comentarii

viata de cuplu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
casatoria in societatea norvegiana - de dinisor la: 06/09/2004 17:31:00
(la: Casatorie sau concubinaj?)
hei Sanjuro,

Interesant subiectul tau. am sa iti explic cum functioneaza asta in societatea norvegiana, pentru a-ti largi orizontul in tema propusa de tine.

Casatoria in tara vikingilor este daca vrei considerata de moda veche. Intalnesti des cupluri de tineri (intre 20-25) care se numesc "samboer" ceea ce inseamna "locuiesc impreuna sub acelasi acorperis". Ca samboer, ai drepturi si obligatii asemanatoare ca si in cazul cand ai fi casatorit, cu diferenta insa ca la o eventuala despartire se va intocmi un partaj 50-50 doar daca cei doi au fost samboer pentru min.5 ani. Altfel , pe o perioada de mai putin timp, fiecare pleaca la despartire cu ceea ce a venit la venire, dpdv material.

Tinerii pana in 40 de ani nu prea se casatoresc pe aici, chiar daca intervin copii in viata de cuplu. Se intocmesc casatorii dupa aceasta varsta circa, si cred ca majoritatea cazurilor doar pentru a-si asigura partenerul in cazul unui deces neasteptat. Copiii rezultati dintr-un cuplu ce nu este casatori, de obicei poarta ca nume de familie si pe cel al mamei si pe cel al tatalui. Nu e de mierare deci ca vei intalni copii ce se numesc: Bjorn Tore Johanssen-Stam de ex. (prenume, nume mijlociu, ambele nume de familie). destul de greoi pentru bietii copii. Pe de alta parte, la implinirea majoratului, fiecare cetatean norvegian are voie sa isi insuseasca ce nume doreste. E chestiune doar de un formular depus la primarie. De aceea multi isi scurteaza din numele de familie, in functie de dorinta.

Sunt foarte multe cazuri aici de femei ce hotarasc sa isi creasca odraslele singure. Dar asta mai mult pe hartie, pentru ca au avantaje materiale. In realitate insa, alearga imediat la tatal copilului si i-l trantesc in brate, in cazul in care vor o saptamana doua libere sa plece in concediu. In opinia mea, modul de crestere a copiilor pe aici cam lasa de dorit. Dar nu despre asta discutam acum.

Casatoria ... anacronica intr-o societate moderna? Da, se poate spune si asa. Eu consider mai degraba ca lumea a ales tot mai mult sa fuga de responsabilitate, sa isi protejeze tot mai mult libertatea. Institutia casatorie ii sperie pe multi. E adevarat ca nu o foaie de hartie tine doi oameni alaturi, dar e tot la fel de adevarat ca acea foaie de hartie iti asigura un statut, dupa o varsta anume.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
eu nu-s de acord ! - de desdemona la: 11/10/2004 16:31:56
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mi se pare ca se fac generalizari fara sens. Nu cred in ideea barbatului roman (din diaspora sau din tara) - trantor la munca in casa. Nu neg ca exista multi de acest gen, mai ales in mediile mai putin scolite (nu exclusiv in ele). Totusi, nu e un criteriu general. Am cunoscut cativa din fiecare gen.

Desigur, e si o conditionare culturala in favoarea barbatului, dar e si o chestiune de comunicare. Intr-un cuplu, fiecare partener va incerca sa 'traga spuza pe turta sa' daca i se permite. Daca nu intampina opozitie, fie un barbat fie o femeie poate deveni un tiran casnic. Totusi, din cauza hormonilor si a conditionarilor culturale, barbatii au tendinta sa 'conduca' si femeile sa 'urmeze'. Dar exista si multe femei-tiran.

Unele particularitati fiziologice fac ca femeile sa petreaca mai mult timp cu munca in casa, fiind mai potrivite pentru asta. De exemplu, ele au memorie buna si atentie pentru detalii. Au sa isi aminteasca intotdeauna unde sunt acele, fotografiile de la mare de anul trecut, si chitul hidrofob (al treilea sertar de sus din dulapul alb din camera mica). Ele vad mai repede ca masa nu a fost stearsa, ca sunt scame pe covor, florile s-au uscat in glastra. Ele sunt cele cu criterii estetice (ar cumpara o haina care merge la pantaloni, si pantofi care merg cu haina si poseta), in timp ce un barbat stie ca are nevoie de pantofi sa iasa din casa si o haina cand ploua. In ce priveste gatitul, desi unii barbati pot gati bine si singuri, altii sunt 'programabili' - fie citesc reteta din carte, fie vin tot la doua minute sa te intrebe 'cati cartofi vrei', 'ce sa mai pun in tocana', si la sfarsit constati ca au uitat sa puna sare. Din aceste motive, ele prefera sa gateasca si sa aiba liniste, in majoritatea timpului, dar nu exclusiv. Cand barbatul refuza categoric sa faca mancare sau munca in casa sub pretext ca e o treaba 'de femeie' atunci e un troglodit, sau chiar mai putin, fiindca si oamenii de pestera aveau treburile lor.

Cred ca mai este o tendinta a femeilor sa-si 'rasfete' membrii familiei si pe cei dragi. Asta se concentreaza asupra copiilor, dar inainte ca ei sa vina pe lume, se 'antreneaza' asupra barbatului. Problema e ca foarte usor, obiectul rasfatului se obisnuieste cu aceasta stare, luand-o drept normala si devenind un tiran, cu pretentii. Nu trebuie insa uitat ca (asemenea copiilor) barbatul trebuie 'educat', nu numai rasfatat. Adica el trebuie sa inteleaga ca toate vor fi impartite - bune si rele - intre amandoi. Daca el nu poate intelege asta, nu intelege nimic din viata de cuplu.

Pe de alta parte, spui ca barbatii straini ar fi mult mai buni. Depinde de tzara. Cunosc oameni de mai multe natii si rase de pe toate continentele, si doar britanicii si olandezii par sa aplice egalitatea.
In Franta, Italia, Spania, Grecia, Africa, America Latina, China, India, se stie ca universul, talentul si inclinatia femeii este spre familie si casa. Nu ca n-ar avea dreptul sa faca si altceva, dar ea reuseste mai bine acolo.
Exista un proverb vechi care spune ca intr-un cuplu barbatul si femeia sunt ca doua roti ale unei carute - una la stanga, una la dreapta. Daca una e mai mica decat cealalta, caruta nu poate merge drept. Deci B. si F. au roluri diferite, bine delimitate, dar trebuie respectati la fel.

Emanciparea femeii o consider normala, si binevenita. Inainte de toate, indiferent de sex, suntem oameni, si putem face multe lucruri la fel de bine-si tot mai multe femei patrund in toate domeniile. Dar emanciparea nu in sensul de-a deveni tiranul casei, sa isi domine si sa isi tranforme barbatul in 'varza calita'. Pentru ca exista unele femei din Statele Unite (si din Anglia si Franta uneori) care sunt un fel de Gingis-Han.

Totusi, in Franta e legendara curtoazia barbatilor fata de femei (poate nu cel mai bine reflectata de imigratia musulmana :), deschiderea usii si lasatul sa intre inainte, adusul de flori, ajutatul sa manevreze un obiect masiv. In Olanda, m-a socat sa aflu ca nu exista (traditional) nici un astfel de comportament, din care cauza in acea tzara, barbatii francezi sunt considerati foarte atractivi.

Desdemonita
draga Daniela, - de desdemona la: 25/10/2004 13:18:20
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
In weekendul asta am avut oaspeti (si a trebuit sa spal vasele mai des, si in timp ce faceam asta), mintea mea s-a luminat si mi-a picat o fisa mare de tot, legata de acest subiect. Din pacate, ideea e cam subtila, si chiar daca am inteles-o nu stiu daca voi reusi sa o explic (incerc!).
M-am vazut pe mine, ca persoana care sunt, singura si aparte fata de sotul meu. M-am vazut, cu calitatile si defectele mele, cu ceea ce pot face si ce nu, cu ceea ce imi place si ce nu, cu ce imi doresc si ce nu. L-am vazut si pe sotul meu, alta persoana, cu alte calitati si defecte, cu alte dorinte si putinte. Fiecare in parte putem sa traim si singuri, fiind adulti capabili si valizi. Totusi, am ales sa constituim o familie, devenind impreuna o personalitate foarte sudata, in care se regasesc parti din noi amandoi si unele completandu-se altele anulandu-se. Suntem (in mod clar) persoane diferite in cuplu decat suntem singuri. Totusi, datoria si meritele noastre sunt aceleasi (fie in cuplu fie singuri, si nimeni nu e 'mai egal' decat celalalt). Cand vom fi judecati (de altii din afara, sau poate chiar de copiii nostri (cand ii vom avea)) nu vom putea ascunde cine suntem, si nici sa il folosim pe celalalt ca o scuza. Lipsa de respect, o atitudine necorespunzatoare, nici fuga de munca in casa (de nici o parte), nu vor scapa judecatii altora. Deci daca el e lenes si nu isi face datoria in 'cuib', acest lucru nu imi justifica mie lipsa de respect sau afectiune, represaliile si cicaleala. Eu trebuie sa imi fac datoria (pe care o faceam la fel si fiind singura, insa fara beneficiul adus de prezenta lui) si sa ma comport corect. Daca el isi face 'datoria' sau nu, nu e caderea mea sa judec.
In ce priveste reversul monedei, cum spui tu, cu abilitatea femeii de-a primi, si-a barbatului de-a da, nu cred ca o femeie va refuza ceva oferit ei. Nu ar trebui s-o faca. Dar nu ar trebui sa faca presiuni emotionale, reprosuri sau sa domine in scopul de-a primi lucruri la care se asteapta. Aceasta e o greseala pentru care nu va fi iertata, fiindca strica atmosfera din familie. Ce importanta are daca vasele sunt spalate, cat timp pluteste furtuna si neincrederea in aer ? In cuplu, ca si in prietenie, trebuie sa intri doar cu dorinta de-a darui, fara sa astepti ceva in schimb. Totusi, daca viata in cuplu e prea grea si nu ai puterea sa o duci, ar trebui sa renunti la ea, si mai bine sa traiesti singur. Dar acest lucru ar trebui facut inainte de-a avea copii, fiindca copiii intr-un cuplu sunt o foarte mare responsabilitate, care transforma o persoana din individ in parinte (care e alta specie, din care ar trebui sa faca parte doar cei capabili de a duce responsabilitatea si greutatile acestei calitati).
Te rog sa ma ierti daca daca ideile mele te ofenseaza si daca in incercarea mea de-a-mi exprima ideea am adoptat un ton pedant si atotstiutor. E unul din defectele mele usor ridic nasul pe sus, greu il mai cobor).
Desdemonitza
#26151 (raspuns la: #26127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cata dreptate - de Mariana Ignatov la: 25/11/2004 17:25:53
(la: De la dialog la monolog)
cred ca multe persoane se vor regasi in ceea ce ai scris. eu cunosc cativa care sunt in situatia asta si viata de cuplu nu mai e o bucurie ci un chin.
sper ca sa nu ajung in situatia asta pt ca nu e deloc placut si mai ales pt ca vad cum sufera prietenele mele.

"Errare è umano, perseverare è diabolico."
Little Eagle & Horia D. - de Dr Evil la: 06/03/2005 01:39:08
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Little Eagle,

Multumesc de apreciere.
HAHAHA... Nu mi-am ales nickname-ul ca sa ma caracterizeze... a fost numai o chestie de inspiratia momentlui.
Ceea ca am scris o cred si o simt din tot sufletul. Mai mult, am simtit-o pe "pielea" (inima) mea. In ce sens?... nu mai are importanta.

Horia D,

Ai dreptate. Citeodata de ne saturam unii de altii si viata unui cuplu poate devini blazata daca nu chiar un cosmar. Dar asta nu pentru ca unul dintre parteneri "EL" sau "EA" este mai bun sau mai rau. Ci pentru ca intre cei doi parteneri nu este "iubire adevarata".
Nu exista oameni "absolut buni" si "absolut rai".
Oamenii sint buni sau rai prin prisma noastra personala si prin felul in care ne potrivim. Cineva care este rau pentru tine poate fi bun pentru mine si invers.


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#38370 (raspuns la: #38168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zi-le TC! (e corect?) - de gigi2005 la: 22/03/2005 03:12:35
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Dar stiu ca le zici! Nu pot sa spun ca nu le zici bine dar parca prea patimas. Toata discutia aceasta inflacarata dintre d-ta si d-na Z demonstraza de ce si intr-o relatie ajunge un cuvant spus aiurea pentru a prabusi un intreg esafodaj de valori pe care s-a cladit viata unui cuplu. Iar unele remarci sunt un picut cam misogine. In fond are dreptul sa spuna ce gandeste. De ce ne-am cenzura gandurile si sentimentele?
Adevarul este ca sunt barbati si barbati dupa cum nici femeile nu sunt toate la fel (asta a fost o cugetare adanca!). Unele critica altele nu. Totul se reduce la echilibru. A fi impacat cu tine si cu ceilalti este intelepciunea la care ajungem cand ne maturizam. A refuza cu eleganta, a nega fara a folosi "nu", a impune prin rugaminte, a deveni mai maleabil fara insa a pleca (,) capul sunt numai cateva dintre calitatile unei relatii de orice fel ar fi ea. Iar critica poate fi constructiva atunci cand sti sa folosesti cuvintele potrivite.
Daca s-a ajuns totusi la divort, si el si ea sunt vulnerabili. Aici nu mai exista grade de comparatie.
De regula critica ascunde o carenta de comunicare. Limitandu-ne la a conversa strictul necesar, ne trezim niste straini care se iubesc dar sunt incapabili sa arate asta. Cred ca femeia critica atunci cand este lipsita de iubire si tandrete. Cel mai marunt gest de mangaiere transforma o leoaica intr-o mielusa.
Nu va mai certati fratilor ca nu este frumos!
#40235 (raspuns la: #39601) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
mai oameni buni, anisia:-) - de Dr Evil la: 17/04/2005 04:12:04
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
Cel putin eu nu am sarit la nimeni si nu am judecat cazul in particular. Nu o cunoastem pe zaraza in persoana asa ca nu cred ca cineva a atacat-o.
De multe ori ne uitam la copaci si vedem padurea. Pentru ca nu ne cunoastem intre noi putem discuta deschis si fara prjudecati. Nu este cazul sa ridicam mina. Pentru ca sint sigur ca toti am facut-o mai mult sau mai putin in tacere. In viata unui cuplu este normal sa apara si momente critice la care fiecare reactioneaza diferit. Este mai bine sa fim in cunostinta de cauza decit sa ne para rau mai tirziu. Astfel de lucruri ne pot marca pentru toata viata si ce este mai rau afecteaza si pe cei din jurul nostru, mai ales pe copii.
Poti sa fii sigura ca aceleasi reactii ar fi aparut daca zaraza ar fi povestit intimplacea la persoana a treia.

Sper ca nu am fost inteles gresit.

Mult noroc,

Dr Evil
#44002 (raspuns la: #43901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
samadhi - de (anonim) la: 29/04/2005 05:52:04
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Este foarte frumos ceea ce spui. Nu ne impiedica nimeni sa ne bucuram de clipa de fatza si sa get the best out of it. Totusi nu putem trai de pe o zi pe alta. Daca nu ne facem planuri de lunga durata ce sens mai are viata? Nu ne mai zbatem sa facem nimic pentru ca nu stim daca mai ajungem ziua de miine si atunci eforturile ar fi in zadar...

Bineintezeles ca viata uni cuplu nu se bazeaza numai pe sex. Dar sexul este un element important in viatza unui cuplu. Am vazut cupluri care nu se intzelegau de nici un fel dar stateau impreuna numai pentru ca aveau o viatza sexuala extraordinara si cupluri care desi aveua o multzime de alte lucruri in comun s-au despartzit din cauza ca aveau o viatza sexuala de mizerie...
Viazta sociala este la fel de importanta. La diferentze mari de virsta incep sa apara si interese si pasiuni diferite. Unul poate sa "oboseasca" participind la actziuni/evenimente numai de dragul de al insotzi pe celalat...

Regards,

Grigorescu

======================================
"Daca apa din fintina s-ar preface in Cotnar
As lasa limba romana si m-as face fintinar"
#46284 (raspuns la: #46222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu femeia si barbatul... - de io2005 la: 07/05/2005 13:30:52
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
hahaha...este prima oara pe acest site cand scriu..da...cred ca ati avut la birou o discutie destul de detaliata,,eu nucred ca exista o regula generala pentru viata de cuplu...asa cum cele 5 degete de la o singura mana nu seamana intre ele asa si cu oamenii..fiecare inseamna altceva, alte ticuri alte obiceiuri alt servici alta familie alta educatie alt mediu alt destin in concluzie alta viata...viata e frumoasa ..dar si mai frumoasa este cand o traiesti in doi cu toate ale ei..si cu cratitza si cu schimbatul cravatei lui si cu mallul .. cu toate... :)
nici n-am zis ca este o regula generala pentru viata de cuplu...
cate cupluri, atatea obiceiuri.
#50381 (raspuns la: #47417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Euclid - irma - de Hop Si Eu la: 27/05/2005 07:20:47
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
irma,

Iti dau perfecta dreptate. Diferenta dintre sex si dragoste este la fel de mare ca distanta de la cer la pamint. Sexul ar trebui sa fie o consecinta a dragosteai si nu scopul ei, iar daca este o consecinta a dragostei atunci nu trebuie sa aiba limite si bariere.

Ideile conservatoare al unor participanti la aceasta discutie sint rezultatul lipsei de educatie sexuala si a lipsei de comunicare intre parteneri, din nefericire foarte intilnite la romani.
Aceasta duce foarte frecvent la ruperea relatiilor, chiar si de casatorie. Cind unuia dintre parteneri nu i se ofera ceea ce isi doreste intr-o relatie atunci incearca sa-si satisfaca placerea in alta parte...
Sexul, desi nu este telul suprem al unei relatii este totusi foarte important in viata unui cuplu si poate duce la intarirea sau distrugerea relatiei dintre cei doi parteneri.

Hop Si Eu
#51608 (raspuns la: #51343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico, eu cred, - de gigi2005 la: 06/06/2005 01:12:04
(la: Pudic si Trivial. Unde punem limita?)
ca inainte de orice cand mergi intr-o tara straina trebuie sa inveti injuraturile oricat de vulgare ar fi.
Evident si raspunsurile, gen: ba pe-a mamii dumneavoastra!

Mie imi place sa injur la volan. Mor de placere! La volan sunt genul de femeie "birjar", cu bata de baseball langa mine. Unde nu am argumente "logice" sar cu paru' (ma mai scap si pe aici, nu-i asa cico?) Dar nu suport sub nici o forma injuraturile "de mama" si cele cu "baga-mi-as" mai ales spuse de o femeie!

Relativ la ce spuneai despre viata in cuplu, asta inseamna intimitate. Ii accepti toate acestea pentru ca il iubesti si, la urma urmelor, nici tu nu esti perfecta...Dar asta e alta poveste!
#53382 (raspuns la: #53267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Intruder la: 24/06/2005 01:31:47
(la: Cercul vicios)
De ce sunt oamenii ingusti si cara dupa ei un trecut plin de experiente, intr-o relatie urmatoare...?

caram experientele dupa noi asa cum caram amintirile din copilarie, cei 7 ani de-acasa, morala care de multe ori devine un lest inutil, frustrarile stranse, gesturi frumoase si gesturi urate, comparatiile idioate pe care le avem intr-un colt al mintii de cum a fost inainte si cum este acum, s.a.
nu putem scapa de trecut, dar putem sa ne prefacem c-am scapat de el...sau sa ne amagim frumos, ba chiar romantic si-atunci luna plina este asezata la locul ei, paharele cu sampanie asteapta pe masa-ntinsa, lumanarile sunt aprinse, muzica se aude in surdina...totul ca un decor din actul II...sau III...

-De ce sunt oamenii gelosi? Ce naste gelozia?
gelozia inseamna neincredere...este atu-ul omului mediocru si submediocru...este celalalt revers al complexului de inferioritate...orice om complexat este gelos...cand intr-o relatie ti se cere sa te justifici sau ceri justificari atunci gelozia bate cu pumnu-n usa...e urata si este un atentat la libertatea individului.

De ce barbatul crede ca femeia este mai detasata intr-o realtie, fara sa "uite de sine insasi" in acelasi grad in care el, barbatul, face asta?
fiecare crede la un moment dat ca celalalt este mai ''cerebral''...ca sta la ''panda''...aici nu prea stiu ce sa raspund; las pe altii...:)

De ce barbatul considera ca lupta pana la castigarea trofeului (a femeii, in spetza) este cea care il seaca de puteri, si uita sa-si pastreze din energie pentru a fi in stare sa pastreze trofeul cu pricina?
pai sa cuceresti o femeie, chiar ca te seaca puterile!
odata ''trofeul'' cucerit, nu mai este inaccesibil...atentie!...praful rutinei il poate acoperi si ''rau cu trofeu dar mai rau fara trofeu'' (mama- mama ce am mai parafrazat!)

De ce, odata intrati in viata de cuplu, si el si ea "uita" ca celalalt are nevoie si de independenta, sufocandu-si partenerul cu omniprezenta-i?
aici ai pus un punct pe i mare cat capul meu!
putini oameni isi dau seama ca celalalt are nevoie de o oarecare libertate cand gandeste, cand isi aduce aminte, cand se reculege...si nu numai...
''sufocarea'' de care zici este iscata tot din gelozie si egoism...

gata...chiar ca ai pus o gramada de intrebari!
sau sa fie prea putine?...pai sa mai fi pus vreo 20, sa fie...:)))
huh, parca am dat un test...





Anisia - de munteanu rodica la: 25/06/2005 15:12:55
(la: Cercul vicios)
Felicitari pentru conferinta.Miercuri seara cind am descoperit-o nu era nici un comentariu.Am fost plecata 2 zile , timp in care m-am tot gindit
multe intrebari, multe raspunsuri.Astazi cind sa spun si eu ceva ce sa vezi,70 raspunsuri,totul sau aproape tot a fost spus.Am sa incerc totusi desi sint convinsa ca va fi cam aceiasi Marie cu alta palarie.
- de ce sint oamenii gelosi si ce naste gelozia/ pai cred ca cel gelos (cind nu e gelozia patologica) nu este destul de pregatit pentru relatia
in cauza.De obicei cuplurile care traiesc in armonie nu sint cele apropiate in gindire, comportament si atitudini.Sint acei parteneri care au invatat sa-si accepte diferentele,sa le inteleaga si in cele din urma sa le completeze.
Si ultima intrebare care se refera la independenta in viata de cuplu cred ca problemele de orice fel pornesc de la faptul ca unul din parteneri actioneaza in mod egoist.Faptul ca vrem sa fie ca noi in privinta banilor,timpului, hotaririlor si sexului,insistam asupra independentei si ambitiilor personale de multe ori ignorid sentimentele(declarate sau nu) ne preocupa mai mult victoriile personale decit o relatie puterica.
alte raspunsuri - de irma la: 27/06/2005 13:36:45
(la: Cercul vicios)
"De ce, odata intrati in viata de cuplu, si el si ea "uita" ca celalalt are nevoie si de independenta, sufocandu-si partenerul cu omniprezenta-i?"

Daca simti ca esti sufocat, ala nu mai e un cuplu. Ceva s-a "stricat", deci analizeaza si treci mai departe...:)

"De ce barbatul considera ca lupta pana la castigarea trofeului (a femeii, in spetza) este cea care il seaca de puteri, si uita sa-si pastreze din energie pentru a fi in stare sa pastreze trofeul cu pricina?"

Asta poate fi valabil si pentru femei. Ma mir ca barbatii de aici n-au punctat (le-o fi fost frica sa nu fie acuzati de misoginism :)) Sunt si femei care dupa ce se marita uita si sa se epileze...:D. Astea-s legile economiei de piata: daca marfa a fost deja cumparata, ce te mai intereseaza ca se strica, sau ca reclama a fost mincinoasa :)
Nimeni nu este asurd,sa fim r - de doctors la: 04/09/2005 17:38:11
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Nimeni nu este asurd,sa fim realisti:putina fantezie "in pat" nu strica,ba chiar cred ca este binevenita pentru evitarea monotoniei si a rutinei in viata de cuplu.Totul este ca lucrurile sa se faca cu masura,in conditii acceptate de "ambele parti",fara depasirea limitelor impuse de bunul simt.In rest,cred ca poate fi permis aproape totul
miza... - de ioana st la: 18/10/2005 15:14:19
(la: Nu sexul e miza)
miza e sa supravietuiesi caruselului ametitor,care poarta numele de viata de cuplu!Sa te tii strans de mana,sa tipi,sa inchizi ochii si sa aluneci pe panta,sperand ca in pana la final el sa nu-ti dea drumul la mana!Sa te bucuri impreuna de nebunie si de fascinatia calatoriei, de cele mai multe ori plina de adrenalina.
despartiti in casa - de Nanina la: 24/12/2005 11:24:07
(la: DESPARTITI IN CASA)
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
D.p.m.d.v.este o decizie gresita.Comportamentul parintilor unul fata de celalalt si comportamentul lor fata de copii-un subiect dezvoltat in multe publicatii si emisiuni tv. Si ce daca? Ce impact au asupra vietii de familie? Greu de raspuns in putine cuvinte.
Familiile dezorganizate au o mare varietate de stiluri si caracteristici,dar toate au acelasi efect asupra copiilor.
Depinde de nivelul educational al cuplului, de tranzactia pe care au facut-o in momentul in care au hotarat sa traiasca vieti separate sub acelasi acoperis.
In familiile in care violenta verbala se asociaza cu cea fizica, este clar ca urmasii au destul de mari traume la nivel psihic.
Presupunand ca exista familii de oameni cu o educatie care nu le permite sa se jigneasca, si care traiesc ca in exemplul avansat de Swamy, copii vor simtii un anumit tip de ,, raceala'' intre parinti.
Aceasta atmosfera va lasa amprenta asupra copiilor. Ei cresc avand modelul parintilor lor, si in viata de cuplu pe care si-l vor forma
la momentul potrivit, vor actiona ca si parintii.
De fapt toti mergem in viata cu un ,,ceva''preluat de la parinti, chiar daca unii dintre noi i-am depasit din mai multe puncte de vedere pe cei care ne-au dat viata si ne-au crescut.
Cu riscul ca ma repet, afirm ca subiectul este vast.
Pentru copil este gresit sa:
-te certi in prezenta lui( nu mai amintim de batai)
-sa manifesti maniere compulsive-de a manca, de a cheltui bani, de a juca jocuri de noroc,...
-sa consumi alcool abuziv
-sa ai comportamente contradictorii si convingeri deosebit de rigide in indiferent ce domeniu de viata(legi stricte cu obligativitate de respectare a acestora ).
Ma opresc aici, caci altfel iese o carte in care nu vin cu nimic nou .
Ar fi buna o consiliere inainte de a forma un cuplu, una inainte de a da nastere unui copil si un contact permanent cu psihologul asa cum se procedeaza cu pediatrul dupa ce apare micutul.
pentru a399 - de cuget la: 25/01/2006 19:36:27
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Sunt de acord cu felul in care trebuie abordata problema daca ai copilul asa. (dar e vb. de prieten). Sunt ortodoxa. Nu ma interesaza alt religii. Sunt intr-un oras mare,altul decat cele enumerate de tine.
sigur ca am intrebat psihiatrii si mi-au spus cam acelasi lucru . Dar am gandit ca sunt incompetenti. Si nu m-am lasat .
De fapt, nu la schimbarea orientarii lor ma refer eu. Asta e clar, toata lumea este de aceeasi parere, ca in adancurile lor ei raman cu aceeasi atractie, iubire etc fata de baieti.e clar.
Ce as fi vrut sa ma lamuresc eu era totusi ce este un homosexual. Si sa ma lamuresc pe mine, si poate dau si la altii tema de gandire, daca nu exista si alte optiuni in viata lor, chiar daca natura i-a facut asa.

Am intels acum la ce te referi "multumiri de natura sufleteasca". Ok . dar cum spui si tu acestea nu le poti avea indiferent de natura orientarii sexuale.
In cate cupluri exista asta ? si multumirile sufletesti pot veni si din multe alte lucruri in viata, si depind foarte mult de cum esti construit, temperament, educatie, personalitate, etc

indiferent de orientarea sexuala, problemele sentimentale, afective pot fi aceleasi. Si atunci, sa vedem ce insemna ca ei sa aleaga sa-si duca toata viata inchistati in ideea de a ramana fideli orientarii lor homosexuale. De exemplu: este greu sa-ti gasesti perechea cu care sa te potrivesti, in orice situatie de orientare ai fi, cu atat mai greu la homosexuali, si nu are rost sa spun eu de ce, ca se stie.
In plus, sunt o gramada de neplaceri in viata, pe care ceilalti nu le au...se stiu si astea (probabilitatea de a fi singur e mai mare, depresiile se intalnesc mai des, tot felul de sicane, nemultumiri, autoacceptarea, acceptarea, la unii lupta cu pacatul,...etc)

Dar, daca s-ar gandi si la varianta de a face ceva eforturi si sa aiba o viata de cuplu normala, cu o femeie (chiar daca sufleteste nu se vor schimba), in ideea ca vor gasi o partenera cu care sa colaboreze, sa se spuna adevarul, sa se accepte situatia, cu care sa se inteleaga, sa se ajuta reciproc, si de comun acord sa stabilasca niste limite in relatia lor , nu poate fi o varianta ?
Si , daca vor avea alte satisfactii, compensatorii , care le poate face viata mai echilibrata si mai linistita, nu e ceva ? think .

Deci tinerii sa se gandeasca totusi bine, sa stie ce-i astapta, si sa fie indrumati si catre alte cai, decat cea dictata de natura lor sexuala.
Si in cazul tau, nu era nici o tragedie ca daca femeia aceea, nu ar fi fost pe deplin multumita de relatia cu tine. Sau poate ar fi fost, nu? De ce presupui tu asta ? in orice caz trebuia incercat.
Daca este o femeie desteapta, atunci ar fi gandit mai departe si ar fi vazut omul din tine, si poate ar fi fost de o mie de ori mai fericita langa tine decat langa un om alcoolic, un om coleric, un om mincinos, obraznic, etc
dragii mei, nu va ganditi ca femeile au niste asteptari grandioase de la barbati. Si sunt atat de pretentioase si vor totul la modul exceptional. Vedeti cate cazuri de femei stau langa barbati, in ciuda tratamentelor la care sunt supuse... si in ciuda faptului ca sunt inselate, etc Atunci cum poate fi mai rau langa un om, care are o singura problema : este homosexual. Altele sa nu fie, ca acest lucru este infinit mai putin important intr-un cuplu.
Macar ganditi-va cu totii ca o femeie in viata unui homosexual nu ar fi chiar cea mai mare tragedie !

astept parereri.
#102112 (raspuns la: #102039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...