merita vazute :)

stai linistita ca n-ai pierdut mai nimic... ne stii doar, 99% verzi si uscate
ca sa ne mai destindem
cand mai vii?

mersic.... da' mai bine ma duc sa vorbesc verzi si uscate pe trancaneala ca sa nu fac prea mare varza aici
si gata... nu mai zic nimic ca putem continua asa la nesfarsit ;)

da.. stiu y0` cum faceti voi astia.. baietii de cartier.. ziceti ca toate fetele e proaste si pune botu'..le ziceti verzi si uscate si nici nu-si dau seama cum se trezesc in autocar spre Istanbul..
da' y0`s versata.. fatuk jmekera de oras.. te fuck de bani cat ai zice "ceai laxativ".
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

in salonul verde nu se mai pierde
nu se mai vede vreun cafegiu
si pe la mese, nimeni nu sterge
scrumiera si cana si paharul golit...

unde s-au dus toti cafegiii
acum, cand cafeaua de tot s-a racit?
unde-s batele
unde-s flintele, ciorapii si ghetele userilor?

tra la la la.....

la drumul mare nu mai apare
sa mai omoare vreo mangafa
sa-i ia mobilul,
pus bine si-ascuns in buzunarul de pijama.

unde s-au dus cand s-au ascuns
cu cesti furate din cafenea?
unde-s cafelele
unde-s manelele cantate, urlate prin mahala?

tra la la la...

nimeni nu vine, nu sta cu mine
sa-mi povesteasca verzi si-uscate
si sa barfeasca
cu drag si spor in dulcea vorba romaneasca...

am sa va cant, sa va-nspaimant
cu vocea mea grava de bariton.
pe stanga, pe dreapta
sa joace fata, doar in cercei si-n bustul gol...

tra la la la...

cegherap!!!!!

Dragi cafegii, va doresc in noul an sa aveti de toate: sanatate,
fericire si noroc in toate! Sa vorbim verzi si uscate, s-avem subiecte delicate si - de ce nu? - polemici spumoase!
Salutari din inima Ardealului

"Lost without music in a world of noises"

Fata draga, m-ai topit!
Eu la tine m-am stropsit,
Iar tu cu delicatete
Ma flatezi, imi dai binete.
Pai mai pot eu sa ma supar?
Ia tu-o frunza de ienupar
Si-un buchet de trei scaieti
Sa-i asteptam pe baieti
In tinda la cafenea,
La intrarea-n trancanea,
Sa le spunem verzi si-uscate,
Gogosele inventate
Care par adevarate.

"Lost without music in a world of noises"

Stiu pe unul Cosmacpan,
Poarta shishuri si-un caftan,
Ce vine prin cafine
Tot tragand din narghile
Si ne spune verzi si-uscate
La fatuci nevinovate:
Poezii cu mere dulci,
Mintile de ti-le-ncurci,
Si poeme luminoase
Despre pere lunecoase,
Ba mai zice de migdale
Ce se-ncurca-n amigdale.
Si noi nu ne descurcam
Dar pe tine te rugam
Sa poftesti a ne-ajuta
Pana s-o lasa sara.
Vrei sa fii asa de bun?
Te-asteptam cu dor nebun !

Hai salut de dimineata,
dragilor pe trancaneata,
tare-mi sunteti somnorosi,
unii dintre voi botosi,
(uite colo la tatiku
i s-a tuguiat boticu'
sa primeasca un tuc mic...
da' tucati-l pe tatik!)
unii sunt in pijamale
altii in costum de baie,
unii inca au manusi,
altii ursuleti de plus,
ce-are a face ca in dodii
povestesc, parca din zodii!

Cine doarme somn usor,
in vis o sa dau ocol,
cine nu, sa stea pe-aproape,
sa-ndrugam verzi si uscate! :o)

Uichend romantic spui tu...

Reumatic as spune eu...

Ca ma trase rau curentu'

O sa iau un panaceu.


Deci romantic uichend ioc

Nu o sa ma distrez deloc

Poate daca pe trancanea

Ne mai vizitezi dumneata.


Asa e rima ma intelegi

Poezeaua ca s-o dregi.

Hai ca spun verzi si uscate

Mintea mea mai mult nu poate





___________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '