comentarii

via canada


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
via canada - de Tynna la: 13/06/2006 19:55:42
(la: Sfaturi Emigrare Canada)

As vrea si eu dk se poate sa aflu m multe despre via canada.Eu inca nu am semnat contractul cu ei dar as fi interesata sa aflu o parere de la cineva care stie cum a fost.
Am citit tot felul de comentarii pe forumuri despre firme, nu tocmai de bun augur :)
#127708 (raspuns la: #63659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
via canada - de tremi la: 08/08/2007 22:57:36
(la: Sfaturi Emigrare Canada)
de unde le inventezi?
cunosc personal cateva zeci de persoane care au plecat cu via canada din oradea.
sau poate esti de la o firma concurenta.
#225701 (raspuns la: #213134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Emigrare canada - de xserban la: 06/08/2005 12:50:58
(la: Sfaturi Emigrare Canada)
Iti recomand cu caldura serviciile firmei Via Canada www.emigrarecanada.ro. Pe mine m-au ajutat mult de tot.
#63659 (raspuns la: #56961) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viacanada - de dandan la: 07/07/2007 08:16:17
(la: Sfaturi Emigrare Canada)
Salut! In cat timp ai reusit sa pleci prin Via canada? care a fost procedura?
#213093 (raspuns la: #63659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cri Cri la: 07/07/2007 13:41:00 Modificat la: 07/07/2007 13:42:25
(la: Sfaturi Emigrare Canada)
procedura cu Via Canada e urmatoarea (la alte firme nu ma bag, ca nu cunosc):
ti se spune ca va costa 800, ti se iau 1100, se prefac ca TU ai uitat sa-ti iei de-acasa un document si-ti baga sub nas spre iscalire o foaie alba pe care ei vor redacta traducerea dupa ce li-l trimiti pe fax, la urma te trezesti cu un contract pe care nu l-ai vazut in viata ta (din care, teoretic, ar trebui sa ai si tu un exemplar, daca practic l-ai semnat) si pe care scrie ca mai ai sa le dai vreo 5000, le faci plangere penala, ei iti deschid proces civil, si nu mai pleci ca expira termenul.
Du-te singur la ambasada, daca nu cumva esti exact "dandan" ACELA, si-ai sa afli ca e mai simplu asa, inainte si nu dupa ce treci prin "afacere". Iesi mai ieftin ;)
#213134 (raspuns la: #213093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viacanada - de nick la: 27/06/2009 09:37:54
(la: Sfaturi Emigrare Canada)
eu sunt unul care am picat interviul cu 'ajutorul' via canada.Chiar in preziua interviului,tot ei-un angajat canadian-a spus ca nu-l voi trece acest inerviu.Ce este interesant ca de situatia mea s-a ocupat un angajat roman,care vroia probabil doar banii.Din cate am inteles criteriile de selectie sunt pina la urma in mod real urmatoarele:virsta-pina in 35,copii mici, lb franceza fluent. Eu nu indeplineam aceste conditii nici macar in ce priveste lb. si totusi au pornit formalitatile. de ce??? Aceste criterii sunt cele reale, practice ,de fapt, si nu toate datele tale care ti le vor cere de-a fir a par, cu siguranta.Ti-n sa salut totusi angajatii canadieni ai aceste firme- daca nu se ocupa un roman de ce era mai important poate ca nu mai trebuia sa arunc peste 1000$ pe fereastra. Informati-va si adresati-va oficialitatilor direct este cel mai sanatos.Succes.
#455796 (raspuns la: #213134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 18/01/2011 13:39:16
(la: via canada- o afacere proasta)
Depinde pentru cine e o afacere proasta. Pentru "via Canada" ma indoiesc sa fie una proasta vazand datele problemei )
Alexandros - de anisia la: 18/01/2011 23:43:33
(la: via canada- o afacere proasta)
pentru Via Canada e 'cash cow' in toata regula. vrei sa facem si noi o firma, ie-te ca nen'tu picky vrea sa emigreze-n cadrilater. tu-l sfatuiesti si io iau banii hahaha :))
#592688 (raspuns la: #592587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Canada - de icata la: 16/01/2004 20:13:42
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Sint de aproape 6 ani in Canada, am locuit in Toronto cea mai mare parte a timpului.
Despre o intoarcere definitiva in Romania nici nu ma gindesc. Daca imi pare rau ca am plecat, nici macar o secunda. Daca imi este dor de oamenii care imi sint dragi de acolo, foarte dor. Daca imi este dor de locurile de acolo, foarte dor. Singura problema este ca fostii prieteni cu greu se ajuta pe ei dar sa mai ajute si pe altii iar locurile natale nu tin nici de cald si nici de foame.
Aici in general primii doi ani sint cei mai grei, dupa aceea fiecare cam stie in ce directie merge si are un salariu mai rezonabil.

Din experienta mea pentru ori si cine vrea sa emigreze trei lucruri eu le consider f. importante
- sa stii limba tarii respective, cu cit mai bine cu atit mai usor o sa-ti fie
- sa nu te dai niciodata batut, nu intotdeauna cei inteligenti reusesc dar cei perseverenti cu siguranta
- daca vii in doi, sot, sotie. O sa fie un suport moral f. important. Mare acolada, daca amindoi au fost de acord sa emigreze, altfel este contraproductiv si viata o sa-ti fie un Iad pina celalalt se convinge ca este totusi mai bine ca acasa
Cind nu sint in Canada, cind - de icata la: 16/01/2004 20:27:58
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Cind nu sint in Canada, cind zic ca ma intorc acasa intotdeauna ma gindesc la Canada, atunci cind sint in Canada, acasa este intotdeauna Romania.
Chiar daca traiesc de ani de zile in Canada nu cred ca o sa ajung sa fiu niciodata un canadian. Acasa o sa fie totdeauna Romania. Este destul de dificil sa fii intr-un loc si tot timpul sa simti ca acolo nu este locul tau, dar ca multe lucruri in viata este o alegere iar eu am ales sa vin aici.
#8152 (raspuns la: #8000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Via Ionel: "Conflictul nu est - de core la: 29/01/2004 22:53:50
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Via Ionel: "Conflictul nu este atat de mult intre europeni si americani, sau intre postmodernisti si ceilalti, ci un conflict apocaliptic intre teisti si umanistii (seculari) cu repersursiuni in toate, inclusiv arta."

De unde se ajunge la concluzia ca teistii sunt demonii, iar umanistii post-moderni, un fel de clone laice ale sfintului gheorghe in razboi cu modernistii si europa la gramada. Nu inteleg termenul de "inchistate" aplicate "bagajelor", dar sa trecem la fond: tot ce e vechi, este cu necesitate subred si prafuit, va sa zica, lipsit de valoare- se subintelege din ditirambele dvs.
De partea cealalata, a post-modernilor ("umanistii" new age? :))) ), singura valoare intrinseca pe care le-o point-ati pare a fi doar vederea buna pe timp de noapte, caci ei sunt in stare sa vada nudul imparatului (macar ala era un imparat, nu o paiata, model in serie ). Din start ii grupati pe post-moderni in simpli observatori ai predecesorilor, nihilisti numai pe argumentul timpului, nobili strict prin alianta cu arta pentru ca oricum nu pot fi aristocrati din nastere (aristocratii sunt goi, sa nu uitam), laici pentru ca trebuia sa voluntarieze cineva si ca adversari ai teistilor :))

"Din punct de vedere artistic, dezagreez. Nimeni nu are nevoie de bagaje vechi, prafuite, inchistate si subrede, cu atat mai putin America. "

Curios cum un judecator al teismului da sentinte absolut nemuritoare (in sensul ca sunt bune de inscriptionat in piatra, ca Tablele Legii) la adresa a 240 de milioane de oameni! Reteta de varza a la bruxelles mai lipseste la masa imparatului si ecce post-modernismul cu fatza umana! :))

Salutari neo-secularismului. :)
#8611 (raspuns la: #8605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata in Canada.... - de (anonim) la: 13/03/2004 21:05:59
(la: Romani in strainatate)
Locuiesc in Canada de 5 ani... In afara de Romania si Canada n-am mai vazut si altele, asa ca nu pot spune "e mai bine" sau "e mai rau" decit in alte parti. Singura comparatie pe care as putea s-o fac este intre Canada si Romania dar nu cred ca asta va intereseaza.
Am observat ca v-a mai raspuns cineva, ader la sfatul lui cu privire la mersul la ambasada Canadiana din Spania (banuesc ca trebuie sa fie una prin Madrid), nu v-as sfatui sa incercati altceva, riscurile sunt prea mari. Odata venit aici legal aveti dreptul la ajutor social (daca Doamne fereste e nevoie), asigurari medicale (mai putin dentare) de care in general e nevoie si nu sunteti pus in situatia de a cauta de lucru la negru care, cu toate ca de la distanta pare ireal, vazut de aproape este cit se poate de periculos si riscant. Am citit chiar zilele trecute un articol intr-o publicatie locala in care povesteau cite miini si picioare se taie anual prin padurile candiene si cite vieti se pierd ca urmare a accidentelor...
Despre viata de aici... trecind peste "problemele culturale" care sunt mai mult sau mai putin importante, de la om la om, viata de zi cu zi poate fi oriunde intre baietii care fac administrare de system sau baze de date pentru bancile importante si au biroul la etajul ics intr-un zgirienori si pina la homeless-ii care dorm in cutii de carton la baza aceluiasi zgirienori... Cu alte cuvinte: sunt meserii care se cauta si meserii care nu se cauta, calificari care iti asigura gasirea unui job in mai putin de o luna si calificari pe care le uiti complet si te apuci de altceva dupa ce ti-ai cautat de lucru sase luni, ai mai stat pe welfare inca sase si ai facut cursuri de recalificare. Mai intervine putin si norocul dar din experienta mea personala norocul e mai mult o functie de cit de indaratnic esti cind e vorba sa-ti schimbi stilul de viata.
Va pot recomanda un site pe care-l apreciez foarte mult, e al unui roman din Timisoara venit aici si care-i "mentorul" majoritatii romanilor care au venit aici (www.thebans.com). Exista citeva restrictii: "intemeietorul" site-ului lucreaza in IT, deci site-ul si in general cei care se plimba pe acolo sunt persoane care lucreaza in IT. "Computeristi" cu alte cuvinte. Daca nu sunteti unul dintre ei sfatul meu ar fi sa cautati romani care au calificari asemanatoare cu ale dumneavoastra sa aflati de la ei cit de usor le-a fost sa-si gaseasca de lucru, cit de multumiti sunt de serviciul care-l au si cit de mult le place viata in Canada cu resursele financiare de care beneficiaza pe urma acelui serviciu. Am constatat pe pielea mea, care pentru mine e cea mai pretioasa piele din lume, ca totul graviteaza in jurul serviciului ca generator de venituri, daca-ti aduce cit trebuie atunci ai acces si la cultura, femei, istorie, bautura, arta, masini, excursii, droguri, jocuri pe computer, filme, pornografie, etc, functie de care va sunt pasiunile, cu alte cuvinte: de toate pentru toti.
#11993 (raspuns la: #11746) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plecatul in Canada din Spania - de (anonim) la: 16/03/2004 13:34:12
(la: Romani in strainatate)
1. in primul rind ar trebui sa faci o lista cu de ce vrei sa pleci in Canada. Adica fii atent ce-ti doresti, s-ar putea sa se implineasca !!!! Presupun ca unul dintre motive este ca in Spania nu ai acte ceea ce nu ar fi cazul in Canada. Ceea ce e un motiv valabil.

DAR sunt citeva lucruri la care trebuie sa te gindesti

- in Canada sunt foarte multi noi veniti (CU DREPT DE MUNCA) si in consecinta presiunea pe piata de munca poate fi mai serioasa decit in Spania. Cu alte cuvinte ca proaspat venit nu va fi deloc usor sa gasesti o slujba decenta.

- vremea este mai degraba gri si ti se va parea cu atat mai mult cu cit vii din insorita Spanie.

- cei care vin din Europa de Vest regreta fostul loc in primii doi ani.

ALTFEL, doar in ceea ce priveste emigrarea

- poti merge prin programul federal sau prin cel provincial. (ex. Quebec). Diferenta ? Provinciile sunt mai flexibile referitor la meseria pe care trebuie sa o ai si in general ai interviul mai devreme decit cu federalii. Dar vei plati ceva mai mult - cam 300 in dolari americani. Totusi in total procesul dureaza tot atat de mult prin federali ca si prin provincie. (teoretic dosarul de provincie merge la provincie, e aprobat (eventual) si apoi merge la federali pentru aprobarea finala; cel de federali merge direct la federali. DAR TOTUL DUREAZA TOT ATAT - cred ca 1.5 ani sau 2 daca esti in Vest)

- legea care se aplica este cea care a intrat in vigoare in Junie 2002 - (issue 20 and issue 37 Canada Gazette - unde a fost publicata). Sistemul este pe puncte dar initial baremul a fost atat de ridicat incit mai nimeni nu s-ar fi calificat. Intre timp au coborat baremul si verifica-l pe cel curent ca sunt o gramada de decizii si modificari ref. la cite puncte sunt ok. Initial a fost 75 acum se poate sa fie 65 dar nu sunt sigura.

- daca ai nevoie de avocati/ consultanti da de stire si cred ca putem recomanda. DAR in general pentru Canada nu ai nevoie de avocat si-ti poti face dosarul singur(a).

- sistemul de puncte se aplica pentru emigratia economica - adica independenta. O alta metoda ar fi imigratia de familie. Cazul clasic este casatoria. O alta situatie, mai putin folosita este prevederea legala ca un Canadian (rezident sau cetatean) care nu are de sponsorizat rude de gradul intii isi poate sponsoriza o ruda de oricat de departe ca grad de rudenie. Poate esti in situatia asta....

- o alta situatie in care te poti gasi este sa lucrezi pentru o firma canadiana - de exemplu a cruise line. In aceasta situatie intr-un an teoretic poti deveni imigrant. Firma - daca e cruise - ar avea sediul in Canada dar nu ar lucra in Canada intr-un fel, insa conditiile de emigrare ar fi indeplinite. Valabil pt. orice firma canadiana. N-am idee daca un asa animal exista dar poate.....

DOSARUL DE CANADIENI:

- CV - vezi cum il intorci sa la placa. Eventual Job Description de la locurile de munca.

- diplome - de meseriile care le plac chit ca o sa faci o alta meserie.

- Titluri de proprietate/ conturi sa arati ca ai bani chit ca nu ii vei folosi pe aia.

- engleza/ franceza stiuta rezonabil.

- cazier, certificat de nastere, pasaport - nu stiu exact cind le cer. Cazierul poate si inainte si dupa interviu ca e valabil 6 luni. Daca ai stat in mai multe tari - cazierul din toate tarile.

Interviul va fi cam de 40 de minute si nu trebuie sa te declari voluntar in a da informatii. Raspunzi la ce te intreaba. Fii pozitiv si motivatia ta este ca vrei sa traiesti in Canada. Poti sa te entuziasmezi de multi-culturalism dar nu despre faptul ca fiind mai multi emigranti iti vei gasi locul mai usor. Sper ca ai prins nuanta. Perspectiva de invingator.

Site-urile guvernamentale iti vor spune destule despre cum sa emigrezi.

Odata ajuns aici vei gasi suport in invatarea limbii si toate chestiile de baza pentru gasit o slujba. O slujba NU SLUJBA. Programele sunt pentru cei care sunt intr-adevar abia veniti din tara lor si au nevoie sa vorbeasca o engleza buna/ franceza, sa stie sa lucreze cu un calculator, sa se poarte la birou etc.... Daca ai mai lucrat in vest tot sunt de folos aceste programe dar ai mai putin de invatat din ele pentru ca deja ai experienta de lucrat in Vest. Totusi merita incercate ca fiecare si le stie pe ale lui.

Scoala pentru copil (daca mergi la scoala publica) nu o vei plati si nici asistenta medicala de baza. (ceea ce e foarte bine desi cind vei lucra te vei plinge de taxe prea mari, cele mai mari din grupul G7 dupa unele articole de presa).

Bafta si keep us posted.

(sper ca ti-am raspuns la ceva intrebari)
Canada - de Tombola la: 17/03/2004 11:48:06
(la: Romani in strainatate)
Nu am inteles un lucru?
Citind acest forum vad ca mai toti vor sa emigreze in Canada
Ce-o fi in Canda de nu s-o gasi in alte tari?
Quebecul ca somaj este in frunte, majoritatea qubechistilor lucrind la guvernul qubecuez iar provincia este mai francofila decit Franta cu oameni ne-prietenosi si sustinuta financial de guvernul de la Ottawa.
Montrealul pe care l-am vizitat intensiv sfirsit de saptamina dupa sfirsit de saptamina este frumos dar sa nu exageram...:)
Cea ce mi-a placut ca turist a fost St Lawrence River si vechiul Quebec.
Personal cred ca multi romani vor Canada din cauza ajutoarelor sociale si gratuite si mai putin pentru slujbe fiindca somajul este ridicat.
Am aterizat in America acum 27 de ani cu 1000 de dolari in buzunar si nu am fost pe nici un ajutor social. Am fost dezgustat de birocratia si formele inutile care trebuia sa le complectez numai ca sa intru pe niste bonuri de mincare ca de un aparttament nici ca se punea vorba. Gasit o slujba dupa o luna de cautari si somaj. Din cei 1000 de dolari am inchiriat o garsoniera cu 195 de dolari pe luna plus chiria avans pe o luna.Restul i-am cheltuit pe mincare si pe benzina de la masina imprumutata de la cineva ca sa merg la interviuri plus mi-am cumparat un tv in culori,haine,pantofi,aparte de bucatarie ca mixer. toaster, ,oale ,tacimuri, cutite,farfurii si alte aiureli...:0,istalat telefon,
Sint uimit cit de multe stiu romanii cum sa intre in sistemul social de asistenta canadian.Este un plus sau un minus ? Nu stiu.
Stiu ca nu am apelat la asa ceva niciodata.

Succes la toti

Andre Morariu
#12270 (raspuns la: #12200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si alta chestie despre Canada - de Tombola la: 23/03/2004 11:59:33
(la: America, o tara comunista?)
Spunea cineva ca familiile emigrate in Canada isi aduc parintii pensionari din Romania carora in Canda li se recunosc anii munciti in Romania si li se da pensii echivalente celor care au muncit 30 de ani aici in Canada si nu in Ro. ca ei.?
De ce li se echivaleaza acestor pensionari romani aceste pensii cind ei nu au muncit un minut in Canada iar din salariul lor nu au platit un cent inapoi sistemului social Canadian ca la rindul lor sa ajute financial prin taxe pe altii in situatia lor dar nascuti in Canada?
Asta-i un fel de sistem comunist in Canada la fel ca si-n Europa de Vest unde se practica aceiasi schema pentru pesionarii romani care au muncit in Romania ,de fapt Romania lui Ceausescu si nu au contribuit cu nimic la pusculita occidentala a vestului.
Un "plocon" pe care cetateanul nascut canadian care plateste taxe este obligat sa-l sutina la ordinul socialistilor din guvernul canadian cu care multi nu sintem de acord,multi emigranti care muncim in America si platim taxe aici si nu in Romania :)
Ce ziceti de asta ?


Andre Morariu
#12688 (raspuns la: #12598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O intrebare ptr.romanii din Canada. - de (anonim) la: 17/04/2004 11:30:51
(la: Pe unde mai calatorim? Canada.)
Ma suzati.dar nu e un comentariu.Daca exista vreo persoana in Canada(nu stiu in ce oras),care il cunoaste pe dl.Strateanu Victor Relu din Timisoara,are o fata pe nume Karina,si sotia lui se numeste Otilia,(nu mai stiu nimic de ei de foarte multa vreme)va rog transmite-tii acest e-mail: uraburru_7@hotmail.com din partea unui prieten si fost coleg de servici,nu reusesc sa-l gasesc prin mijloace "clasice";va-s fi recunoscator.Cu multumiri Petre
viaţa..., ca DESTIN într-o IUBIRE PURA - de LudmilaClaudia la: 04/05/2004 03:23:32
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Câtă profunzime, câtă frumuseţe şi câtă dreptate ai , prin ceea ce ai scris, din punctul meu de vedere.
" viaţa ..., ca DESTIN într-o IUBIRE PURA " , cred că este , unul din cele
mai " bogate " daruri primite de la Dumnezeu . Câtă consistenţă ,semnificaţie pot cuprinte în ele aceste cuvinte, poate că numai aşa ne putem considera fiinţele Universului, dincolo de spaţiu şi timp.
#14958 (raspuns la: #14944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru DESTIN - "Viaţa..., ca DESTIN într-o IUBIRE PURĂ" - de LudmilaClaudia la: 04/05/2004 06:57:35
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Ziua de astăzi a fost mai frumoasă, mai bogată, după ce am citit ce ai scris în " Viaţa..., ca DESTIN într-o iubire pură ". Mulţumesc ! LC
#14962 (raspuns la: #14944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si in canada cum e cu cerseto - de (anonim) la: 17/06/2004 00:08:44
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Si in canada cum e cu cersetorii?
tineri la 20 de ani ditamai namile care-ti rapsund cu ipocrizie ca cersesc pentru ca asa e "way of life"?
Si in plus daca vroiam sa vad chinezi sau indieni ma duceam in China sau India. Nu ca as fi rasist dar cred ca romanii sint mai civilizati si mult mai culti ca indienii si chinezii. Aia-s intr-adevar pupincuristi - anad ai statee o fi bune pentru un indian care moare de foame si vreun african nenorocit nu pentru romani.
In curind toti nenorocitii aia din lumea a treia au sa se inghesuie si la usile Romaniei - si atunic romanii se vor lua de mina cu ei si vor veni in Canada?
#16311 (raspuns la: #13873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...