comentarii

vesnice ale temerii de Dumnezeu si ale iubirii fata de aproapele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cand se va ajunge la sfarsitul alfabetului aceasta confa va fi finita! - de Areal la: 20/07/2008 11:43:49
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
EDUCATIE
Inteleptul invata din propria-i gandire, oamenii obisnuiti invata din experienta, cei prosti invata de nevoie, iar cei rai invata din instinct.

Practica duce la perfectiune, dar ai grija ce practici!

Educatia este ceea ce ne ramane dupa ce am uitat tot ce-am fost invatati.

Inima educatiei este educatia inimii.

Procesul de invatamant are ca scop sa-l ajute pe elev sa ajunga sa se descurce fara ajutorul profesorului.

Adeseori, cea mai buna metoda de indreptare a copiilor nostrii este sa ne corectam exemplul personal pe care li-l dam.

Afis pus deasupra usii unei Biblioteci: "Farmacie pentru suflet".

O diploma nu strica nimanui, cu conditia ca posesorul ei sa vrea sa mai invete ceva si dupa absolvirea scolii.

Sub providenta lui Dumnezeu, viitorul unei natiuni nu depinde atat de mult de nivelul academic al scolilor ei, ci de nivelul educatiei crestine predate copiilor.

Cel ce cumpara ieftin ca sa faca economie seamana cu cel care a cumparat ceasul ca sa faca economie ... de timp.

Am auzit odata pe cineva spunand ca nu poti spune daca un parinte
si-a facut datoria sau nu, decat dupa ce vei vedea ce fel de oamenii vor fi nepotii lor.

Socrate a zis: "Ma voi sui pe cel mai inalt loc din Atena si voi striga: "Concetateni, cum de sunteti gata sa munciti pe branci, sa spargeti chiar si pietre ca sa ajungeti bogati, dar nu va preocupati deloc de copiii carora le veti lasa toate acestea drept mostenire?"

Esenta intelepciunii este sa stii ce sa faci cu ceea ce cunosti.

Diferenta dintre critica si educatie este atitudinea in care sunt facute.

Cel ce are convingeri de nestramutat in probleme neclare da dovada de mediocritate.
De obicei, cei ce vor sa para cei mai intelepti se comporta si cel mai prosteste.

Fericirea vietii tale depinde de calitatea gandurilor tale.

Mai bine sa intelegi putin, dar bine, decat gresit si mult.

Cel care este stapan pe adevar, n-are de ce sa se ingrijoreze ca nu vorbeste convingator.

Cei care au gandit indelung asupra artei de a conduce popoarele au ajuns invariabil la concluzia ca soarta unei natiuni depinde de educatia care li se da celor tineri.

Ce sapam in marmura, piere cu timpul, ce turnam in bronz se macina, temple pe care le zidim vor ajunge odata ruina, dar ce scriem pe coala nepieritoare a sufletului, principiile vesnice ale temerii de Dumnezeu si ale iubirii fata de aproapele, va straluci si in viata de acum si in cea viitoare. - Daniel Webster

Un om intelep este ca acul: nu-l lasa capul sa mearga prea departe!

Invata de parca ar trebui sa traiesti o mie de ani si traieste frumos de parca ai muri maine.

Niciun om nu poate fi considerat needucat, daca stie Biblia si nici un om nu poate fi considerat suficient de educat, daca nu o cunoaste.

Tine minte mereu ca un om nu este rasplatit pentru ca are creier, ci pentru ca il foloseste.

Nimeni n-ar trebui sa mearga la scoala ca sa ajunga sa castige mai multi bani. Adevaratul scop al educatiei nu este sa castigam mai mult, ci sa stim mai bine ce sa facem cu ceea ce castigam.

Scopul nostru este sa construim in aceasta tara o societate umana, nu un sistem economic.

Un copil care invata doar la scoala este un copil fara educatie.

Nu da voie studiilor sa-ti stea in calea educatiei.

Educatia ar trebui sa insemne dezvoltarea mintii, nu doar incarcarea memoriei.

Adevarata educatie incepe in leagan si se termina la mormant.

Radacinile educatiei sunt uneori amare, dar fructele ei sunt dulci.

Mintea functioneaza ca si stomacul: nu conteaza cat pui inauntru, ci cat poti sa "digeri".

Multi sunt in stare sa rezolve probleme mari la servici, dar nu pot da un raspuns problemelor mici de acasa.

Se poate sa inveti despre tine mai mult de la un dusman, decat de la un prieten.

Marele fizician rus P.I.Lebedev era un mare dusman al eruditiei sterile.
"Biblioteca mea - obisnuia el sa spuna -stie mai multe decat mine. Totusi ea nu este fizician, in timp ce eu sunt."

Un gram de experienta, face uneori cat o tona de cunostinte sterile
#327457 (raspuns la: #327292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate ca ceea ce voi spune nu - de sugary la: 27/12/2003 01:54:36
(la: Preoti homosexuali?)
poate ca ceea ce voi spune nu e nici original si nici prea logic, dar asta fiind una din putinele dati cand chem la inaintare inima si nu mintea, bear with me. dupa mine, problema nu se poate discuta doar la nivel ideatic, caci bisericile de azi, prin rolul (auto-)atribuit in comunitate, extind din start orice disputa religioasa la nivel social. sa fim, deci, pragmatici! EU NU MA SIMT IN STARE SA DEZAPROB O ANUME CONDUITA SAU UN STIL DE VIATA ADOPTAT DE BUNAVOIE DE CATRE DIN CE IN CE MAI MULTI OAMENI.insa, profunzimile problemei sunt mult ramificate: nu este oare vorba aici (si) despre relatia credinciosi-biserica(eu una as fi exclus "si"-ul)? iar cand spun "credinciosi", ma refer la intreaga "turma", nu la diferitele "minoritati comportamentale"(daca imi permiteti termenul).iar, daca vrem sa fim sinceri cu noi insine--ca oi mai mult sau mai putin ratacite--trebuie sa recunoastem ca situatia de azi nu isi poate permite o noua schisma, in contextul actual in care conotatia ecleziastica a termenului e devansata de una sociala, nationala, economica etc.. o diviziune intr-un taram ale carui radacini isi trag vigoarea din seva constantei si traditiei ar introduce o batalie feroce dar si o confuzie dezarmanta in randul spectatorilor. o NOUA reforma, chiar daca ar avea acelasi catalizator--adaptarea invataturilor sfinte la cerintele prezentului--nu ar avea acelasi rezultat. o disputa incadrata in si facand uz de posibilitatile nemarginite ale fluxului informational de azi ar devasta, cred eu, ireparabil fundamentul credintei in sufletele congregatiei--in conditiile in care bruma de speranta religioasa se topeste cu fiecare noua lovitura a sortei sau cu fiecare miliard castigat la bursa. daca intr-o lume bombardata (si ad literam!) de nesiguranta, evolutie necontrolata, lacomie, coruptie s.a. pana si slujitorii, mesagerii Atotputernicului sunt tarati in noroiul mundan si se improasca unii pe altii cu...argumente spirituale, DIN SCRIPTURA, omul de rand unde sa mai gaseasca mantuirea? iata si unul din motivele rarefierii comunitatii mergatoare la biserica--canalul deteriorandu-se rapid, a face-to-face approach devine preferabila.
imi pare intr-adevar rau ca nu pot sa vorbesc decat "a la blanc-bec", de vreme ca cunostintele mele biblice sunt reduse la sertarase microscopice--nu pot sa ma pronunt cu privire la dezbatuta si re-dezbatuta intrebare de sus. poate ca Dumnezeu a articulat iubirea dintre sexe opuse ca singura cale spre procreere, insa nu exista indoiala cu privire la existenta homosexualitatii in timpurile Scripturilor (ea exista inca in timpul lui Cezar)--deci, daca ultima nu a fost desfiintata (caz probabil, avand in vedere nesfarsitele discutii de azi) poate nu a fost neaparat exclusa...
CONTRADICTII IN BIBLIE?Ap - de rational rose la: 24/05/2004 15:07:27
(la: Preoti homosexuali?)

CONTRADICTII IN BIBLIE?



Aparentele contradictii din Biblie au mai multe cauze:



- nu citim TOATA Biblia, luam din ea doar ceea ce ne place si putem folosi ca pretext;



- citim Biblia fara Dumnezeu, nu ne "lepadam de sine". Lepadarea de sine inseamna disponibilitatea de a renunta la orice ne influenteaza, la orice dorinti, placeri, la orice pareri ale noastre, la orgoliu, la ego, pentru tinde catre obiectivitatea necesara perceperii corecte a invataturilor
biblice.
Atentie, nu spun ca trebuie sa renuntam la ratiune, asta nu e spalarea creierului. Dar ratiunea nu e ceva extern, obiectiv, ea este influentata de simturi, de mass media, de alti oameni.



- insistam sa dam verdicte atunci cand nu avem destule informatii sau nu intelegem o problema, in loc sa amanam acest verdict.



- ne cramponam de lucrurile pe care nu le intelegem in loc sa facem lucrurile pe care le intelegem si nu le facem, desi sunt foarte clare. In Biblie sunt unele lucruri mai greu de inteles, dar cele de baza, fundamentale, sunt clare. Si nu ne putem astepta sa le intelegem pe cele grele daca nu le facem pe cele usoare, nu? Nu putem avea pretentia sa rezolvam probleme de analiza matematica daca nu stim nici tabla inmultirii.




>Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
>...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va >ascundeti

sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe >contradictii....



Draga "expertboyman", haide sa gandim, asa cum bine spui. Hai sa "nu ne mai ascundem sub explicatii si

interpretari" si sa citim cum ne-ai recomandat din prima Epistola lui Pavel catre Corinteni, capitolul

6, versetul 12 :



"Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite,

DAR NIMIC NU TREBUIE SA PUNA STAPANIRE PE MINE."



Ce-o insemna asta? Hai sa citim titlul de deasupra acestui verset: "Despre curvie". Despre asta

vorbeste Apostolul Pavel aici.



Cititi singuri in continuare, eu doar punctez cateva idei din acest subcapitol (versetele 12-20):



"Dar trupul nu este pentru curvie", "Fugiti de curvie!", "Nu stiti ca trupul vostru este Templul

Duhului Sfant?"



Adica chiar daca sexul este lasat de Dumnezeu si este ingaduit, daca pune stapanire pe mine, si daca

il pervertesc de la scopul si modul in care l-a lasat Dumnezeu, e pacat. Asta se aplica la orice lucru

bun, nu e rau sa mananci, insa devine rau (pacat) daca mananci prea mult, daca mananci lucruri care

iti strica sanatatea sau daca devii dependent. Mi se pare destul de clar si de rational, nu vad nici o

contradictie.



Este vorba deci de lucrurile care nu sunt interzise in mod expres, dar care daca nu-mi sunt de folos,

creaza dependenta si imi strica sanatatea sunt rele. Asadar nu e vorba de ORICE lucru, nu e vorba si

de lucrurile despre care se spune clar in Biblie ca sunt un pacat.


Daca mai exista vreun dubiu, sa citim putin mai inainte, versetul 9:

"Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii,

nici malahii, NICI SODOMITII, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici

raparetii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu."



Totusi exista o speranta (versetul 11): "Si asa erati unii dintre voi! Dar ati fost spalati, ati fost

sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului

nostru."



Cine mai vrea astfel de declaratii transante sa mai citeasca si Romani capitolul 1, de la versetul 18

pana la sfarsit. Gasim acolo exact starea de decadere a omenirii de la standardul moral divin. E scris

clar, negru pe alb. Nu e nevoie de nici o interpretare.


Nu poti sa te numesti crestin, sa spui ca crezi in Dumnezeu, daca nu crezi si ceea ce scrie acolo. Ne place sau nu, asta este adevarul.



Tu spui "Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai

mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de

Dumnezeu."



Nu cumva asta e un semn ca placerea ta e mai importanta decat Dumnezeu si ca "lucrul" acesta a pus

"stapanire pe tine"?. Si tine cont ca "In dragoste nu este frica", spune Biblia.



Spui ca "Dumnezeu este iubire", nimic mai adevarat. Numai ca in sine, afirmatia asta n-are nici o

valoare, e foarte relativa atat timp cat nu-l cunoastem pe Dumnezeu si prin urmare nici iubirea Sa.



Rationamentul nostru e gresit: inlocuim in aceasta ecuatie (Dumnezeu = Iubire) termenul 'iubire' cu

conceptia noastra pervertita despre iubire, iar apoi facem egalitatea invers, de la dreapta la stanga,

si ajungem la concluzia ca Dumnezeu este aceasta iubire impura, pervertita a noastra, asa cum ne

convine sa o intelegem. Si asa s-a ajuns ca pentru unii 'Dumnezeu = homosexualitate', 'Dumnezeu =

pedofilie', etc.

Sa luam definitia iubirii din 'standard'. Citeste in 1 Corinteni 13, 4 ce este dragostea:

"Dragostea nu se poarta necuviincios, nu

cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de

adevar..."



De ce a permis Dumnezeu aparitia Diavolului si existenta Raului, daca e asa "destept" si atotputernic?



Ce inseamna ca e atotputernic? Daca Dumnezeu nu poate crea un triunghi cu patru laturi inseamna ca nu

e atotputernic? Nu, caci triunghiul cu 4 laturi ar fi patrulater.
Tot la fel, Dumnezeu nu a putut crea dragoste cu sila, nu e in caracterul Sau. Dragostea silita nu mai

e dragoste. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi separata de Legea Sa, nici Legea de dragoste. Separate,

se auto desfiinteaza. Astfel, Dumnezeu este iubire, dar este si dreptate. Iubeste pe pacatos, dar nu

poate sa admita pacatul.


Dragostea este cea care guverneaza Universul, si aceasta dragoste e atat de mare incat da

posibilitatea alegerii. Tocmai asta dovedeste suprematia acestei iubiri. Dragostea nu obliga, ci

risca. Prin definitie, dragostea nu e dragoste daca nu rezulta in urma unei alegeri: ALEGI sa iubesti.

Ca sa alegi sa iubesti, trebuie sa ai libertatea sa alegi sa urasti. Dumnezeu a riscat cand a creat

fiinte care au posibilitatea sa aleaga si raul.



Numai bine va doresc, si Dumnezeu sa ne ajute sa luam hotararile bune.


Pt. RSI - de Paianjenul la: 07/09/2004 09:49:39
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
"Iti garantez ca nici n-ai sa auzi asa ceva, atita vreme cit cei care se angajaza in aceasta dezbatere sint crestini care cred ca Isus a avut si natura divina... "

- Admit ca este cazul sa-mi revizuiesc afirmatia... in sensul ca, numai natura umana a lui Isus Hristos putea sa fie afectata de fenomenul mortii... deci strict "tehnic" vorbind, chestia cu deicidul este sau invalida, sau cel mult interpretabila.

Pornind deci de la premisa ca Isus Hristos

a existat ca persoana istorica

si ca

a avut natura duala - umana si divina

si ca

a fost autenticul Mesia,

evreilor contemporani lui li se poate reprosa doar cecitatea spirituala care i-a impiedicat sa-l recunoasca (,) ca atare. Ultragiati de veleitatile lui de Mesia (pretentia cuiva de a fi Dumnezeu era considerata hula), au instigat pe ocupantii romani sa-l execute, dar executia trebuia sa fie neaparat prin crucificare! (Se considera ca cei executati prin decapitare, lapidare, etc. mai puteau avea speranta in inviere si apoi in viata vesnica in Imparatia lui Dumnezeu... pe cind cei executati prin "atirnare pe lemn" erau considerati blestemati... fara nici o alta sansa de viata vesnica dupa inviere... Ambitia lor era deci sa-l vada executat prin "atirnare pe lemn", ca sa fie "siguri" ca un "impostor" care s-a "incumetat" sa se pretinda deopotriva cu Dumnezeu, murea de moartea pe care o "merita"....)...

Intemeiati pe aceeasi premisa (mai sus mentionata), se poate afirma ca, in ultima instanta (si indirect), toata rasa umana este la fel de culpabila, ca si cei direct responsabili de condamnarea lui la moarte. Cum frumos o "demasca" Costache Ioanid:


Nu-i singur Iuda vinovat
de singele ce se dadu.
Nici marii preoti, nici Pilat,
ci lumea-ntreaga prin pacat!
Si eu, si tu...

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, cind Isus cazu.
Si daca crucea grea era,
povara noastra si mai grea!
Si eu, si tu...

Nu patru cuie L-au patruns,
cind El pe cruce se-asternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am strapuns!
Si eu, si tu...
Nu doar batrinii carturari,
nu doar marii preoti,nu!
Si noi am ris cu ochi murdari,
si noi sintem cei doi tilhari!
Si eu,si tu...

Si nu ostasilor prin sorti
camasa alba Si-o dadu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porti!
Si fara ea, toti suntem morti!
Si eu, si tu...

Nu doar in stinci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zacu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Si eu, si tu...

Si-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreaba: "Da, sau nu?
Esti tu sau nu esti vinovat?"
Eu am spus da! Si-am fost iertat.
Dar tu? Dar tu?...





#21202 (raspuns la: #21170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea si Biblia - de AlexM la: 26/09/2004 09:53:02
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Destin imi dadu cateva aspecte din Biblie care ar putea cu indulgenta sa arate cate ceva din trairile lui X si Y vis a vis de dragostea intre barbat si Femeie.
Cred ca intrebarea mea nu a fost perceputa cum trebuia, foarte probabil ca nu am formulat-o eu cum trebuie. Hai sa explic putin din ceea ce gandisem in prealabil cand am pus aceasta intrebare.
In Biblie e tot vorbeste cu predilectie de 2 feluri de iubire. Iubirea fata de Dumnezeu si Iubirea fata de aproapele tau. Prin iubirea de Dumnezeu se pare ca e clar ce se vrea. Iubesteti Zeul, iubeste (?) cel caruia te inchini.(Ca o paranteza: io am mari probleme cu asta pentru ca nu pot dezvolta sentimente de iubire decat vis a vis de persoane. Nu pot iubi ceva de care sincer, imi este frica, poa sa-mi spuna cine o vrea si ce o vrea. Cand mi-e frica, mi-e frica, acolo nu mai e loc de nici o iubire).
Iubesteti aproapele.. asta, sa nu bat campii prea tare o inteleg ca inemnul iubeste pe orice om.Cat de fiabil si aplicabil in practica este acest lucru, hai sa mai traim sanatosi. Intodeauna or sa fie diferente intre sentimentele nostre pentru oamenii care ne incojoara, pentru unii simtind mai mult, pentru altii mai putin. Este un deziderat acest indemn , un indemn, dar sansele de reushita -cinsit vorbind - sint extrem de reduse. A, da! Fii amabil, fii saritor, ajuta daca poti, nu te gandi sa ceri ceva la schimb pentru ceea ce faci, nu scoate ochii daca ai facut ceva pentru cineva, iarta daca poti!!! Dar asta nu este iubire ci este simplu un mod de a usura convietuirea in societate si este in acelasi timp un mod de usura interactiunea umana.
De ce spusei toata polologhia asta? Pentru ca aparent, cei care au scris textele biblice au fost capabili sa dea astfel de exemple de bunatate in relatiile interumane. Revenind la subiectul dragostea intre barbat si femeie, mie imi pare ca acolo in Biblie nu e asa ceva tocmai pentru ca nu a avut cine sa scrie asta. Cei care au scris textele biblice, ori nu au avut astfel de experiente personale, ori nu au vrut sa amestece experientele lor personale in textele la care scriau.
De ce ar fi important acest lucru? In opinia mea ar fi important pentru a vedea planurile comparative. Orice om este in stare sa analizeze nishte porunci cand astea se interesecteaza cu viata lui de zi cu zi. Scrie "nu fura", se uita cum apare asta in viata lui, e de acord si spune: nu e bine sa furi. Porunca buna, o bila alba pentru Biblie. Asta la aspectul practic. Cand e vorba de aspectul sufletesc, aici e marea buba. Pentru ca vorbind de iubire, omul o sa incerce ceea ce simte vis a vis de o fiinta umana sa o extrapoleze si la natura divina. Aici ma inteb daca nu cumva acest aspect este lasat voit la o parte. Asa o fi? Oamenii care sint sihashtri, care traiesc singuri, acesti oameni cu greutate pot dezvolta sentimente de iubire catre aproapele lor tocmai prin singuratatea in care traiesc. Iubirea e oricum greu de ascuns, ea putand fi confundata cu bunatatea deoarece este greu de facut deosebire intre actiunile care le facem din iubire pentru cineva si actiunile care le facem din simpla bunatate. Ca sa nu o mai lalaiesc mult, aparent cei care au scris textele nu au avut experiente personale de dragoste.Daca ele au existat in vietile lor, atunci aceste sentimente nu razbat din textele lor.
Desigur, iubirea fata sa zeul caruia i se inchinau este exprimata de foarte multe ori. Dar revin la ceea ce am spus la inceputul acestui text. Cand ti-e frica nu poti iubi (eu unul). Iubeau acesti oameni cu adevarat zeitatea care o adorau sau ei faceau un simplu turn off al sentimentelor si decretau frica ca iubire? Hmmm... dificil de spus. Poate este cineva printre noi care poate spune ca el iubeste pe Dumnezeu mai mult decat iubeste o fiinta umana si daca da, poate este in stare sa ne arate natura acestor sentimente. Eu unul am mari minusuri la acest capitol.

cu stima,

AlexM
#23412 (raspuns la: #23408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
puterea gandirii... (pentru destin) - de anisia la: 13/01/2005 01:03:59
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
... sau puterea mintii cum imi place mie sa o numesc. ai citit despre Veronica Franco? de la ea am invatat despre puterea mintii... este puterea cu care poti face totul posibil: poti invata, poti convinge, poti seduce, poti invinge.

da, ai dreptate. fiinta umana este suverana. dar nu pentru ca are abilitatea de a iubi. ci pentru ca isi poate exprima aceasta abilitate si prin cuvinte. de unde stim noi ca animalele nu iubesc? asa in felul lor cred ca si ele iubesc. numai ca noi putem sa punem iubirea in vorbe, sa-i dam forma, culoare, sens, impuls, si nu continui lista.

vesnica flacara...este defapt acel magnet care ne atrage catre aproapele nostru. acea nevoie de a imparti, de a nu fi singuri. de a ne gasi jumatatea.
#33257 (raspuns la: #33256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Padre Sergiu - de spinroz la: 18/05/2005 22:30:00
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Din prima frază trebuie să constat că expresia ,,ca şi tine'' folosită în acest context, sună ca expresia ,,agramaticalităţi'' uzitată pe un post de televiziune de un cântăreţ manele. Întreabă orice profesor de limba română şi-ţi va spune că fraza sună corect astfel:,,... dacă nu te poţi controla nu înseamnă că toţi suntem ca tine.'' Expresia ,,ca şi tine'' sună ca o trompetă cazonă.

Dar cum eşti tu şi alţii pe care nu-i spui, deosebit de mine?!...
Prima dragoste a fiecărui adolescent şi a peste 70% dintre adolescente este sora stângii, ,,manuela'' sau nu mai ştiu ce alte denumiri de argou or fi folosite pentru a denumi fenomenul autoerotismului. Să nu spui că nu te-ai masturbat fiindcă atunci mă vei face să cred că eşti ipocrit. Peste 95% dintre băieţi trec prin faza autoerotism, diferenţa de 5% sunt din aceia care au diferite afecţiuni de impotenţă erectilă, hermafroditism, pubertate întârziată, testicule disgenice, etc. Îmi susţin în continuare punctul de vedere că autoerotismul este o formă de homosexualitate, (eu cu mine însumi ; în cercurile de homosexuali se foloseşte adesea masturbarea reciprocă), aşa că dacă te-ai masturbat ai comis păcatul homosexualităţii.

,,Ceea ce încerc eu să subliniez'', ca să mă folosesc de expresia ta, este că un om normal nu se poate ridica şi nici nu este indicat din punctul de vedere al sănătăţii mintale şi fizice să se ridice deasupra impulsurilor fiindcă am fost dotaţi de Dumnezeu cu aceste organe şi ar fi o absurditate să ne împotrivim dorinţelor fireşti generate de activitatea hipofizei

Da, sunt de acord cu tine, că avem liber arbitru şi capacitatea de a opta, dar te întreb de ce trebuie să interpui biserica între tine şi Dumnezeu? Ce este biserica? Interfaţa Lui Dumnezeu? Împotriva acestui lucru s-a ridicat Isus şi de aceea a fost răstignit, împotriva iubirii de Dumnezeu, fără iubire; împotriva fariseilor ipocriţi pioşi în fapte dar nu şi în inimă, împotriva saducheilor la care legea era deasupra oricărei iubiri. Ce este actualmente biserica decât o nouă faţetă fariseică şi saducheică!
Te întreb acum pe tine care te lauzi că îţi controlezi atât de bine impulsurile, ai păcătuit sau nu prin autoerotism? Dacă ai păcătuit prin autoerotism eşti unul de-al nostru, chiar dacă nu recunoşti, în sinea ta. Ce susţii tu că reuşeşti prin rugăciune, sport şi citit este un ideal, or idealul e imposibil de atins de om.
Homosexualii nu cer aprobarea bisericii decât în ,,ideea căsătoriei'' ş normalizării unei forme de sexualitate pe care eu susţin, cum am susţinut şi în refutaţiile mele anterioare, că este o formă extremistă de sexualitate, fiindcă iese din ,, calea de mijloc '', cea a raţiunii. Un om raţional nu trebuie să accepte homosexualitatea, dar din păcate iraţionalul generat de inconştient ne domină adesea comportamentul sexual. Asta îmi aduce aminte de atelajul sufletului îndrăgostitului din Phaidros, 253c-256b, cu vizitiul(sufletul) şi cei doi cai unul alb(raţionalul) şi celălalt negru ( iraţionalul). Cel negru este cu greu strunit de vizitiu. Iubirea fie de natură hetero- sau homo- este o dorinţă căreia nu ne putem opune; e o fatalitate programată de Dumnezeu în codul genetic pentru a transmite ,,gena egoistă'', numai că omul are liberul arbitru de a o folosi şi în alte forme de sexualitate.
#49740 (raspuns la: #49531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru ce mergem la biserica - pentru noi - de angelis la: 16/01/2006 14:32:41
(la: pt. ce mergem la biserica?)
Este bine ca iti pui o asemenea intrebare. Multi nu si-o pun sau nu pot da nici un raspuns.
Cred ca multi merg pentru omul-preot. Sa aiba cui sa povesteasca. Cine sa ii inteleaga. Sa spuna la prieteni ca merg la biserica. Sa ii condamne pe altii ca nu o fac. Mai degraba este o justificare. O justificare la problemele pe care le au.
Si eu am mers mult timp la biserica. Eu il cautam pe Dumnezeu, raspunsuri la tot felul de intrebari pe care mi le puneam. Dupa un timp, am constatat ca nu am primit nici un raspuns. A trecut ceva timp pana la acel moment. Dar tenace cum sunt am zis sa continui. Si am continuat. In paralel am inceput sa ma rog. Din punctul meu de vedere singura modalitate pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu este rugaciunea. Am inceput sa citesc, carti scrise de preoti, calugari, parintele Cleopa despre Rugaciunea inimii.
Si de aici a inceput marea mea dezamagire legata de biserica. Din discutiile cu preotii, calugarii am constatat ca nu se rugau. Nu am putut gasi nici un duhovnic care sa ma calauzeasca in rugaciune. Mi-au spus de la obraz ca nu se baga, ei nu practica rugaciunea.
Ce este omul-preot? Un prestator de servicii, servicii spirituale. Niciodata nu am crezut ca despre Dumnezeu poti invata la facultate, el trebuie simtit.
Biserica este o institutie, fosta putere in stat. Preotii sunt intermediari intre om si Dumnezeu, din asta traiesc, si unii destul de bine. Dar ce te invata? Sa depinzi de ei. Sa fii slab, sa te consideri un pacatos, sa-l vezi pe Dumnezeu intr-o forma in care el nu va fi niciodata: plin de dorinta de razbunare, de pedeapsa, nemilos, neintelegator, etc.
Si aici apare contradictia pe care am realizat-o din practica rugaciunii inimii: Dumnezeu este numai iubire si nimic altceva. Orice alt atribut este al omului. Numai mintea omului poate nascoci pedepse si alte orori. Dumnezeu nu are nici o legatura.
Daca te duci la biserica te duci pentru tine, pentru a trai relatia directa cu EL, pentru a simti. Foarte bine poti sa faci acelasi lucru si acasa. Depinde unde te simti confortabil. Sau poate te atrage o biserica anume, un cor, o muzica.
Imi amintesc de Paste am fost la manastirea Sambata. Am participat la liturghie. Toti calugarii erau simplii observatori. Era pentru ei o indatorire, o rutina. Dar corul era minunat. Cor barbatesc. Vibratia care era acolo rar o poti intalni. Si am profitat de acele clipe ca sa SIMT.

imi pare rau, eu nu analizez - de gabi2377 la: 13/02/2006 19:37:03
(la: Te vroiam)
imi pare rau, eu nu analizez un text literar, nu spun fraze despre Dumnezeu, sau despre iubire, totuna
#105577 (raspuns la: #104774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr rsi - de ady_maris la: 15/02/2006 19:47:22
(la: Caricaturile lui Mahomed)
imi pare rau ,ptr cuvintele dure ,dar am vazut ca ti cu ursu,oricum cuvintele tale nu par a fi de un mozaic,scuza mi analfabetismul,nu am decat liceul.CAT DE CURND EVREII VOR FACE PACE CU ISLAMICII ,MEDIATORUL VA FI ULTIMUL PAPA DE PE PAMANT WILIAM LEVADA ,CARE SE VA INTITULA PONTIFUX MAXIMUS SAU VICARIUS FILII DEI,omul faradelegii ,care se va aseza in templul lui dumnezeu din ierusalim,dar inainte vor venii cei 2 profeti ilie si moise si vor profetii intoarcerea lui mesia ,si doar 144 000. de evrei ,cu adevarat evrei,il vor primii pe cel adevarat ,alfa si omega ,cel dintai si de pe urma,cel ce era cel ce este ,cel care va venii,cel mort ,cel care a inviat si care este viu in vecii vecilor,iahsuah hanozri wumeleh hajehudim,imparatul imparatilor si domnul domnilor,parintele vesniciilor,domn al pacii,dumnezeu atotputernic.(el gibbor)(el shadai)marele" eu sunt"ioan 8;24.exod 3;14-15.isaiah 9;6 35;4-6.ps vezi ca eu nu sunt crestin facut la incubatorul conciililor,si nu am nici o legatura cu vreo religie,"de dinsii inventata"(eminescu).religiile marile incubatoare de gaini manipulate.
#106157 (raspuns la: #106071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubim in tacere - de Selima la: 17/02/2006 22:41:21
(la: de ce iubim in tacere)
De ce nu putem sa ne dam faru liber sentimentelor? de ce nu tipam pe strada ca il/o iubim? Ramanem de multe roi doar cu imaginea persoaneiiubite in gand. Noaptea, visam cum ne intalnim cu el/ea pe marginea unui lac si juram dragoste vesnica. Alteori, cand il vedem simtim flacara iubirii inauntrul nostru dar pasii ne sunt blocati, parca lipiti de pamantul care pare sa fuga de sub noi, trimitandu-ne in alta lume. O lume in care suntem condamnati sa traim singuri,pentru ca de fapt asa ne simtim atunci cand iubim si nu ni-se raspunde din diferite motive. ne simtim goi sufleteste chiar si in momentele in care alta data am fi radiat numai sentimente bune si fericire.
Dar ramane intrebarea, de ce nu putem sa spunem pe nume sentimentelor noastre?
Sa fie oare teama de un posibil esec devina? Am pierdut demult sinceritatea si simplitatea de care da dovada un copil, caci a fi "om mare"are o groaza de dezavantaje....ne gandim mult prea mult la ce va spune lumea, la ce se va crede despre noi. Dar de ce ne pasa atat de mult de ce cred ceilalti?
De ce ne lipsim de acel curaj pe care de fapt il avem dar l-am inchuiat intr-un locsor al mintii noastre si ne incapatanam sa nu-i dam drumul.
Eu mi-am spus intr-o zi"Ma duc si ii spun ce simt"
Si m-am dus....si mi-a mers. Imi impartasea atat sentimentele cat si aceasta minora problema de comunicare care insa s-a dovedit a fi foartegrava in cazul in care am fi tacut. Bineinteles, sentimentele puternice si despre care un om poate fi convins ca sunt reale si nu pure feste de o zi a inimii si a kintii. in acest caz, cunosti persoana iubita de ceva mai multa vreme ,ii intelegi modul de gandire , ii cunosti poate unele dorinte si astfel stii de unde sa apuci problmea si stii cum sa i-o afisezi lui sau ei in fata. trebuie sa uitam de teama de a fi invinsi si sa ne mentinem spiritul de luptator. Esecuri pot aparea si atunci suntem franti de atata lupta dusa, dar cum timpul vindeca toate ranile avem doua sanse..dupa un esec sa constientizam ca oricum este de fiecare data altceva si sa intelegem ca"ce nu ne omoara ne intareste" dar daca devenim cu atat mai fragili si mai inchisi nu am rezovat nimic.
Trebuie sa invatam sa fim luptatori si sa nu ne lasam invinsi si nici sa devenim nesimtiti si sa intelegem cand este vremea sa renuntam. a renunta nu inseamna neaparat a pierde, putem tot noi iesi in castig.
Asa ca ce ar fi ca macar pentru o clipa sa privim de aceasta data, partea plina a paharului?
Ce inseamna a crede ? - de Er Amarth la: 14/03/2006 10:39:38
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Imi pun intrebari despre Dumnezeu de cand ma stiu. De aproape 20 de ani am inceput sa si citesc (poate chiar sa studiez) cate ceva, in speranta ca pot intelege mai mult. Acum, la 49 de ani, am ajuns la cateva concluzii (care, cu siguranta nu sunt definitive), pe care voi incerca sa le expun mai jos.
1. nu exista Dumnezeu si Creatia sa (socant, nu ?!);
2. nu exista decat Dumnezeu;
3. Dumnezeu despre care vorbesc nu este Dumnezeu biblic, este TOT ceea ce este si TOT ceea ce nu este si nimic altceva nu exista. Dumnezeu biblic este iubire, bunatate, iertare ... etc. etc. adica Dumnezeu trunchiat.
4. Dumnezeu nu a creat nimic, pentru ca o creatie implica absenta a ceva si nevoia/dorinta de a aduce la starea de existenta acel ceva. Daca Dumnezeu ar "avea nevoi/dorinte" nu ar fi Dumnezeu ci demiurg. Dumnezeu nu are nimic El numai ESTE. Este, inclusiv, conceptele de a avea nevoi/dorinte, legile care guverneaza conceptele, obiectele carora li se aplica aceste concepte ... etc. etc.
5. A crede in Dumnezeu, din punctul meu de vedere, este o intrebare f.f.f. restrictiva/limitativa, pentru ca ar trebui sa definim, intai, conceptul de "a crede in" si apoi sa gasim un numitor comun pentru ceea ce intelegem prin Dumnezeu. Daca ar fi sa reformulez intrebarea initiala, asa cum am inteles-o eu, ar suna asa : "Credeti in existenta lui Dumnezeu ?". Aceasta reformulare, insa, nu ar inlatura necesitatile clarificatoare ale primei formulari.
6. Daca ne referim la Dumnezeu biblic, atunci. din punctul meu de vedere, vorbim de un demiurg (un creator de lumi/planete/sisteme solare/galaxii/universuri ... f.f.f. puternic, f.f.f. intelept, f.f.f. prezent, dar nu omnipotent/scient/prezent, deci limitat (nu in sens peiorativ ci avand limite). Si da, sunt convins ca acesti demiurgi exista.
7. Daca ne referim la Dumnezeu ca la TOT, fara atribute care sa descrie, atunci da, sunt convins ca TOT exista.
8. Folosind cuvantul Dumnezeu, in acceptiunea de TOT ceea ce este si TOT ceea ce nu este (nu in acceptiunea de Dumnezeu biblic = demiurg), de cativa ani buni ma framanta o intrebare, pe care o consider cea mai importanta, prioritara, primordiala si cred ca raspunsul la aceasta intrebare ar aduce raspunsul la toate celelalte intrebari puse sau nepuse inca ... DE CE EXISTA DUMNEZEU ? Din pacate, cred cu toata convingerea, ca la aceasta intrebare nu vom putea raspunde niciodata.

Imi cer scuze pentru ambiguitati, dar imi este greu sa exprim in cateva cuvinte, sentimente, emotii, ganduri, franturi de ganduri, conceptii ...

Probabil, punctual, as putea sa detaliez, daca va fi cazul.

Multumesc.

"Cine, catre ce ma indrept ?"
grosutza - de jeniffer la: 04/04/2006 20:27:07
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
de ce se spune ca mortii merg in imparatia domnului si despre ce organe vorbesti cind spui spirit si suflet,nu despre creier si inima?nu neg,afirm despre ceea ce iubesc,dumnezeu nu este iubirea,ci o creatura inventata de om,care nu serveste la nimic.
#115426 (raspuns la: #115417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
joc - de clody la: 04/04/2006 20:44:02
(la: joc)
Dumnezeu=spirit si iubire
Ce e uitarea?

De l'amour le mieux
#115430 (raspuns la: #115379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mda... - de lullabye la: 16/04/2006 11:11:57
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Am citit "Iubirea fata de aproapele" a lui Bruckner, iar mie personal mi-a lasat senzatia a ceva mai mult decat niste "experiente erotice ale unui mascul de 30 de ani", dar asta poate ramane doar opinia mea. Cat despre subiectul atins de tine in aceasta conferinta, cred ca suntem singurii care decidem cum dorim sa iubim... Multe amoruri surogat - si una care sa fie "marea dragoste" - sau poti alege sa iubesti adevarat, cu toata fiinta, cum spui tu, de fiecare data cand viata iti ofera aceasta posibilitate... Tine numai si numai de noi, de generozitatea cu care ne oferim dragostea, din placerea unor sentimente autentice... Personal, cred in "marea dragoste", pentru ca am trait-o de atatea ori, si nu cred in "marea dragoste" pentru ca inca nu am gasit-o pe ... mica dragoste... Desigur, daca ar fi sa idealizam un pic lucrurile, s-ar presupune ca marea dragoste sa fie acea persoana langa care sa traiesti vesnic indragostit - fara nici o deterioare a sentimentelor pe parcursul traiului in comun, desigur - si amorul acesta sa dureze pana iti dai duhul, evident!... Doar ca lucrurile s-au mai schimbat ceva intre timp, caci mintile s-au mai luminat. Pupici!
a mai citit cineva cartea ( Iubirea fata de aproapele)? - de Yuki la: 26/04/2006 18:39:26
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
pentru ca nu inteleg cum o cartea atat de....., a dat nastere la o conferinta despre iubirea adevarata. Pe mine nu m-a convins Pascal Bruckner cu " Luni de fiere", mi-am facut mai multe sperante cu asta, dar nu mi se pare prea grozav, pe alocuri chiar enervant.
casandra radu - de Alexandros la: 20/07/2006 22:40:02
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Imi place cum scrii si cum gandesti.
Mi-ar place sa se si poata transpune in realitate gandirea ta.
(Apropos, cat este din Osho si cat din experienta ta?)
Am de comentat pe textul tau cel putin tot cat ai scris tu.
E idealul de iubire asa cum vezi tu lucrurile si ai dreptate ca nici 99,9% nu au parte de asa ceva.
Cred ca seamana cu iubirea fata de Dumnezeu.
Altfel in iubirea pentru de o persoana nu putem intinde altruismul pana acolo, incat sa fii recunoscator persoanei care face fericit pe omul iubit, numai daca nu esti chiar tu acea persoana.
Daca omul iubit ajunge sa fie facut fericit de altcineva, inseamna ca te-a inselat la greu pana a ajuns acolo.
Nu stiu daca poate fi considerata gelozie curiozitatea de a sti unde a fost iubita(iubitul) o saptamana.
Si de ce nu crezi in iubirea la distanta?
Daca iubirea poate fi perfecta de ce nu ar fi si posibila, vazand in comentariul tau ca pasiunea si atractia sexuala nu sant obligatorii?

Promit sa mai revin.




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
parerea mea - de hgrancea la: 09/08/2006 20:13:57
(la: ATEISM)
1-ateismul este un mod de a trai, de a intelege lumea,
dar mai e o problema, multi oameni sint in fapt atei dar nu se proclama,
nu inchid si nu sigileaza usa dintre ei si credinta,
personal ii inteleg si pe unii si pe altii si manifest o atitudine toleranta.

In mintea mea ateismiul ramine legat de comunism si ale sale ore de ateism stiintific, totusi imi este evident ca nimeni nu a devenit ateu convins in urma acelor ore... ci doar datorita propriilor convingeri.

Tin sa atrag atentia celor care afirma pe aici ca ateismul e mai bun decit credinta pe motiv ca in numele credintei au fost omoriti oameni ...
sa nu uite de oamenii omoriti de regimurile comuniste si atee ...

Eu continui totusi sa cred ca nu credinta sincera in dumnezeu a dus la crime si nici ateismul sincer nu e raspunzator de crimele comunismului.

Asa cum poate se observa din ce am scris pina acum eu nu ma consider ateu ci credincios dar pentru mine nu conteaza prea mult ce se declara un om ci felul in care traieste. Eu cred ca exista suflet si o judecata in fata unei instante superioare si stiu ca acolo doar faptele conteaza.
Important este sa respectam legile lui dumnezeu incepind cu iubirea aproapelui... restul vine de la sine.

Cum la prerea despre atei consider ca am raspuns sa trec la
- E bine pt omenire ca numarul ateilor sa creasca ?
- Nu, nu ar fi bine sa creasca numarul ateilor ci al celor cu credinta vie in suflet si nu doar credinciosi de forma si convenienta.
Ar fi bine ca creasca numarul celor pentru care "Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide" reprezinta crezul lor in viata.

Ce mi se pare ciudat este ca cei care se proclama atei fac acest pas pentru a se indeparta de greselile facute de diferite religii sau biserici,
dar nu fac efortul de a vedea ca dincolo de greseli religia are rolul ei bun in viata omului ca individ dar si ca specie.

Sint foarte curios sa cunosc si sa inteleg mai bine felul in care traiesc si vad lumea cei care se proclama atei, pentru asta am sa deschid un subiect nou cu titlul " Intrebari pentru atei " unde astept raspunsurile voastre.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
salut Ondine, - de cosmacpan la: 28/01/2007 00:48:52
(la: Tehnici de resemnare)
nu am dorit sa fiu doctorul sufletelor ranite, dar cred ca nu poti trece nepasator mereu. cateodata, uiti de regula acelui "intoarce capul; uita! nu-i treaba ta.........." si te opresti. intai cu uimire, apoi curiozitatea te indeamna sa stai si sa asculti, si asculti........asculti......caci dupa cum bine spune spunea cineva:"atunci cand taci te inteleg cel mai bine". imi pare rau ca te contrazic, dar intrebarea este gresita. "Ce faceti cu o iubire care agonizeaza", nu, iubirea nu agonizeaza. poate dragostea, poate sentimentele, poate emotiile, dar nu iubirea. Din cauza asta iubirea a fost aleasa ca ultim legamant al lui Dumnezeu cu omul. Iubirea nu moare. Ce spune oare indemnul:"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Cum poti iubi pe altcineva daca tu nu te iubesti pe tine insuti? Si daca te iubesti cum poti spune ca iubirea moare? tu mori? ai avut timp oare sa privesti un fir de iarba? te-ai bucurat daca stropii de ploaie iti spala privirile? cand ai privit ultima oara un apus de soare. singura. ai avut curajul sa te privesti in oglinda? Da cine esti tu cu toate aceste intrebari? ce drept ai? niciunul. iubirea nu ne este data sau luata. iubirea este traire. iubirea este viata. scorneli! vorbe-n vant.......si? ai altceva mai bun? atata timp cat cineva isi mai aduce aminte de tine inseamna ca nu ai murit. ofera-ti bucurii marunte, pe care nici eu nu as avea curajul sa mi le ofer: imparte cinci minute din viata cu un necunoscut, imparte un covrig cu un flamand, imparte aerul pe care il respiri cu o floare (vie) sau stai pur si simplu o ora pe o banca si priveste in jur. ce crezi ca o sa vezi? miscare, viata, inconstienta fiecarei respiratii. te-ai gandit vreodata ce simte un om tintuit intr-un carucior privind la cei din jur, prea grabiti sa-si aduca aminte ca au doua picioare si ca pot merge? crezi ca stii ce inseamna sa traiesti tintuit intr-un plaman artifial, fara sa mai stii ce-i o adiere? te-ai intrebat cum isi inchipuie un orb lumea? ce este o floare pentru el? atata timp cat nu vei invata sa traiesti pentru tine nu vei putea sa traiesti si sa impartasesti ceva cu cel de alaturi. nimeni nu-ti cere sa te resemnezi, dar poti macar sa te bucuri de ceea ce ai. si poate ca nu ai putine lucruri. te-ai gandit ca poti oferi tu iubire? cate un strop fiecaruia? ca la transfuzie? sunt atatia oameni, batrani si copii, care chiar au nevoie de cateva minute din viata ta. Batranul de la Rohia spunea ca " daruind vei dobandi" crezi ca merita sa incerci? sa vezi daca-i adevarat? stiu ca noi oameni, suntem urmasii lui Toma si ca nu credem decat "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede". poate ca a venit timpul pentru o noua incercare, caci cineva spunea ca "problemele sunt date celor care le pot rezolva". La buna auzire





Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.

Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,

Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
sanchita - de Lady Allia la: 01/11/2007 10:40:26
(la: plansul florilor de mar - poveste (- I-))
"ba eu voiam sa cred ca sunt reale...Doamne, cat voiam sa cred!"

off Doamne fata draga...povestile le facem noi reale in sufletul nostru unde ochii ne sunt mereu mari de copii, deschisi si plini de zambet si stralucire...
unii visam, altii vin si ne darama visele, dar ce conteaza atata vreme cat ne cladim altele, altele si ne incapatanam sa ramane niste visatori?
in povesti nimeni niciodata nu moare - ai observat ca daca moare Fat-Frumos este apa vie sau daca moare vreo printesa e un print drag care printr-un sarut o aduce la viata din nou? :)
si in povestea mea e la fel...am inviat mama prin fiica. pentru mine mamele nu mor niciodata :).

stii...cunosc doi batranei care stau in bloc cu mama mea.
cand am citit despre Auschwitz nu as fi crezut ca acolo mai exista si altceva decat suferinta, teroare, durere, boala, moarte..., dar exista...existau mame care inca mai spuneau povesti copiilor, existau mame care au murit imbratisandu-si copii..., existau oameni care inca mai faceau arta..., existau oameni care inca mai credeau in Dumnezeu si in iubire si...s-au casatorit...
iti vine sa crezi ca intr-o lume a mortii ei puteau inca sa isi mai zambeasca?


#250986 (raspuns la: #250985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...